Denumiri populare: porodici, roşie, tomată.
Originară din America Centrală şi de Sud, adusă în Europa de conchistadorii spanioli.
Este cea mai des cultivată şi folosită legumă.
În tradiţia populară tulpinile se puneau în băi contra reumatismului.
În ţinutul Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se tampona fața cu un ceai călduţ din alte plante.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoză, etc.
Mai conține calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului.
Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului și sunt utile în lupta cu cancerul și cu afecţiunile cardiace.
Este antioxidantă şi previne oxidarea celulelor.
Un aliment energetic, alcalinizant (combate aciditatea).
Are şi acţiune antiinfecţioasă.
Ajută la fluidificarea sângelui, utilă în foarte multe afecţiuni cum ar fi: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie, enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice, iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Metode pentru a fi consumată:
Roşiile consumate ca atare la fiecare masă, cât mai multe.
Se indică să se folosească roşiile doar coapte şi cultivate fără adausuri de substanţe chimice care de multe ori sunt foarte nocive.
Sucurile gata preparate din comerţ nu au aceleaşi efecte în tratament deoarece este folosit la preparare foarte multe chimicale şi sunt fierte la diferite temperaturi, lucru ce face ca acest suc să nu mai conţină enzime şi vitamine şi deci să nu mai fie aşa de utile în tratament.
Consumate gătite, mai ales când sunt asociate cu făină pot produce fermentaţii intestinale şi sunt o sursă de aciditate pentru sistemul digestiv.
Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida.Se poate consuma orice cantitate ,în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma chiar 1-2 litri pe zi în mai multe reprize.Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
Sucul de roşii fiert la foc mic 2-3 ore face să dispară aciditatea iniţială, însă datorită fierberii se distrug foarte multe din substanţele nutritive care le conţin aceste fructe şi sunt indicate în acest caz doar pentru remineralizare, deoarece conţin foarte multe substanţe minerale care sunt uşor asimilate de organism.
În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care trebuie tratată.
Un amestec din 50 g suc de roşii, 1 lingură de glicerină şi 1 vârf de cuţit de sare, oferă catifelare.Se amestecă acestea toate şi se masează mâinile de 2 ori pe zi, conferind pielii o catifelare deosebită.Se poate ţine la rece într-un recipient închis.
