Se afișează postările cu eticheta sanatate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sanatate. Afișați toate postările

duminică, 9 aprilie 2017

Extractele glandulare folositoare sistemului imunitar

   Extractul de tiroidă:
   Unul dintre organele cheie pentru metabolism este glanda tiroidă.Ea reglează metabolismul prin secreția de hormoni care controlează producerea de energie în toate celulele corpului.
   Administrarea extractului de tiroidă ajută celulele să elimine reziduurile celulare și le accelerează funcția de regenerare.
   Sănătatea glandei tiroide este o premisă importantă pentru un sistem imunitar sănătos.

   Extractul de timus:
   Administrat pe cale orală, extractul de timus de vițel s-a dovedit un mijloc eficient în restabilirea și intensificarea funcției sistemului imunitar, având ca efect o îmbunătățire pe scară largă a acestuia.
   Oamenii de știință consideră că acest lucru se datorează îmbunătățirii activității timusului, ca rezultat al administrării de extract de timus.
   Extractele de timus pot constitui o soluție pentru infecțiile virale cronice și pentru funcționarea defectuoasă a sistemului imunitar.
   Ședințele de terapie efectuate pe copiii cu antecedente de infecții repetate ale tractului respirator au arătat că administrarea pe cale orală a extractelor de timus a condus la eliminarea definitivă a infecției.
   Tratamentul, desfășurat pe parcursul unui an întreg, a condus de asemenea la reducerea numărului de infecții respiratorii și la îmbunătățirea semnificativă a numeroși parametri ai sistemului imunitar.
   S-a demonstrat că extractul de timus ajută la normalizarea raportului dintre celulele T helper și celulele supresoare dacă acesta este prea scăzut (ca în cazul cancerului sau SIDA) sau prea ridicat (cum este în cazul alergiilor sau al artritei reumatoidale).




   Extractele de splină:
   Extractele farmaceutice de splină de bovine sunt folosite în tratarea bolilor infecțioase și pe post de agenși de întărire a sistemului imunitar, în tratamentul cancerului.
   Beneficiile acestora se datorează proteinelor cu masă moleculară mică (ca de exemplu tuftsina și splenopentina) care stimulează macrofagele din ficat, splină și nodulii limfatici.
   Macrofagele sunt celule mari care înghit și distrug particulele străine, precum bacterii, celule răspunzătoare de apariția cancerului și resturile celulare.Macrofagele au un rol esențial în protejarea împotriva invaziei microorganismelor, ca și a cancerului.
   Tuftsina ajută de asemenea la mobilizarea altor leucocite pentru a lupta împotriva infecțiilor și a cancerului.O deficență de tuftsină este asociată cu apariția semnelor și simptomelor anumitor infecții frecvente.
   Splenopeptina este o proteină moleculară cu masă moleculară mică, care duce la intensificarea răspunsului sistemului imunitar la compușii regulatori, cunoscuți și sub denumirea de factori de stimulare ai coloniei.Acești compuși stimulează producerea de leucocite.
   S-a demonstrat de asemenea că splenopeptina conduce la creșterea activității celulelor natural killer.
   Principala întrebuințare a extractelor de splină este după efectuarea unei splenotomii.
   Extirparea splinei este asociată cu un risc crescut de apariție a infecțiilor, în special cele bacteriene.Extractele de splină pot fi de un real ajutor în astfel de cazuri.
   Extractele din splină sunt de asemenea folositoare în tratamentul numărului scăzut de leucocite și a infecțiilor bacteriene, precum și ca adjuvant în terapia cancerului.

duminică, 2 aprilie 2017

Beneficiile terapiei glandulare

   Componente active:

   Se crede că organele și glandele animalelor și cele ale oamenilor conțin substanțe biochimice asemănătoare, din moment ce funcțiile lor sunt aproape identice.Acest lucru este valabil în special în cazul oilor, de la care derivă majoritatea acestor extracte.De exemplu, sistemul digestiv al oilor produce enzime foarte asemănătoare cu cele ale oamenilor.
   Țesutul oii conține două enzime ce se găsesc numai într-un singur alt organism viu: cel uman.
   Aceste enzime sunt:
   Aldoza reductaza, o enzimă responsabilă pentru descompunerea zaharurilor.
   Steroid 17-20 liaza, o enzimă responsabilă atât pentru producerea hormonilor steroizi, cât și pentru detoxifierea ulterioară a acestor hormoni din organism.
   Astfel, efectul folosirii compusilor biochimici extrași de la animale este adesea acela de a substitui o sursă exogenă (generată extern) pentru a compensa deficiența endogenă (generată intern).
   Exemple: timozinul din timus, hormonul tiroidian din glanda tiroidă.
 

   Factorii nutriționali asociați:
   Țesuturile glandulare sunt bogate în substanțe nutritive, precum vitamine, minerale, aminoacizi, acizi grași, polipeptide, enzime și multe alte substanțe.Terapia glandulară poate suplini nevoile nutriționale esențiale într-o manieră extrem de eficientă.



 

   Ce este efectul adaptațional:
   Pentru ca un țesut să se poată reface sau înlocui, trebuie să aibă la îndemână materiile prime necesare.
   Terapia glandulară asigură materiile prime pentru organele, glandele și țesuturile care funcționează defectuos, pentru ca ele să-și poată începe procesul de regenerare.
   Biochimistul Dr. Jeffrey Bland a oferit o explicație rațională pentru a ne arăta cum funcționează produsele folosite în terapia glandulară.După spusele sale, suplimentele nutritive pe bază de extracte glandulare conțin mici polipeptide, substanțe asemănătoare cu proteinele, care au o activitate specifică de mesageri și care acționează asupra anumitor țesuturi.
   Dr. Bland afirmă că mulți dintre hormonii întâlniți în țesuturile glandulare, chiar și în concentrații scăzute, mai au încă activități puternice specifice țesuturilor.
   De exemplu, un mic material polipeptidic prezent într-un anumit țesut poate avea efecte selective pentru încurajarea unui alt țesut dintr-o altă locație din organism de a produce substanțe hormonale, care astfel pot afecta țesutul țintă, schimbându-i funcția fiziologică.

duminică, 26 martie 2017

Terapia glandulară

   Conceptul de bază al terapiei glandulare este acela că ingerarea de material provenind de la diferitele glande ale unui anumit animal conduce la întărirea glandei corespunzătoare din organismul uman.Rezultatul constă într-o stare generală mai bună, ce indică îmbunătățirea funcționării glandei respective.
   Astfel, terapia glandulară îmbunătățește tonusul, funcțiile și activitatea glandei corespunzătoare.
   S-a dovedit că extractele de timus și splină sunt extrem de folositoare în cazul infecțiilor bazate pe deficiențe ale sistemului imunitar.
   Terapia glandulară este folosită pe scară largă pentru tratarea unor boli precum cancerul și SIDA.




   Înainte de 1940, extractele glandulare se foloseau pretutindeni în lume, chiar și în Occident, desfășurându-se numeroase cercetări care să vină în sprijinul folosirii lor.
   Însă o dată cu apariția și dezvoltarea antibioticelor, precum și a avântului tehnologiei medicale moderne, studiile de specialitate au început să se concentreze pe dezvoltarea a din ce în ce mai multe antibiotice și alte medicamente, care erau mult mai profitabile pentru industria farmaceutică.Drept rezultat, cercetările în domeniul terapiei glandulare au fost stopate.
   Faptul că acest tip de terapie nu era studiat în cadrul cercetărilor clinice nu poate să-i conteste utilitatea sau să-i diminueze valoarea terapeutică.
   Această terapie este una din pietrele de temelie ale medicinei chineze tradiționale și a medicinei ayurvedice din India.
   Astfel, terapia glandulară este din nou un punct de interes în ceea ce privește tratarea cancerului.

   În terapia glandulară, extractele purificate din glandele endocrine ale animalelor sunt folosite pentru a ajuta la refacerea metabolismului general al pacientului.
   Glandele-cheie cele mai des folosite sunt tiroida, timusul și glandele suprarenale.
   Extractele pe bază de organe și glande sunt de obicei prelevate de la animale.Acestea sunt cunoscute sub denumirea clinică de protomorfogeni.Protomorfogenii pot constitui o componentă importantă a unui program nutrițional complet.Ei au efecte benefice atât pe termen scurt (imediat), cât și pe termen lung.
   Extractele tipice provenite din surse animale sunt extractele din: hipofiză, tiroidă, suprarenale, pancreas, inimă, ficat, rinichi, timus, precum și din alte glande și organe.

miercuri, 11 ianuarie 2017

Probleme ale cavității bucale

   Pierderea vocii, dureri în gât:

   Amestecaţi o ceaşcă de lapte călduţ cu un decoct preparat din o lingură de frunze de ţelină, fierte 2 minute într-un litru de apă.Lăsaţi să se răcească.Faceţi gargară de trei ori pe zi.

   Sirop de brad:
   Se culeg mugurii de brad, dar nu se spală.Se culeg atâţia cât să umple un borcan de 5 kg.Pe fundul borcanului se pune zahăr cam de două degete peste care se pun muguri de brad cam de trei degete, se apasă bine după care se pune iar zahăr şi se continuă până se umple borcanul. Ultimul strat trebuie să fie de zahăr.Se leagă bine borcanul cu celofan şi capac după care se va îngropa în pământ la 30-40 cm şi se va scoate atunci când se apropie îngheţul, aproape de iarnă. Cine nu are posibilitatea să-l îngroape, trebuie să ţină borcanul într-o cămară răcoroasă şi întunecoasă.După ce se dezgroapă, dacă a mai rămas zahăr se amestecă cu o lingură de lemn, se acoperă bine şi se lasă la loc întunecos încă 2 săptămâni.Siropul obţinut se va pune în sticle cu dop de plută.Acest sirop combate durerile de gât şi previne gripa, fiind bun şi pentru astm.




   Dificultăți la înghițire:

   Salvia este planta miraculoasă care poate elimina aceste neajunsuri.
   Intern: se beau două ceaiuri de salvie pe zi, unul dimineaţa şi unul seara, înghiţitură cu înghiţitură.O linguriţă de plantă (100 mg), se opăreşte cu o cană de apa în clocot.
   Extern: se fac inhalaţii din 2 linguri de plantă, opărite cu 100 ml apă în clocot, de două ori pe zi. 


   Se pun 5 picături de soluţie, 5%, de propolis în fiecare nară, ce 3 ori pe zi.  


   Mirosul gurii:

   Este recomandată gargara de trei ori pe zi cu ceai de salvie, călduţ, precum şi picături de ulei de ienupăr, amestecate cu apă stătută şi băute o dată pe zi, înghiţitură cu înghiţitură.
 

   Se recomandă și ceaiul de pelin, o ceaşcă pe zi, vreme de 3-5 săptămâni.
   Ceai de pelin: o priză de pelin se opăreşte 3 secunde cu o cana de apă clocotită.Se lasă să se răcească, se bea înghiţitură cu înghiţitură.Pelinul combate afecţiunile stomacului, una dintre posibile cauze ale mirosului urât.   

duminică, 13 noiembrie 2016

Bolile unghiilor

   În anumite condiții apare sub unghii o materie albă, asemănătoare brânzei, care produce fărâmarea acestora.Tratamentul convențional care se folosește necesită utilizarea preparatelor împotriva ciupercilor.
   Dacă vreți să încercați o abordare naturală a acestei probleme, cufundați-vă mâinile într-o soluție de gălbenele și adăugați dietei dumneavoastră un surplus de iaurt și drojdie de bere.

   Unghiile încarnate:
   Observați dacă zona din jurul unghiei de la degetul mare al piciorului doare, este umflată sau roșie.Daca da, înseamnă că aveți de-a face cu o unghie încarnată.Acestea afectează de obicei unghia degetului mare de la picior și pot fi foarte dureroase.
Persoanele care au unghiile curbate și groase sunt cele mai predispuse, dar oricine poate suferi din cauza acestor unghii.
   Diabeticii trebuie să aibă mare grijă în prevenirea și tratarea problemelor minore ale picioarelor deoarece de aici pot decurge probleme medicale mari.
 

   Cauzele apariției unghiilor încarnate:
   Unghiile încarnate apar, de cele mai multe ori, din cauza tăierii unghiilor mari de la picioare prea scurt sau în urma utilizării pantofilor necorespunzători care presează unghia.Unghiile încarnate pot să apară și în urma unor răni care afectează unghia.

   Tratamente pentru unghii încarnate:
   Tratamentul tradițional preventiv constă în purtarea unor pantofi care să protejeze piciorul când vă tăiați unghiile.
   Grija mare trebuie să fie să nu se producă infecții în zonă.
   Dacă totuși acestea se produc și zona este dureroasă, inflamată probabil, este bine să utilizați antibiotice și unguente care să ajute la înlăturarea infecției.




   Tratamentele complementare:
   Terapia cu plante: specialiștii sugerează înmuierea degetului în soluție caldă de gălbenele.

   Îngrijirea personală:
   Tăiați-vă unghiile în V cu ajutorul forfecuței.Unghia va crește spre mijloc și nu va cauza probleme pe margini.
   Înmuiați piciorul în apă caldă sărată și apoi aplicați un unguent specific pentru remedierea unghiilor încarnate.
   Se spune că lămâia liniștește zonele inflamate.Dacă doriți un tratament natural, legați o felie de lămâie proaspătă în jurul degetului și lăsați-o peste noapte.
   Aplicați cataplasme cu argilă.Aplicați pe degetul bolnav puțină argilă, lăsați-o să se usuce, apoi puneți un ciorap de bumbac până dimineață.

   Prevenirea apariției unghiilor încarnate:
   Îngrijirea corectă a unghiilor este primul pas în prevenirea unghiilor încarnate.Aceasta include tăierea corectă a unghiilor, purtarea unor pantofi corespunzători și observarea atentă a celor mai mici probleme care apar în zonă, pentru a le remedia cât mai repede, până se ajunge la infecție.
   Este bine ca înainte de tăierea unghiilor să se înmoaie mai întâi picioarele în apă caldă.

duminică, 16 octombrie 2016

Cromoterapia și meloterapia în tuberculoza pulmonară

   Cromoterapia:

   Boală cronică și contagioasă, tuberculoza cunoaște azi o revenire în actualitate.Este îngrijorător că se îmbolnăvesc mulți tineri sau fac parte din familii unde unul are o tuberculoză activă.În această ultimă situație ei (cei rămași acasă neinternați) primesc tratamentul profilactic.
   Culoarea indicată pentru efectele ei benefice asupra regenerării celulelor, activarea respirației, creșterea tonusului muscular este culoarea roșie.
   Pentru bolnavii internați în sanatorii situate de regulă în zone montane sau submontane într-un mediu înconjurător cu aerul curat, nepoluat, bogat în O2, culoarea verde a pădurilor și albastrul cerului, benefice, este recomandat ca în interior să se folosească pentru decor culorile violet și portocaliu în perioada de recuperare.
   În cazul tuberculozei active complicate cu pleurezii, abcese pulmonare, suprapunerea altor stări inflamatorii, se va recurge la culorile albastru și indigo, întocmai ca în afecțiunile acute de scurtă durată.Ele fiind culori reci, se recomandă tablouri policrome în care să regăsim și culori calde (roșu și portocaliu).
   Fiind vorba de o boală de lungă durată în care există tulburări secundare ca iritabilitate, nervozitate, culorile albastru și indigo sunt salutare.




   Meloterapia:

   Supuși unei perioade lungi de tratament medicamentos specific în condițiile izolării (epidemiologic) de familie în sanatorii speciale, bolnavii de TBC, în afara suferințelor propriu-zise cauzate de boală, suferă și pe plan psihic fenomene de frustrare, de înlăturare din mijlocul familiei și societății care le induc iritare, nervozitate, egoism, devin irascibili și răutăcioși.
   Pentru evitarea instalării sau pentru îndulcirea acestor manifestări se recurge la mai multe metode terapeutice printre care și meloterapia.Prin virtuțile ei, muzica creează un comportament coordonat din punct de vedere afectiv.
   Se va avea în vedere, în special pentru formarea grupului care urmează să asculte un anumit tip de muzică.
   Bolnavii, în perioada acută sau complicații, au nevoie de liniște până în perioada când medicul stabilește momentul oportun începerii terapiei muzicale.
   În funcție de etapa în care se află din punct de vedere al evoluției bolii, cât și al disponibilității și sensibilității fiecărui bolnav, apreciate și determinate printr-un proces îndelungat în care și psihologul are un rol deosebit, se constituie grupuri de audiție.Acestea privesc cadrele din unitățile sanitare respective.Aici ne referim la bolnavii externați și/sau la membrii familiilor lor, în perioada de reintegrare familială și socială.

   Atenție! Muzica poate suscita, induce asociații de idei extramuzicale!Recomandăm o selecție atentă a acelor piese care induc atmosfera de liniște, calm, stare de bine și optimism.Nicidecum muzica incitatoare, zgomotoasă, dată la maximum cu nivel sonor ridicat.

   Din piesele clasice recomandăm:
   Mendelssohn: cântec de primăvară, Schumann: Reverie, Wagner: Preludiu la Parsifal, Compozitori ai muzicii religioase, toată muzica liturgică.

   Din muzica populară cităm:
   Muzica instrumentală: orchestră, nai, taragot, vioară, acordeon, melodiile pe care se dansează călușul, care este un străvechi dans terapeutic.
   Cântece de dragoste (nu romanță, nu muzică indiană lacrimogenă).
 

   Undele sonore emise de instrument sau de vocea umană declanșează o vibrație (în organele interne) armonioasă, dacă muzica este armonioasă și invers, dacă sunt disonanțe continue și sistematice, induc fenomene nedorite ca: indispoziție, crispare, încrâncenare, tensiune interioară, frică etc.
   Să ne reamintim că și noi, asemeni plantelor și animalelor, avem un sistem de enzime și hormoni care funcționează pe legi fizico-chimice și un sistem nervos vegetativ care stă veșnic de baza bunei funcționalități și interdependente a organelor interne.
   Recomandăm să ascultați muzică verificată ca benefică, cea care favorizează creșterea plantelor!

marți, 11 octombrie 2016

Tuberculoza, surse, metode de profilaxie

   Oricând este utilă o scurtă prezentare a acestei boli, privind epidemiologia și recunoașterea sa.

   Sursele de infecție:
   Bolnavii de tuberculoză pulmonară, în special cei cu forme cavitare.
   Bolnavii cu tuberculoză extrapulmonară (urogenitală, osoasă, ganglionară).
   Animalele bolnave de tuberculoză.


   Căi de pătrundere a infecției:
   Pe calea aerului inspirat în plămâni, prin inhalarea particulelor mici bacilifere, care provin de la bolnav direct prin tuse, strănut sau se depun pe jos și se ridică o dată cu praful bacilifer, contaminând persoanele din jur.
   Pe cale digestivă.
   Transplacentar: fătul se poate infecta de la mama bolnavă.


   Metode de recunoaștere și profilaxie a tuberculozei:
   Clinic: subfebrilitate, oboseală, tuse iritativă sau expectorație cu vinișoare de sânge.
   Testarea tuberculinică (IDR la PPD).
   Examenul bacteriologic.
   Examenul radiologic, ancheta epidemeologică.


   Testarea tuberculinică sau intradermoreacția la PPD (IDR):
   Tehnica IDR este următoarea:
   Cu ajutorul unei seringi etanșe (de 1 ml) se injectează strict intradermic, pe fața anterioară (în treimea mijlocie) a antebrațului stâng, o cantitate de 0,1 ml PPD până se formează o veziculă albă cu diametrul de 5-6 mm.Pentru evitarea injectărilor subcutane, se folosesc ace subțiri, cu vârful scurt, iar soluția nu se injectează decât după ce vârful acului a pătruns complet intradermic și este aproape vizibil prin dermul ușor ridicat în vârful acului.Pentru evitarea contaminărilor cu virus hepatic, seringile și acele se schimbă la fiecare caz și se sterilizează în prealabil, prin fierbere 45 de minute, sau se utilizează seringi și ace de unică folosință.
   PPD este preparat în doze:
   Doza 1 în fiole marcate cu roșu, care conțin 2 unități de PPD în 0,1 ml, pentru testările în masă.
   Doza 2, în fiole marcate cu albastru și conținând 10 unități de PPD la 0,1 ml, diagnosticul individual (în caz de reacție negativă la doza 1).
   Activitatea PPD poate să scadă până la 50%, dacă soluția este ținută mai mult de 3 săptămâni sau dacă seringile se încarcă cu prea mult timp înainte de testare.Se păstrează la o temperatură de 4 grade C.
   Citirea reacției se face după 72 de ore și este recomandabil să fie făcută de două persoane (dublă citire).Nu se ia în considerație eritemul periferic, ci numai intradermic cu denivelare față de tegumentele din jur, palpabil eventual cu pulpa degetului.Se măsoară în mm diametrul transversal al reacției.
   Pot rezulta următoarele categorii epidiomologice:
   Anergici sau IDR negativi, care nu au fost infectați cu tuberculoză și necesită vaccinarea BCG.
   Alergici cu alergie slabă, dimensiuni sub 9 mm, care pot să fie date de o vaccinare BCG anterioară.
   Alergici cu alergie moderată (10-20 mm), deci semnifică prezența unei infecții tuberculoase fără să se poată spune dacă există sau nu și o tuberculoză activă.
   Hiperergici, deci cu reacție mare, de 20-30 mm sau cu ulcerații și flictene; aceștia se consideră că au în mod cert infecție TBC și un risc crescut de îmbolnăvire.




   Depistarea bacteriologică recunoscută ca prioritate în diagnostic se bazează pe punerea în evidență în spută sau secrețiile bronșice a BK la examenul microscopic direct, după colorație Ziehl-Nielsen sau în cultură pe medii speciale Lowenstein.Această metodă nu se aplică în masă, ci pe grupe selecționate, la bolnavii cu simptomatologie respiratorie sau modificări radiologice.Eșantioanele de spută sunt ambalate etanș, în containere speciale (la temperatura de 4 grade C se pot conserva maximum 5 zile), și trimise la laboratorul cel mai apropiat.
   Pentru faptul că aduce precizări prețioase privind diferențierea bacililor vii de cei morți și ai germenilor tipici față de cei atipici, raportat la metoda microscopică (care nu poate face aceste diferențieri), această metodă este de preferat, dar are ca dezavantaj faptul că este de 3 ori mai scumpă.
   Depistarea cazurilor de tuberculoză cu BK pozitiv, și rezistenți la tuberculostaticele uzuale, necesită, pe lângă culturi și teste de sensibilitate (antibiogramă) care impun, acolo unde este cazul, schimbarea regimului terapeutic.


   Examinările radiologice pulmonare: se fac filmele de 7/7 cm sau 10/10.
   Filmele după developare sunt interpretate de radiolog sau ftiziolog.Cazurile suspecte sunt trimise pentru efectuarea unei radiografii mari 30/40 cm.
   Examinarea radiologică se aplică fie întregii populații dintr-un teritoriu, fie unor grupuri cu risc crescut (grupuri periclitate), cu disponibilitate la îmbolnăvire: persoane aflate în apropierea bolnavilor TBC, foști bolnavi TBC într-o fază de rezoluție, suspecții pe imaginea radiologică din ultimii 3 ani, muncitorii din mediu cu noxe, cadrele didactice și întregul personal din școli sau colectivitățile de copii, personalul din sectorul alimentar, zootehnic, aprovizionare cu apă.


   Acheta epidemiologică efectuată în toate familiile sau alte colectivități în care s-au ivit unul sau mai multe cazuri de tuberculoză sau infecție TBC recentă, este menită să ducă la descoperirea unor cazuri noi, necunoscute de boală, legate prin filiațiunea infecției de cazul cunoscut.Ancheta este de tip ascendent, când se pleacă de la bolnavul declarat sau depistat spre descoperirea sursei de infecție de la care a contractat boala, sau de tip descendent, când bolnavul declarat este considerat sursă de infecție și merge spre descoperirea persoanelor pe care le-a infectat sau îmbolnăvit între timp.

   Principalele metode de profilaxie sau combatere a tuberculozei care se aplică în cazurile depistate sunt:
   Vaccinarea BCG.
   Chimioterapia de masa.
   Chimioprofilaxia și lupta în focar.
   Dispensarizarea și educația sanitară.
   Izolarea.

vineri, 2 septembrie 2016

Ciroza hepatică și plantele

   În cazul bolnavilor cu ciroză hepatică se folosesc aceleași plante ca și în cazul tratării hepatitelor cronice.
   În perioadele de acutizare a afecțiunii, fitoterapia poate fi administrată împreună cu preparatele farmaceutice.
  Astfel, pot fi folosite amestecuri de plante care au acțiune antiinflamatoare, care conțin vitamine, stimulează procesele de regenerare și care cresc rezistența generală a hepatocitelor.

   În caz de necesitate pot fi folosite plante cu acțiune diuretică, purgativă, dar întotdeauna trebuie să fie alese acele plante care nu conțin cantități mari de alcaloizi toxici sau substanțe iritante.
   În acest sens, nu este bine să includeți în amestecurile de plante pentru perioade îndelungate (mai mult de două-trei săptămâni) crușin, revent, sunătoare, rostopască.
   De asemenea, este bine să evitați la un moment dat plantele atât de recomandate în unele rețete: ghințura, ienupărul, tătăneasa, pelinul, drăcila.

   În cazul cirozei hepatice sunt recomandate de asemenea amestecuri de plante medicinale:

   Se amestecă măceșe, flori de siminoc (câte două părți), frunze de urzică (o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se lasă la infuzat patru ore, apoi se administrează pe parcursul zilei 200 de mililitri de infuzie, cu înghițituri mici.

   Se amestecă rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului și coada-șoricelului, flori de gălbenele (în părți egale).Se pregătește o infuzie și se administrează după rețeta de mai sus.




   Se amestecă semințe de chimen, flori de gălbenele, frunze de coada-șoricelului, flori de mușețel, rădăcini de iarbă-dulce, măceșe (în părți egale).10 grame din acest amestec se pun în 500 de mililitri de apă călduță, se lasă la infuzat în termos opt ore, apoi se dă în clocot, se strecoară și se administrează câte 100 de mililitri dimineața și seara, înainte de masă.

   Aceste amestecuri de plante pot fi utilizate pe parcursul a șase-șapte luni, apoi se face o pauză de una-două luni.

   În perioadele de pauză sunt indicate ceaiurile vitaminizante:

   Se amestecă măceșe, frunze de urzică, rădăcini de morcov (câte trei părți), coacăze negre (o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat patru ore, apoi se beau câte 200 de mililitri pe zi, în timpul meselor.

   După aceeași rețetă se pregătește o infuzie din următorul amestec: măceșe și fructe de merișor (câte o parte), frunze de urzică (trei părți); se beau câte 100 de mililitri de două-trei ori pe zi, înainte de masă.

 

joi, 1 septembrie 2016

Hepatita cronică și plantele partea a doua

   Mătasea de porumb și frunzele de coada calului reprezintă recomandările medicinei populare în caz de hepatită cronică.Alte remedii naturiste pentru această afecțiune, găsiți și aici.

   În medicina populară este folosită următoarea rețetă: se amestecă mătase de porumb, frunze de coada-calului (câte două părți), frunze de sunătoare, semințe de anason (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se pun la baie de aburi sau la foc mic 30 de minute, apoi se mai lasă la infuzat 10 minute, se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă.

   Se amestecă rădăcini de păpădie (două părți), frunze de trifoi, frunze de coada-calului și iarbă-roșie (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă rece, se lasă la infuzat zece ore, se fierb după aceea 10 minute, apoi se strecoară; se beau câte 50-100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.




   După aceeași rețetă se pregătește o infuzie din următorul amestec: două părți flori de gălbenele, câte o parte flori de boz, frunze de rostopască și fierea-pamântului.Se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.

   Același mod de preparare și de administrare este recomandat și în cazul următorului amestec de plante: flori de mușețel și de gălbenele, frunze de mentă (câte două părți), frunze de trei-frați-pătați (o parte).

   Similar se pregătește o infuzie din următorul amestec: flori de siminoc, frunze de coada-șoricelului (câte două părți), frunze de pelin, semințe de fenicul (o parte).

miercuri, 31 august 2016

Hepatita cronică și plantele

   În tratarea bolnavilor cu hepatită cronică se folosesc cel mai des mesteacănul, merișorul, siminocul, sunătoarea, gălbenelele, porumbul, păpădia, salvia, măceșul, iarba-dulce și alte plante medicinale.
   În cazul unei activități intense a procesului (hepatită activă), fitoterapia este indicată alături de preparate medicamentoase.
   Prin obținerea efectului medicamentelor, doza acestora este scăzută treptat.

   În cazul hepatitei cronice, tratamentul fitoterapeutic durează cinci-șase luni, după care se face o pauză de una-două luni.După aproximativ un an se poate întrerupe administrarea permanentă a infuziilor de plante, iar în anii următori se va urma un tratament antirecidivă în perioadele cele mai probabile de acutizare pentru fiecare bolnav sau primăvara și toamna.

   Bolnavilor care suferă de hepatită cronică li se recomandă mai multe amestecuri de plante medicinale.

   Se amestecă flori de siminoc, frunze de coada-calului, frunze de urzică, măceșe (câte două părți), frunze de mesteacăn, frunze de sunătoare, scoarță de crușin (câte o parte).5 grame din acest amestec se pun în 300 de mililitri de apă fierbinte, se fierb 5 minute, se lasă la infuzat patru-cinci ore într-un loc călduros, se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.




   Foarte indicat este și amestecul din flori de mușețel, rădăcini de iarbă-dulce, mătase de porumb (câte două părți), frunze de mentă, frunze de sunătoare (câte o parte).Se pregătește o infuzie și se administrează după rețeta de mai sus.

   Se amestecă în părți egale rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului și coada-șoricelului, flori de lumânărică și gălbenele.Infuzia se pregătește și se administrează ca și la rețeta precedentă.

   Se amestecă semințe de fenicul și chimen, scoarță de crușin, frunze de coada-șoricelului și fierea-pământului (în părți egale).Se face o infuzie și se beau câte 200 de mililitri pe parcursul zilei cu înghițituri mici.Este foarte recomandată în cazul înclinației către constipație.

   Se amestecă rădăcini de iarbă-dulce, frunze de rostopască și sovârv (câte o parte), flori de mușețel și frunze de mentă (câte două părți).Din 5 grame de plante se pregătește o infuzie și se beau câte 200 de mililitri o dată, de două ori pe zi, înainte de masă.Este o rețetă foarte eficientă și în cazul colitei.

marți, 30 august 2016

Hepatita și cauzele apariției sale

   Fitoterapia este folosită cu succes și în cazul afecțiunilor acute sau cronice ale ficatului.

   Hepatita virală acută (A, B, C) este o afecțiune infecțioasă generală.
   Hepatita virala A se caracterizează prin mecanismul fecalo-oral de infectare.
   Hepatita B se dezvoltă după transfuziile de sânge și alte preparate.
   Hepatita virală poate fi însoțită de icter, iar în forma în care icterul nu apare, este însoțită de ușoare simptome subclinice.
   Formele grave ale afecțiunii pot conduce la dezvoltarea stării de precomă sau chiar comă.

   În perioada de reconvalescență apare de foarte multe ori sindromul posthepatic însoțit de manifestări asteno-vegetative și de dispepsie.În asemenea cazuri este foarte indicată fitoterapia.La unii bolnavi, afecțiunea se prelungește și se transformă în hepatită cronică.

   Hepatita cronică este un proces inflamator în ficat care se întinde, fără a se observa vreo îmbunătățire, nu mai puțin de șase luni.
   Printre factorii etiologici ai afecțiunii, pe lângă infecția virală, au un rol deosebit alcoolul, preparatele medicamentoase, preparatele de natură toxică.
   După semnele clinico-morfologice se disting hepatita cronică activă (agresivă), hepatita cronică persistentă și reactivă.

   La bolnavii cu hepatită cronică activă se observă manifestări de durere diverse, dispepsie și fenomene asteno-vegetative caracteristice pentru patologia ficatului.Adesea apar schimbări ale funcțiilor altor organe (artralgie, mialgie, pulmonită), semne ale colestazei interhepatice (mâncărimi ale pielii, icter).După indicatorii analizelor de laborator se vorbește despre schimbări ale funcției ficatului.

   Hepatita cronică persistentă evoluează fără simptome clinice clare și modificări ale funcției ficatului.Probele de funcționare ale ficatului nu arată abateri de la normă, de obicei.

   Este posibilă, dar nu obligatorie evoluția hepatitei cronice către ciroza ficatului.Aceasta din urmă se poate forma și ca urmare a acțiunii altor factori etiologici.Ciroza ficatului se caracterizează printr-o dezvoltare difuză a țesutului conjunctiv, distrofie și necroze ale hepatocitelor, insuficiențe funcționale.În funcție de etiologie se disting diferite variante ale cirozei hepatice: virală, alcoolică, medicamentoasă, biliară, mixtă și criptogenă.



   După semnele clinice se disting stadiile procesului (stadiul incipient, al manifestărilor clinice clare și cel terminal) și fazele sale (activă și neactivă), ceea ce are importanță pentru alegerea unor măsuri terapeutice.

   Simptomele clinice care se întâlnesc în cazul afecțiunilor ficatului pot fi transformate în sindromuri clinice: asteno-vegetativ (oboseală rapidă, slăbiciune iritantă, slăbire), dispeptic (grețuri, vărsături, scăderea poftei de mâncare, tulburări ale scaunului), colestază (mâncărimi ale pielii, insomnie, icter), insuficiență hepatică mică (somnolență, hemoragii ale dinților, pigmetarea pielii).Mijloacele fitoterapeutice micșorează manifestările acestor sindromuri.

   În cazul hepatitei acute, fitoterapia este indicată pe parcursul întregii perioade a afecțiunii.Bolnavilor le sunt foarte indicate ceaiul din măceșe și scorușe (câte un pahar pe zi), sucul de coacăze, agrișe.

   În cazul hepatitelor acute sunt recomandate amestecurile de plante:

   Se amestecă în părți egale frunze de mentă, flori de siminoc, semințe de fenicul, frunze de coada-șoricelului.6 grame din acest amestec se pun în 300 de mililitri de apă fierbinte, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat două ore, apoi se strecoară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masă.
   Daca se dorește ca amestecul de mai sus să aibă și efecte sedante se mai adaugă rădăcină de valeriană, frunze de trifoi și de bujor.

   Se amestecă rădăcină de valeriană, frunze de mentă, flori de păducel și de mușețel, muguri de hamei (în părți egale).Se pregătește o infuzie după rețeta de mai sus și se administrează dimineața și seara înainte de culcare câte 100 de mililitri, înainte de masă.

   În perioada posthepatică sunt indicate sucurile de legume (morcovi, cartofi, varză, sfeclă) diluate cu apă; se bea câte o jumătate de pahar și se crește treptat doza de concentrație a sucurilor, în funcție de cât suportă bolnavul (la unii pacienți, sucurile provoacă balonare).

luni, 29 august 2016

Pancreatita și plantele

   Fitoterapia poate fi folosită în tratarea bolnavilor cu forme necomplicate de pancreatită cronică, atunci când boala nu s-a acutizat.De obicei se folosesc plante care stimulează activitatea de regenerare a țesuturilor, care au proprietăți antispasmodice și antiinflamatoare.Cel mai adesea se recomandă un complex de plante (un amestec).

   Amestecuri de plante:

   În cazul pancreatitelor cronice, ca mijloc de tratament împotriva recidivelor pot fi folosite amestecurile de plante de mai jos:


   Se amestecă semințe de mărar, frunze de mentă, câte trei părți, fructe de păducel, flori de siminoc, câte două părți, flori de mușețel, o parte.5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se țin la baie de aburi 30 de minute, apoi se lasă la infuzat o oră, se strecoară și se beau câte 50 de mililitri de trei ori pe zi, după masă.
 

   Un amestec foarte eficient este și următorul: semințe de anason, mătase de porumb, rădăcini de păpădie, frunze de coada-calului, sunătoare, trei-frați-pătați (în părți egale).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară și se beau câte 200 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi, înainte de masă.
 

   Se amestecă semințe de chimen, frunze de urzică (câte trei părți), rădăcini de obligeană și valeriană, frunze de coada-șoricelului (câte o parte).Se pregătește o infuzie după rețeta anterioară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, la o oră după masă.


 

   După aceeași rețetă se pregătește o infuzie și din următorul amestec: frunze de mentă și urzică (câte două părți), scoarță de crușin (două părți), rădăcini de valeriană și obligeană (câte o parte).Se beau câte 50 de mililitri de infuzie de două ori pe zi, dimineața și seara înainte de masă.În caz de constipație, durata tratamentului este de cinci-șapte zile.
 

   Tot în cazul pancreatitei însoțite de constipație se pregătește o infuzie după aceeași rețetă din următorul amestec: scoarță de crușin (două părți), frunze de trifoi și mentă, rădăcini de păpădie (câte o parte).
 

   Durata folosirii tratamentului pe bază de fitoterapie în cazul pancreatitei cronice poate varia în funcție de particularitățile evoluției bolii la fiecare bolnav în parte: frecvența acutizărilor, forma de pancreatită, gradul de scădere a funcțiilor pancreasului.
 

   În cazul acutizărilor rare (formă recidivantă), fitoterapia poate fi folosită ca un tratament sezonier antirecidivă pe parcursul a două luni, de două ori pe an; în cazul prezenței afecțiunii cronice terapia trebuie să fie permanentă.
 

   Bolnavilor care manifestă semne de scădere a funcțiilor pancreasului le sunt recomandate preparate hormonale și fermenți.

duminică, 28 august 2016

Despre pancreatită

   În cazul afecțiunilor pancreasului, în timpul tratamentului este foarte recomandată fitoterapia.
 

   Pancreatita cronică reprezintă un proces inflamator-degenerativ însoțit de formarea unor elemente fibroase în pancreas.
 

   Se disting forme primare de pancreatită și forme secundare.Ultimele sunt însoțite de obicei de inflamarea căilor biliare (colecist cronic, sindromul postcolecist).
 

   La dezvoltarea pancreatitei contribuie consumul de alcool, insuficiența albuminelor în regimul alimentar, tulburări ale circulației sangvine, boli cronice ale ficatului și stomacului.
 

   Prin luarea în considerație a manifestărilor clinice, se disting pancreatita cronică recidivantă (la acești bolnavi se obseră clar faze de acutizare și remisie a bolii); pancreatită însoțită de dureri; pancreatită cronică pseudotumorală cu semne de colestază; variantele sclerotică și latentă.
 

   În cazul pancreatitei, sunt tulburate funcțiile pancreasului: în cazul tipului hipersecretor și hiposecretor și al diabetului zaharat.


 

   Manifestările clinice ale pancreatitei sunt diverse:
   Este caracteristică durerea în partea superioară a stomacului și în zona de sub coasta stângă, fenomene de dispepsie, diaree, slăbiciune.
   Se schimbă de asemenea nivelul fermenților (tripsina, amilazele, lipazele) în conținutul duodenului și în sânge.
 

   Pentru stabilirea diagnosticului de pancreatită cronică o importanță deosebită au datele oferite de analiza coprologică (amiloreea, creatoreea, steatoreea), evidențierea hiperglicemiei sau toleranța scăzută la glucoză, rezultatele analizelor cu raze roentgen, ecografiile.
 

   Evoluția pancreatitei cronice este complicată adesea de icter și hemoragii gastro-intestinale.
 

   În cazul tratării bolnavilor cu pancreatită acută, un rol deosebit îi revine regimului alimentar, iar în cazul acutizării, mijloacelor antiferment.
 

   Cu rol de substitut sunt recomandate și preparatele pe bază de fermenți.

joi, 18 august 2016

Despre achilia gastrică

   Achilia gastrică este inhibarea secreției gastrice și starea care se instalează în urma acestui fenomen.
   Achilia apare ca urmare a intoxicațiilor, infecțiilor grave, hipovitaminozelor, extenuării fizice și psihice, tireotoxicozei, diabetului zaharat și a leziunilor aparatului neuro-glandular al stomacului.
   Simptome: de regulă, se manifestă prin scăderea poftei de mâncare, dispepsii, intoleranță la anumite alimente (lapte), predispoziție la diaree.


   Se recomandă următoarele remedii:
 

   Suc de coacăze negre coapte, proaspăt stoarse, cel puțin câte 30 ml de trei ori pe zi.
 

   Se amestecă 20 grame coajă de portocală, 20 grame frunze de trifoiște, frunze de pelin amar 20 grame, schinel creț 20 grame, țintaură 20 grame.Din acest amestec se ia o linguriță cu vârf și se opărește cu 200 ml apă în clocot.Se răcește, se strecoară și se bea în cursul unei singure zile.
 

   Se amestecă 10 grame scorțișoară, 10 grame rădăcină de obligeană, 10 grame frunze de trifoiște, 20 grame coajă de portocală, 20 grame iarbă de țintaură și 20 grame pelin, toate foarte bine mărunțite.Din acest amestec se ia o linguriță cu vârf și se opărește cu 200 ml apă în clocot.Se răcește, se strecoară și se bea în cursul unei zile.
 

   Se amestecă rădăcină de valeriană 5 grame, gențiană ierboasă 5 grame, rădăcină (rizom) de trifoiște 4 grame, țintaură, partea ierboasă, 10 grame, boabe de chimen 10 grame, boabe de anason 10 grame, boabe de fenicul 10 grame, floare de mușețel 10 grame, frunze de izmă bună 15 grame, coada șoricelului 20 grame.Din acest amestec, bine omogenizat, se opărește o lingură (cu vârf) cu 200 ml apă în clocot.Se lasă 10 minute într-un vas bine acoperit.Se strecoară și se bea dintr-o dată, fierbinte, fără zahăr, cu 30 minute înainte de masă.


 

   Se pregătește un amestec din boabe de fenicul 20 grame, rădăcină de obligeană 20 grame, rădăcină de valeriană 20 grame, frunze de izmă (mentă) 30 grame, flori de mușețel 30 grame.Din acest amestec se ia o linguriță (cu vârf), se toarnă peste cantitatea aceasta de amestec 200 ml apă în clocot și se mai fierbe câteva minute.Se vor bea zilnic câte 200-400 ml decoct cald, împărțit în trei prize, după masă.
 

   Din amestecul format din o parte rădăcină de obligeană, o parte coajă de crușin, o parte frunze de trifoiște, două părți coajă de portocală, două părți iarbă de țintaură și două părți pelin se ia o linguriță plină.Peste ea se toarnă 200 ml apă în clocot, se răcește și se strecoară.Se vor bea câte 50 ml de infuzie, de patru ori pe zi, înainte de masă.

   Se amestecă în părți egale pelin și țintaură.Din amestec se ia o linguriță, apoi se toarnă peste el 200 ml apă în clocot.Se lasă la infuzat și se strecoară.Zilnic se vor bea câte 200 ml de infuzie.
 

   Se opăresc cu 200 ml apă în clocot 10 g de sunătoare (frunze și flori uscate).Se lasă să se infuzeze, se strecoară, apoi se ia de două-patru ori pe zi câte o lingură, dacă apar dureri de stomac și mai ales dureri abdominale (la nivelul intestinului).

vineri, 12 august 2016

Stresul agravează eczemele

   Chiar dacă medicii au crezut că apariția eczemei poate fi cauzată de dereglări emoționale, totuși ele nu stau la originea eczemei, dar factorii emotivi ca stresul pot agrava eczemele.
 

   Există procedee prin care se poate stăpâni stresul, anxietatea, mânia sau frustrarea astfel încât să se elimine pericolul unui acces de eczemă.
 

   Despre stres se știe că este o reacție a organismului la tot ceea ce produce o schimbare în viața normală a unei persoane, care poate fi pozitivă sau negativă.
Imediat ce a traversat un eveniment neobișnuit, corpul declanșează un proces pentru a se adapta.
 

   Stresul poate fi perceput pozitiv sau negativ în funcție de persoana sau de situația care-l cauzează. 


 

   Dacă este perceput pozitiv, el reflectă energia necesară pentru a depăși anumite situații, iar în caz contrar, el poate reprezenta cauza anumitor dereglări fizice și psihologice.
 

   Mulți oameni consideră stresul ca fiind un element esențial al vieții, el asigurând energia și rezistența necesare depășirii diferitelor situații pe care majoritatea oamenilor le întâlnesc zi de zi.
 

   Totuși, dacă suntem mereu expuși stresului și prezentăm dificultate în a-i face față, organismul nostru, care a fost mereu în stare de alertă, se epuizează puțin câte puțin, devenind vulnerabil diverselor probleme care l-ar putea afecta.

joi, 11 august 2016

Despre eczeme

   Eczema nu este contagioasă:
   Eczema nu poate fi contractată de la o persoană bolnavă prin atingere și nici nu poate fi transmisă unei alte persoane, pentru că nu este contagioasă.

   Atenție la piscine:
   Marea majoritate a persoanelor care suferă de eczemă pot merge la piscine.Totuși, unele consideră că produsele chimice din piscine sau apă mării le pot agrava boala, de aceea se recomandă aplicarea unui hidratant înainte și după baie.

   Igiena nu este un factor al apariției eczemei:
   Eczemele nu apar datorită unei igiene necorespunzătoare, ci datorită unui dezechilibru imunitar, deci nu este adevărat să afirmăm că o persoană a făcut eczemă fiindcă nu se spală.

   Eczema nu lasă cicatrice:
   Chiar dacă eczema poate fi foarte neplăcută, rar se întâmplă să lase semne permanente pe piele, dar anumite tratamente clasice cum ar fi steroizii pot cauza o decolorare cutanată, striații etc.




   Corticosteroizii topici, un posibil tratament:
   În ceea ce privește eczema, nu există un remediu și chiar dacă corticosteroizii topici au fost îndelung utilizați pentru tratarea eczemei, ei nu reprezintă un remediu și prezintă anumite limite terapeutice.

   Cercetări privind tratamentul eczemei:
   Timp de mai bine de 40 de ani, corticosteroizii topici și cremele pe bază de cortizon au fost tratamentul principal al eczemei.Recent s-a descoperit o nouă gamă de medicamente, denumite imunomodulatori topici.Ei pot fi folosiți fără teamă pentru un tratament de scurtă durată sau un tratament intermitent de durată mare pe toată suprafața corpului.

miercuri, 10 august 2016

Eczemă sau acnee?

   Eczema nu este același lucru cu acneea.Este adevărat că anumite medicamente pot cauza acnee și complicații ale eczemei, dar este importantă consultarea medicului, căci există medicamente care pot fi utilizate în aceste cazuri.

   Iată câteva indicii despre acnee, pentru a nu o confunda cu eczema.
   Acneea marchează adolescența a 85% dintre tinerii de toate felurile.Această afecțiune a pielii se întâlnește mai ales la vârstele de la 11 la 20 de ani, dar poate afecta, într-o proporție mică, adulții de toate vârstele.

   Adolescenții și adulții cu acnee:
   Acneea este o boală de piele datorată inflamării foliculilor polisebacei.
   Apariția ei este strâns legată de pubertate.De fapt, ea corespunde producției crescute de hormoni sexuali (androgeni) la adolescenți și adolescente.
   Explozia hormonală stimulează glandele sebacee, care produc un exces de sebum.Această substanță uleioasă astupă porii, care intră în contact cu bacteriile, favorizând astfel dezvoltarea acneei.
   Acneea este în general mai severă și mai persistentă la băieți decât la fete.Acestea din urmă sunt adesea afectate în mod neregulat în funcție de schimbările hormonale relative din timpul ciclului menstrual.
   La femeile adulte, accesele de acnee se datorează fluctuațiilor hormonale, dar pot fi și rezultatul stresului. 
   În orice caz, factorul genetic este singura cauză recunoscută până în zilele noastre care explică de ce anumite persoane sunt afectate de acnee în diferite stadii, iar altele sunt puțin sau chiar deloc victime ale acneei.




   Cum poate fi recunoscută acneea:
   Iată simptomele: acneea persistă între 5 și 10 ani și este caracterizată prin erupția punctelor negre, a coșurilor purulente, a celor roșiatice cu capete albe pe ten, pe gât, pe spate, pe piept, pe antebrațe și umeri.

   Acneea juvenilă inflamatoare:
   Acneea juvenilă, care apare în adolescență, poate fi inflamatoare sau neinflamatoare.Totuși, acneea inflamatoare este cel mai des întâlnită.Igiena, stresul, mediul și alimentația sunt factorii care-i influențează apariția.Ea se manifestă prin erupția coșurilor, albe sau negre, pe față.Coșurile se dezvoltă mai profund în piele, ceea ce poate produce inflamații și cicatrice.

   Alt tip de acnee este cea alergică, provocată de contactul pielii cu substanțe alergene.Produsele de înfrumusețare ca șamponul, fixativul, gelul, săpunurile parfumate, cremele hidratante, dar și cosmeticele: fond de ten, fard de obraz, ruj, pe bază de ulei, sunt alergeni care pot antrena apariția acneei.  

marți, 9 august 2016

Relația dintre eczeme și stres

   Atunci când mergeți la dermatolog, iar acesta vă pune diagnosticul de eczemă, ar trebuie să aveți câteva idei despre această boală de piele, de exemplu, dacă este sau nu contagioasă, dacă este permis mersul la mare sau la piscină, dacă lasă sau nu semne pe corp etc.Un alt lucru la care ar trebui să vă gândiți în acest caz, este stresul.Da, stresul, factorul multor îmbolnăviri.Dar în cazul eczmei, el nu este cauza declanșatoare, dar contribuie la agravarea sa.

   Asa ca atenție! La copiii de sub 2 ani, care, evident, nu prea au motive de stres, cauza principală a apariției eczemei, numită eczemă infantilă sau dermatită atopică, sunt părinții alergici.

   Cum se definește eczema:
   Prin eczemă se înțelege o boală de piele de natură alergică sau infecțioasă, caracterizată prin leziuni, umede sau uscate, însoțite de mâncărimi.



 

   Eczema infantilă sau dermatita atopică:
   Forma cea mai comună, dar și cea mai complexă este dermatita atopică sau eczema infantilă.
   Eczema apare la vârste foarte fragede, câteodată în primele luni de viață.Copilul predispus să sufere eczeme este cel care s-a născut din părinți alergici, este vorba despre o manifestare cutanată, încă necunoscută, legată de o alergie.În cea mai mare parte a cazurilor în care un copil prezintă alte manifestări ale alergiei, cum ar fi urticaria provocată de anumite alimente, ca laptele, ouăle, arahidele etc., sau simptome respiratorii, ca infecțiile frecvente ale căilor respiratorii superioare, sau de otite frecvente, sau de astm, este greu de aflat cauza dermatitei.Părinții pot remarca că anumite alimente, fructele în general, pot crește leziunile cutanate sau pot micșora mâncărimile.
   Alergia alimentară nu poate fi evidențiată prin teste de alergie.Astfel mediul, dar și alimentația sunt foarte importante în ceea ce privește alergia.
   Eczema infantilă sau dermatita atopică dispare cu timpul, în jurul vârstei de 2 ani, în cele mai multe cazuri, dar apar manifestări respiratorii care le înlocuiesc pe cele ale eczemei: astmul se instalează treptat, mărind pe parcurs gradul de dificultate respiratorie, sufocări, tuse etc.

   Tratament pe bază de cortizon:
   Tratamentul eczemei este local prin aplicarea unui unguent pe bază de cortizon pe suprafața afectată.De asemenea se pot face băi utilizând soluții care reduc secreția și mâncărimea sau se poate administra un antihistaminic pe cale orală, iar alimentele care produc alegii trebuie depistate și evitate, la fel ca și condițiile din mediu, cum ar fi praful, părul de animale etc.

luni, 8 august 2016

Tratamentul conjunctivitei

   Conjunctivita este inflamarea conjunctivei ochilor, ca urmare a pătrunderii bacteriilor, virușilor sau ciupercilor în ochi.De asemenea, se pot produce conjunctivite alergice, ca urmare a iritării ochilor cu praf, polen sau unele substanțe chimice (vapori, aerosoli etc.).

   Simptomele conjunctivitei:
   Simptomele conjunctivitei sunt: usturime și arsură în ochi, fotofobie, inflamarea și înroșirea pleoapelor, hiperemia conjunctivei, pleoape lipite cu substanță lacrimală și secreție purulentă.


   Recomandări:
   Reducerea cantității de alimente consumate, renunțarea la orice efort, chiar și la mișcările bruște cu capul.De asemenea, nu trebuie să se bea alcool de nici un fel și să se renunțe la alimentele sărate, acre sau picante.




   Tratamente:

   Se pun una-două lingurițe de flori de albăstrele într-un vas și se opăresc cu 200 ml apă în clocot.Se lasă o oră, apoi se strecoară.Cu această infuzie se pun comprese pe ochi.


   Se opăresc două-trei linguri de mușețel (flori și partea ierboasă) cu 200 ml apă în clocot.Se lasă o oră, bine acoperită, infuzia rezultată, apoi se strecoară și se spală ochii cu aceasta.

   Peste o jumătate pahar de coajă de castravete verde, proaspăt decojită, se toarnă 300 ml apă în clocot.Se adaugă și o jumătate linguriță bicarbonat de sodiu.Cu preparatul rezultat se pun comprese la ochi.

vineri, 5 august 2016

Efectele practicii sistemului Xing Shen Zhuan

   Metoda Xhing Shen Zhuan este transmisă în zilele noastre prin câteva mari școli taoiste.În funcție de școala care o transmite, între variante există diferețe mai mari sau mai mici.

   Prima parte a sistemului, armonizarea și echilibrarea corpului fizic, se efectuează prin intermediul a 30 de exerciții, fiecare exercițiu focalizându-se asupra unui anumit segment al coloanei vertebrale, dinamizând cele 24 de vertebre, plus alte șase exerciții care activează brațele, șoldurile și picioarele.
   Mai există un exercițiu, care armonizează și echilibrează energia noastră internă, câmpul energetic din jurul nostru.




   În urma cercetărilor efectuate în timpul experimentelor științifice s-au constatat următoarele efecte benefice asupra corpului uman:

   Sincronizarea și coerența emisferelor cerebrale.
   Reglarea naturală a sistemului limfatic și a zonelor de generare și stocare a emoțiilor: activarea unor zone cerebrale cu rol necunoscut.
   Regenerarea neuronilor.
   Controlul asupra schimburilor între sistemul nervos simpatic și parasimpatic.
   Optimizarea schimburilor de masă/energie/informație la nivel celular; întărirea sistemului imunitar.
   Schimbarea rezistenței electrice a pielii.
   Îmbunătățirea circulației sangvine periferice.
   Schimbări la nivel hormonal.
   Influențe asupra ADN-ului.
   Regenerări la nivel celular.
   Regenerări ale oaselor și ale măduvei osoase.
   Reglarea metabolismului.
   Dezvoltarea unor funcții speciale ale corpului, minții și sufletului.

ShareThis