Denumire latină: Lycopersicon esculentum, face parte din Familia Solanaceea.
Denumiri populare: porodici, roşie, tomată.
Originară din America Centrală şi de Sud, adusă în Europa de conchistadorii spanioli.
Este cea mai des cultivată şi folosită legumă.
În tradiţia populară tulpinile se puneau în băi contra reumatismului.
În ţinutul Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se tampona fața cu un ceai călduţ din alte plante.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoză, etc.
Mai conține calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului.
Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului și sunt utile în lupta cu cancerul și cu afecţiunile cardiace.
Este antioxidantă şi previne oxidarea celulelor.
Un aliment energetic, alcalinizant (combate aciditatea).
Are şi acţiune antiinfecţioasă.
Ajută la fluidificarea sângelui, utilă în foarte multe afecţiuni cum ar fi: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie, enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice, iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Metode pentru a fi consumată:
Roşiile consumate ca atare la fiecare masă, cât mai multe.
Se indică să se folosească roşiile doar coapte şi cultivate fără adausuri de substanţe chimice care de multe ori sunt foarte nocive.
Sucurile gata preparate din comerţ nu au aceleaşi efecte în tratament deoarece este folosit la preparare foarte multe chimicale şi sunt fierte la diferite temperaturi, lucru ce face ca acest suc să nu mai conţină enzime şi vitamine şi deci să nu mai fie aşa de utile în tratament.
Consumate gătite, mai ales când sunt asociate cu făină pot produce fermentaţii intestinale şi sunt o sursă de aciditate pentru sistemul digestiv.
Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida.Se poate consuma orice cantitate ,în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma chiar 1-2 litri pe zi în mai multe reprize.Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
Sucul de roşii fiert la foc mic 2-3 ore face să dispară aciditatea iniţială, însă datorită fierberii se distrug foarte multe din substanţele nutritive care le conţin aceste fructe şi sunt indicate în acest caz doar pentru remineralizare, deoarece conţin foarte multe substanţe minerale care sunt uşor asimilate de organism.
În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care trebuie tratată.
Un amestec din 50 g suc de roşii, 1 lingură de glicerină şi 1 vârf de cuţit de sare, oferă catifelare.Se amestecă acestea toate şi se masează mâinile de 2 ori pe zi, conferind pielii o catifelare deosebită.Se poate ţine la rece într-un recipient închis.
Oamenii sunt încurajați să mănânce sănătos și să aibă grijă de sănătatea lor.
Peste tot in lume se tipăresc ghiduri pentru o dietă sănătoasă pentru ca oamenii să înceapă să mănânce sănătos, iar cabinetele nutriționiștilor se înmulțesc pe zi ce trece.
S-au stabilit anumite reguli chiar și pentru bebeluși și copii.
Aproximativ 10% dintre copii nu mănâncă micul dejun și deci nu consumă o cantitate nutritivă destul de mare, astfel încât și rezultatele școlare au de suferit.
Nu lăsați copiii să plece la școală fără a lua micul dejun, deoarece, copiii care nu mănâncă dimineța nu sunt hrăniți destul.Dieta lor conține mai puțin calciu, fier, fibre, vitamine.Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă acest lucru ar putea deveni un obicei.S-a descoperit că după ce li s-a modificat obiceiul, copiii au avut rezultate mai bune la școală.
Sugestii pentru micul dejun:
Iată câteva idei pentru prepararea rapidă a micului dejun:
Fructele proaspete cu cereale integrale și lapte fără grăsimi.
Pâine prăjită cu puțină brânză și roșii.
Lapte fără grăsimi cu ciocolată.
Suc de portocale.
Asigurați-vă ca dieta dumneavoastră este bogată în calciu și fier:
Este important să consumăm mâncăruri bogate în fier și calciu: calciul și este important pentru copii, femei, fete, vegetarieni si atleți.
Ce înseamnă de fapt o dieta bună?
În general ar trebui să consumăm mâncăruri cu foarte puțină sare, mâncăruri bogate în elemente nutritive, pâine și cereale (dar mai ales integrale), legume și fructe, cantități moderate de zaharuri.
O dietă sănătoasă pentru un adult însemnă de asemenea limitarea cantității de alcool.
De asemenea, este foarte importantă stabilirea unui echilibru între mișcare și mâncare, acest lucru ajutându-ne să ne menținem greutatea ideală.
Diete pentru copii și bebeluși:
Dacă urmați unele reguli destul de simple copilul dumneavoastră va avea o dietă mai sănătoasă.
Bebelușii ar trebui hrăniți la sân și în majoritatea cazurilor, alăptatul poate fi singura sursă de hrană în primele 6 luni.
Mamele trebuie să fie atente să nu hrănească prea mult sau prea puțin copilul, iar alimentele să fie de calitate.
Copiii și adolescenții ar trebui să mănânce mai puține alimente care conțin zahăr.
Ei au nevoie de mișcare și de o hrană adecvată pentru a crește și a se dezvolta normal.
Dietele slabe în grăsimi nu sunt recomandate copiilor sub 5 ani, acestea fiind mai potrivite pentru copii de vârstă mai mare.
Bebelușii și copiii trebuie încurajați să considere apa ca băutura lor preferată.
Grăsimile trebuie reduse cel mai mult pentru a mânca sănătos:
Dietele adulților ar trebui să conțină mult mai puține grăsimi, mai ales grăsimi saturate.Acest fel de grăsimi, care predomină în produsele animale, se depozitează cel mai ușor ca țesut adipos decât grăsimile nesaturate.
Grăsimile poli și mono-nesaturate sunt benefice organismului atunci când sunt în cantități moderate.
Se știe că grăsimile poli-nesaturate sunt bune pentru scăderea nivelului de colesterol, în timp ce cele mono-nesaturate sunt neutre.Grăsimea de pește de exemplu are efect anticoagulant și poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale.
S-a dovedit că densitatea energetică a unei diete este la fel de importantă ca și cantitatea de grăsimi.
Reducerea numărului de calorii se poate face prin mărirea cantității de alimente vegetale care dau o senzație de sațietate și diluează zahărul și grăsimile.Alfel spus, când consumăm mâncăruri bogate în calorii trebuie să consumăm cantități și mai mari de vegetale.
Când vine vorba despre alimentație, nu știm ce să mai credem, ce este sănătos pentru noi și ce nu, ce ne face bine și ce nu.
Încercăm să aducem lumină prin această postare și să demontăm câteva mituri sau dimpotrivă să susținem unele idei, desigur, cu argumente serioase.
Margarina conține mai puține grăsimi decât untul:
Fals! Untul și margarina conțin tipuri diferite de grăsimi, dar cantitatea este aceeași sau aproape aceeași.Pe oricare dintre acestea ați alege-o, aveți grijă să nu faceți abuz!
Nu este sănătos să consumi mâncare gătită la micul dejun:
Nu este întotdeauna așa.
Se poate mânca la micul dejun bacon slab la grătar, cu ouă fierte și roșii gătite tot la grătar.Se mai pot servi ciuperci gătite fără ulei, cu pâine integrală.Un astfel de mic dejun este și sănătos, și hrănitor.
Dulciurile sunt o sursă de vitamine:
Fals! Dulciurile conțin mult zahăr și nu vitamine sau minerale.Consumul regulat de dulciuri între mese conduce la deteriorarea dinților.Dacă doriți gustări bogate în vitamine și minerale consumați fructe cât mai variate.
Un produs este neapărat sănătos dacă pe etichetă scrie conținut redus de grăsimi:
Dacă grăsimile sunt înlocuite cu alți ingredienți, atunci produsul poate fi chiar mai bogat în calorii decât dacă ar fi conținut mai multe grăsimi.
Dacă nu adaugi sare în mâncare, înseamnă că mănânci nesărat:
Fals! Numai 10-15% din conținutul total de sare al mâncării reprezintă ceea ce adaugăm noi la masă, 75% provenind din mâncarea semipreparată sau gata preparată.O persoană consumă zilnic cam 9 grame de sare, adică aproximativ două lingurițe.Cantitatea recomandată este de doar 6 grame.
Fructele sau legumele congelate nu sunt la fel de sănătoase precum cele proaspete:
Cantitatea de vegetale recomandata pentru fiecare zi este de cel puțin cinci porții și nu contează dacă legumele și fructele sunt proaspete, congelate, uscate, în compot sau sub formă de suc (deși sucul de fructe nu trebuie consumat mai mult decât o dată pe zi).Fructele uscate precum smochinele, stafidele, curmalele sau prunele sunt bune pentru că ne oferă energie sub formă de glucide și sunt o sursă bogată de fibre.
Sucul de fructe contribuie la deteriorarea dinților:
Foarte adevarat! Zaharurile din fructele și legumele în stare naturală nu dăunează dinților.Dar prin extragerea sucului din fructe se eliberează zaharuri care pot dăuna dinților, mai ales dacă se consumă frecvent.Este recomandat ca sucul de fructe să fie consumat în timpul mesei, mai ales în cazul copiilor.Între mese se poate consuma lapte sau apă.
Mâncarea vegetariană este o alternativă mai benefică pentru sănătate:
Nu întotdeauna!
Există și mâncăruri vegetariene care conțin multe grăsimi, în timp ce carnea roșie slabă, de pe care s-a îndepărtat grăsimea vizibilă, nu face nici un rău.Alte opțiuni nonvegetariene cu conținut scăzut de grăsimi sunt carnea de pui fără piele și peștele gătit fără ulei sau cu ulei puțin.
Nu pățim nimic dacă sărim peste micul dejun:
Fals! Când dormim, postim timp de aproximativ opt ore și este esențial să întrerupem acest post.Deși cei care nu mănâncă dimineața își recuperează necesarul de energie în cursul zilei, ei nu prea au șanse să recupereze vitaminele și mineralele pe care le pierd la un simplu mic dejun.În plus, dacă sărim peste micul dejun avem tendința să luăm gustări cu conținut mare de glucide sau lipide pe la mijlocul dimineții.
Fructele de avocado sunt dăunătoare:
Fals! Acestea conțin grăsimi monosaturate care mențin sub control nivelul colesterolului din sânge.
În cadrul unui regim alimentar sănătos, tendința este aceea de a reduce cantitatea de grăsimi saturate consumată și de a le înlocui pe acestea cu grăsimi nesaturate.De asemenea, trebuie să se reducă cantitatea totală de grăsimi consumată.O jumătate de fruct de avocado poate fi una dintre cele cinci porții de fructe care trebuie consumate zilnic.
Caloriile sunt dușmanii de temut ale persoanelor ce își doresc o viață sănătoasă, un corp frumos și un număr rezonabil de kilograme.
Țesutul adipos depus în exces în zone esențiale, trebuie redus și venim cu două metode ușor de urmat care să ne facă să consumăm mai multe calorii și care ar fi bine să facă parte din viața noastră, zilnic.
Mișcarea la prima oră a dimineții:
Obișnuiește-te să faci mișcare în fiecare dimineață (30 – 60 minute).Antrenamentul ar trebui să fie cap de listă în fiecare zi.S-a dovedit că, dacă îți faci antrenamentul dimineața vei arde de 3 ori mai mult țesut adipos decât dacă ai face sport la orice altă oră din zi (sau noapte).
În timpul zilei, principala sursă de energie a corpului tău sunt carbohidrații pe care îi preiei din mâncare.
În timpul somnului, care în mod normal ar trebui să îți ocupe peste 6 ore din fiecare zi, corpul tău folosește acești carbohidrați pentru a alimenta diversele funcții vitale, care, evident, nu dorm niciodată.
Așadar, după o noapte în care a utilizat majoritatea carbohidraților pe care îi primise cu o zi înainte, corpului tău nu-i mai rămâne decât să folosească depozitele de grăsimi pe post de combustibil.
Pentru a beneficia la maxim de oportunitatea de a scăpa mai ușor de inestetica celulită, soluția este să faci sport la prima oră.
Nu lua înainte micul dejun, decât dacă faci sport de performanță.Dar dacă scopul tău este să faci să se topească cât mai repede kilogramele de țesut adipos, nu mânca nimic înainte de antrenament, deoarece energia va proveni din mâncare, nu din depozitele tale conservate conștiincios pe șolduri, abdomen și coapse.
Un alt avantaj al activității fizice dis-de-dimineață este faptul că te vei alege cu un metabolism mai activ pe tot parcursul zilei.Un metabolism mai rapid înseamnă arderi mai rapide, și, în consecință, subțierea siluetei.
Dacă preferi să faci sport seara, ar trebui să iei în considerare dezavantajul acestei opțiuni.Într-adevăr, este un lucru bun că faci mișcare, că te preocupă aspectul corpului tău.Dar intervine și eficiența.
În timp ce antrenamentul nocturn te va ajuta să arzi grăsimea doar în timpul antrenamentului, deoarece rata metabolismului tău va scădea imediat ce te-ai culcat, un antrenament matinal va permite corpului tău să ardă calorii în continuare, tot restul zilei.
Chiar dacă nu ai nevoie să slăbești, puțină mișcare în fiecare dimineață îți va reduce nivelul stresului acumulat în corpul tău pe parcursul acelei zile.
Dacă ai timpul necesar și dispoziție, poți intensifica acest prim antrenament, programându-ți încă un antrenament la o distanță de 4-6 ore de la cel de dimineață.
Secretul constă în faptul că metabolismul tău va continua să lucreze la cote maxime.Ideal ar fi să începi ziua cu un antrenament cardiovascular, de intensitate medie, iar în a doua repriză un antrenament cu greutăți.
Vei consuma în principal carbohidrați, dar îți vei construi masă musculară, care la rândul ei va consuma grăsime, fără ca tu măcar să faci ceva special.
Mănâncă la micul dejun și nu sări peste această primă masă:
Este un mod sigur de a-ți pune metabolismul la treabă pentru întreaga zi.
După antrenamentul de dimineață, nu trebuie decât să mănânci un mic dejun sănătos pentru a-ți impulsiona metabolismul.
Dacă nu mănânci de dimineață, metabolismul tău va fi încetinit, deci nu vei mai arde aceeași cantitate de grăsime.
Imaginează-ți că metabolismul tău este o sobă, care are nevoie să ardă din depozitele sale pentru a da căldură, deci a funcționa corespunzător.Micul dejun este acea scânteie menită să pună în funcțiune toată soba.
Cu aceste două metode, ai doar de câștigat: vei scăpa de foame și de pofte, vei avea energie toată ziua și stresul nu va mai fi la fel de prezent.
De asemenea trebuie avut grijă la numărul de mese de peste zi: în loc să mănânci 2 mese copioase și cu de toate, mai bine încearcă să le împarți în 4-5 mese, la distanță de 2-3 ore între ele.Aceste gustări întrețin focul în “sobă”, deci vei arde calorii mereu.Nu suprasolicita metabolismul cu o singură masă copioasă, nu vei putea avea rezultate.
Această mini-listă ar trebui să fie lista ta zilnică de priorități:
Antrenament la prima oră: aproximativ 30-60 de minute.
Mic dejun sănătos, ehilibrat.
Mese variate, 4-5 pe zi cu scopul de a arde grăsimi și a pierde în greutate.
În cadrul afecțiunilor cardiovasculare, prima subgrupă o constituie cea caracterizată prin tulburări de ritm cardiac însoțite sau nu de palpitații și de senzație de durere precordială cunoscute și sub denumirea de nevroză cardiacă.
Pentru tratarea palpitațiilor am pregătit câteva remedii:
Levănțica:
Florile conțin ulei volatil bogat în acetat de linialil și butirat de linialil, genariol, linalol, valerianat de linalil, borneol, cumarine, cariofilen etc.
Datorită substanțelor active pe care le conțin și în special a componentelor uleiului volatil, florile de levănțică au efect sedativ la nivelul sistemului nervos central.
Infuzie: 1-2 lingurițe flori la o cană cu apă; se beau 1-2 căni pe zi.
Uleiul volatil: de 3 ori pe zi câte 8-10 picături în puțin alcool diluat (10 ml).
Observație: utilizarea internă a infuziei de flori de levănțică în dozele indicate nu duce la efecte secundare sau reacții adverse.
Uleiul volatil pe cale internă trebuie administrat cu prudență deoarece dozele care depășesc 0,8 ml pe zi produc iritații la nivelul stomacului, intestinelor și a sistemului nervos central.
Extern: la un litru de apă în clocot se pun 100 g flori de levănțică într-un vas acoperit.
După 15 minute se filtrează și întreaga cantitate se pune în cada de baie umplută trei sferturi cu apă caldă (nu fierbinte).
Tot pentru băi generale se diluează 5 ml ulei volatil de levănțică în 25 ml alcool concentrat sau se poate utiliza și 25 ml apă de colonie de levănțică, care se pune în apa de baie.
Păducelul:
Se utilizează atât florile, cât și frunzele care însoțesc inflorescența, dar și fructele mature.Ele conțin substanțe de natură purinică denumite crataeguslactone care au proprietatea de a stimula activitatea cardiacă acționând asupra vaselor sanguine ale miocardului și asupra centrilor nervoși vasculari.În flori se găsesc și bioflavonoide care au rol P-vitaminic.Aceste substanțe diminuează tensiunea arterială, stimulează funcția miocardului și tonifică pereții vaselor capilare.
Acțiunea specifică a păducelului este cea de vasodilatator al vaselor coronariene.
Indicațiile fitoterapeutice ale păducelului sunt multiple și se referă la tulburări circulatorii care survin în special la persoanele mai în vârstă și care se manifestă prin durere angioasă precordială, tahicardie, anxietate (teamă, neliniște, frică nejustificată) vertij (amețeli) și dispnee (dificultăți respiratorii).
Se recomandă în hemiplegii, în ateroscleroză și în hipertensiunea arterială.
Preparatele pe bază de păducel sunt indicate persoanelor în vârstă slăbite sau senile.
Pe drept cuvânt fitoterapia franceză numește produsele pe bază de păducel ”laptele vârstnicilor”.
Se recomandă și femeilor în tulburările cardiace care însoțesc menopauză.
Dar se recomandă și copiilor care prezintă insuficiență circulatorie secundară afecțiunilor de natură infecțioasă, în special în sindromul cardiovascular din grupa bolilor infectocontagioase.
În cazul afecțiunilor cronice pentru ca tratamentul pe bază de flori și frunze sau fructe de păducel să fie eficient, el trebuie urmat cel puțin 6 luni pe an.
Cu toate aceste proprietăți miraculoase ale preparatelor pe bază de păducel, ele prezintă și importante contraindicații.
Astfel, ele nu vor fi administrate bolnavilor care prezintă edeme cardiace, cardiopatii valvulare și alte afecțiuni cardiace grave, aflate în stare avansată de evoluție.
La ora actuală sunt peste 50 de produse fitofarmaceutice pe bază de păducel preparate de industria de medicamente din țară și de peste hotare.
În farmacia noastră de acasă se pot prepara următoarele:
Infuzie: o linguriță flori cu frunze sau două lingurițe fructe uscate la o cană cu apă (250 ml); din infuzie se consumă o cană în timpul zilei, iar cea de a doua cană seara înainte de culcare, înghițitură cu înghițitură.
Pulbere: din flori și frunze uscate se administrează de 3 ori pe zi câte două vârfuri de cuțit amestecate în miere.Se pot prepara cu aceeași cantitate capsule operculate sau casete de amidon din care se iau 3-4 capsule pe zi.
Infuzie: o linguriță rădăcină la o cană cu apă.Întreaga cantitate se bea treptat în cursul unei zile.
Tinctura se prepară din 20 g rizomi și rădăcini uscate, prin macerare în 100 ml alcool de 60-70 grade timp de 8 zile.Se iau de 3 ori pe zi câte 15-20 picături.Se recomandă în special în afecțiunile cardiace cu substrat nervos.
Această plantă poartă și denumirile: asprișoară, boitoreană, buruiana-de-friguri, canipoală, coada-racului, cornățel, dumbrăvnică, lipici, mătcuță, scăișor, turiță.
Turița-mare este o plantă medicinală importantă numită în germană ,,regele tuturor plantelor".
Ea crește în locuri însorite, uscate, pe margini de drumuri, câmpuri și păduri, pe povârnișuri, dealuri și pante, în luminișuri și printre ruine.
Florile mici, galbene alcătuiesc, ca și la lumânarică, o inflorescență în formă de ciorchine lung.
Întreaga plantă este acoperită cu peri moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri și sunt penate.
Planta ajunge până la o înălțime de 80 centimetri și aparține aceleiași familii ca și crețișoara.
Turița-mare este culeasă în timpul înfloririi, între lunile iunie și august.
Istoria acestei plante medicinale datează, ca și la multe altele, din trecutul îndepărtat.Era cunoscută încă de pe vremea vechilor egipteni.
Turița-mare este una dintre plantele noastre medicinale cele mai bune, datorită efectului său astringent și a componentelor curative.
Turița-mare posedă un puternic efect curativ pentru toate inflamațiile gâtului și ale gurii; deci la ea ar trebui să ne gândim în caz de anghină, faringită, stomatită ulceroasă sau alte inflamații ale mucoasei bucale.
Oamenii care, datorită profesiei, vorbesc sau cântă mult, ar trebui să facă, preventiv, în fiecare zi, gargară cu ceai de turița-mare.
Frunzele au un efect excelent în anemie, răni, reumatism lumbago, tulburări digestive, ciroză hepatică, în scăderea activității hepatice, precum și în bolile splenice (de splină).
O ceașcă cu ceai de turița-mare de 3 ori pe zi vindecă emfizemul pulmonar, cordul mărit, dilatarea stomacului și a intestinelor, bolile renale și vezicale, dacă remediul este folosit un timp mai îndelungat.
Băile cu adaos de infuzie de turița-mare sunt foarte indicate pentru relaxare și destindere.
Alifia de turița-mare se recomandă în caz de varice și ulcerații ale gambei și se întrebuințează asemănător alifiei de filimică.
În bolile hepatice se folosește un amestec de ceaiuri de plante, astfel: 100 grame de turița-mare, 100 grame de drăgaică si 100 grame de vinarită (numită și mama-pădurii).
Plantele se opăresc cu 1/4 litru de apă și se lasă să stea puțin.Se bea zilnic dimineața, pe stomacul gol, câte o ceașcă, iar în restul zilei se beau 2 cești, încetul cu încetul.
Prepararea ceaiului: Se folosește o linguriță de plantă la 1/4 litru de apă, se opărește și se lasă să stea puțin.
Baie de plante: 200 grame de plantă pentru o baie completă.
Prepararea alifiei: 2 mâini pline de frunze, flori și tulpini tăiate mărunt se amestecă cu 250 grame de untură de porc.
Denumirea în latină a migdalei dulci, este: Prunus Amygdalus.Acest fruct crește într-un pom din Africa de Nord.
Compoziţia chimică: apă, materii azotate, materii grase, zahăr 0,42%, materii extractive, celuloză, cenuşă.
Conține ulei până la 75%, oleină, ferment (emulsină), peptină, săruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu.
De asemenea are în compoziție: vitamina A, (5,8 unităţi pe g), B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, acizi grași mononesaturați și polinesaturați.
Valoarea energetică a migdalei uscate este: 606 calorii la 100 g.
Conţinutul caloric este foarte mare, de aceea se indică folosirea cu moderaţie.
Acţiunea farmaceutică: foarte nutritivă, aliment echilibrant, energetic mai ales pentru sistemul nervos, reechilibrant nervos, remineralizant, antiseptic intestinal, mai digerabilă dacă este uşor prăjită.
Au acţiune emolientă asupra pielii.
Sunt ideale pentru creştere, femei însărcinate, sportivi, mame care alăptează, persoane în vârstă şi pentru prevenirea carenţelor vitaminice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni nervoase, alăptare, arsuri, astenie fizică şi intelectuală, constipaţie, convalescenţă, crăpăturile pielii, creştere, demineralizare, dermatoze, dureri de urechi, eczeme, erizipel,infecţii (intestinale, pulmonare), inflamaţii ale gâtului, inflamaţii ale căilor pulmonare, inflamaţii gastro-intestinale, inflamaţii genito-urinare, litiază urinară, otalgii (dureri de urechi), mâncărimi, palpitaţii, piele uscată, pistrui, putrefacţii intestinale, sarcină, spasme ale gâtului, genito-urinare, şi gastro-intestinale, sporturi de performanţă, tuberculoză, tuse cu accese violente.
Se poate consuma ca atare între 6 și 15 bucăți pe zi.
Laptele de migdale se folosește contra spasmelor şi a inflamaţiilor stomacului, a intestinului, a căilor urinare: se face din 50 g de migdale, 50 g de miere la un litru de apă.
Pentru a-l pregăti, se înmoaie migdalele timp de câteva minute în apă călduţă.
Se curăță de coajă, se pisează cu puţină apă rece, ca să se obţină o pastă.
Se diluează pasta în restul de apă.
Se diluează mierea și se adaugă peste pastă.
Se strecoară soluția obținută printr-un tifon curat.
Contra eczemelor uscate, contra arsurilor, erizipelului, contra mâncărimilor şi a crăpăturilor se utilizează ulei de nucă plus ulei de migdale în părţi egale.
Contra durerilor de urechi şi pentru a-i redă supleţe timpanului se pune tot ulei de nucă cu ulei de migdale câteva picături seara la culcare călduţe.
Contra pielii uscate se aplică de 2-3 ori pe săptămână ulei de migdale.
Migdale amară (Amigdala amara) este folosită în medicină și conţine acid cianhidric.
O putem utiliza sub formă de cataplasme contra migrenelor, a colicilor hepatice şi nefritice şi a nevralgiilor reumatismale.
Pasta de migdale amare înlocuieşte săpunul în eczema benignă.
Ea face să dispară pistruii şi este un deodorant foarte eficient.
Atunci când organismul nostru este încercat din diferite motive, căutăm remedii, soluții și încercăm diferite tratamente.
Multe din recomandările medicinei tibetane străvechi nu sunt de lepădat și se bazează pe secrete ale alimentației: ce, cum, în ce succesiune și când trebuie să mâncăm, totul este la fel de important.
Lămâile și portocalele sunt fructe foarte bune în fazele incipiente de hipertensiune, în hipertiroidie.
Se poate rade câte o jumătate de lămâie cu coajă și se amestecă apoi cu zahăr.
Se ia câte o linguriță, de trei ori pe zi.
De asemenea, se pot mânca pe zi două-trei portocale curățate de coajă (ca vitaminizant și diuretic).
Sorbul negru, ca și înlocuitor al scorușului are un conținut ridicat de iod.
Nici un alt fruct nu are mai mult iod în compoziție.
Se recomandă în scleroze și în gușa (Basedow).
La 1 kg de fructe se pune 1 kg de zahăr.
Se consumă fructele cu zahăr, de trei ori pe zi, câte o linguriță.
Laptele proaspăt muls băut zilnic, câte o jumătate de pahar, poate vindeca dispneea.
O jumătate de pahar de fragi, consumate de șase ori pe zi (în total trei pahare zilnic), ajută la lupta cu calculii hepatici.
Grișul cu lapte reprezintă un mare secret.
Orice persoană care a depășit bariera celor 40 de ani trebuie să mănânce zilnic măcar câteva linguri de griș cu lapte.
Acesta are o acțiune benefică asupra oaselor, mușchilor și tractului digestiv.
Răchitele poate vindeca gastritele, iar pătrunjelul poate fi consumat, frunzele sau rădăcina, tot timpul anului.
Pătrunjelul conține vitamina C, se recomandă în boli ale sângelui și anemii, fiind de asemenea un agent coagulant.
Caisele uscate sunt un aliment benefic pentru forța fizică a fiecăruia, mai ales a bărbaților.
Brânza dulce de vaci este indicat a se consuma în fiecare zi, circa 100 g.
Aceasta trebuie să fie proaspătă, fără sare și are efecte benefice în ateroscleroză, boli de inimă sau hepatice.
Ciorba de pește, mai ales cea preparată din știucă, este foarte bună pentru orice organism slăbit.
Peștele conține mult fosfor, sodiu, potasiu, iod și alte elemente.
Merele au conținut bogat de vitamine și peptine (fibre vegetale) și sunt recomandate în tratamentul gutei și al sclerozei vaselor sanguine.
Consumul zilnic de nuci și stafide tonifică sistemul nervos, alină oboseala, durerile de cap, întărește mușchiul inimii și sistemul nervos.
Aceste alimente sunt foarte utile în afecțiunile hepatice.
Se recomandă consumarea a 30 g nuci și 20 g stafide la o porție.
Acest regim de șapte zile poate fi folosit oricât de des doriți.
De fapt, dacă este urmat corect, vă curăță organismul de toxine și vă face să vă simțiți excelent.
Nu numai că veți slăbi 5-7 kg, dar veți avea și energie.
Acest regim este rapid, arde grăsimile, iar secretul lui este că veți arde mai multe calorii decât mâncați.
Deoarece fiecare om are propriul sistem digestiv, reacțiile la acest regim vor fi diferite.
După a treia zi, veți avea mai multă energie, dacă nu ați trișat.
După mai multe zile de regim, veți constata că tranzitul dvs. intestinal s-a modificat.
Interdicții categorice:
Pâine, alcool, băuturi carbogazoase, făinoase, prăjeli
Rezumați-vă la apă plată, ceai, cafea fără zahăr, sucuri de fructe neîndulcite, suc de afine și lapte degresat.
Supă puteți mânca oricât și oricând vă este foame.
În loc de carne de vită puteți mânca pui sau pește la grătar, dar în nici un caz pielea de la carnea de pui.
Ziua 1:
Orice fruct cu excepția bananelor.
Pepenii verzi și galbeni au mai puține calorii decât majoritatea fructelor.
Mâncați doar fructe și supă de legume.
Ca băuturi aveți voie: ceai neîndulcit, suc de afine, apă plată.
Ziua 2:
Orice vegetale.
Mâncați pe săturate orice vegetale conservate sau crude.
Încercați să mâncați mai ales vegetale verzi (cum ar fi: spanac, ștevie, urzici etc.), evitând fasolea uscată, mazărea, porumbul.
Mâncați-le împreună cu o supă preparată din legume.
La cină delectați-vă cu un cartof copt cu unt.
Nu mâncați deloc fructe.
Ziua 3:
Mâncați oricât doriți: supă de legume, fructe și vegetale, dar fără cartof copt.
Dacă ați mâncat trei zile cum vi s-a recomandat mai sus și nu ați trișat, veți constata că ați slăbit între 2-3 kg.
Ziua 4:
Banane și lapte degresat.
Mâncați până la trei banane și beți cât mai multă apă.
Nu uitați de supa obișnuită de legume.
Bananele au multe calorii și hidrați de carbon: la fel și laptele.
În această zi, organismul dvs. va avea nevoie de potasiu, hidrați de carbon, proteine și calciu pentru a reduce nevoia de dulciuri.
Ziua 5:
Carne de vită și roșii.
Puteți mânca 250-500 g de carne de vită și o cutie de roșii în bulion sau până la 6 roșii proaspete.
Încercați în acestă zi să beți 6-8 pahare de apă pentru a elimina acidul uric din organism.
Mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
Ziua 6:
Carne de vită și vegetale.
Mâncați cât doriți carne de vită (fiartă sau friptă) și vegetale sau cartofi.
Mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
Ziua 7:
Orez, suc de fructe neîndulcit și vegetale.
Mâncați pe săturate.
Aveți grijă să mâncați supă de legume cel puțin o dată pe zi.
La sfârșitul celei de-a 7-a zi, dacă ați respectat regimul de mai sus, veți slăbi între 5 și 8 kg.
Dacă ați slăbit mai mult de 7 kg, întrerupeți regimul 2 zile, înainte de a-l lua de la început.
Ca și părinte, provocările și responsabilitățile sunt mari și nici o zi nu se aseamănă cu alta.
Să vedem ce înseamnă o hemoragie nazală, ce cauze posibile are și cum ne descurcăm în această situație.
De foarte multe ori hemoragiile nazale sunt întâlnite la copii: brusc din nas curge mult sânge, copilul, dar, mai ales mama, intră în panică.
De cele mai multe ori, nu este nimic grav, nu trebuie chemat medicul sau salvarea, foarte important este ca părintele să își păstreze calmul pentru a nu speria copilul.
Există și câteva situații mai serioase, iar salvarea ar trebui chemată dacă:
Hemoragia nazală durează mai mult de 30 minute.
Copilul a căzut sau a suferit o lovitură la cap (în cădere sau în alte împrejurări).
Sângele este dublat de un lichid transparent, limpede, ceea ce ar putea însemna o fisură craniană.
Sângele este foarte abundent și roșu.
Sângerările nazale au diferite cauze și le trecem acum în revistă pe cele mai importante:
Deviația de sept,
Iritarea provocată de anumite chimicale inhalate (detergenți, miros de clor puternic etc.),
Traume faciale sau locale (lovituri, mici accidente etc.),
Altitudinile mari,
Folosirea excesivă a picăturilor sau spray-urilor nazale,
Viroze respiratorii de sezon,
Sporturile de contact (dacă micuțul tău este înscris la arte marțiale sau box poate suferi mici accidente la nivel facial),
Boli alergice care se manifestă prin strănut frecvent și prin suflarea constantă a nasului,
Trecerea printr-o criză de stres sau emoție profundă,
Aerul prea uscat sau prea umed din încăperi,
Băgarea degețelelor în nas,
Afecțiuni ale vaselor de sânge sau chiar ale sângelui propriu-zis,
Introducerea obiectelor străine în nas,
Suflarea prea puternică a nasului în perioada în care copilul este răcit.
Primele măsuri care ar trebui luate:
Copilul este așezat puțin aplecat înainte și se lasă să picure sângele; se șterge ușor nasul, putin deasupra nărilor.
Dacă hemoragia este puternică, se pune pe frunte (la rădăcina nasului) o punga de gheață sau o compresă rece; se strânge nasul timp de 10 minute; se verifică apoi dacă hemoragia s-a oprit.
Copilul nu trebuie să se agite, să vorbească, să înghită, să râdă, să tușească, să-și sufle sau să-și tragă nasul cu putere.
Nasul nu trebuie obturat cu nimic (nu se vor pune tampoane în nas), căci hemoragia trebuie lăsată să se oprească de la sine, fără a se forța nimic.
Mai puteți citi despre această afecțiune aici și aici.
Medicina populară folosește aproximativ 200 de plante pentru tratamentul diabetului și pentru scăderea nivelului zahărului în sânge.În cazul formelor mai ușoare de diabet se pot folosi cu succes plantele care conțin glicochinină (creatină, guanidină), acestea scad nivelul de zahăr în sânge.Glicochininele se găsesc în rădăcina de lucernă, în păstăile de fasole și în alte legume cu boabe, dar și în afine, în brusture, iarba-mare, sunătoare, fierea-pământului, tărâțe de porumb, pătlagină, pir, cicoare.Foarte indicate sunt plantele care cresc imunitatea organismului: iarba siberiană, aralia.
Medicii preferă să le recomande pacienților niște amestecuri de plante complexe.Plantele au câteva puncte în favoarea lor: sunt foarte puțin toxice, iar folosirea lor cu precauție pentru o perioadă mai lungă de timp nu provoacă reacții secundare.
Indicate sunt de asemenea și băile cu ace de conifere: în apă la o temperatură de 36-37 de grade Celsius se pun două mâini de ace; tratamentul trebuie să cuprindă 10-12 proceduri, iar fiecare ședință trebuie să dureze 10-15 minute.
Fitoterapia în cazul diabetului zaharat se folosește sub observația atentă a medicului.Între perioadele de tratament trebuie să existe o perioadă obligatorie de pauză, de o lună, o lună și jumătate.Administrarea preparatelor medicamentoase trebuie combinată neapărat cu o dietă corespunzătoare.Zahărul trebuie înlocuit cu fructoză (doza zilnică: 30-40 grame, trebuie împărțită în două sau trei administrări).Dacă folosiți sorbitol, doza zilnică trebuie să fie de 15-30 grame (câte 5-10 grame de două-trei ori pe zi).
Este permisă mierea naturală de bună calitate (câte o linguriță de două-trei ori pe zi), dar trebuie să aveți în vedere următorul fapt: 33 de grame de miere provoacă o asemenea creștere a nivelului de glucoză în sânge ca și 50 de grame de pâine.
Fructele și legumele, care conțin 10-12% zaharuri (portocalele, piersicile, cireșele, sfecla, cartoful), trebuie incluse în regimul alimentar, dar numai cu luarea în considerare a cantității zilnice de hidrați de carbon.Nu aveți voie să mâncați în schimb curmale și stafide, pentru că ele sunt foarte bogate în hidrați de carbon ușor asimilabili.
O lingură de frunze proaspete sau puțin uscate de nuc se pun într-un pahar cu apă fierbinte, se fierb 30 de secunde, apoi se lasă la infuzat una-două ore, se strecoarp și se bea câte un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de fasole sau două lingurițe de semințe de fasole se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte.Se lasă peste noapte la infuzat în termos, dimineața se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.Atenție însă, pentru că această plantă este contraindicată în cazurile de hipertensiune arterială și în afecțiunile intestinale.
Două linguri de rădăcini uscate de păpădie se pun de seara în termos cu o jumătate de litru de apă fierbinte, ziua următoare se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de coacăze negre se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat 15-20 de minute, se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.Coacăzele sub orice formă sunt de asemenea recomandate în cazurile de diabet zaharat.
Se pun 10 grame de frunze uscate de dafin în termos împreună cu trei pahare de apă fierbinte, se lasă la infuzat două-trei ore și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Pereții despărțitori ai miejilor de la 40 de nuci se pun într-un pahar cu apă fierbinte și se țin în baie de aburi timp de o oră.După aceea, se ia vasul de pe foc, se lasă să se răcească, se strecoară și se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de rozmarin sălbatic se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se țin 15 minute la baie de aburi, apoi se lasă la infuzat 30-50 de minute la temperatura camerei.Se strecoară și se bea câte un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.
Se pun 20 grame de păstăi de fasole într-un litru de apă fierbinte, se fierb la foc mic două-trei ore, după ce s-a răcit, decoctul se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar cu 20-30 de minute înainte de masă, de trei-patru ori pe zi, timp de trei-patru luni.
Două linguri de frunze uscate de pătlagină se pun într-o jumătate de litru de apă fiartă și răcită la temperatura camerei, se mai țin apoi la baie de aburi 15 minute, se infuzează 30-40 de minute; se bea câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.Sucul de pătlagină este de asemenea recomandat a se consuma în doze de câte una-două linguri de trei ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.
Frunze proaspete de urzică se pun în termos în apă fierbinte (în proporția 1:30), se lasă la infuzat peste noapte, dimineața se strecoară și se bea câte un sfert de pahar de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Frunzele de afine scad conținutul de zahăr în sânge și pot de asemenea, într-o oarecare măsură, să înlocuiască insulina.Indicată este și infuzia de afine (în proporția de 1:20), din care se bea câte o jumătate de pahar de patru-cinci ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
Două-trei linguri de măceșe uscate se pun în trei pahare de apă fierbinte și se mai fierb 10-12 minute.După aceea se iau de pe foc și se lasă la infuzat două-trei ore; se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.Măceșul contribuie la normalizarea metabolismului și crește forțele de apărare ale organismului.
Se pun 30 grame de frunze de coada-calului într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se fierb 5-7 minute, se lasă la infuzat două-trei ore, se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Se pun 75 grame de semințe de ovăz într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se fierb timp de o oră, se lasă apoi vasul acoperit șapte-opt ore, se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Primele informații despre diabet le puteți găsi aici.
Diabetul zaharat ocupă locul al treilea în lume după bolile cardiovasculare și oncologice.Potrivit diverselor surse, în lume există între 120 și 180 de milioane de bolnavi de diabet, ceea ce înseamnă aproximativ 2-3% din populația globului.
O doza regulată de 30-40 de grame de zahăr conduce la o creștere rapidă a concentrației de glucoză în sânge (hiperglicemie) și, ca urmare, la o secreție foarte mare a hormonului pancreasului: insulina.
Insulina contribuie la transformarea zahărului în glicogen (se depune în ficat), contribuie la depunerea acestuia în mușchii activi și în organe, iar excesul se transformă în grăsime.Dacă folosiți zahăr des și foarte mult, celulele pancreasului obosesc și prelucrează din ce în ce mai puțină insulină.
Ca urmare a acestui fapt, sunt tulburate procesele de folosire a glucozei, este dereglat metabolismul, iar zaharul încetează să mai fie un izvor de energie.Glucoza și grăsimile nedescompuse se acumulează în sânge, se formează astfel toxinele care provoacă autootrăvirea.
Creșterea conținutului de glucoză și de acizi grași în sânge sunt fenomene interdependente.Tocmai de aceea, diabetul zaharat și obezitatea apar cel mai adesea împreună.
Destul de des, această boală se moștenește, ea poate fi provocată de unele infecții virale (pojar, rujeolă, hepatită virală), dar și de traume psihice și fizice, de stres, de hipertensiune arterială, ateroscleroză, pancreatită, cardiopatie ischemică.Adesea, diabetul este provocat de preparate de natură medicamentoasă, cum ar fi glucocorticoizii (cortizonul), glucoza (administrată intravenos) și mijloacele diuretice.
În cazul diabetului zaharat, partea de hidrați de carbon din alimente nu este asimilată de celule fie din cauza lipsei insulinei, fie din cauza faptului că, celulele nu pot folosi pe deplin insulina prelucrată în organism.Pentru că zahărul, în acest caz, rămâne în organism, nivelul lui fără un tratament adecvat va rămâne permanent ridicat.În cazul unui nivel foarte ridicat al zahărului în sânge, o parte a lui trece în urină.În cazul tulburărilor în asimilarea zahărului sunt dereglate și alte procese metabolice.
Cercetările au arătat că un tratament corespunzător care nu permite creșterea nivelului de zahăr în sânge permite prevenirea sau dimpotrivă acutizarea dezvoltării complicațiilor.Acest lucru se referă la toți bolnavii de diabet, chiar dacă unii dintre ei prezintă un risc mai scăzut în fața complicațiilor decât ceilalți.Bolnavii de diabet trebuie să consulte medicul cel puțin o dată pe an.Consultația trebuie să cuprindă examinarea ochilor, a membrelor inferioare, a funcțiilor rinichilor, a conținutului de colesterol și a tensiunii arteriale.
Există două forme de diabet: una dintre ele se numește diabetul insulino-dependent sau diabetul de tipul I, iar cealaltă: diabetul care nu depinde de insulină sau diabetul de tipul II.
Diabetul insulino-dependent:
În cazul acestui tip de diabet își ies din rol celulele pancreasului care produc insulină.Atunci când insulina produsă de pancreas este puțină sau deloc, celulele din organism nu pot asimila zahărul din sânge, iar nivelul lui este permanent ridicat.De aceea, insulina trebuie introdusă subcutanat, de unde este absorbită de sânge.Până în acest moment nu s-a reușit obținerea unui asemenea tip de insulină care să poată fi administrată bucal, pentru că odată ajunsă în stomac aceasta trece într-o formă inactivă.
Diabetul insulino-dependent în majoritatea cazurilor se manifestă în copilărie sau la vârstă tânără.Dacă această afecțiune s-a dezvoltat, celulele pancreasului care produc insulină deja nu mai pot fi refăcute.De aceea, pentru bolnavul de diabet sunt necesare insulina și un regim alimentar.
Au fost făcute unele încercări de transplantare a unui pancreas sănătos sau numai a celulelor lui, dar există o mulțime de probleme serioase de natură tehnică și, de aceea, nu se poate apela la transplant ca la o metodă eficientă de tratament.
Cantitatea de insulină necesară zilnic pentru injectare depinde de câțiva factori.Dacă în organism nu este produsă insulină de nici un fel, atunci sunt necesare injecții pentru înlocuirea insulinei naturale.Dacă însă organismul produce o cantitate cât de mică de insulină, injecțiile cu insulină trebuie să completeze insuficiența.
Factorul ereditar joacă un rol determinant, însă boala nu este moștenită niciodată în mod direct, de aceea bolnavilor de diabet nu trebuie să li se refuze posibilitatea de a avea copii.
Diabetul care nu depinde de insulină:
În cazul acestui tip de diabet, celulele pancreasului nu își ies din rol, ele produc în continuare insulină, chiar dacă nu la fel ca în cazul unei persoane sănătoase.Cu toate acestea, principala cauză a nivelului ridicat de zahăr la acești bolnavi este un defect, a cărui consecință este faptul că insulina nu își poate îndeplini funcția: celulele musculare și adipoase folosesc doar parțial insulina produsă de pancreas.Ca urmare, doar o cantitate mică de zahăr din sânge este folosită de către celule.Insuficiența parțială a eficacității insulinei se numește insulino-rezistență.Apare astfel diabetul, însă în cazul acestui tip, simptomele sunt mai puțin exprimate.
Diabetul nedependent de insulină se dezvoltă la persoanele în vârstă.
În unele cazuri, regimul alimentar și scăderea în greutate (dacă aceasta este peste limită) normalizează aproape în întregime nivelul zahărului în sânge.Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor trebuie să urmeze și un tratament medicamentos adecvat.Aceste pastile nu conțin insulină, însă substanțele chimice pe care le au în componență contribuie adesea la ușurarea producerii insulinei în organism și îmbunătățesc funcția celulelor pancreasului care produc insulină.
Trebuie știut că în cazul acestui tip de diabet este nevoie de o atenție aparte pentru evitarea atât a complicațiilor de mai târziu, cât și a problemelor inutile care pot apărea în viața de zi cu zi.Faptul că este o formă a bolii, care nu depinde de insulină este adevărat numai cu referire la prima perioadă de evoluție.Mai târziu poate apărea nevoia de insulină, dacă scopul este un control adecvat al nivelului zahărului în sânge.
Pot exista de asemenea perioade în care bolnavul nedependent de insulină să aibă nevoie de aceasta, cum ar fi în situațiile de stres sau după o operație.
Originea acestui tip de diabet nu este suficient de clară, chiar dacă factorul ereditar joacă un rol mai mare decât în cazul diabetului insulino-dependent.
Complicațiile bolii: tulburări de vedere, ale rinichilor și sistemului nervos.Problemele care apar în cazul acestei boli sunt denumite adesea complicațiile târzii ale diabetului, pentru că ele pot apărea de-abia după câțiva ani de la debutul afecțiunii.În majoritatea cazurilor, acestea se manifestă prin tulburări ale vederii, sistemului nervos, rinichilor și sistemului circulator.Aceste complicații însă nu apar la toți bolnavii.
Probabil că și ție ți se întâmplă să te apuci de un sport, să îți propui anumite lucruri legate de condiția ta fizică și totuși renunți mai devreme sau mai târziu.
Din păcate multe persoane se apucă de un program de finess, apoi renunță din lipsă de timp sau din plictiseală sau se blazează din cauza rezultatelor care se lasă mult prea mult timp așteptate.
Să vedem cum putem să ne recăpătăm motivația, cum putem să facem sport cu drag și cu tragere de inimă.
Începe încet:
Cea mai frecventă greșeală este să începi un program de fitness la o intensitate foarte mare și să progresezi foarte repede.
De obicei, descoperi abia a doua zi că te-ai forțat prea mult, atunci când se instalează febra musculară care poate fi foarte descurajantă.
Este recomandabil să progresezi treptat decât să trebuiască să abandonezi programul de fitness inițial din cauza durerii.
Alege o activitate care se potrivește stilului tău de viață:
Îți place să lucrezi singură sau în grup?
Dacă preferi solitudinea, mersul pe bicicletă poate fi opțiunea ideală pentru tine.
Este probabil să îți placă și activitățile ce nu îți solicită spiritul de competiție cum este mersul la sală sau patinajul.
Dacă te atrag activitățile de grup, ia în considerare dansul aerobic, aerobicul în apă sau poți să te alături unei echipe de volei.
Adaugă varietate:
Adoptă varietatea atunci când vrei să scapi de plictiseală.
De exemplu, încearcă să alternezi mersul pe bicicletă cu mersul, înotul sau cu câteva ore de dans aerobic.
Când vremea este frumoasă, lucrează la flexibilitatea ta și fă câteva exerciții de streching.
Un abonament la sală te poate ajuta să exersezi pe mai multe aparate și să cunoști oameni noi.
Acceptă companie:
Când faci efort alături de cineva, acesta poate deveni mai puțin extenuant și chiar mai plăcut.
Este recomandabil să-ți inviți un prieten sau un coleg să exerseze cu tine sau te poți înscrie într-un grup la sală.
Sau îți poți face o cunoștință nouă la sală, care are un program asemănător și vă puteți susține reciproc motivația.
Nu neglija nici posibilitatea de a exersa alături de un membru al familiei sau de sufletul pereche.
Stabilește-ți scopuri clare și realiste:
Impune-ți la început lucruri simple, apoi avansează spre scopuri mai complicate.
Amintește-ți faptul că trebuie să-ți stabilești scopuri realiste și ușor de îndeplinit, pentru că este foarte ușor să apară frustrările sau să renunți dacă ești o persoană prea ambițioasă.
Un scop pe termen scurt ar putea fi să mergi rapid zece minute, o dată sau de două ori pe zi pentru a-ți pune la punct un sistem de toleranță la efort.
Scopul imediat următor ar putea fi, să fii în stare să lucrezi la sală timp de 20 de minute, de trei sau patru ori pe săptămână.
Un scop pe termen lung poate fi să poți alerga 10 Km după 12 săptămâni de antrenament.
Fii o persoană creativă:
Implică exercițiul aerobic în viața ta de zi cu zi.
Dacă ți se pare mult prea dificil să îți rupi din timp pentru mișcare, caută ocazii să te miști și în același timp să-ți rezolvi din interesele personale.
Fă o plimbare prin parc în timpul pauzei de masă, pedalează pe stepper în timp ce privești la televizor sau alege scările în locul liftului.
Răsplătește-te:
Încearcă să-ți dezvolți un sistem de a te răsplăti prin bucuria unui scop împlinit, respect de sine și autocontrol.
După ce ți-ai terminat programul de mișcare, oferă-ți câteva minute de relaxare.
Savurează sentimentul plăcut pe care ți-l oferă mișcarea fizică și reflectează asupra realizării tale.
Acest tip de răsplată interioară te poate ajuta să practici sportul respectiv în mod regulat.
Și răsplata exterioară are efect asupra motivației tale.
Când îți atingi un scop pe termen lung, cumpără-ți ceva ce îți doreai de mult.
Urmărește-ți progresul:
Contorizează-ți nivelul de rezistență la efort și rezultatele fizice în mod periodic.
Poate vei dori chiar să-ti notezi ceea ce ai făcut la fiecare ședință de sport, cât timp ai rezistat și cum te-ai simțit înainte și după practicarea exercițiilor.
Dacă ții cont de eforturile tale, vei putea să-ți dai seama cu ușurință de progresele pe care le-ai facut și să fii mult mai motivat în atingerea scopurilor tale.
Fii o persoană flexibilă:
Dacă pleci într-o călătorie sau ești extrem de ocupat într-o anumită zi, este bine dacă îți adaptezi exercițiile programului tău.
Dacă ai o gripă, nu te îngrijora dacă îți neglijezi programul pentru o zi sau două.
Fii indulgent cu tine și nu dezvolta "mustrări de conștiință" dacă nu reușești să-ți respecți programul într-o anumită zi.
Important este să revii la el după ce totul se rezolvă.
Sezonul rece este asociat cu un consum redus al alimentelor bogate în vitamine.
Acest deficit poate apărea și la cei care nu prea mănâncă în sezonul rece murături (obținute prin fermentație, adică prin saramură), borș, pâine neagră, tărâțe.
Mâncărurile "rafinate", chiar dacă ele sunt plăcute ochiului și gustului, reprezintă obiceiuri alimentare proaste.
De aceea, mai ales pe timpul iernii, cătina aduce organismului vitaminele necesare, ca și acizii grași esențiali.
După cum se știe, după măceș, cătina conține cea mai mare cantitate de vitamina C.
Iarna, organismul își autoreglează energia și în acest scop trebuie activate procesele oxidative.
Procesele energetice necesită aport de grăsimi, dar și aceste arderi au nevoie de complexul B, vitaminele PP, B2, C (provenite și din tărâțe de grâu și grâu încolțit), completate cu celelalte substanțe din cătină.
Iarna nu trebuie uitate părțile din corp cele mai expuse frigului: fața, mâinile, picioarele, care pierd vitaminele liposolubile necesare metabolismului.
Indicate în tratarea mâinilor, a feței (în special la femei) sunt preparatele vitaminate, dar și cele cu extract de cătină (vitamine solubile în grăsimi).
Vă prezentăm două rețete care să vă fie de ajutor pe timpul iernii.
Cele două preparate dau o mare energie organismului, stimulează procesele aerobiotice, generatoare de căldură.
1. Se usucă 100 g fructe de cătină la 60 grade C (fie pe calorifer, fie în cuptor).
Se macină apoi boabele și rezultă 20-25 g pulbere uscată, care conține 2,5 ml ulei pur.
Peste pulbere se adaugă 50-70 ml ulei (de soia, floarea soarelui, de germeni ori de măsline) și se amestecă.
Se lasă încă două zile, amestecând din când în când.
Se folosește partea de deasupra a amestecului, fie ca atare, fie în combinație cu o cremă oarecare.
Se ung fața, mâinile și picioarele.
2. Se face un ceai din fructe uscate de cătină (la o cană de apă se pune o linguriță de fructe uscate) și se dă un clocot.
Înainte de a fi îndulcit, se scot din ceai două lingurițe de lichid și se ung fața și mâinile.
Apoi, pielea se unge cu crema prezentată mai sus.
Restul de ceai se îndulcește și se poate consuma ca atare.
Diabetul este o boala gravă care face tot mai multe victime în zilele noastre și astăzi vom trece în revistă câteva indicații și remedii pentru cei ce suferă de această afecțiune.
Creșterea valorii zahărului în sânge peste 120 mg caracterizează diabetul zaharat, care se manifestă prin sete intensă, permanentă, foame nestăpânită, răni atone, care trenează și se vindecă greu, o stare acută de oboseală.
Se pot distinge două forme de diabet: diabetul juvenil, care este provocat de o insuficiență pancreatică apărută în anii copilăriei, și diabetul zaharat al adultului, când insulina trece greu în sânge și se asimilează greu glucoza.
Cauze favorizante: alimentația defectuoasă, lipsa de mișcare, obezitatea, stresul psiho-social.
În primul caz, este necesar tratamentul cu injecții cu insulină care se face toată viața.
În diabetul adultului, acest tratament cu insulină este aplicat numai când valorile glicemiei ating cote prea mari, tratamentul de fond fiind făcut cu comprimate care scad zahărul din sânge.
Boala fiind incurabilă prin tratament, se urmărește prevenirea complicațiilor renale și oculare.
Se vor evita complicațiile arteritei diabetice printr-o încălțăminte confortabilă, o atenție deosebită a micilor tăieturi și rani de la laba piciorului, dușuri cu jet și băi calde.
Recomandări generale:
Persoanele obeze trebuie să scadă în greutate.
Se va renunța la alcool și nicotină.
Se vor evita zahărul, dulciurile, mierea, dulceața, berea, sucurile de fructe, conservele.
În loc de zahăr, se va folosi zaharină.
Alimentația trebuie să fie bogată în legume, săracă în grăsimi și glucide.
Se recomandă: țelina, varza, sparanghelul, ceapa, fasolea, salata verde, salata de păpădie, usturoiul, hreanul, morcovii.
Un efect benefic îl au: sucurile de țelină și de varză albă.
Alimentația constă din 5-6 mese mici pe zi.
Se recomandă un consum mare al alimentelor care conțin crom și zinc.
De asemenea, sunt indicate infuziile din frunze de afin, urzici, afine, zeamă de varză acră, păpădie, salvie, boabe de ienupar, păstăi uscate de fasole.
Câteva remedii:
Sucul de varză albă proaspăt pregătit se administrează în doze de câte o jumătate de pahar de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Trei linguri de frunze uscate de mesteacăn alb se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat două-trei ore, apoi se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Se pun 25 de grame de rădăcini de brusture tăiate mărunt într-un vas emailat, se acoperă cu o jumătate de litru de apă fierbinte, se pune capacul și se țin la baie de aburi 30 de minute.Se lasă la infuzat o oră și jumătate, se strecoară și se bea călduț câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi.Decoctul din rădăcină de brusture îmbunătățește funcția pancreasului de producere a insulinei, normalizează procesele metabolice din organism.
Două linguri de fructe uscate de păducel se pun în termos cu o jumătate de litru de apă și se lasă peste noapte; ziua următoare se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de rădăcini uscate de iarbă mare se pun în termos cu o jumătate de litru de apă fierbinte peste noapte, dimineața se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de mur se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă 15 minute la baie de aburi, apoi 30-40 de minute la infuzat, se strecoară și se bea câte o jumătate de lingură de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Pentru scăderea nivelului glucozei în sânge, 15-20 de picături de tinctură de usturoi se dizolvă într-o cantitate mică de apă și se beau cu 15-20 de minute înainte de masă, de două-trei ori pe zi.
Foarte recomandată este infuzia de fragi.Fragii pot fi folosiți sub orice formă, iar sucul proaspăt se bea în doze de câte un sfert de pahar de trei ori pe zi.
Următoarea rețetă este benefică pentru persoanele care suferă de cataractă și din ingredientele următoare se prepară o baie de aburi pentru ochi:
20 grame de silur,
20 grame de odolean, (valeriană),
20 grame de mușețel,
10 grame de sporici (verbină),
30 grame de flori de soc.
Se amestecă bine toate plantele și apoi se opăresc împreună cu 1/2 litru de vin alb care a fost înfierbântat până la fierbere.Aburul este lăsat să acționeze asupra ochilor închiși.Este indicat ca acest vin să se toarne într-o sticlă și să se pregătească de fiecare dată, cu o cantitate mai mică de vin, o baie proaspătă de aburi.
Tot în caz de cataractă, se ung de mai multe ori pe zi pleoapele cu bitter suedez, acest tratament având efecte bune.
Glaucomul nu este doar o boală a ochilor, el provine mai curând de la o dereglare a rinichilor.În cele mai multe cazuri, glaucomul se desfășoară în același timp cu durerile reumatice și articulare.
Remediu contra glaucomului: dintr-un amestec de urzică, ventrilică, filimică și coada-calului în părți egale, ar trebui să se bea zilnic 2-3 cești, în care se pune câte 1 linguriță de bitter suedez.Pentru a se obține o însănătoșire grabnică, plantele ar trebui să fie, pe cât posibil, proaspăt culese.
Foarte importantă pentru glaucom poate fi și o baie de șezut cu coada-calului.Rinichiul dereglat transmite presiunea ascendentă mai departe ochilor.Băile de coada-calului ajută la retragerea presiunii din ochii afectați.Ea exercită din afară o influență atât de bună asupra rinichilor, încât adesea este înlăturată presiunea din ochii bolnavi chiar în timpul băii.
Se iau 100 grame de plantă uscată și se lasă peste noapte la macerat în apă rece; apa trebuie să acopere plantele.În ziua următoare maceratul se încălzește, se filtrează și se toarnă peste apa de baie care trebuie să aibă o temperatură potrivită.
Durata băii: 20 minute, în timpul băii se adaugă din când în când apă fierbinte, pentru a păstra o temperatură constantă.Sala de baie trebuie să aibă o căldură plăcută, apa de baie să acopere regiunea renală, iar inima să fie în afara apei.
Fără a se șterge, bolnavul se pote înveli într-un halat de baie și ar trebui să transpire timp de o oră, în patul încălzit înainte de baie.
Această apă de baie se folosește, reîncălzită, în alte două seri.
Atunci când o persoană suferă de dureri oculare, un remediu ar fi aplicarea pe ochii închiși a unei dischete demachiante îmbibată în bitter suedez și menținerea ei timp de o oră.
Tot pentru dureri oculare se pot face și băi de ochi cu silur, însă doar cu o infuzie foarte slabă.Se infuzează la o ceașcă, maximum 1/2 linguriță de plantă și se lasă într-un repaos foarte scurt.Apoi se așază comprese pe ochi cu această infuzie.Ceaiul trebuie preparat de fiecare dată proaspăt și nu are voie să fie folosit decât o dată.O înrăutățire a durerilor, după folosirea băilor de silur este un semn de supradozare.
Pentru reușita acestei cure, trebuie să fie îndeplinite câteva condiții referitoare la alegerea strugurilor, pregătirea, precum și modul cum se consumă cantitatea respectivă pe durata unei zile.
Cantitatea de struguri ce se consuma într-o zi, în timpul curei de struguri, este de până la 1 kg (3 porții), atunci când cura are loc fără reducerea dietei de bază sau 3 kg (4 porții), atunci când strugurii reprezintă singura hrană zilnică (deci nu se mai consumă alte alimente).
În primul caz, durata curei poate fi de circa trei săptămâni, iar în al doilea caz, de maximum două săptămâni.
Pentru cură trebuie folosiți struguri copți, sănătoși.
Cantitatea respectivă de struguri se spală bine cu apă pentru a se îndepărta substanțele folosite la stropitul viei, care sunt dăunătoare sănătății.
Începutul curei se face cu cantități mici: în prima și a doua zi se consumă 300, respectiv 500 grame struguri.
În zilele următoare, doza se mărește treptat până ce se ajunge la cantitatea stabilită (1 sau 3 kg).
După atingerea acestei cantități, consumul rămâne la nivelul respectiv timp de 1—3 săptămâni.
Cu câteva zile înainte de terminarea curei se revine treptat la regimul normal de alimentare.
Nu este bine ca începutul curei să se facă cu cantități prea mari sau prea mici de struguri, deoarece în cazul întâi se pot produce deranjamente pe traiectul tubului digestiv, iar în cel de al doilea, este necesar un timp prea îndelungat pentru adaptarea organismului.
Este important să se știe faptul că porția de struguri trebuie servită cu 2 ore înainte de masă, pe stomacul gol.
Greșit se crede că strugurii ce se consumă după masă, ca desert, au același efect ca cei serviți înainte de masă.
Persoanele care au tendință de diaree este bine să consume strugurii fără semințe sau acestea se vor îndepărta în timpul consumului.
Primele etape ale acestei diete le puteți găsi aici.Continuăm cu etapele 3, 4 și 5 și sperăm să vă fie de folos acest regim.
Etapa 3:
Durează 1-2 săptămâni și se pierd 2-3 kg pe săptămână.
Se utilizează aceleași alimente ca în etapa anterioară, adăugându-se în plus 8 g de hidrocarbonați pe săptămână.
De exemplu, se mărește cantitatea de legume.
Etapa 4:
Durează 1-2 săptămâni.
Se utilizează aceleași alimente ca în etapele anterioare, la care se adaugă fructe.
Fructele sunt destul de problematice, așa că se recomandă mai mult căpșuni și coacaze.
Etapa 5:
Se ajunge la 40 g hidrocarbonați pe zi.
Se va urmări zilnic cântarul, pentru a nu se crește în greutate.
Se vor varia alimentele.
În 8 săptămâni se poate slăbi până la 20 kg.
Limita de 40 g de hidrocarbonați pe zi se va menține tot mereu.
Indicații generale:
Alcoolul se va consuma cu moderație și sunt permise vinul alb sec, șampania, coniacul, dar se vor evita băuturile îndulcite, lichiorul și berea.
Referitor la acool este bine de știut că 30 g alcool cu tărie de 50 g, conțin 20 g hidrocarbonați.
Pe săptămână, de 4 ori, se permite câte 30 ml votcă sau 100 ml vin alb sec.
Dacă într-o zi v-ați permis să faceți excese, nu trebuie să disperați, în 2-3 zile puteți trece înapoi la prima etapă și apoi din nou la normalul de 40 g hidrocarbonați pe zi.
Legumele pe care le puteți consuma, dar nu în prima etapă, sunt: vinete, conopidă, fasole verde, ciuperci, varză, dovlecei, varză murată, țelină, castraveți murați, roșii, sparanghel, andive, ridichi, pătrunjel, castraveți, praz, ceapă, salată.
Dacă vă este poftă, puteți consuma și smântână, 2-3 linguri pe zi, o dată pe săptămână, iar la capitolul pâine, vă este permisă 150 g pâine graham sau de secară.
Alimentele strict interzise sunt: pâinea albă, cartofii, biscuiții, prăjiturile, bomboanele, înghețata, ciocolata, gemul, dulceața, macaroanele, făina albă, laptele, orezul, clătitele, iaurtul, mierea de albine, curmalele, smochinele, stafidele, pepenii verzi, pepenii galbeni.
