Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

marți, 18 octombrie 2016

Rețete pentru pici

   Orice părinte își dorește sănătate pentru copilul său și încearcă să îi ofere tot ce este mai bun, mai ales în alimentație.Meniul copilului, indiferent de vârstă, trebuie să fie cât mai diversificat și mai ales alcătuit pe principiile unei alimentații sănătoase, echilibrate, iar greutatea copilului este necesar să fie urmărită cu atenție.Excesele alimentare nu sunt permise, alimentele vor fi introduse pe rând și vor fi urmărite posibile alergii.

   Bineînțeles că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, metabolism și temperamment.De exemplu, un copil hiperactiv este mai greu de stăpânit și astfel și mesele se vor desfășura într-un ritm alert.De la vârsta de trei ani, un copil poate consuma cam orice fel de aliment, iar numărul meselor principale este de trei, cu două gustări secundare.Legumele, fructele, carnea de pui, sucurile naturale, peștele sunt foarte importante, în diverse combinații.

   Supă cremă de năut și linte:

   – o lingură de ulei de măsline,
   – o ceapă tocată,
   – o linguriță zahăr brun,
   – o crenguță rozmarin,
   – 700 ml supă de legume,
   – 300 ml lapte,
   – o conservă de năut scursă (400 g),
   – o conservă de linte scursă (400 g),
   – sare, piper.




   Se încălzește supa de legume, până dă într-un clocot, se ia de pe foc, se adaugă rozmarinul, se acoperă și se lasă la infuzat pentru 15 minute.
   Se încinge uleiul într-o cratiță și se călește ceapa împreună cu zahărul brun, până se înmoaie și se caramelizează.Se adaugă supa de legume cu rozmarin, laptele, năutul și lintea și se lasă să fiarbă 15 minute.Se ia cratița de pe foc și se scoate rozmarinul.
   Se pasează tot conținutul până devine o pastă omogenă și subțire.Se potrivește de sare și piper și se servește în boluri.


   Salată de avocado:

   – un avocado,
   – o jumătate de roșie,
   – un sfert de ceapă,
   – un cățel de usturoi,
   – zeamă de lămâie,
   – o linguriță ulei de măsline,
   – sare.




   Roșia se curăță de coajă și de semințe și se păstrează pulpa, iar cepa și usturoiul se curăță și ele.Legumele se taie cubulețe mici, avocado se curăță de coajă, se taie în două, i se scoate sâmburele și se taie tot cubulețe.Se amestecă toate ingredientele și se adaugă ulei, sare și zeamă de lămâie.
   Este o salată potrivită pentru gustare sau pentru micul dejun și conține multe vitamine: avocado – vitamina E, vitamina K, vitamine din complexul B, potasiu, fibre;roșia – vitamina A, vitamina C, vitamina K și vitaminele din complexul B.

duminică, 9 octombrie 2016

Mâncăruri sănătoase pentru cei mici partea a doua

   Ciorbică de verdețuri:

   - doi morcovi,
   - un pătrunjel,
   - o gulie,
   - 1/2 varză mică,
   - o legătură ștevie,
   - un mănunchi măcriș,
   - un iaurt mare,
   - o legătură ceapă verde,
   - 1-2 ouă,
   - sare, piper,
   - trei l supă de carne.

   Morcovii se curăță și se taie rondele.Ceapa verde se taie mărunt și se călește în puțin ulei, apoi se adaugă morcovii și se lasă pe foc până când uleiul prinde o culoare gălbuie.Se adaugă supa de carne, ștevia și varza tăiate fideluță, apoi pătrunjelul și gulia tăiate mărunt.Se potrivește de sare și piper și se lasă la fiert.
   Când sunt fierte legumele, se adaugă măcrișul și se lasă să fiarbă și el.Se poate adăuga și o mână de orez, pentru cine dorește o ciorbă mai deasă.Ouăle se bat bine de tot, se amestecă cu iaurtul și peste ele se adaugă un polonic de ciorbă fierbinte.
   Se ia ciorba de pe foc, și se adaugă compoziția de ouă și iaurt și se poate adăuga și smântână, după gust.




   Risotto cu fructe de mare:

   - o cană de orez pentru risotto,
   - 200 g creveți sau mix de fructe de mare,
   - 500 ml supă de bază,
   - o cană de suc de roșii sau trei roșii tocate mărunt,
   - o legătură de pătrunjel verde tocat mărunt,
   - o ceapă sau un praz,
   - trei căței de usturoi,
   - două linguri parmezan,

   - ulei,
   – sare, pier,
   – busuioc, oregano, șofran.




   Se călește ceapa sau prazul și usturoiul tocate mărunt în două linguri de ulei, pentru 2-3 minute.Se adaugă orezul spălat și se amestecă un minut.Se adaugă supa treptat, câte un polonic.
   După ce toată supa a fost adăugată și absorbită, se pun fructele de mare și sucul de roșii sau roșiile tocate.Se fierbe pentru câteva minute, mestecând continuu.
   Când orezul este fiert, se ia de pe foc, se adaugă condimentele, sare, piper după gust, pătrunjelul verde, parmezanul.

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Mâncăruri sănătoase pentru cei mici

   Copiii sunt destul de pretențioși și se plictisesc repede de aceleași feluri de mâncare, astfel încât trebuie să îi surprindem mereu.Următoarele rețete sunt special create pentru copii și pot fi servite cu încredere după vârsta de 3 ani.

   Supă cremă de ghimbir și păstârnac:

   – 25 g unt,
   – 50 g rădăcină de ghimbir proaspăt, răzuit,
   – o legătură ceapă verde,
   – 500 g păstârnac,
   – un l supă de bază,
   – 2 linguri smântână.




   Se topește untul, se adaugă ghimbirul răzuit și se călește un minut.Se adaugă păstârnacul tăiat rondele și ceapa verde tocată mediu.Se călesc la foc mic pentru 2 minute.Se adaugă supa și se fierbe la foc mic, cu oala acoperită, pentru 20 de minute, până se înmoaie păstârnacul.
   După fierbere, legumele se pun în blender și se pasează, apoi se adaugă supă până când se ajunge la o consistență fină.Se poate adăuga sare și piper și se servește cu o lingură de smântână.


   Budincă de conopidă și broccoli:

   – o conopidă potrivită,
   – un buchet de broccoli,
   – două ouă,
   – trei linguri de făină albă,
   – ulei,
   – sare, piper,
   – pesmet pentru tapetat tava,
   – 250 g cașcaval ras,
   – 250 g smântână,
   – 2 bucăți ceapă verde, tăiate rondele.




   Într-o oală mai mare se pune la fiert conopida desfăcută în buchete mai mici, iar într-o oală mai mică se pune la fiert broccoli, în apă cu sare pentru 15 minute.După ce se fierb cele două legume, se scot și se lasă la scurs.
   Se pregătește un sos astfel: se pune o cratiță pe foc cu 7 linguri de ulei și cele 3 linguri de făină.
   Separat se bat ouăle cu sare și puțin piper, se adaugă smântâna, se amestecă bine și se pune compoziția peste uleiul și făina de pe foc.Se omogenizează bine, apoi se ia de pe foc.
   Într-o tavă unsă cu ulei și tapetată cu pesmet, se pune un rând de conopidă amestecată cu broccoli, apoi jumătate din cantitatea de sos, jumătate din cantitatea de ceapă, jumătate din cantitatea de cașcaval, apoi conopida rămasă, sosul, ceapa și cașcavalul.Se dă totul la cuptor pentru 30 de minute la foc mic.Se poate servi caldă sau rece.

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Ce facem în caz de urgență?

   Ca și părinți, de foarte multe ori suntem puși în situații limită, în care trebuie să ne ajutăm copiii și în care suntem nevoiți să gândim repede și cât mai bine.Vă prezentăm mai jos câteva urgențe și ce ar trebui să facem în aceste cazuri.

   Rătăcirea copilului într-un mall sau hypermarket:
   În primul rând nu trebuie să ne panicăm sau să ne învinovățim.Este timp mai târziu pentru acest lucru, iar copiii sunt foarte iuți și nu este nevoie de multă neatenție, ca să îl pierzi din ochi.
   În primă fază, îl căutăm în zona în care l-am pierdut, iar mai apoi anunțăm pe cineva care lucrează în acel magazin și care va anunța prin stație tot personalul.
   Trebuie să furnizăm orice fel de informație, de la cum era îmbrăcat, semnalmente, până la semne distincte sau alte particularități.Dacă obișnuim să purtăm și o poză în portofel, este de ajutor.
   În plus, ar trebui să ne gândim ce îi place copilului, ce îl atrage și să căutăm la rafturile respective, de exemplu poate a mers să admire jucăriile sau articolele sportive.

   Loviturile la cap și pierderea cunoștinței:
   De cele mai multe ori aceste lovituri sunt inofensive, dar trebuie să luăm toate măsurile ce se impun.În cazul în care copilul a leșinat, chemăm ambulanța, îl trezim din leșin și îl supraveghem până la venirea acesteia sau îl transportăm la cel mai apropiat spital.Dacă nu a leșinat, dar acuză dureri, greață, amețeli, confuzie, mergem în cel mai scurt timp la medic.

   Accidentele oculare:
   Analizăm cu atenție starea ochiului și căutăm să identificăm semne de hemoragie.Umezim un pansament steril sau o bucată de tifon și acoperim ochiul afectat.Apoi mergem la spital și continuăm acolo investigațiile.

   Tăieturile, rănile deschise:
   În primul rând oprim sângerarea prin aplicarea unui prosop sau tifon curat peste rană și prin apăsare.Dacă nu este adâncă, o putem curăța acasă cu ser fiziologic și o bandajăm, după care dacă este nevoie ne prezentăm la medic.Dacă nu putem ori hemoragia, sau este o rană mai gravă, adâncă și pe o suprafață mare, mergem de urgență la spital.




   Fracturile:
   În primul rând stabilizăm osul, în cel mai scurt timp după accident.Putem pune comprese cu gheață sau apă rece pentru a evita edemul și pentru a calma durerea.Putem improviza și atele pentru imobilizarea osului până la venirea ambulanței.

   Otrăvirea accidentală:
   Sunăm de urgență la salvare și putem cere informații despre ce avem de făcut, de la personalul medical, până să ajungă salvarea.În unele cazuri, în funcție de ce a ingurgitat, putem administra lichide, pentru diluarea substanței toxice.

   Arsurile:
   Cele superficiale au o culoare rozaliu-roșiatică, iar cele mai grave au culoarea albicioasă-gălbuie sau maronie.Dacă avem de-a face cu o arsură ușoară și pe o suprafață mică, aplicăm pe zona afectată un prosop curat, umezit cu apă rece și mergem la medic.Dacă arsura este mult mai serioasă, nu aplicăm nimic pe acea zonă, învelim copilul într-un cearșaf curat, să prevenim hipotermia și mergem de urgență la spital sau chemăm salvarea.

   Căderea în apă adâncă și pericolul de înec:
   Scoatem cât mai rapid copilul din apă, sunăm la urgențe și aplicăm tehnicile de prim ajutor(masaj cardiopulmonar și respirație gură la gură), pe care ar trebui să le știm cât de cât.

   Accidentele de mașină:
   Cred că fiecare părinte știe că scaunul de mașină pentru copii este absolut obligatoriu, că un copil nu are voie să călătorească pe scaunul din față al mașinii, iar centura de siguranță trebuie pusă fără nici o excepție.
   Totuși, în caz de accident, sunăm la urgență și verificăm starea copilului: dacă este conștient, dacă prezintă răni, hemoragii, oase rupte.
   Până la venirea ambulanței ne putem ocupa de oprirea unei hemoragii, de stabilizarea unor oase sau chiar putem fi nevoiți să aplicăm un masaj de resuscitare cardiopulmonară.Din nou, un curs de prim ajutor, ne poate salva în aceste cazuri.

   Bineînțeles că fiecare dintre noi, încercăm pe cât posibil să nu ajungem în astfel de situații, să oferim siguranță copiilor noștri și să cunoaștem ce avem de făcut.
   Putem fi părinți buni și responsabili, chiar dacă avem de-a face cu astfel de accidente.

marți, 27 septembrie 2016

Alimente sănătoase recomandate pentru copilul tău partea a doua

   O primă parte a acestui articol o puteți citi aici.

   Tonul:
   Peștele nu trebuie să lipsească din alimentația copilului, însă tonul este cel mai indicat, fiind o sursă nemaipomenită de acizi grași omega 3, grăsimea de care corpul are nevoie, pentru creștere, dezvoltare și funcțiile creierului.S-a demonstrat științific că bebelușii care nu au primit destul omega 3 în viața intrauterină, au avut probleme de vedere sau probleme ale sistemului nervos.
   Copiii pot mânca o porție de ton bucăți din conservă o dată sau de două ori pe săptămână.Tonul mărunțit poate fi servit pe biscuiți sărați crocanți sau pe felii de pâine integrală, sub formă de sandwich, cu o foaie de salată verde și cu puțină maioneză slabă caloric.

   Cartoful copt:
   Este un înlocuitor al cartofilor prăjiți, mult mai sănătos, care conține fibre și potasiu.
Se poate prepara, la cuptor, cu cașcaval, brânză, cu alte legume, cu sosuri sau cu ulei de măsline.




   Untul de arahide:
   Este o sursă importantă de fibre și proteine și se poate consuma împreună cu fructe, cu iaurt sau sub formă de sandwich.Singura atenționare constă în verificarea toleranței copilului la alune, să nu fie alergic la ele.

   Nucile și semințele:
   Trebuie mai întâi să verificăm, ca și în cazul alunelor, ca micuții să nu fie alergici, iar la copiii mici trebuie multă atenție, să nu se înece cu aceste alimente.Semințele de floarea soarelui conțin fibre, fier, vitamina E, acid folic, magneziu, zinc, fosfor.Atât semințele cât și nucile conțin și acizi grași omega 3, grăsimi bune adică polinesaturate și mononesaturate.Nucile le putem include în brioșe, în prăjituri, checuri sau alte rețete, iar pe lângă acestea copilul poate consuma și alune, migdale sau fistic.

   Fructele:
   Nu voi insista foarte mult aici, cred ca fiecare știm cât de multe vitamine și minerale conțin fructele și câte beneficii aduc.Cele mai importante ar fi: portocalele, kiwi, merele și fructele de pădure, însă nici fructele uscate nu trebuie să lipsească, deoarece sunt bogate în fier și contribuie la creșterea nivelului de energie și al vigilenței mintale.

duminică, 25 septembrie 2016

Alimente sănătoase recomandate pentru copilul tău

   Desigur că toți părinții își doresc tot ce este mai bun și sănătos pentru copiii săi.Încercăm pe cât posibil să ne hrănim copiii așa cum trebuie și să le asigurăm necesarul de vitamine și minerale, chiar dacă hrana din zilele noastre nu este nici pe departe ce ar trebui să fie, iar siguranța alimentelor lasă de dorit.
   Veți descoperi mai jos o listă cu cele mai importante alimente, pe care ar trebui să le consume un copil, astfel încât acesta să aibă un trup și o minte sănătoasă, dar și un sistem imunitar puternic.

   Bineînțeles că aceste alimente le putem servi combinate între ele și în diferite preparate sau rețete, nu neapărat în stare brută.Un copil, dacă dezvoltă de mic obiceiuri alimentare sănătoase, așa va continua și când crește.Copiii pot fi adesea foarte mofturoși, însă trebuie să căutăm soluții și combinații, care să îi atragă.Și mai ales să nu renunțăm, să nu ne dăm bătuți și să încercăm mereu să le introducem noi alimente, chiar dacă poate în fază inițială nu acceptă noul.

   Iaurtul:
   Un mic dejun care conține alimente bogate în calciu, este foarte indicat.Calciul din alimente, face oasele mai puternice, ajută la procesul de învățare, ca acesta să fie mai ușor și ne menține copiii activi.Iaurtul probiotic ajută copilul să aibă un sistem digestiv fortificat.Este indicat să nu dăm copilului iaurt dulce, aromat, cu fructe,din comerț, deoarece au un conținut de zahăr prea ridicat, ci cât mai simplu cu putință.Dacă nu vrea, putem adăuga noi bucăți de fructe, sau miere cu miez de nucă.

   Legumele:
   Beneficiile acestora sunt multe și importante, iar copilul trebuie să consume cât mai multe legume crude și cât mai variate.Iată o listă de legume ce nu trebuie să lipsească din farfuria copilului, fie crude, fie gătite ca atare sau însoțite de sosuri: salată verde, broccoli, morcovi, sparanghel, spanac, ardei roșu.




   Brânza:
   Din nou o sursă importantă de calciu, putem servi copiilor brânză săracă în grăsimi.O gustare care poate avea succes este un sandwich, preparat la grill, cu pâine integrală și brânză sau cașcaval.O altă variantă ar fi să fie topită brânza și să fie servită deasupra unei porții de legume.

   Cerealele din ovăz:
   Sunt cele mai indicate cereale, bune de servit la micul dejun, o importantă sursă de fibre, ce pot fi combinate cu lapte sau iaurt.Putem găsi ovăz și în alte alimente: biscuiți, batoane de cereale integrale și îl putem servi cu miere, cu nuci pisate, cu fructe uscate sau crude.Se știe că micul dejun nu trebuie să lipsească și mai ales la copii, pentru că aceștia dau astfel randament mai mare la școală, au memoria mult mai stimulată dacă mănâncă dimineața, iar atenția și capacitatea de reacție sunt și ele îmbunătățite.

   Ouăle:
   Acestea contribuie la absorția calciului, conțin proteine, vitamine (vitamina D), minerale, fier.Tot ouăle au un rol important în construcția și repararea mușchilor din organism și deși conțin colesterol, nu au grăsimile rele, saturate, ci pe cele bune.Regula ar fi de un ou pe zi, în diferite forme și feluri.

vineri, 29 iulie 2016

Gimnastică pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 10 ani partea a doua

   Prima parte a acestui articol o puteți citi aici.

   Complexe de mișcări:

   Mers ușor; mers vioi până la trecerea în alergare ușoară.
 

   Mers ca barza, cu ridicarea alternativă a genunchiului la piept.
 

   Mers ca pisica, pe vârfuri, fără zgomot.
 

   Din stând, ducerea cercului sus și revenire.


 

   Stând cu picioarele depărtate, ridicarea brațelor prin lateral sus, două bătăi din palme deasupra capului, apoi aplecarea trunchiului înainte, cu două bătăi de palme înainte și revenire.
 

   Umflăm balonul: stând, ducerea brațelor lateral cu inspirație, apoi se așează mâinile la gură, pâlnie, suflăm în balonaș, expirație.
 

   Pase cu mingea între adult și copil.
 

   Ne odihnim: culcat pe spate cu mâinile sub cap.
 

   Mers cu cântec.

joi, 28 iulie 2016

Gimnastică pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 10 ani

   În exercițiile de mers și alergare este bine să se utilizeze o gamă variată de exerciții desfășurate pe soluri și suprafețe diferite, precum: iarbă, nisip, pământ.
   De câte ori locul și timpul permit, lăsați copiii cu picioarele goale (descălțați).
   Se recomandă ca până la vârsta de 3-4 ani să nu se abuzeze de sărituri și să se evite înălțimile și adâncimile prea mari.Pentru sărituri este bine să se utilizeze suprafețe elastice, așa cum sunt saltelele, bureții.
   Atunci când se execută anumite exerciții, dați-le copiilor un model sau o temă: iepuraș, vrăbiuță, minge, pitic.
   La exercițiile de prindere și aruncare foarte importantă este forma, duritatea, mărimea și greutatea obiectelor, care trebuie să fie accesibile vârstei și să se evite orice posibilitate de accidentare.
   Obiectele trebuie să fie cât mai variate: mingi, discuri, cercuri.Este recomandată utilizarea ambelor mâini atunci când prind, aruncă sau rostogolesc obiectele în situații diferite.
   Exercițiile trebuie adaptate vârstei și posibilităților copiilor și, în același timp, momentele de gimnastică nu trebuie să devină rigide, monotone, deoarece acest lucru va fi o corvoadă pentru copii.
   Înotul, mersul pe bicicletă, patine, schiuri pot completa fericit orice program dacă posibilitățile materiale permit acest lucru.




   Complexe de mișcări:
   Mers ușor; mers vioi accelerând ritmul.
   Alergare ușoară.
   Rotări de brațe în ambele sensuri.
   Mirosim floarea: ducerea brațelor lateral cu inspirație; șuierăm, coborârea brațelor pe lângă trunchi cu expirație.
   Mingea sare: stând cu mâinile pe șolduri, sărituri pe loc.
   Mersul ursului: mers pe patru labe.
   Bate vântul: stând cu brațele întinse sus, mișcări de îndoire laterală ale trunchiului.
   Bărcuța: culcat pe spate, cuprinderea genunchilor cu mâinile și revenire.
   Cine poate mai sus: culcat pe spate, cu brațele lângă trunchi, ridicarea unui picior la verticală și revenire (se execută cu ambele picioare).
   Bicicleta: culcat pe spate, pedalare cu picioarele ca la mersul pe bicicletă.
   Butoiașul: culcat pe spate, cu brațele întinse sus, rostogolire spre dreapta și spre stânga, alternativ.
   Mers cu cântec.
   Mers liniștitor cu respirații ample.

miercuri, 27 iulie 2016

Mișcare pentru copii de 10-15 luni

   Copilul trebuie să recunoască deja cuvintele auzite sau să-și adapteze cuvintele noi la situațiile noi.
 

   Pentru stabilirea contactului cu copilul se pot utiliza ca teme cântece și denumirea părților corpului.
 

   Exerciții de suflat asupra unui obiect mobil.
 

   Strigarea copilului folosind numele lui, i se va cere să se așeze jos și să se joace cu mingea, aceasta putând fi transmisă de la copil la adult.
 

   Copilul este solicitat pentru a recupera jucăriile de pe jos și pentru a le depozita într-un recipient.


 

   Pentru însușirea mersului se recomandă următoarele exerciții:
   - mers ținut de ambele mâini, urmărindu-se o minge,
   - stând, ținut de șolduri, legănare pe loc,
   - mers singur, împingând un cărucior sau un taburet.
 

   Stimularea copilului să caute un obiect ascuns.
 

   Înșirarea pe braț sau pe gambă a unor mărgele, apoi scoaterea lor și punerea din nou.Exercițiul se poate repeta cu punerea mărgelelor pe cap.

   Reproducerea sub formă de joc a gesturilor de îmbrăcare și dezbrăcare.

marți, 26 iulie 2016

Mișcare pentru copii de 8-9 luni

   Gesturile și acțiunile copilului sunt solicitate cu cuvinte simple și precise: așază-te, caută jucăria, ține, dă-mi mâna, favorizându-i astfel identificarea actelor cerute, părțile corpului implicate și participarea activă la program.
 

   Pentru stimularea prin contactul verbal se recomandă utilizarea formelor cunoscute și gesturilor de imitație: bravo, pa, diferite mimici (tușit, plescăit, suflat), acoperirea și descoperirea anumitor părți ale corpului: uite mâna, urechea, nasul, gura etc.
 

   Pentru stimularea orientării în spațiu i se poate cere să se uite în diferite direcții: uite sus, jos.
 

   Copilul este solicitat să se așeze pe un scăunel cu ajutorul unei singure mâini a adultului.


 

   Copilul este solicitat să se târască pentru a înainta spre un anumit punct.
 

   Copilul este învățat să treacă din poziția în patru labe în poziția pe genunchi.
 

   Copilul din poziția șezând, să atingă mâna sau degetul adultului cu piciorul, stimulând verbal mișcările piciorului.
 

   Copilul este solicitat să lovească mingea, să o împingă, să o urmeze în deplasări, fiind susținut de șolduri și având mâinile libere.
 

   Din stând în picioare, fiind susținut de adult, se execută mișcări ușoare de balans înainte-înapoi-lateral, cu deplasarea centrului de greutate de pe un picior pe altul.
Încercarea însușirii unor noțiuni ca: ia loc, pune jucăria, pune în cutie, dă mâna.

luni, 25 iulie 2016

Mișcare pentru copii de 6-7 luni

   Copilul, așezat pe scăunel și stimulat verbal, este determinat să schițeze o mișcare de îndoire a trunchiului, prin chemarea lui pe nume de către adult.
 

   Din aceeași poziție, copilului i se oferă diferite obiecte-stimul, din ce în ce mai mici, care se află în mâna adultului și pe care copilul trebuie să le apuce cu mânuțele.
 

   Copilul culcat pe spate, iar adultul lateral față de el, se duc brațele sus, cu creșterea treptată a amplitudinii.
 

   Copilul culcat pe spate, ridicarea membrelor inferioare atât cât să formeze un unghi de 90 de grade cu trunchiul pe abdomen.


 

   Stimularea întoarcerii din culcat pe burtă în culcat pe spate, prin prezentarea unei jucării care îi atrage privirea copilului, apoi mâna și restul corpului.
 

   Copilul culcat pe spate este stimulat verbal să prindă două degete de la fiecare mână, pe care i le întinde adultul, ajutându-l astfel să se ridice în șezând.
 

   Copilului din șezând cu picioarele întinse și cu o susținere din lateral i se oferă obiecte-stimul pentru a le atinge, stimulându-l să se întindă.
 

   Articulația gleznei este stimulată opunându-i o ușoară rezistență cu palmele aplicate pe tălpi.

duminică, 24 iulie 2016

Mișcare pentru copii de 4-5 luni

   Copilul se află culcat pe spate, în pătuț, iar adultul lateral față de el în așa fel încât să fie văzut bine, urmărind să obțină unele reacții: zâmbet, gesturi, vorbindu-i permanent.
 

   Din aceeași poziție sau șezând între perne, trebuie stimulat să urmărească cu privirea un obiect colorat pe care adultul îl deplasează lateral, vertical, apoi circular.
 

   Din aceeași poziție, întinderea brațelor lent și simetric lateral.
 

   Din aceeași poziție, se fac cu picioarele mișcări de îndoire, revenire, rotație.


 

   Din culcat pe spate, copilul este ridicat de adult, prin aplicarea mâinilor sub omoplați apropiindu-l de el, picioarele copilului având punct de sprijin pe adult.
 

   Copilul culcat pe pat este ajutat să se rostogolească pe o parte și pe alta.
 

   Din aceeași poziție, adultul îi ridică progresiv membrele inferioare fără să-i desprindă umerii și capul de pe suprafața de sprijin.
 

   Adultul plasat în fața copilului, cu brațele întinse, îi intinde degetul mare, trăgându-l spre poziția șezând și stimulându-l să vină spre el.

vineri, 22 iulie 2016

Copiii și nevoia de mișcare

   Evoluția tehnico-științifică în societatea contemporană, pe lângă aspectele pozitive legate de producție, are și un mare inconvenient: eliminarea efortului fizic și înlocuirea lui cu solicitarea neuropsihică.Pe măsură ce stresul, sedentarismul juvenil se manifestă tot mai evident în viața cotidiană, mai mulți oameni înțeleg că este necesară intervenția activă a adulților pentru asigurarea optimului de mișcare a copiilor.
   Mediul și modul de viață actual au condus treptat la diminuarea mișcării naturale și spontane, copilul trăind o bună parte din timp închis în camere mici, lipsit de spații corespunzătoare de joacă și plimbare.
   Se nasc primele generații de copii ai căror părinți au dus o viață sedentară; o mamă a cărei rezistență este scăzută are șanse crescute de a da naștere unui copil lipsit de vigoare.
   În acest caz se recomandă chiar de la primele luni de viață ca mișcarea să reprezinte un important factor fortifiant.Diversitatea exercițiilor fizice este foarte mare, de la mișcările naturale de bază: mers, alergare, sărituri, aruncare, prindere, târâre, cățărare, la cele tehnice sau aplicative, cum sunt: înotul, schiul, mersul pe bicicletă etc.




   Noțiunea de gimastică a primei copilării, cunoscută sub denumirea de gimnastica sugarului, presupune o gamă largă de manevre, tehnici, procedee și poziționări ce pot influența statica și dinamica corectă, care contribuie la formarea deprinderilor, la dezvoltarea armonioasă, dar și la călirea organismului și întărirea sănătății.Forma și conținutul exercițiilor trebuie adaptate în funcție de vârstă, grad de dezvoltare și alte caracteristici.Trebuie să se țină seama că la copilul mic, deși musculatura este formată în totalitate, ea este redusă cantitativ și calitativ, ligamentele articulare sunt fragile și abia schițate, mișcările lente și imprecise, mușchiul obosește repede.
   Tocmai de aceea se impune respectarea câtorva reguli și anume:


   Majoritatea specialiștilor recomandă ca programul sistematic de exerciții fizice să înceapă în jurul vârstei de 4 luni.
   Exercițiile constau în mișcări simple, naturale, aplicate cu regularitate la aceleași ore înainte de baie și de masă.
   La început durata ședinței este de 4-5 minute, ajungându-se treptat până la 10-15 minute.
   Pozițiile de lucru trebuie să fie cât mai naturale, adecvate activităților, astfel încât copilul să nu fie obligat să stea în poziții care nu îi fac plăcere.
   Masajul ar trebui să fie adjuvant de bază.
   Toate exercițiile se vor efectua încet, liniștit, evitând mișcările bruște.
   Copilul este mângâiat, i se zâmbește.
   Apucarea segmentului trebuie să confere siguranță și libertate de mișcare în articulații.
   Exercițiile să fie însoțite de vocea caldă și afectuoasă din partea celui care se ocupă de copil, să-i vorbească în permanență și chiar să folosească o muzică adecvată.
   Masa și pătura pe care se desfășoară exercițiile să fie curate, comode, să permită poziționări și mișcări corecte; cerințele igienice fiind obligatorii și din partea adultului (mâinile și echipamentul).
   Temperatura camerei trebuie să fie adecvată și constantă.
   Vara să se lucreze în aer liber, într-un loc cu umbră, ferit de curent.
   Toate exercițiile făcute cu copilul trebuie să fie însoțite de verbalizarea adultului cu glas domol ți ton afectuos.

joi, 21 iulie 2016

Jocul și joaca

   La vârsta copilăriei, jocul reprezintă o formă de exprimare esențială în majoritatea activităților.Jocul reprezintă o uriașă diversitate de moduri de acțiune, de manifestare și de concepte.Se joacă o mare parte a lumii animale, de la fluturi până la păsări și pe măsură ce înaintăm pe scara evoluției, jocul capătă un caracter mult mai complex.La om, sub o formă sau alta, jocul este prezent la orice vârstă, stare socială, nivel de cultură, loc sau epocă. 

   Prin joc, copilul se pregătește și se adaptează la viață, explorează lumea, își folosește corpul, mâna și mintea, întâlnește relații de colaborare sau parteneriat sau, din contră, de luptă și confruntare, față de ceilalți.Jocul este un mecanism care combină mișcarea cu gândirea, imaginația și afectivitatea. 


   Să nu uităm însă esențialul: copilul se joacă pentru bucuria de a se juca; el învață și se dezvoltă natural de la un stadiu la altul prin joc.Totuși, rolul adultului este hotărâtor, el trebuind să intervină pe mai multe planuri, de la alegerea și amenajarea spațiului de joacă, a jucăriilor și a materialelor, până la alegerea, sprijinirea și coordonarea jocului, evident, încurajându-l, ajutându-l, stimulându-l în orice moment.Înțelegând și urmărind jocurile copiilor, observăm că fiecare etapă de dezvoltare își are specificul său în care putem distinge câteva stadii.

   Până la un an și jumătate, domină așa-zisul joc de funcții care favorizează dezvoltarea simțurilor.Copilul caută să apuce, duce obiectele la gură, zâmbește și întinde mâinile partenerului.Văzul și auzul încep să se coreleze cu mișcările, se orientează în lumea exterioară, luând totodată cunoștință de propriul corp, jucându-se cu mâinile și picioarele. 



   Alegerea jucăriilor în această perioadă este foarte importantă, întrucât trebuie să îndeplinească și câteva condiții: fără margini tăioase, în culori vii, atrăgătoare, să nu poată fi înghițite, tari, bine făcute, ușor de curățat.Există o mare diversitate de jucării pentru această vârstă, de la simple obiecte lucitoare pe care să le poată urmări cu privirea, sunători, cercuri, până la cele mai sofisticate jucării muzicale sau cele destinate dezvoltării inteligenței.

   Între un an și jumătate și doi ani și jumătate este caracteristic jocul de cercetare: copilul caută, strică, desface, golește sertare, sortează.Este faza de formare a abilităților, a contactului cu obiectele, un mod de a contacta lumea exterioară.La acestă vârstă se recomandă jucării care se îmbină, se rostogolesc, obiecte de împins și tras, jucării care se închid și se deschid, care se înșurubează și se deșurubează, cutiuțe cu diferite activități. 

   Peste doi ani și jumătate este etapa când copilul intra în joc, când începe să înțeleagă și să colaboreze.Are precizie mai mare în mâini, alege culori, forme, obiecte, creează și recreează o lume.Începe să asculte de recomandări, respectă reguli de joc, intră în roluri.La această vârstă sunt recomandabile jocurile de dramatizare și jocurile de rol, în care copilul poate fi ursul care doarme, iepurașul care țopăie, maimuța care se cațără.Este perioada când putem interveni cu succes în formarea deprinderilor motrice de bază și a calităților motrice, putând introduce elemente pregătitoare pentru anumite sporturi.Este perioada când se pot folosi corzi, mingiuțe, cercuri, rachete, triciclete și multe alte obiecte și materiale.

marți, 14 iulie 2015

Despre asprimea părinților

   Copilul, indiferent de vârstă, trebuie înconjurat cu blândețe și iubire.Câteodată un singur copil este capabil să-și aducă părintele la disperare.Dar dacă sunt doi, trei sau chiar mai mulți, este mai greu.
   Ce atitudine trebuie să aibă părinții atunci când copiii răspund obraznic?Cum să nu-și iasă din fire, atunci când cei mici nu mai contenesc cu poznele și se încaieră?
   Desigur, ar fi mult mai simplu să le tragem câteva palme, să strigăm la ei, să-i urechem și să-i pedepsim drastic, pentru a ne impune voința.Dar acest comportament nu este deloc o soluție optimă deoarece micuții nu vor veni în brațele unei mame care îi ceartă întruna, strigă și-i plesnește la tot pasul.Dimpotrivă, se vor înstrăina de ea.


   Este deosebit de important ca un copil să înțeleagă cu propria-i judecată ce este bine și ce nu, de ce nu trebuie să recurgem mereu la forță, la durități, ci să discutăm unii cu alții, să stingem conflictele înainte de a le declanșa.
   Copilul trebuie să învețe de mic să îi lase și pe ceilalți să trăiască, toți vor ca și el să aibă o viață proprie.Înțelepciunea populară ne învață: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.


 

   Când un copil plânge mama trebuie să lase totul și să alerge, să vadă ce s-a întâmplat.Oricât de mare ar fi necazul sau durerea copilului, dacă mama aleargă să vadă ce-i cu el să-l liniștească, necazul sau durerea va trece imediat.Lânga mama, cu mângâierile ei, vor seca și lacrimile, va trece și durerea.
   Căldura mângâietoare și vorbele mamei sunt leacul care oprește plânsul oricărui copil.
 

   De multe ori părinții nu-și alină copiii care plâng, ci îi ceartă și îi fac de râs, că sunt prea mari ca să mai plângă.Mai mult, de multe ori copiii sunt certați, amenințați și chiar bătuți ca să nu mai plângă degeaba.
   Aceasta este însă cea mai mare greșeală a părinților: dacă nu le este milă de copilul ce varsă lacrimi amare, vor provoca o duritate și asprime sufletească, astfel încât copilul va crește și va deveni indiferent în fața lacrimilor altuia.Și în primul rând vor fi insensibili la plânsul bătrânei lor mame.

   Când cineva este rănit și merge la medic, desigur este binevenit ajutorul acestuia, care îl pansează și îi dă medicamentele necesare pentru a alina durerea și a aduce vindecarea.La fel, când copilul vine în fugă la mama sau tata, plângând și căutând alinare, el are o rană, fizică sau sufletească și caută ajutorul părinților.
 

   Mama, dar și tata, trebuie să fie un părinte bun, blând și înțelegător.
   Bunătatea părintească este în primul rând absența răutății și furiei în tratament aplicat copiilor. Chiar dacă trecem printr-o perioadă grea, copiii trebuie înconjurați cu dragoste, căldură și blândețe.
   Iar mai târziu, blândețea și dragostea primită de la părinți se vor întoarce către ei din partea copiilor pe care i-au crescut cum se cuvine.

luni, 29 iunie 2015

Copiii și teama de apă

   Căldurile mari din timpul verii ne copleșesc pe toți, adulți sau copii.Asa că, la mare sau la munte, sursele de apă sunt o binefacere. 

   Vara este bucuria copiilor pentru că se pot bălăci în voie în piscină, în mare, în râuri, la ștranduri.Dar există și unii copii cărora le este teamă de apă, așa că încercăm să aflăm cauzele.


   Primele noastre luni de existență, ca embrion, s-au petrecut în apa, în lichidul amniotic, în pântecele mamei.Totuși, pe unii copii apa îi înspăimântă.


   Este adevarat că apa, de cele mai multe ori, este sinonimă cu plăcerea.Cufundarea sugarilor în apă provoaca pielii acestora senzații agreabile, pe care ei și le manifestă prin zâmbete și gângureli.Totuși, nu toți sugarii par să împărtășească aceasta bucurie și unii își manifestă reacția prin plânsete.


   Anumiți psihologi leagă frica precoce de apă  cu un traumatism particular în momentul nasterii: ruperea apei poate fi asociată cu o senzație foarte stresantă și neliniștitoare pentru bebeluș, care si-a fixat senzația în memorie.



 

   Câteodată, anumiți părinți sunt uimiți de copiii lor, bebeluși-înotători sau care se comportă ca peștele în apă.Familiarizarea cu apa este tot o învățare, la fel ca și mersul.Copiii trec adesea prin perioade de mari progrese sau prin momente de regresie.Este adevărat și faptul că obișnuirea copilului cu apa, acțiune care are loc în propria baie, poate să-l determine pe copil, când se mărește, să-i fie frică de imensitatea mării și să-l înspăimânte.

   Teoretic, copilul nu resimte frica de apă până la 4 luni.Dupa această vârstă, fiecare bebeluș are multe motive pentru a-i fi frică de apă, fiecare copil având deja propria istorie și propriul motiv de a-i fi teamă.Poate fi vorba despre o experiență neplăcută cu apa.Fără să știe, copilul a păstrat-o în memoria sa și de fiecare dată când se ivește ocazia de a intra în apa, această amintire se declanșează si îi provoacă teamă.De exemplu, se poate ca, atunci când era mai mic, să fi făcut baie cu apa prea caldă, sau să fi băut un ceai fierbinte, sau poate ca și cufundarea lui în apă să-i fi provocat o otită dureroasă.


   Se poate ca la școala copilul să fi fost împins în apă de un alt copil contrar dorinței sale sau să fi fost ținut cu forța în apă, sau să fi fost forțat să sară de pe trambulină.Aceste motive pot fi suficiente pentru a-i provoca teama de apă.
 

   În anumite perioade ale creșterii sale, mai ales după vârsta de 2 ani, copilului îi poate fi frică de apă, mai ales daca el crede ca ea are puterea de a-l înghiți.Este deci victima imaginației sale bogate și a dificultății sale de a diferenția realitatea de imaginar. 

   Câteodată, fără ca totuși copilul să aibă vreo teamă, spaima bruscă de apă să fie expresia unei indispoziții interioare care să nu aibă vreo legătură particulară cu apa.Cauzele trebuie cautate în mediul în care trăiește: ele pot fi legate de nașterea unui fratior sau a unei surioare, divorțul părinților, mutarea dintr-o locuință într-alta sau pot fi legate de faptul că a învățat prea repede să facă altă acțiune, de exemplu, să meargă.


   Ca unuia dintre părinți să-i frică de apă, este o situație foarte frecventă, căci numeroși adulți (unu din patru, conform statisticilor) se tem, de asemenea, de apă.Este deci posibil ca, chiar fără să-și fi manifestat aceasta frică, părintele să-i fi transmis copilului frica de apă.


   Anumitor copii le este frică de apă la fel cum altora le este teamă de păianjeni sau de șerpi fără să îi fi văzut vreodată.Este vorba despre o adevarată fobie, adică o frică inexplicabilă fără ca ea să aibă legatură cu o amintire neplăcuta cu apa.

vineri, 13 septembrie 2013

Copiii, parintii si boala

   Cand copilul se simte bine, parintii sunt si ei calmi, se simt bine la randul lor.
   Cand copilul este bolnav, sufera dintr-o cauza anume, parintii sufera alaturi de el.
   Dar, paradoxal, majoritatea problemelor de sanatate, a bolilor chiar, isi au originea in sanul familiei, de exemplu, copiii sufera atunci cand parintii lor se cearta.
   Suferinta copiilor este provocata de absenta unitatii, a armoniei in sanul familiei, cand, din pricina problemelor, cei mari:mama si tata, uita de copil, nu-l mai observa.
   Atunci, copilul sufera si... se imbolnaveste. Desigur, chiar si un copil fericit, care se bucura de dragostea si grija permanenta a parintilor, se poate imbolnavi, contracteaza o raceala, o boala infectioasa normala pentru cei mici, sau isi luxeaza piciorul la joaca.


   Majoritatea afectiunilor de care sufera copiii au insa caracter psiho-somatic, adica le contracteaza acei copii care simt nevoia sa fie inconjurati de mai multa dragoste din partea parintilor.
   Boala este in cazul acestor copii un fel de strigat de ajutor. Mesajul pe care il transmit ei are un continut specific: "Iubiti-ma, dragi parinti!"




   S-ar parea ca doar copiii care traiesc in lipsuri, in saracie si nevoi tanjesc dupa iubirea parinteasca. De fapt, insa, exista copii nefericiti si in randul celor ce au de toate: haine, carti, dulciuri, dar nu au atentia si dragostea cuvenite.
   Copiii au nevoie permanent de atentie si iubire, nu doar de o mica portie. Parintii uita sau nu stiu ca omuletul acela mic nu se poate dezvolta - fizic si psihic - decat in conditii optime.
   Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atentia, grija parinteasca.


   Exista, dupa opinia specialistilor, trei categorii de familii in care copiii sunt expusi la afectiuni psiho-somatice. Aceste trei tipuri de familii sunt:
 
   1. Familiile de tip dictatorial: parintii sau unul dintre parinti isi impun vointa, subjuga personalitatea copilului si, ca urmare, acesta ramane infantil, se teme si va continua ca adult sa se teama sa-si exteriorizeze simtamintele.

   2. Familiile in care parintii petrec prea putin timp cu copiii: in acest caz, copiii se retrag intr-o lume a lor, interioara, ridica un zid intre ei si lumea exterioara. De aici - cazurile de autism, in majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.

   3. Familiile in care parintii ignora personalitatea copilului: familiile in care parintii ignora personalitatea proprie a copilului si il incarca peste poate cu visele si sperantele lor, pe care nu au reusit sa si le implineasca la vremea lor. De fapt, parintii ii manipuleaza pe copii, ii considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori insa. copiii isi doresc altceva.


   In diabetul zaharat:
   Se stie ca un rol important revine factorului ereditar, care creeaza predispozitia pentru a contracta diabetul. Absenta sau insuficienta iubirii parintesti provoaca insa evolutia bolii.   Pentru a compensa absenta, lipsa atentiei pe care o reclama copilul, parintii ii cumpara dulciuri. Iar copilul incepe sa caute consolarea in consumarea de bomboane, prajituri, fursecuri, biscuiti etc. Excesele nu duc la nimic bun, dupa cum se stie, asa ca... hop! si diabetul.
   La fel se intampla in caz de ulcer, ca si in alte boli cronice, cu radacini in copilarie.


   In bolile de piele:
   Bolile de piele pot avea cauze diverse: atat de insuficient contact fizic, nevoia de mangaiere, cat si tendinta de izolare - "Nu ma atingeti!" - ca un semn de revolta la lipsa de iubire. Poate fi si un mod de a atrage atentia asupra sa: "Iata cit imi este de rau!"


   In balbaiala:
   Balbaiala poate fi consecinta unui soc nervos, spaima spre exemplu, dar uneori se datoreaza excesului de informatii pe care copilul nu reuseste sa le asimileze in intervalul de timp insuficient.


   In astmul bronsic:
   Astmul bronsic atesta ca, pentru copil, este greu de respirat in atmosfera de acasa.  De regula daca nu exista cauze climatice - smog, regiune mlastinoasa etc. - copiii astmatici provin din familii caracterizate printr-o excesiva retinere in manifestarea sentimentelor fata de cei mici. Parintii blocheaza emotiile copilului: "Nu plange", "taci", "nu mai tipa", "fii cuminte" etc.
   Emotiile negative blocate nu pot fi exteriorizate si, acumulandu-se, declanseaza astmul.


   De asemenea, reprimarea, blocarea starilor emotionale poate duce si la alte imbolnaviri. Un tic nervos, de exemplu, este o manifestare a unei stari de iritare, de furie. Reprimate, ele duc la acest limbaj al simbolurilor - ticurile.



   Copilul s-a imbolnavit, si prima reactie a parintilor este sa cheme medicul sau sa dea fuga la policlinica. Foarte bine, doar ca, in acelasi timp, ar trebui sa se gandeasca la ceea ce se intampla in relatiile dintre parinti si copii: nu cumva ceva nu merge tocmai cum trebuie?
 
   In loc sa azvarlim cu invective in copilul care greseste de genul: "esti un prost!", "derbedeule", "leneso" etc. este mai bine sa-i aratam unde a gresit.
   In loc sa-l coplesim cu strigate, este mai bine sa-i spunem ca, prin comportarea sa nepotrivita, ne face de ras, ne supara, caci ne atrage oprobiul celorlalti, desi noi, parintii, am dori sa fim mandri de copilul nostru, caci il iubim.


   Copilul trebuie ingrijit inca din pantece.
   Familiile care abia au in plan un copil este bine sa se ingrijeasca din timp de sanatatea acestuia, inainte de a se naste.
   Se stie, este demonstrat stiintific, ca fatul aude tot, simte orice atingere, distinge vocile si mainile mamei si tatei. Contactul cu cel mic trebuie stabilit deci inca din faza intrauterina.  Copilul simte caldura, grija, iubirea parintilor.
   Cu deosebire, fatul asteapta semne ale atentiei tatalui sau, caci de mama oricum este legat permanent. Atingerea mainilor tatalui ii da incredere si siguranta, iar vocea - o stare foarte placuta. Dupa nastere este bine ca firul ce ne leaga de copil sa nu se rupa, iar copilul se va simti iubit si ocrotit si va fi mult mai sanatos!

joi, 15 august 2013

Cum sa amenajam camera copilului

   Locul pe care un copil il detine in casa trebuie sa fie bine stabilit si delimitat.Spatiul copilului, camera sa, o pregatim plini de emotie si bucurie, inca de dinainte ca acesta sa apara pe lume.Atunci cand copilasul este micut, camera sa trebuie sa reflecte o lume de basm, o lume plina de culoare si dragoste, dar sigura si protectoare.
 
   Varsta dicteaza forma mobilei. Fara discutie, mobila pentru cei mici nu poate fi masiva. Cand este alcatuita din mai multe elemente modulare, devine practica, utila, comoda si eficienta. Avantajul consta in faptul ca se pot asambla in diferite variante, in functie de varsta, preocuparile si necesitatile copilului.


   Mobilierul trebuie sa cuprinda tot ce este necesar unui copil, in functie de varsta sa, sa fie modern, colorat si vesel, dar in acelasi timp sa intruneasca toate conditiile de siguranta.
    Strictul necesar pentru studiu, joaca si odihna este suficient, nu trebuie ca aceasta incapere sa depoziteze lucruri inutile, dimpotriva sa fie cat mai aerisita si spatioasa.



   Copiii au chef sa se joace mereu, nicidecum sa stea linistiti intr-un colt al camerei. De aceea, mobilierul nu trebuie sa le stea in cale, sa ocupe mult spatiu ori sa fie sofisticat. Cu cat este mai simplu si mai functional, cu atat mai bine.Copilul si parintii vor fi mai fericiti.
   Lemnul este cel mai indicat material, fiindca se potriveste in orice camera si in orice situatie. El imprima o senzatie de caldura si intimitate.

    La alegerea mobilierului trebuie sa se tina cont de faptul ca acesta trebuie sa fie frumos si totodata ingenios armonizat cu restul accesoriilor. O camera in care exista un pat, o biblioteca si un birou nu are farmec, nu emana caldura sufleteasca daca nu are si un tablou, o veioza amuzanta sau cateva perne colorate.

   La prima vedere, tavanul nu ar trebui sa puna prea multe probleme in decorarea unei locuinte. Tavanul vopsit in tonuri deschise da iluzia de marire a camerei si totodata reflecta puternic lumina. Daca alegeti tapet si pentru tavan, este bine ca acesta sa fie uni.
 
   Pentru cel mic, podeaua reprezinta cel mai potrivit loc de joaca, de aceea, pardoseala trebuie sa fie parchetata. In nici un caz nu folositi gresie, faianta ori alte suprafete reci in camera celui mic.



   Oricat de mic ar fi copilul, este bine sa aiba camera lui, un loc in care sa se miste in voie, sa sesizeze importanta propriei persoane, sa devina responsabil pentru lucrurile sale, sa-l „structureze‘‘ dupa mintea lui, sa-i dea viata.
   
   Zugraveala trebuie sa cuprinda tonuri vesele, in culori deschise, pastelate, cu accesorii decorative de bun gust, simpatice.Tot ce inseamna decoratiuni interioare trebuie sa sublinieze perfect temperamentul celui mai mic locatar al casei, sa fie in acord cu varsta lui inocenta si preocuparile lui fanteziste.

   Prin cele doua aspecte, util si estetic, zugraveala reprezinta un mod eficient de protectie a peretilor. In acelasi timp, prin design, forma, colorit, compozitie si structura, ea infrumuseteaza ambianta din incapere.
   Alegerea culorii in care se vor zugravi peretii va depinde de efectul pe care aceasta il are asupra starii de spirit a copilului, de reflexia luminii si de orientarea incaperii.




   Trebuie avut grija in momentul alegerii culorilor cu care vrem sa zugravim camera micutului. Rosul stimuleaza activitatile intelectuale, portocaliul creeaza senzatia de caldura si sociabilitate, galbenul este indicat pentru camerele orientate spre nord, verdele da iluzia de indepartare si adancime, albastrul predispune la meditatie si concentrare, iar albul e potrivit in incaperile mici si intunecoase.

   In momentul in care se fac schimbari in camera copilului, prima persoana care trebuie intrebata asupra acestui fapt, este chiar el.Studiind personalitatea fiecarui copil se poate afla stilul ambiental care i se potriveste, dar si influenta acestuia asupra cresterii, dezvoltarii si educatiei sale.

   De stilul in care e decorata camera depinde rapiditatea cu care copilul creste si se dezvolta, modul in care gandeste, stilul in care abordeaza problemele.


   
   Folosirea tapetului este mult mai simpla decat zugraveala, el fiind mai rezistent in timp la activitatile copiilor.

   Tapetul se alege in functie de culorile in care este amenajata camera si de varsta copilului. Nu este recomandat tapetul cu motive agresive, indiferent cat de apreciat e de catre copil sau de cat de mult isi doreste un anumit desen sau un anumit erou.

   Patul din camera copilului trebuie sa fie frumos, decorativ, stabil, practic, comod, eficient, sa fie usor de intretinut si simplu de manevrat. 
   Este obligatoriu ca macar una dintre laturile patului sa se sprijine pe un perete. In cazul in care aveti doi copii, lucrurile sunt simple, daca au camere separate. 
 Daca fratii stau in aceeasi camera, amenajarea acesteia se va face tinand cont de principiul simetriei si al echilibrului. Fara indoiala, trebuie sa existe doua paturi alaturate ori suprapuse, indiferent de varsta, pentru ca ei au nevoie de un somn linistit, reconfortant si odihnitor.



    Camera clasica: prezinta o gama coloristica potolita: bej, crem, brun.
    Camera clasica pare a fi destinata copiilor care au preocupari preponderent intelectuale si care considera masa de studiu cea mai importanta piesa din incapere. 


   Camera sport: se potriveste copiilor cu aptitudini sportive. Acestora le plac jocurile care le pun in valoare forta fizica, disciplina si curajul.
   De aceea, rosul e culoarea cea mai potrivita pentru aceasta camera. Covorul nu-si mai are rostul aici, pentru ca il incomodeaza atunci cand alearga, iar pe laterala sifonierului trebuie fixat neaparat un minicos de baschet.



   Camera extravaganta: se potriveste perfect copiilor cu multe calitati iesite din comun si cu un comportament excentric. 
    Mobilierul are forme bizare, patul este ascuns in dulapul din perete, geamurile sunt pictate, iar perdelele lipsesc.
   Alaturarea culorilor se face intr-un mod straniu. Nuantele tari explodeaza alaturi de unele mai linistite. Totul scoate in evidenta personalitatea unui copil indraznet, care se entuziasmeaza din orice. Este un cutezator, care isi asuma riscurile fara teama.

   Camera eleganta: este potrivita mai ales pentru fetitele delicate si sensibile. 
   Culorile trebuie sa fie alese din gama roz, bleu, lila, iar perdelele sa aiba imprimeuri florale gingase, eventual funde si volane. 
   Surorile lui Barbie populeaza o astfel de camera.




luni, 12 august 2013

Tulburari ale limbajului, scrisului si cititului

   Pentru depistarea tulburarilor de limbaj, un prim moment important il constituie examinarea pe care logopedul o face copilului in mediu prescolar sau scolar.

   Intalnirea dintre logoped si copil presupune realizarea unui mediu propice si stimulativ in care copilul sa fie supus unei examinari complexe.Astfel, se vor examina atat aspecte legate de vorbire, pronuntie, articulare, mobilitatea aparatului foto-articulator, aparatul auditiv, cat si dezvoltarea intelectuala si emotionala.

   De asemenea, este foarte importanta cunoasterea mediului social in care traieste copilul.Cu cat tulburarile de limbaj sunt mai profunde, cum ar fi logonevroza (tulburarea vorbirii), disgrafia (tulburarea scrisului), cu atat este necesara o investigare mai ampla atat a personalitatii copilului, cat si a mediului in care traieste.

   Se examineaza aparatul articular, adica integritatea in ansamblu a functionarii acestuia, aparatul dental, maxilar, limba, palat, dar si examinarea articularii propriu-zise a sunetelor.



   Acestea se realizeaza prin exercitii specifice fiecarei componente.

   In ceea ce priveste examinarea capacitatii articulatorii a copilului, este foarte importanta, abilitatea acestuia de a imita si, apoi, de a pronunta sunetele si silabele.

   Exista mai multe tipuri de tulburari de limbaj, de la cele simple care tin de articularea sunetelor, pana la tulburarile cu substrat neurologic.

   Dislalia consta in dificultati de pronuntie/articulare a unuia sau mai multor sunete si este provocata de afectiuni organice sau functionale ale aparatului verbo-motor.
   Dupa modul de afectare a aparatului fonoarticulator, putem vorbi de:

   - dislalie organica: se datoreaza unor anomalii ale organelor ce compun aparatul vorbirii cum ar fi maxilar, dinti, limba, bolta palatina;

   - dislalie functionala: datorata functionarii defectuoase a aparatului verbo-articulator: atrofia sau neexersarea muschilor limbii, buzelor, valului palatin, al traseului gresit pe care il ia curentul de aer expirat si al insuficientei in dezvoltarea atentiei auditive.



   Dupa numarul de sunete alterata, exista:

   - dislalie simpla sau partiala, cand este afectat un sunet;

   - dislalie generala sau complexa, cand sunt afectate mai multe sunete.

   Dupa intinderea si structura sunetului afectat, exista:

   - dislalia sunetului la nivelul pronuntiei sunetelor, cu urmatoarele forme:dislalie prin omisiune de sunete (la pronuntare, sunetul afectat lipseste), dislalie prin alterare (la pronuntie, sunetul deficitar este alterat), dislalie prin inlocuire de sunet (in locul sunetului corect, se pronunta alt sunet).

   - dislalia silabelor, la nivelul pronuntiei unor cuvinte.

   In depistarea acestor tulburari sunt importante atat aspectele care tin de dezvoltarea fiziologica a copilului - si aici vorbim de aparatul fono-articulator, auzul fonematic - cat si aspecte psiho-sociale.

   Pana la varsta de 3 ani nu este necesar ca parintele sa isi faca griji in cazul in care constata aceste tulburari de limbaj la copil.Daca acestea persista dupa varsta de 3 ani, este nevoie de un consult de specialitate.

   Se mai poate vorbi de tulburari la  nivel de scris si citit.
   Acestea sunt clasificate astfel:
   
   - dislexia consta in dificultatea de a citi in sensul corectitudinii si expresivitatii pe care il presupune acest act.

   - disgrafia se refera la incapacitatea copilului cu limbaj, auz si dezvoltare mentala normale, de a invata corect si a utiliza constant scrisul in conditii de scolarizare normala.

   In cazul dislexiilor exista o forma reala, care are ca etilologie disfunctii la nivelul functiilor perceptive, dar si o forma falsa (dislexie afectiva), care are drept consecinta conflictele din familie, respectiv dintre parinti, lipsa de afectiune si interes al acestora fata de copil.




   O alta tulburare de limbaj cu componenta psihologica este logonevroza.Aceasta este o forma de balbaiala constientizata.Persoana respectiva isi concentreaza intreaga energie pentru a nu se balbai, dar acest lucru nu face decat sa blocheze intreaga energie si sa agraveze starea.

   Toate aceste tulburari descrise pot fi "observate"de catre parinti, care in mod eronat se panicheaza.

   Este necesar sa specificam ca in situatia in care copilul dumneavoastra prezinta o astfel de tulburare, acest fapt nu trebuie sa constituie un factor alarmant decat in momentul in care se confirma la un control de specialitate.

ShareThis