Despre diabet partea a doua

   Primele informații despre diabet le puteți găsi aici.

   Diabetul zaharat ocupă locul al treilea în lume după bolile cardiovasculare și oncologice.Potrivit diverselor surse, în lume există între 120 și 180 de milioane de bolnavi de diabet, ceea ce înseamnă aproximativ 2-3% din populația globului.

   O doza regulată de 30-40 de grame de zahăr conduce la o creștere rapidă a concentrației de glucoză în sânge (hiperglicemie) și, ca urmare, la o secreție foarte mare a hormonului pancreasului: insulina.
   Insulina contribuie la transformarea zahărului în glicogen (se depune în ficat), contribuie la depunerea acestuia în mușchii activi și în organe, iar excesul se transformă în grăsime.Dacă folosiți zahăr des și foarte mult, celulele pancreasului obosesc și prelucrează din ce în ce mai puțină insulină.
  Ca urmare a acestui fapt, sunt tulburate procesele de folosire a glucozei, este dereglat metabolismul, iar zaharul încetează să mai fie un izvor de energie.Glucoza și grăsimile nedescompuse se acumulează în sânge, se formează astfel toxinele care provoacă autootrăvirea.

   Creșterea conținutului de glucoză și de acizi grași în sânge sunt fenomene interdependente.Tocmai de aceea, diabetul zaharat și obezitatea apar cel mai adesea împreună.

   Destul de des, această boală se moștenește, ea poate fi provocată de unele infecții virale (pojar, rujeolă, hepatită virală), dar și de traume psihice și fizice, de stres, de hipertensiune arterială, ateroscleroză, pancreatită, cardiopatie ischemică.Adesea, diabetul este provocat de preparate de natură medicamentoasă, cum ar fi glucocorticoizii (cortizonul), glucoza (administrată intravenos) și mijloacele diuretice.

   În cazul diabetului zaharat, partea de hidrați de carbon din alimente nu este asimilată de celule fie din cauza lipsei insulinei, fie din cauza faptului că, celulele nu pot folosi pe deplin insulina prelucrată în organism.Pentru că zahărul, în acest caz, rămâne în organism, nivelul lui fără un tratament adecvat va rămâne permanent ridicat.În cazul unui nivel foarte ridicat al zahărului în sânge, o parte a lui trece în urină.În cazul tulburărilor în asimilarea zahărului sunt dereglate și alte procese metabolice.

   Cercetările au arătat că un tratament corespunzător care nu permite creșterea nivelului de zahăr în sânge permite prevenirea sau dimpotrivă acutizarea dezvoltării complicațiilor.Acest lucru se referă la toți bolnavii de diabet, chiar dacă unii dintre ei prezintă un risc mai scăzut în fața complicațiilor decât ceilalți.Bolnavii de diabet trebuie să consulte medicul cel puțin o dată pe an.Consultația trebuie să cuprindă examinarea ochilor, a membrelor inferioare, a funcțiilor rinichilor, a conținutului de colesterol și a tensiunii arteriale.

   Există două forme de diabet: una dintre ele se numește diabetul insulino-dependent sau diabetul de tipul I, iar cealaltă: diabetul care nu depinde de insulină sau diabetul de tipul II.

   Diabetul insulino-dependent:

   În cazul acestui tip de diabet își ies din rol celulele pancreasului care produc insulină.Atunci când insulina produsă de pancreas este puțină sau deloc, celulele din organism nu pot asimila zahărul din sânge, iar nivelul lui este permanent ridicat.De aceea, insulina trebuie introdusă subcutanat, de unde este absorbită de sânge.Până în acest moment nu s-a reușit obținerea unui asemenea tip de insulină care să poată fi administrată bucal, pentru că odată ajunsă în stomac aceasta trece într-o formă inactivă.
   Diabetul insulino-dependent în majoritatea cazurilor se manifestă în copilărie sau la vârstă tânără.Dacă această afecțiune s-a dezvoltat, celulele pancreasului care produc insulină deja nu mai pot fi refăcute.De aceea, pentru bolnavul de diabet sunt necesare insulina și un regim alimentar.
   Au fost făcute unele încercări de transplantare a unui pancreas sănătos sau numai a celulelor lui, dar există o mulțime de probleme serioase de natură tehnică și, de aceea, nu se poate apela la transplant ca la o metodă eficientă de tratament.
   Cantitatea de insulină necesară zilnic pentru injectare depinde de câțiva factori.Dacă în organism nu este produsă insulină de nici un fel, atunci sunt necesare injecții pentru înlocuirea insulinei naturale.Dacă însă organismul produce o cantitate cât de mică de insulină, injecțiile cu insulină trebuie să completeze insuficiența.
   Factorul ereditar joacă un rol determinant, însă boala nu este moștenită niciodată în mod direct, de aceea bolnavilor de diabet nu trebuie să li se refuze posibilitatea de a avea copii.

   Diabetul care nu depinde de insulină:

   În cazul acestui tip de diabet, celulele pancreasului nu își ies din rol, ele produc în continuare insulină, chiar dacă nu la fel ca în cazul unei persoane sănătoase.Cu toate acestea, principala cauză a nivelului ridicat de zahăr la acești bolnavi este un defect, a cărui consecință este faptul că insulina nu își poate îndeplini funcția: celulele musculare și adipoase folosesc doar parțial insulina produsă de pancreas.Ca urmare, doar o cantitate mică de zahăr din sânge este folosită de către celule.Insuficiența parțială a eficacității insulinei se numește insulino-rezistență.Apare astfel diabetul, însă în cazul acestui tip, simptomele sunt mai puțin exprimate.
   Diabetul nedependent de insulină se dezvoltă la persoanele în vârstă.
   În unele cazuri, regimul alimentar și scăderea în greutate (dacă aceasta este peste limită) normalizează aproape în întregime nivelul zahărului în sânge.Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor trebuie să urmeze și un tratament medicamentos adecvat.Aceste pastile nu conțin insulină, însă substanțele chimice pe care le au în componență contribuie adesea la ușurarea producerii insulinei în organism și îmbunătățesc funcția celulelor pancreasului care produc insulină.
   Trebuie știut că în cazul acestui tip de diabet este nevoie de o atenție aparte pentru evitarea atât a complicațiilor de mai târziu, cât și a problemelor inutile care pot apărea în viața de zi cu zi.Faptul că este o formă a bolii, care nu depinde de insulină este adevărat numai cu referire la prima perioadă de evoluție.Mai târziu poate apărea nevoia de insulină, dacă scopul este un control adecvat al nivelului zahărului în sânge.
   Pot exista de asemenea perioade în care bolnavul nedependent de insulină să aibă nevoie de aceasta, cum ar fi în situațiile de stres sau după o operație.
   Originea acestui tip de diabet nu este suficient de clară, chiar dacă factorul ereditar joacă un rol mai mare decât în cazul diabetului insulino-dependent.
   Complicațiile bolii: tulburări de vedere, ale rinichilor și sistemului nervos.Problemele care apar în cazul acestei boli sunt denumite adesea complicațiile târzii ale diabetului, pentru că ele pot apărea de-abia după câțiva ani de la debutul afecțiunii.În majoritatea cazurilor, acestea se manifestă prin tulburări ale vederii, sistemului nervos, rinichilor și sistemului circulator.Aceste complicații însă nu apar la toți bolnavii.

Despre diabet

   Diabetul este o boala gravă care face tot mai multe victime în zilele noastre și astăzi vom trece în revistă câteva indicații și remedii pentru cei ce suferă de această afecțiune.

   Creșterea valorii zahărului în sânge peste 120 mg caracterizează diabetul zaharat, care se manifestă prin sete intensă, permanentă, foame nestăpânită, răni atone, care trenează și se vindecă greu, o stare acută de oboseală.
   Se pot distinge două forme de diabet: diabetul juvenil, care este provocat de o insuficiență pancreatică apărută în anii copilăriei, și diabetul zaharat al adultului, când insulina trece greu în sânge și se asimilează greu glucoza.

   Cauze favorizante: alimentația defectuoasă, lipsa de mișcare, obezitatea, stresul psiho-social.

   În primul caz, este necesar tratamentul cu injecții cu insulină care se face toată viața.
   În diabetul adultului, acest tratament cu insulină este aplicat numai când valorile glicemiei ating cote prea mari, tratamentul de fond fiind făcut cu comprimate care scad zahărul din sânge.
   Boala fiind incurabilă prin tratament, se urmărește prevenirea complicațiilor renale și oculare.
   Se vor evita complicațiile arteritei diabetice printr-o încălțăminte confortabilă, o atenție deosebită a micilor tăieturi și rani de la laba piciorului, dușuri cu jet și băi calde.

   Recomandări generale:

   Persoanele obeze trebuie să scadă în greutate.
   Se va renunța la alcool și nicotină.
   Se vor evita zahărul, dulciurile, mierea, dulceața, berea, sucurile de fructe, conservele.
   În loc de zahăr, se va folosi zaharină. 
   Alimentația trebuie să fie bogată în legume, săracă în grăsimi și glucide.
   Se recomandă: țelina, varza, sparanghelul, ceapa, fasolea, salata verde, salata de păpădie, usturoiul, hreanul, morcovii.
   Un efect benefic îl au: sucurile de țelină și de varză albă. 
   Alimentația constă din 5-6 mese mici pe zi.
   Se recomandă un consum mare al alimentelor care conțin crom și zinc.
   De asemenea, sunt indicate infuziile din frunze de afin, urzici, afine, zeamă de varză acră, păpădie, salvie, boabe de ienupar, păstăi uscate de fasole.

   Câteva remedii:

   Sucul de varză albă proaspăt pregătit se administrează în doze de câte o jumătate de pahar de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.

   Trei linguri de frunze uscate de mesteacăn alb se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat două-trei ore, apoi se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
 
   Se pun 25 de grame de rădăcini de brusture tăiate mărunt într-un vas emailat, se acoperă cu o jumătate de litru de apă fierbinte, se pune capacul și se țin la baie de aburi 30 de minute.Se lasă la infuzat o oră și jumătate, se strecoară și se bea călduț câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi.Decoctul din rădăcină de brusture îmbunătățește funcția pancreasului de producere a insulinei, normalizează procesele metabolice din organism.

   Două linguri de fructe uscate de păducel se pun în termos cu o jumătate de litru de apă și se lasă peste noapte; ziua următoare se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.

   Două linguri de rădăcini uscate de iarbă mare se pun în termos cu o jumătate de litru de apă fierbinte peste noapte, dimineața se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
 
   Două linguri de frunze uscate de mur se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă 15 minute la baie de aburi, apoi 30-40 de minute la infuzat, se strecoară și se bea câte o jumătate de lingură de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.

   Pentru scăderea nivelului glucozei în sânge, 15-20 de picături de tinctură de usturoi se dizolvă într-o cantitate mică de apă și se beau cu 15-20 de minute înainte de masă, de două-trei ori pe zi. 

Foarte recomandată este infuzia de fragi.Fragii pot fi folosiți sub orice formă, iar sucul proaspăt se bea în doze de câte un sfert de pahar de trei ori pe zi.
 

Copiii, parintii si boala

   Cand copilul se simte bine, parintii sunt si ei calmi, se simt bine la randul lor.
   Cand copilul este bolnav, sufera dintr-o cauza anume, parintii sufera alaturi de el.
   Dar, paradoxal, majoritatea problemelor de sanatate, a bolilor chiar, isi au originea in sanul familiei, de exemplu, copiii sufera atunci cand parintii lor se cearta.
   Suferinta copiilor este provocata de absenta unitatii, a armoniei in sanul familiei, cand, din pricina problemelor, cei mari:mama si tata, uita de copil, nu-l mai observa.
   Atunci, copilul sufera si... se imbolnaveste. Desigur, chiar si un copil fericit, care se bucura de dragostea si grija permanenta a parintilor, se poate imbolnavi, contracteaza o raceala, o boala infectioasa normala pentru cei mici, sau isi luxeaza piciorul la joaca.

   Majoritatea afectiunilor de care sufera copiii au insa caracter psiho-somatic, adica le contracteaza acei copii care simt nevoia sa fie inconjurati de mai multa dragoste din partea parintilor.
   Boala este in cazul acestor copii un fel de strigat de ajutor. Mesajul pe care il transmit ei are un continut specific: "Iubiti-ma, dragi parinti!"

   S-ar parea ca doar copiii care traiesc in lipsuri, in saracie si nevoi tanjesc dupa iubirea parinteasca. De fapt, insa, exista copii nefericiti si in randul celor ce au de toate: haine, carti, dulciuri, dar nu au atentia si dragostea cuvenite.
   Copiii au nevoie permanent de atentie si iubire, nu doar de o mica portie. Parintii uita sau nu stiu ca omuletul acela mic nu se poate dezvolta - fizic si psihic - decat in conditii optime.
   Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atentia, grija parinteasca.

   Exista, dupa opinia specialistilor, trei categorii de familii in care copiii sunt expusi la afectiuni psiho-somatice. Aceste trei tipuri de familii sunt:
 
   1. Familiile de tip dictatorial: parintii sau unul dintre parinti isi impun vointa, subjuga personalitatea copilului si, ca urmare, acesta ramane infantil, se teme si va continua ca adult sa se teama sa-si exteriorizeze simtamintele.

   2. Familiile in care parintii petrec prea putin timp cu copiii: in acest caz, copiii se retrag intr-o lume a lor, interioara, ridica un zid intre ei si lumea exterioara. De aici - cazurile de autism, in majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.

   3. Familiile in care parintii ignora personalitatea copilului: familiile in care parintii ignora personalitatea proprie a copilului si il incarca peste poate cu visele si sperantele lor, pe care nu au reusit sa si le implineasca la vremea lor. De fapt, parintii ii manipuleaza pe copii, ii considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori insa. copiii isi doresc altceva.

   In diabetul zaharat:
   Se stie ca un rol important revine factorului ereditar, care creeaza predispozitia pentru a contracta diabetul. Absenta sau insuficienta iubirii parintesti provoaca insa evolutia bolii.   Pentru a compensa absenta, lipsa atentiei pe care o reclama copilul, parintii ii cumpara dulciuri. Iar copilul incepe sa caute consolarea in consumarea de bomboane, prajituri, fursecuri, biscuiti etc. Excesele nu duc la nimic bun, dupa cum se stie, asa ca... hop! si diabetul.
   La fel se intampla in caz de ulcer, ca si in alte boli cronice, cu radacini in copilarie.

   In bolile de piele:
   Bolile de piele pot avea cauze diverse: atat de insuficient contact fizic, nevoia de mangaiere, cat si tendinta de izolare - "Nu ma atingeti!" - ca un semn de revolta la lipsa de iubire. Poate fi si un mod de a atrage atentia asupra sa: "Iata cit imi este de rau!"

   In balbaiala:
   Balbaiala poate fi consecinta unui soc nervos, spaima spre exemplu, dar uneori se datoreaza excesului de informatii pe care copilul nu reuseste sa le asimileze in intervalul de timp insuficient.

   In astmul bronsic:
   Astmul bronsic atesta ca, pentru copil, este greu de respirat in atmosfera de acasa.  De regula daca nu exista cauze climatice - smog, regiune mlastinoasa etc. - copiii astmatici provin din familii caracterizate printr-o excesiva retinere in manifestarea sentimentelor fata de cei mici. Parintii blocheaza emotiile copilului: "Nu plange", "taci", "nu mai tipa", "fii cuminte" etc.
   Emotiile negative blocate nu pot fi exteriorizate si, acumulandu-se, declanseaza astmul.

   De asemenea, reprimarea, blocarea starilor emotionale poate duce si la alte imbolnaviri. Un tic nervos, de exemplu, este o manifestare a unei stari de iritare, de furie. Reprimate, ele duc la acest limbaj al simbolurilor - ticurile.

   Copilul s-a imbolnavit, si prima reactie a parintilor este sa cheme medicul sau sa dea fuga la policlinica. Foarte bine, doar ca, in acelasi timp, ar trebui sa se gandeasca la ceea ce se intampla in relatiile dintre parinti si copii: nu cumva ceva nu merge tocmai cum trebuie?
 
   In loc sa azvarlim cu invective in copilul care greseste de genul: "esti un prost!", "derbedeule", "leneso" etc. este mai bine sa-i aratam unde a gresit.
   In loc sa-l coplesim cu strigate, este mai bine sa-i spunem ca, prin comportarea sa nepotrivita, ne face de ras, ne supara, caci ne atrage oprobiul celorlalti, desi noi, parintii, am dori sa fim mandri de copilul nostru, caci il iubim.

   Copilul trebuie ingrijit inca din pantece.
   Familiile care abia au in plan un copil este bine sa se ingrijeasca din timp de sanatatea acestuia, inainte de a se naste.
   Se stie, este demonstrat stiintific, ca fatul aude tot, simte orice atingere, distinge vocile si mainile mamei si tatei. Contactul cu cel mic trebuie stabilit deci inca din faza intrauterina.  Copilul simte caldura, grija, iubirea parintilor.
   Cu deosebire, fatul asteapta semne ale atentiei tatalui sau, caci de mama oricum este legat permanent. Atingerea mainilor tatalui ii da incredere si siguranta, iar vocea - o stare foarte placuta. Dupa nastere este bine ca firul ce ne leaga de copil sa nu se rupa, iar copilul se va simti iubit si ocrotit si va fi mult mai sanatos!