Orice persoană poate avea perioade în care să se simtă fără chef, fără energie, mereu obosită și chiar pusă pe harță.Dacă vă confruntați cu astfel de probleme, poate veți găsi în acest articol câteva idei și remedii care să vă ajute.
Nu uitați să beți apă:
Deshidratarea este un factor important în cazurile de scădere a energiei.Este bine să beți un pahar cu apă dimineața pe stomacul gol.Încercați să beți cel puțin opt pahare de apă zilnic.
Faceți-vă siesta:
Siesta de după-amiază este cunoscută în majoritatea țărilor latine de sute de ani.Energia corpului și puterea de concentrare tind să se micșoreze după ce servim masa, deoarece nivelul tensiunii sângelui în creier este mai mic pentru a ajuta procesul de digestie.Câteva minute de odihnă, aproximativ 20, vă vor revitaliza corpul și mintea.
Suplimentați-vă dieta:
Dacă aveți impresia că dieta dumneavoastră este deficitară în elemente nutritive, încercați să o suplimentați.Alegeți acele suplimente care contribuie la dieta dumneavoastră cu vitaminele și mineralele necesare.
Oxigenul este o sursă importantă de energie:
Încercați metodele yoga de respirație alternând respirația pe o nară și pe cealaltă pentru întărirea corpului.
Începeți ziua cu acest exercițiu pentru a vă oxigena cât mai bine creierul și mușchii:
Astupați nara dreaptă și inspirați ușor pe cea stângă până când simțiți că plămânii dumneavoastră sunt plini.Astupați ambele nări și țineți-vă respirația numărând încet până la 15.Eliberați nara dreaptă și astupați-o pe cea stângă și expirați ușor până simțiți că plămânii s-au golit.Inspirați ușor prin nara dreaptă și continuați tot așa, dar schimbați nările.Repetați de 10 ori acest exercițiu.
Stați în poziție dreaptă și corectă:
Specialiștii cred că o postură corectă ajută la sporirea curgerii energiei în corp.Imaginați-vă că sunteți un șiret atârnat de capul dumneavoastră.Ridicați-vă capul, stați drept și trageți-vă umerii în spate.Păstrați-vă spatele și abdomenul drept și mergeți așa.Încercați să conștientizați ceea ce simțiți și faceți o paralelă față de cum erați înainte.
Apelați la aperitive:
Uitați de ciocolată și încercați aperitivele care conțin carbohidrați: pâine prăjită, banane, adică surse de energie valoroase și la îndemână.Dacă simțiți nevoia să ronțăiți ceva, preferați fructele și legumele: mere, pere, fructe de sezon, morcovi, țelină.
Încercați tehnicile de acupresură:
Aici este vorba de presiunea pe care o exercită degetele pe corp.
Încercați acest exercițiu:
Frecați lobul urechii între degetul mare și arătător.Trageți de degetul de lângă degetul mare de la ambele picioare și apoi masați-l cu putere.
Faceți multe exerciții fizice:
Plimbați-vă în ritm alert, faceți jogging sau mișcări în cameră, menite să vă pună sângele în mișcare pentru o mai bună oxigenare a țesuturilor.
Rotiți brațele, faceți genuflexiuni, câteva abdomene și veți vedea că vă simțiți alt om.
Pentru a fi cât mai sănătoși este foarte important să rămâneți activi în fiecare zi.
Numai practicând 20 de minute de exerciții în fiecare zi puteți să creșteți nivelul energiei dumneavoastră.
Activitățile în care vă implicați zilnic vor oxigena organele corpului și mușchii datorită unei mai bune circulații sangvine.Acestea vor determina accelerarea metabolismului și arderea grăsimilor.
Arzând mai multe grăsimi puteți să vă reduceți greutatea, câștigând în acest fel un surplus de energie.
Având mai multă energie la dispoziție, corpul dumneavoastră va putea lupta contra stresului. Acesta este un factor deosebit de important în păstrarea stării de sănătate și poate avea diverse cauze: familia, cariera, starea financiară etc.Stresul poate duce la boală și durere deoarece cu cât aveți mai puțină energie, cu atât puteți lupta mai puțin cu toți factorii care se opun stării de sănătate.
Masajul cu prosopul ud:
La începutul zilei înmuiați un prosop de bumbac în apă fierbinte și stoarceți-l bine.Curățați-vă pielea cu mișcări scurte și energice începând de la picioare și urcând spre cap.Când prosopul s-a răcit, introduceți-l din nou în apă fierbinte.
Nu uitați de duș:
Petreceți câteva minute sub duș pentru a vă înviora sub apa călduță.Apoi începeți să alternați apa între cald și rece, dar evitați să vă supuneți și capul la aceste schimbări de temperatură pentru că vă va ameți.Aceste dușuri vor stimula circulația și vor permite sângelui să pătrundă adânc în țesuturi ducând cu el oxigen, glucoză și energie.Această tehnică nu este recomandată pentru toată lumea.Cei care suferă de tensiune mare sau au probleme cardiace, este bine să evite aceste dușuri alternative.
Vremea de afară ne face să renunțăm la rochițe vaporoase, pantaloni scurți sau costume de baie.
Garderoba noastră trebuie reîmprospătată, așa că ar fi bine să știm și ce se poartă.
Urmărind mariile colecții și creatorii de fashion, am ajuns la concluzia că în această toamnă se poartă cu precădere: alb, cafeniu, denim, împletituri, jachete.
Desigur, acestea nu sunt literă de lege, fiecare este liber să îmbrace anumite piese și haine în funcție de preferințe.
Stilul camuflaj:
Stilul inspirat din look-ul militar și de camuflaj nu a dispărut de pe podium.
Un amănunt important, deoarece amănuntele fac diferența: buzunarele, atât la jachete, cât și la pantaloni.
Stilul army combină culori cum ar fi kaki, cenușiu și maro cu eternele alb și negru.
Trendul rustic:
Acest trend este din ce în ce mai puternic și tot mai multe persoane caută diferite astfel de piese vestimentare.
Materialele sunt grele (catifea, piele întoarsă, piele).
Culorile sunt naturale: bej, kaki, cafeniu, culoarea prunei, roșu bordeaux.
Este indicată folosirea lor cu măsură: de preferat un singur obiect de inspirație rustică, excesul de imprimeuri și broderii etno ne-ar face să părem ca un pom de iarnă.
Jachetele:
Element indispensabil al garderobei de toamnă, sunt scurte (parka), din stofă de lână, din piele și, de preferat, cu blană naturală sau artificială sau cu guler tunică.
Altă variantă sunt cele gen motociclist, din piele sau denim.
Denimul:
Cine ar fi crezut că vechea țesătură rezervată muncitorilor, cowboy-ilor și mai apoi curentului hippie, va deveni vedeta podiumurilor și a străzilor occidentale care dau tonul în modă?
Piața internaționala si autohtonă a modei e plină de produse din denim: bandane, genți, cizme, mantouri, jachete cu sau fără blană, fuste și, bineînțeles, pantaloni, disponibili într-o mare varietate de croieli, nuanțe, prețuri.
Încercați să nu vă îmbrăcați din cap până în picioare în denim, ci să combinați materialele între ele; cu denim, aproape orice combinație e posibilă.
Cele mai șic combinații sunt cu lână (pulovere croșetate manual, eventual), bumbac, piele, piele întoarsa și stofe de lână.
Combinațiile coloristice cele mai reușite ale denimului sunt cu alb, negru, roșu bordeaux și bej.
Micuța rochie neagră:
Este un must have al femeilor, iar atunci când apare o ocazie și veșnica întrebare: ”eu cu ce mă îmbrac”, rochia neagră este răspunsul.
Combinați rochia pe care deja o aveți cu piese din celelalte trenduri sau cu o bijuterie elegantă și asortați un machiaj adecvat (nu tocmai de purtat pe stradă, dar măcar de încercat la petreceri și în cluburi: combinația buze roșii ca focul cu ochi accentuați puternic cu mascara neagră).
Împletiturile:
Unul din cele mai puternice trenduri promovează puloverele și vestele împletite, de preferat din lână groasă, largi, lungi, cu ochiuri mari.
Culorile în top: alb și negru, urmate de cafeniu, bej, verde mușchi și gri.
Tot în categoria împletiturilor intră și o noutate: fularele, cât mai groase, mai lungi și mai colorate.
Cimbrul este o plantă anuală înalta de 10 până la 30 de centimetri.
Tijele ramificate și difuze poartă frunze opuse, scurt pețiolate, lancelate, moi, de un verde cenușiu mat.
Florile, care apar din iulie până în octombrie, sunt mici, albe, punctate cu roșu, destul de mici și grupate câte două sau trei la baza frunzelor din vârf.
Cimbrul este stomahic, stimulator, vermifug, expectorant, antidiareic și antiputrid.
I se atribuie chiar și proprietăți afrodisiace.
Frunzele sunt părțile care se folosesc de la cimbru.
Se consumă sub formă de infuzie: 10 minute (o linguriță de plantă la o cană).
Denumirea latină a cimbrului: Satureia hortensis (familia labiatelor).
Folosit în cazuri de digestie dificilă, de spasme și de fermentații intestinale, diaree, colită, paraziți intestinali, astm, bronșită, cimbrul servește la fel de bine și ca tonic general.
O cană de infuzie după masă este de ajuns în cele mai multe cazuri.
Această plantă este specifică regiunilor meridionale, necrescând la altitudine și preferă locurile aride, stâncoase, descoperite.
Recoltarea se face în momentul înfloririi, în perioada în care parfumul e cel mai puternic.
Se pune la uscat în pod sau la umbră, la o temperatură plăcută și ferit de umezeală.
Are gust cald și aromat, amintind puțin de cel al lămâioarei.
Cimbrul atrage și albinele, care fac din el o miere delicioasă.
Planta este considerată ca fiind aromatică, ea se adaugă la brânza de vaci, la salate, la tocănițe, la vânatul fezandat.
Funcția sa antiputridă face din el planta aromată preferată a celor care suferă de colită.
Se mai folosește, împreună cu alte plante, la lichiorurile tonice și digestive.
Mofturile la mâncare ale copiilor sunt o problemă cu care se confruntă mulți părinți.
Începând de la vârsta de doi ani și până la pubertate, copilul adaugă anual 2, 3 kilograme la greutate și 6, 8 cm la înălțime.
Schimbările corporale ce au loc în această perioadă nu sunt rapide ca în primul an de viață sau ca în adolescență.Însă, în copilărie apar dezvoltări semnificative la nivelul social, cognitiv și emoțional.
Necesarul de energie variază, depinzând de metabolismul copilului, rata de creștere, activitatea fizica și dimensiunea corpului.Puțini părinți, mai ales dintre cei aflați la început de drum, cunosc acest lucru.Ei devin îngrijorați când copilul lor, care obișnuia să mănânce mult în copilarie, nu mai are acest obicei în adolescență.
Alimentația copilului se adaptează vârstei și posibilității lui de masticare.
Alimentele trebuie să fie proaspete și cât mai simplu preparate.
Se impune schimbarea acestora zilnic, astfel încât copilul să fie atras de un preparat nou.
Din meniul zilnic să nu lipsească laptele, carnea, legumele, fructele și făinoasele.
Hrana se repartizează în trei mese principale și o gustare.
“Cum îți crești copilul, așa îl ai!”, spune o vorbă din bătrâni.Asta este cât se poate de adevărat și gusturile alimentare sănătoase reprezintă obiceiuri care se formează încă din copilărie.
Orice părinte își dorește să aibă un copil inteligent, cu bun simț și descurcăreț.Însă, înainte de toate, fiecare își dorește un copil sănătos.Așa că trebuie ca fiecare părinte să își învețe copilul despre aceste obiceiuri sănătoase.
Micul dejun trebuie să fie constituit din cereale cu un conținut ridicat de fibre, orez sau terci de ovăz, acesta menține constant nivelul zahărului din sânge și crește capacitatea de concentrare la școală.
Pachețelul pentru școală trebuie să conțină sandvișuri cu pâine integrală, fructe proaspete, sucuri naturale de fructe, legume, alune, stafide, lapte cu un conținut scăzut de grăsime, iaurt și carne.
Vizitele la magazinele unde se vând în special dulciuri trebuie limitate la o dată pe săptămâna, chiar mai rar.
Exemplele bune din casă pot fi un stimulent pentru copil.De exemplu, o mamă preocupată de o greutate corporală normală și de o alimentație sănătoasă, îi va insufla fiicei sale sau fiului său, aceleași preocupări.
Copiilor le place să fie consultați atunci când părinții le plănuiesc mesele.
Dacă îți înveți copilul de la o vârstă fragedă principiile unei nutriții sănătoase, el va fi în stare să aleagă, de unul singur, pe măsură ce crește, alimentele sănătoase.
În jurul vârstei de șapte ani, copiii își dezvoltă propriile preferințe pentru anumite alimente.Având deja aceste cunoștiințe minime despre nutriție, ei vor ști să facă o alegere corectă.
Acțiuni greșite ale părinților:
Nu forțați copilul să mănânce ceva ce nu îi place.
Nu îl obligați să termine de mâncat ce i s-a pus în farfurie.
Nu vă folosiți de recompense “dulci” în schimbul “golirii” farfuriei: astfel se dezvoltă obiceiurile alimentare nesănătoase, care pot duce pe mai târziu la apariția unor afecțiuni cronice legate de stilul de viață (supraponderabilitate, obezitate, nivel ridicat al colesterolului, hipertensiune arterială și diabet zaharat tip 2).
Nu dați copiilor următoarele alimente înainte ca aceștia să învețe să le mestece:
* Legume crude, pot fi înlocuite cu ½ cană brânză sau iaurt.
* Carne/pește/pui, pot fi înlocuite cu un ou sau 2 lingurițe de unt de alune sau 4, 5 linguri de legume gătite.
* Pâine, o felie de pâine poate fi înlocuită cu ½ cană de spaghete, macaroane, tăiței sau orez.
Indicații generale:
Suplimentele nutritive sunt binevenite mai ales când mesele devin neregulate sau când un copil este bolnav sau se recuperează în urma unei suferințe.
Micronutrimentele adecvate îmbunătățesc funcția sistemului nervos, imunitar și endocrin.
Specialiștii spun că nutrimentele care tind să fie în deficit sunt calciul, fierul, magneziul, zincul, vitamina B6 și vitamina A deoarece:
* Calciul și magneziul asigură dezvoltarea oaselor și funcționarea mușchilor.
* Vitamina A și zincul întăresc sistemul imunitar.
* Fierul asigură dezvoltarea mintală.
* Vitamina C întărește sistemul imunitar și reduce durata răcelilor.
Pentru a scăpa de kilogramele adunate în timpul sarcinii, aveți nevoie de voință și motivare.Primele trucuri și idei utile le puteți citi aici, iar astăzi vom completa primul articol.
Desigur, după cum spuneam și în postarea anterioară, atunci când faceți gimnastică postnatală, este necesar să cereți sfatul medicului dvs., dar se impun și câteva sfaturi generale:
Purtați un sutien adecvat care să vă susțină pieptul.
Nu faceți exerciții care vă pot cauza probleme la piept, mai ales dacă alăptați.
Faceți exercițiile după ce alăptați și nu înainte de alăptare, când aveți sânii plini de lapte și grei.
Încercați să faceți exerciții trei sau patru zile pe săptămână.
Dacă vi se taie respirația sau amețiți în timpul exercițiilor, încetiniți ritmul sau opriți-vă.
Dacă observați vreo schimbare în scurgerile vaginale postnatale, cum ar fi o schimbare de culoare sau de consistență, consultați-vă imediat doctorul.Este posibil ca aceea gamă de exerciții efectuată să fie prea solicitantă.
Nu vă așteptați la rezultate miraculoase într-un timp prea scurt.Multe femei întâmpină dificultăți în a pierde kilogramele în plus, imediat după naștere.Acordați-vă o perioadă mai mare, de aproape un an, pentru a reveni la dimensiunile pe care le-ați avut înainte de naștere.
În cazul în care copilul dumneavoastră doarme foarte puțin în timpul zilei, veți găsi cu greutate timpul și energia necesare efectuării cu regularitate a unor exerciții fizice corespunzătoare.În acest caz, urmați indicațiile:
Nu vă stresați prea mult dacă nu vă puteți acorda timpul necesar pentru gimnastica de întreținere.
Faceți tot ce vă stă în putință, dar nu uitați că o să aveți mult mai mult timp pentru dvs. o dată ce copilul își va stabiliza programul de viață.
Exercițiile pentru întărirea musculaturii abdominale și a bazinului pot fi efectuate și în timp ce vă îndeletniciți cu alte ocupații, fie că stați jos sau în picioare.
Plimbați-vă mai bine copilul în cărucior, decât să ieșiți cu el în excursii scurte cu mașina.
Procurați-vă programe și tutoriale cu exerciții fizice postnatale.
Ar fi o idee bună să aveți și câteva filmulețe care oferă și programe scurte pentru gimnastica de întreținere (de circa 15-30 minute), pentru a nu fi nevoite de fiecare dată să vă găsiți o oră întreagă liberă pentru aceste exerciții.
De fiecare dată, când cineva vă oferă ajutorul, de exemplu să stea cu copilul dvs., acceptați propunerea.Folosiți timpul respectiv pentru a face aceste exerciții, asta în cazul în care nu simțiți mai mult decât oricând nevoia de a dormi.
Un regim alimentar sărac în calorii vă poate ajuta să scăpați de kilogramele în exces.Cereți sfatul doctorului sau nutriționistului dvs.
Înainte de a începe un program de exerciții de recuperare postnatală trebuie să vă consultați întotdeauna doctorul.
Nu este adevărată concepția potrivit căreia toate femeile care alăptează pierd în greutate.
Nu va stresați prea mult dacă nu vă puteți acorda timpul necesar pentru gimnastica de întreținere, veți avea mai mult timp pentru dumneavoastră când bebelușul își va stabiliza programul de viață.
Exercițiile care se recomandă proaspetelor mămici:
* Mersul pe jos într-un ritm alert.
* Înotul.
* Exercițiile de aerobic în apă.
* Yoga.
* Exerciții aerobice cu impact scăzut asupra organismului.
* Mersul pe bicicletă.
Cunoscut din Antichitate pentru calitățile sale carminative, chimionul este un bun digestiv general.El facilitează și provoacă curgerea menstruației și activează secreția laptelui la femeile care alăptează.
Chimionul este o plantă bianuală, înaltă de 30-100 cm; crește spontan, în general, pe pajiștile montane.
Tijele sunt drepte, cilindrice, puternic striate, ramificate, ramurile fiind lungi și etalate.
Frunzele sunt alterne, divizate în numeroase fâșii înguste și ascuțite.
Florile sunt foarte mici, albicioase, dispuse în formă de umbreluță.
Fructele sunt comprimate lateral, ovale și lunguiețe.
Chimionul înflorește în al doilea an de la plantare, din luna mai până în luna iunie.
Fructele sunt culese aproape coapte în lunile iulie-august.
Se taie umbreluțele, se pun la uscat și se bat ca să se separe semințele.
Cu un miros foarte aromatic și plăcut, gustul chimionului este puțin cam acid.
După distilare, turtele care conțin 15% ulei și 20% proteine pot să fie în hrana animalelor.
Denumirea latină a chimionului: Carum carvi (familia umbeliferelor), iar părțile care se folosesc sunt fructele.
Se poate prepara sub formă de decoct slab de două minute, urmat de infuzie de 10 minute (o linguriță la o cană).
O cană de infuzie se consumă după masă în cazuri de aerofagie, de indigestie și de spasme digestive, de fermentații intestinale, de menstruație dificilă, de insuficiență a laptelui la femeile care alăptează, de paraziți intestinali.
Chimionul are efect antispastic și digestiv și la animale, de exemplu o linguriță de semințe sub formă de praf se poate da unui câine de mărime mijlocie (25 kg).
În unele părți ale lumii, chimionul este un condiment deosebit de apreciat în bucătărie și este folosit la pregătirea multor bunătăți.
În țările nordice, rădăcinile de chimion sunt consumate la fel ca morcovii, iar frunzele tinere se pun în salată.
În Franța, semințele de chimion servesc drept condiment la supe, tocănițe, varză acră. Unele brânzeturi tari sunt presărate cu chimion.
În Ungaria și Germania, chimionul se adaugă la produsele de patiserie, dar se folosește mai ales la fabricarea lichiorului de Kummel.
Vă lăsăm mai jos și rețeta pentru lichiorul de Kummel, dacă doriți să o puneți în practică:
- 30 g semințe de chimion,
- 2 g semințe de anason,
- 2 g flori de romaniță,
- 2 g semințe de coriandru,
- 2 bucăți coajă de lămâie
- 1 litru de rachiu.
Se pun plantele la macerat în alcool timp de o lună, agitându-se din când în când.Se strecoară și se adaugă 200 g de zahăr.
Chimenul este o plantă anuală cu tijă înaltă, 30-50 cm, dreaptă și ramificată.
Este netedă la bază și ușor păroasă în vârf, are frunze alterne, pețiolate, decupate în fâșii înguste, filiforme.
Florile albe sau purpurii sunt grupate în inflorescențe terminale, formate dintr-un mic număr de raze (5-6).
Este originar din Orient și preferă solurile argiloase, uscate și expuse la soare.
Recoltarea se face în lunile mai-iunie, cu puțin înainte ca fructele să ajungă la maturitate.
Tijele sunt uscate la soare timp de două-trei zile, apoi sunt bătute ca să se recupereze semințele.
Fructele, de un galben arămiu, sunt alungite, striate, puțin ascuțite, amintind de cele ale mărarului, dar puțin mai voluminoase.
Chimenul are un miros puternic și nu prea plăcut, iar gustul lui e aromatic.
Este deseori confundat cu chimionul.
Cuminium cyminum (familia umbeliferelor), este denumirea latină a chimenului și fructele sunt părțile care se folosesc de la această plantă.
Chimenul este un aromatic foarte apreciat în arta culinară.
Poate fi presărat pe pâine, precum și pe unele brânzeturi tari cărora le transmite un parfum delicios, facilitând în același timp și digestia.Arabii fac din chimen o pastă afrodisiacă, amestecându-l cu piper și miere.Este folosit de asemenea și la numeroase feluri de lichior.
Chimenul este stomahic, carminativ, antispastic, se folosește prin aplicare, împotriva obstruării curgerii laptelui la femeile care alăptează.
Se folosește infuzia obținută din 1 linguriță de fructe la o ceașcă de apă, în aerogastrie, aerofagie, gaze intestinale, digestii lente, dificile sau dureroase, ca stimulent al lactației, în enterocolite, în bronșite cronice, ca antiseptic și diuretic.
Pentru a obține infuzia, semințele se fierb 2-3 minute și se lasă apoi la infuzat pentru 10 minute.Se bea o cană de infuzie după masă.
Împotriva obstruărilor curgerii laptelui, se face o pastă amestecând semințele de chimen sub formă de pudră cu puțină apă.Se întinde pe o cârpă fină amestecul obținut.Apoi se aplică pe sâni timp de două ore, zilnic.
Vă dezvăluim o nouă dietă care sperăm să vă fie de folos și care nu are reguli extrem de complicate sau drastice.
Primele două etape și câteva observații sunt în acest articol, iar următoarele trei etape, le veți găsi într-o viitoare postare.
Reguli de bază și indicații importante:
Nu se utilizează medicamente diuretice.
Nu se utilizează pilule hormonale.
Nu se reduce cantitatea de mâncare: fiecare persoană va mânca atât cât dorește și cât îi cere organismul, dar este de preferat să mâncați des și puțin.
Toate preparatele se vor îndulci numai cu zaharină.
Ceaiul și cafeaua se vor reduce la maximum 6 cești pe zi.
Etapele de slăbire pot dura de la 4 zile la 2 săptămâni, în funcție de cât doriți să slăbiți.
Pentru 4-5 kg peste greutatea ideală este indicat să alegeți o durată mai scurtă.
Nu este bine indicat să slăbiți repede: cu cât veți slăbi mai încet, cu atât vă veți menține greutatea la care ați ajuns, mai ușor și pentru mai mult timp.Slăbind treptat, vă veți îngrășa mai greu după anumite excese de alimente.
Nu se vor număra caloriile consumate.
Nu mâncați dacă nu vă este foame și nu vă îmbuibați degeaba, dacă v-ați săturat, vă ridicați de la masă.
Beți atâta apă plată, cât simțiți nevoia.
Este indicat să vă cântăriți zilnic.
Nu se renunță la micul dejun.
Atunci când luați masa, savurați mâncarea, mestecați încet și pe îndelete.
Etapa 1:
Durează 1-2 săptămâni și se pierd 3-5 kg pe săptămână.
Alimente permise:
Carne de orice fel, preferabil câte 250-500 g/zi, preparată oricum (fiartă, friptă).
Supă de carne de vită sau pasăre (fără zarzavat), nelimitat.
Carne de pasăre de orice fel și oricât, dar fără umplutură sau zarzavat.
Ouă de găină nelimitat, preparate în orice fel.
Grăsimi: unt, ulei de măsline.
Salate: salată verde cu țelină, ridichi, castraveți în oțet cu sare, murături, măsline.Nu sunt indicate ceapa și usturoiul.
Frișcă, maximum 4 lingurițe pe zi, îndulcite cu zaharină.
Băuturi: apa plată, suc de lămâie, ceai, cafea.
Nu sunt permise: scoicile, mezelurile, stridiile și peștele în ulei, conservă.
Efecte: senzația de foame dispare după 2-3 zile.
Slăbirea medie este de 0,5 kg/zi.
Dacă se slăbește prea repede, poate apărea o senzație de amețeală sau oboseală.
Etapa 2:
Durează 1-2 săptămâni și se pierd 2-3 kg pe săptămână.
Se utilizează aceleași alimente ca în prima etapă, la care se adaugă treptat 6 g hidrocarbonate pe săptămână din următoarele alimente: brânză de vaci 50 g, 3 felii de roșii sau 3 fibre de ceapă lângă friptură.
Epilepsia este o boală rară, care nu afectează foarte mulți oameni, dar daca luăm spre exemplu Canada, unde se întâlnesc de două ori mai multe cazuri de infirmitate motrice cerebrală (55.000), distrofie musculară (28.000), scleroza în plăci (39.000) și fibroză chistică (3.400) adunate, deducem că această ipoteza este un mit.
Cuvântul epilepsie provine dintr-un termen grecesc care înseamnă posesie.Grecii credeau că demonii erau cauza principală a crizelor epileptice, pe care le considerau ca fiind un fenomen supranatural.Originea ei a fost îndelung deformată de mituri și teamă, iar oamenii încă continuă să susțină concepții false despre această afecțiune.
Epilepsia se poate manifesta izolat sau însoțită de alte patologii ale creierului cum ar fi infirmitate motrice cerebrală, deficiență mintală, autism, maladia Alzheimer și traumatisme craniene.
Epilepsia este o boală a sistemului nervos caracterizată prin crize repetate, convulsive și pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice.
Se spune că nu se poate prevedea ce face o persoană în timpul unei crize epileptice, dar crizele urmează de obicei o schemă stabilită și persoana acționează cam în același fel de fiecare dată.Comportamentul său poate fi neadecvat, dar este puțin probabil să constituie un pericol pentru ceilalți.Stăpânirea cu forța nu este indicată, din contră, o criză epileptică își urmează cursul și nu poate fi oprită.
S-a afirmat de multe ori, într-un mod greșit, că limba poate fi înghițită în timpul unei crize, dar, din punct de vedere fizic, este imposibil de realizat acest lucru.
Despre faptul că epilepsia afectează doar copiii nu este adevărat nici acest lucru, epilepsia îmbolnăvind bătriânii de peste 65 de ani la fel de des ca și copiii cu vârste mai mici de 10 ani.La vârsta a treia, crizele epileptice sunt adesea consecințele altor probleme de sănătate cum ar fi un accident cerebral vascular sau o afecțiune cardiacă.
S-a afirmat că epilepsia este contagioasă, dar ea nu poate fi contractată printr-un simplu contact cu o persoană bolnavă.
Altă concepție ar fi că epilepsia nu este mortală, dar ea rămâne o boala foarte gravă și din cauza căreia mor anumiți pacienți, datorită crizelor prelungite.
Altă idee falsă este aceea că trebuie așezat ceva între maxilarele unei persoane epileptice în timpul crizei, dar este destul de periculos pentru că există riscul ca ea să-și știrbească dinții, să-și spargă gingiile sau chiar să-și distrugă maxilarul.De fapt, primele îngrijiri care sunt cele mai potrivite sunt și cele mai simple.Ele constau în întoarcerea încet a persoanei pe o parte și așezarea unei perne sau a unei haine împăturite sub capul său pentru a o împiedica să se rănească.
Se spune că persoanele afectate de epilepsie sunt handicapate și nu pot lucra, dar este neadevărat, căci ele au aceleași abilități și sunt dotate cu aceeași inteligență ca majoritatea oamenilor sănătoși.Unii epileptici au crize grave și într-adevăr nu pot lucra; alții însă au o productivitate normală și își desfășoară o carieră de succes.Chiar dacă se crede că persoanele epileptice nu ar trebui să ocupe posturi care prezintă responsabilități și sunt generatoare de stres, un epileptic se descurcă normal la locul de muncă.
Crizele epileptice sunt întâlnite la oameni din toate domeniile profesionale și care se află pe toate scările ierarhice, oameni de afaceri, guvernanți, artiști și liber profesioniști.Uneori nu ne dăm seama de probleme lor, chiar în zilele noastre, ele nespunând nimic cu referire la acest subiect de teamă că nu vor ști ce cred ceilalți despre ei.
Afirmația că persoanele afectate de epilepsie sunt limitate din punct de vedere fizic în ceea ce fac este într-o anumită proporție neadevărată, pentru că în majoritatea cazurilor epilepsia nu micșorează aptitudinile fizice, dar anumite persoane mai grav afectate ar putea să aibă activitățile fizice pe care le au de desfășurat, mai limitate.
Despre cum să ne îngrijim cât mai bine corpul și pielea, puteți citi unele detalii în acest articol.
Un ajutor neprețuit pentru a ne oferi un real răsfăț, îl constituie plantele și preparatele care au la bază plante.
Încercăm să vă arătăm câteva efecte ale acestora și felul în care se pot folosi.
Rozmarin: Tonic al țesuturilor și al organismului.Este folosit sub formă de baie, frecție, ulei.
Nalba-Mare: Excelent calmant pentru pielea sensibilă.Se folosește sub formă de baie și ulei.
Brusture: Frunzele și rădăcinile se folosesc pentru eliminarea coșurilor și impurităților, este un adevărat depurativ al pielii.Se utilizează sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), cataplasmă.
Pansea sălbatică: Depurativă, este folosită la frecții pentru eliminarea coșurilor.
Iarba-Neagră: Florile constituie un tonifiant excelent al țesuturilor și mușchilor.Se folosește sub formă de baie.
Crețușca: Una dintre rarele plante care elimină celulita.Este folosită sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), cataplasmă și ulei.
Lumânărica: Florile și frunzele sunt calmante, se folosește sub formă de baie și ulei.
Menta: Tonică și răcoritoare, menta redă vigoarea întregului organism.Se utilizează sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Ienupăr: Este astringent și tonifiant.Bacele de ienupar sunt folosite la băi, frecții (cu apă sau cu alcool) pentru pielea grasă sau împotriva celulitei.
Tei: Acesta înmoaie pielea și alungă oboseala.Se folosește sub formă de baie, frecție cu apă, ulei.
Hasmațuchi: Este un adevărat tonic pentru pielea obosită.Se folosește sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Portocal: Florile de portocal alungă oboseala și relaxează.Se folosesc sub formă de baie.
Mușețel: Este calmant, florile de mușețel protejează sensibilitatea pielii.
Lămâioara: Este cel mai bun antiseptic, tonifiant al țesuturilor.Se folosește sub formă de baie, frecție și ulei.Se utilizează sub formă de baie, cataplasmă, ulei.
Lavanda: Florile de lavandă redau tonusul pielii obosite.Se folosește sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Soc: Sunt sudorifice șiu o adevărată mască a pielii sensibile.Se folosește sub formă de baie, frecție cu apă.
Măceș: Tonifică țesuturile, este recomandat după o slăbire sau o naștere.Se utilizează sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Cimbru: Stimulează circulația periferică și limitează transpirația.Se utilizează sub formă de baie, frecție, ulei.
Hamei: Alungă oboseala și este un depurativ pentru piele și un tonic al pieptului.Se folosește sub formă de baie și ulei (pentru masarea sânilor).
Răsura: În afara proprietăților tonifiante și calmante, răsura ar putea să fie folosită doar pentru parfumul ei delicat.Se utilizează sub formă de baie, frecție, ulei.
Nalba: Ca și ghimbirul, este unul dintre cele mai bune calmante.Se utilizează sub formă de baie și ulei.
Uleiuri:
Ulei de subțiere:
Ienupăr: bace, 5 g.
Rozmarin: frunze, 5 g.
Salvie: frunze, 5 g.
Crețușcă: plante, 20 g.
Se apliă prin masaj zilnic pe plăcile de celulită.
Ulei tonic:
Hamei: conuri, 10 g.
Hasmațuchi: frunze, 10 g.
Măceș: fructe, 10 g.
Lavandă: flori (sau mentă: frunze), 10 g.
Ulei de migdale dulci: 200 g.
Se aplică prin masaj zilnic pe pielea umedă pentru facilitarea pătrunderii în piele.
Ulei calmant:
Mușețel: 20 g.
Nalbă mare: flori, 10 g.
Nalbă: flori, 10 g.
Ulei de boabe de grâu încolțit: 200 g.
Este un ulei ușor care nu atacă pielea uscată și sensibilă.
Ulei relaxant:
Lavandă: flori, 10 g.
Portocal: petale, 10 g.
Răsură: muguri, 10 g.
Tei: flori, 10 g.
Ulei de migdale dulci: 200 g.
Se aplică prin masaj seara pe pielea umedă.
Grupa sanguină pe care o avem poate spune la fel de multe despre noi cât și zodia sub care ne naștem.
Pentru unii cercetători, cele patru grupe sanguine sunt la fel de importante ca și semnele zodiacale.Aceștia susțin că grupa sanguină influențează starea de sănătate, creând predispoziții pentru anumite boli.
Cunoașterea acestor predispoziții poate ajuta la prevenirea bolilor respective printr-o dietă adecvată, exerciții fizice, adică printr-un regim de viață echilibrat.
Această teorie are la bază concepția conform căreia cele patru grupe sanguine au apărut în diferite stadii ale evoluției speciei umane; în funcție de condițiile de mediu și sociale existente la un moment dat, s-au dezvoltat și anumite caracteristici fizice și emoționale, care și-au pus amprenta în structura sângelui.
Identificarea celor patru grupe sanguine distincte a fost esențială în intervențiile chirurgicale care necesitau transfuzii de sânge.
În aceste cazuri, cunoașterea grupei sanguine este vitală, interacțiunea dintre anumite grupe sanguine poate fi fatală pentru pacient.De exemplu, transfuzia de sânge tip B unei persoane cu grupa sanguină tip A va fi respinsă de către respectivul organism, această greșeală putând cauza moartea.
Cele patru grupe sanguine au fost descoperite în secolul al XIX-lea.
Fiecare grupă de sânge diferă de celelalte prin prezența unor proteine speciale, detectate pe suprafața globulelor roșii, și care influențează reacția imunitară a organismului.
GRUPA 01: Tipul carnivorului:
Grupa 01 a fost prima apărută în evoluția speciei umane, cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, atunci când oamenii erau preponderent carnivori.Este cel mai des întâlnită.
Personalitate: puternică, un instinct de supraviețuire exacerbat, spirit de competiție.Purtătorii acestei grupe au aptitudini de lider, dar pot fi egoiști și aroganți.
Dieta ideală: bogată în proteine, săracă în carbohidrați.Se recomandă carnea (mai ales cea de pui), dar trebuie evitate cerealele (din cauza glutenului pe care îl conțin, încetinesc digestia).
Potențiale riscuri pentru sănătate: alergii, ulcer, artrită.
Exerciții fizice: se recomandă practicarea sistematică a exercițiilor aerobice, care combat stresul și insomnia.
GRUPA A2: Tipul vegetarianului:
Grupa A2 a apărut cu 25.000 de ani în urmă, atunci când oamenii aveau o alimentație preponderent vegetariană.Grupa de sânge A2 este foarte răspândită mai ales în Europa Occidentală și în Japonia.
Personalitate: oamenii cu această grupă sunt sensibili, delicați, se adaptează ușor.Evită situațiile conflictuale și se îngrijorează din orice.
Dieta ideală: legume proaspete din abundență, soia, cereale, paste făinoase.Carnea, produsele lactate și alimentele prelucrate industrial trebuie evitate.
Potențiale riscuri pentru sănătate: cancer și boli de inimă.
Exerciții fizice: se recomandă gimnastica de relaxare și de reducere a stresului.Meditația gen yoga este ideală în cazul acestei grupe de sânge.
GRUPA B3: Tipul nomadului:
Grupa B3 a apărut acum 10.000 de ani, când oamenii au migrat spre emisfera nordică.Această grupa de sânge este mai răspândită în Europa de Est, India și China.
Personalitate: oamenii cu această grupă sunt echilibrați, flexibili, creativi, tipul clasic al supraviețuitorului.Deși sunt oameni cu care te înțelegi ușor, pot fi deseori superficiali sau chiar aroganți.
Dieta ideală: trebuie limitat consumul de cereale (grâu, porumb), fructe de mare și linte, deoarece acestea îngreunează digestia.
Potențiale riscuri pentru sănătate: diabet, boli autoimune (scleroza în plăci, poliartrită reumatoidă).
Exerciții fizice: o combinație de aerobic și exerciții de detensionare, gen yoga.
GRUPA AB4: Tipul enigmaticului:
Grupa AB4 este foarte rară (2-5% din totalul populației) și a apărut cu 1.000 de ani în urmă.Persoanele din această categorie au o charismă deosebită.
Personalitate: este o combinație între sensibilitatea specifică grupei A și echilibrul grupei B.Persoanele cu această grupă au un farmec și o popularitate aparte, pot fi lideri spirituali, vindecători.
Dieta ideală: se bazează pe carnea de pește.Trebuie evitate ceapa, carnea de vită, grăsimile saturate, șunca și fasolea uscată.
Potențiale riscuri pentru sănătate: o combinație între factorii de risc pentru grupele A și B, cu precizarea că tipul AB este mai activ și mai puternic decât tipul A.
Exerciții fizice: este foarte indicată gimnastica aerobică și tehnicile de relaxare gen yoga.
Cura cu apă, despre care vom vorbi astăzi, a trecut prin timp din China antică până în zilele noastre și reprezintă unul dintre misterele medicinei tradiționale.
Procedeul este extrem de simplu și deloc scump: se bea dimineața apă pe stomacul gol.Apa trebuie să fie filtrată și la temperatura camerei.Nu se ține niciodată la frigider.
Apa se bea în prima jumătate de oră după trezire, zilnic, și se evită orice întrerupere, mai ales în primele 21 de zile.
Acest procedeu este bine să fie continuat cât mai mult posibil.
Efectele cresc proporțional cu deprinderea și continuitatea practicii.
Se începe cu 1,5 litri și, în circa 2-3 săptămâni, se va ajunge la cantitatea optimă de 3,5 litri.
Terapia poate fi făcută toată viața sau cel puțin 3 luni pe an, ultima lună servind la retragerea gradată din practică.
Efecte benefice și chiar miraculoase s-au înregistrat în toate bolile: cancer, afecțiuni ginecologice, afecțiuni ORL, migrene, hipertensiune, anemii, reumatism, paralizii, obezitate, artrită, tuse, astm, TBC pulmonar, meningită, afecțiuni hepatice, hiperaciditate, colită, constipație, hemoroizi, diabet, etc.
În cazul iradierilor, se elimină efectele primare și secundare ale tratamentului.
Practic, apa se va bea în prima jumătate de oră de la trezire.
Nu înghițiți de la început, (din prima zi) toată cantitatea; se poate ajunge treptat la 1,5 litri în prima săptămână.
Încercați să nu întrerupeți apa nici măcar o zi.
Mergeți încet mai departe, nu vă opriți la jumătatea drumului.
Încheierea practicii acestui procedeu decurge în mod invers conform schemei.
La stabilizarea dozei, se urmează 21 de zile minim, pentru ca rezultatele să fie maxime.
Din cele mai vechi timpuri, apa a fost elementul natural pentru om, cel mai prețios ca sursă de sănătate. I
În toate religiile antice, ea era simbolul purificării.
Numeroase desene rupestre demonstrează că omul preistoric știa să vindece răni grave și malformații cu ajutorul apei.
Străvechea știință indiană prescria folosirea terapeutică a apei, iar în Egiptul antic se practică terapia apei.
Grecii vindecau multe boli cu ajutorul apei, majoritatea curelor lui Hipocrate având la bază apa.
Cantitatea nu este nici exagerată, nici absurdă.
Atât introducerea, cât și eliminarea se reglează după primele zile de practică.
Este bine ca dimineața, sticla cu apă să fie agitată, astfel, apa se dinamizează și se energizează, compatibilizându-se cu corpul fizic și energetic al celui care consumă apa.
Dacă apa este expusă răsăritului soarelui (solarizată), își mărește raza de acțiune și rezultatele sunt mai mari.
Prin acest procedeu se reconstruiește starea de sănătate.
Pentru cei considerați sănătoși, cura este considerată profilactică.
Vârstnicii, hipertensivii și cei cu probleme renale vor avansa foarte lent către cantitatea finală.
Alimentația ar fi bine să fie lacto-vegetariană și mai puțin sodată.
Nu se mănâncă seara după ora 19 și se mănâncă prima oară, după 3 ore de la ingerarea apei.
Pot să apară și diverse reacții secundare, de dezintoxicare a organismului: posibile mâncărimi, senzații de oboseală, de buimăceală, umflarea picioarelor, ușoară nervozitate, care vor trece odată cu continuarea procedurii.
Schema practică este următoarea:
Bărbați:
Săptămâna 1: 1,5 litri
Săptămâna 2: 2 litri
Săptămâna 3: 2,5 litri
Săptămâna 4: 3 litri
Săptămâna 5: 3,5 litri
Săptămâna 6, 7, 8: cantitatea de 3,5 litri, rămâne stabilă.
Femei:
Săptămâna 1: 0,5 litri
Săptămâna 2: 1 litru
Săptămâna 3: 1,5 litri
Săptămâna 4: 2 litri
Săptămâna 5: 2,5 litri
Săptămâna 6: 3 litri
Săptămâna 7, 8: 3,5 litri
După naștere, proaspetele mămici sunt preocupate de aspectul exterior și își doresc să revină cât mai repede la felul cum arătau înainte de sarcină.Este un lucru perfect normal și atât timp cât nu sunt probleme deosebite, exercițiile fizice din timpul sarcinii și de după naștere, sunt chiar indicate.
Nașterea unui copil implică o solicitare deosebită a organismului, chiar dacă femeia a avut parte de o naștere ușoară și fără complicații.
Nu vă simțiți obligate să efectuați anumite exerciții fizice dacă nu vă simțiți în stare.
Ascultați-vă corpul!
În prima săptămână și chiar mai mult, este mai important să vă odihniți și să vă petreceți timpul numai în compania copilului, decât să vă petreceți timpul în parc, alergând.
Sarcina afectează mușchii abdominali.Este important ca înainte de a începe un program riguros de recuperare a musculaturii abdominale să fiți sigură că aceasta s-a vindecat complet.Pentru a verifica acest lucru, întindeți-vă pe spate și puneți o mână pe abdomen.Expirați, ridicați-vă capul și umerii de pe podea și apăsați-vă pe burtă.Căutați prin palpare orice gol existent în mușchii abdominali.Dacă nu sunteți destul de sigure, consultați-vă doctorul!
Țineți minte că ligamentele și articulațiile vă sunt încă slăbite în următoarele trei luni, așa că evitați să faceți exerciții ce implică un grad mare de dificultate și care vă solicită să faceți mișcări bruște.
Avantajele exercițiilor fizice postnatale:
Refacerea și recuperarea după naștere sunt mult mai ușoare.
Revenirea la forma fizică de dinaintea sarcinii este mult mai rapidă.
Mama are mult mai multă energie pentru a putea face față necesităților bebelușului.
Depresia postnatală și stresul se reduc.
Sportul efectuat în mod regulat oferă proaspetei mame o diversitate de avantaje, între care o întoarcere mai rapidă la forma fizică de dinaintea sarcinii și o capacitate mărita de a face față nevoilor nou-născutului.
Înainte de a începe un program de exerciții de recuperare postnatală trebuie să vă consultați întotdeauna doctorul care v-a supravegheat sarcina și nașterea.Factorii individuali sunt cei care decid dacă o lăuză este sau nu aptă pentru exercițiile fizice.De exemplu, în anumite cazuri femeile sunt sfătuite să aștepte până după controlul postnatal de șase săptămâni.În alte cazuri, mai ales atunci când este vorba de femei care au practicat regulat exercițiile fizice pe parcursul sarcinii, ele pot fi apte să reînceapă programul de exerciții fizice zilnice chiar mai devreme, probabil la o săptămână sau două după naștere.
Alăptarea la sân și pierderea în greutate:
Concepția potrivit căreia toate femeile care alăptează la sân pierd în greutate este falsă.De fapt, unele femei chiar iau în greutate în timpul alăptării.Nu există cercetări riguroase în acest sens, dar se pare că femeile cele mai predispuse să piardă în greutate în timpul alăptării sunt cele mai tinere și care au luat în greutate mai puțin decât este recomandat în timpul sarcinii.
Cel mai bun sfat este să vă bazați pe o activitate fizică intensă și pe un regim alimentar adecvat pentru a scăpa de kilogramele în exces, decât să sperați că alăptatul la sân va ajusta convenabil numărul kilogramelor în exces.
Dacă o femeie este la prima naștere, ea poate să rămână puțin șocată de modificările pe care le-a suferit corpul său după naștere.
Abdomenul femeii însărcinate arată plin, rotund și cu pielea întinsă, dar după naștere el arată ca o minge de plajă dezumflată, fără tonus muscular.Acest lucru este foarte normal și nu trebuie să constituie un motiv de panică.Pe parcursul următoarelor săptămâni, uterul se va contracta și vă ajută pântecele să se aplatizeze.
Exercițiile fizice postnatale pot ajuta în continuare la obținerea formei fizice pe care femeia a avut-o înainte de naștere, dar acest lucru poate dura chiar și câteva luni.
Exercițiile după nașterea prin cezariană:
Operația de cezariană presupune nașterea copilului printr-o incizie chirurgicală în peretele abdominal și uter, care este apoi cusută.
Trebuie să urmați îndeaproape sfaturile medicului, dar puteți ține seama și de câteva recomandări generale:
Pentru a reduce riscul formării cheagurilor de sânge, asistenta din spital vă poate cere să executați anumite mișcări din picioare și exerciții de respirație.Urmați întocmai toate sfaturile!
După ce ați ieșit din spital, urmați pas cu pas toate sfaturile date de medic.
În general, în primele trei zile trebuie evitată orice activitate fizică intensă.
Timp de câteva săptămâni trebuie să evitați să cărați greutăți.
În timpul primelor săptămâni, exercițiile aerobice regulate nu sunt recomandate, cel mai bine este să așteptați până după controlul de șase săptămâni.
Stresul, un dușman ascuns și de temut, care ne afectează sănătatea și chiar viața, poate fi redus și uneori, eliminat.
O postare despre efectele stresului veți găsi aici, iar astăzi vom completa acel articol cu noi informații, folositoare sperăm noi.
Un semn comun al traversarii unei perioade de stres îl reprezintă migrenele.
Atunci când suntem stresați, organismul secretă adrenalină, substanță care face parte din familia aminelor.Cei care suferă de migrenă nu pot face față nivelurilor ridicate de amine din sânge, iar acest lucru poate produce unele schimbări chimice în creier.Specialiștii în domeniu spun că la debutul unei asemenea crize, în creier este eliberată o substanță chimică numită serotonină.Aceasta face ca vasele de sânge ori să se lărgească, ori să se contracte, acțiune care stă la baza durerii de cap simțite.Dar încă nu s-a aflat de ce este eliberată serotonina exact în acel moment și care sunt cauzele care duc la secretarea ei.
De asemenea, și alimentele care conțin tiramină pot declanșa migrenele.Printre acestea se numară cafeaua, ciocolata, brânza și alcoolul, mai ales vinul roșu.De aceea trebuie ca aceste alimente să fie evitate atunci când trecem printr-o perioadă de stres, sau consumate cu atenție și moderație.
Un studiu realizat recent a arătat faptul că organismul femeilor are reacții diferite față de cel al bărbaților atunci când suferă de stres.
Reacția unui bărbat la stres este de a lupta pentru a nu ceda, dar cercetătorii au descoperit că la femei reacția este un fel de grijă și prietenie.Acest lucru înseamnă că, de obicei, femeile, în condiții de stres, preferă să fie cu prietenii și să ceară ajutor familiei decât să se confrunte singure cu problemele pe care le au.
Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că organismul femeii, atunci când trece printr-o perioadă de stres, eliberează mai multa oxitocină în sânge.Oxitocina este o substanță chimică secretată de organismul femeii în timpul orgasmului și atunci când naște, dar care poate și bloca fertilitatea.Se crede că, dacă exista prea multa oxitocină în sânge, acest lucru poate duce la întreruperea ciclului menstrual, reducând șansele de concepție pe cale naturala, și poate fi chiar pus în legătură cu cazurile de pierdere a sarcinii.
Altfel spus, chiar dacă femeile pot face față stresului mult mai bine decât bărbații, ele vor dezvolta probleme de sănătate destul de grave în viitor.
Cel mai bun sfat pentru femeile însărcinate este să renunțe la activitățile pe care le făceau cu cel puțin trei luni înainte de data prognozată pentru a da naștere, pentru a se reduce nivelurile acestui hormon din sânge și a evita astfel problemele care ar putea să apară atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Unele studii realizate au relevat faptul că femeile infertile care prezintă niveluri ridicate de hormoni ai stresului pot rămâne însărcinate, în 40% din cazuri, dacă renunță la serviciu sau schimbă locul de muncă care le produce starea de stres.
La femeile care trec prin perioade de stres organismul poate produce niveluri ridicate de testosteron.Cu toate că nu este neaparat un hormon al stresului, se crede că atunci când cantitățile de testosteron sunt ridicate, capacitățile mușchilor se măresc și durerea nu mai este simțită, astfel încât putem alerga mai repede sau lupta pentru mai multă vreme.Totuși, unul din efectele pe care le are mărirea nivelului de testosteron poate fi apariția acneei sau degradarea părului.
Se presupune că acneea este cauzată de sensibilitatea organismului la testosteron.Unii specialiști sunt de părere că persoanele care suferă de acnee sunt cele care sunt mai sensibile la hormonii tipic masculini și ca această situație poate fi asemănată alergiilor.De aceea, dacă suferim de stres, unele din primele simptome pe care le prezentăm sunt apariția petelor și pielea obosită.
Dacă suntem mai sensibili, testosteronul în exces va duce la o erupție acneică în timpul perioadei de stres.Acesta poate declanșa și căderi sau degradări ale părului.Dacă sângele este încărcat cu testosteron, atunci poate apărea căderea masivă și accelerată a părului.Totuși, degradarea și căderea părului pot fi de asemenea cauzate și de deficiența de vitamina A sau de boala numită alopecie.Dacă apar aceste simptome, se recomandă consultul medical pentru a determina cauzele apariției lor.
Unii experți sunt de părere că stresul poate fi unul din factorii care declanșează cancerul.Nivelurile ridicate de cortizon din organism slăbesc sistemul imunitar, afirmă aceștia.Pe măsură ce sistemul imunitar slăbește, organismul devine din ce în ce mai puțin eficient în lupta împotriva bolilor care ar putea apărea, inclusiv a cancerului.
Oamenii de știință spun că atunci când corpul este sănătos și în formă, sistemul imunitar poate lupta cu eficiență împotriva radicalilor liberi: compușii nocivi care se găsesc în organism și care sunt produși de activitățile vitale zilnice, cum ar fi respirația, dar care pot fi, de asemenea, contractați prin expunerea la soare sau la fumul de țigară.Dar, dacă sistemul imunitar este slăbit din cauza stresului, organismul nu mai poate fi la fel de eficace în lupta împotriva radicalilor liberi, iar apariția cancerului este astfel favorizată.
Specialiștii sunt unanimi în a afirma că nu stresul este cel care produce cancerul, dar el este unul din factorii care contribuie la apariția și dezvoltarea acestui tip de boală.
Din fericire, putem lupta împotriva radicalilor liberi prin creșterea cantității de antioxidanți, acest lucru fiind posibil prin consumarea cât mai multor fructe și legume proaspete (din această ultimă categorie, cele mai recomandate sunt spanacul și broccoli).
Un sistem imunitar slăbit înseamnă și că organismul este mult mai predispus să contracteze răceli, gripe sau alte astfel de afecțiuni.Dacă ar fi să ne studiem mai bine pe noi înșine probabil că am observa că ne îmbolnăvim de răceala sau gripă mai ales în perioadele în care ne aflăm în situații stresante.Acesta este modul în care sistemul imunitar slăbit de stres ne atenționează că trebuie să reducem efortul și să nu ne mai consumăm atât de mult, pentru că ne putem îmbolnăvi mult mai grav.
Dar dacă ignoram faptul că nivelul stresului din viața noastră de zi cu zi este ridicat și că acest lucru slăbește puterea organismului de a se apăra, pot apărea boli grave, cum ar fi surmenajul.Organismului slăbit de stres îi va lua mult mai mult timp să își revină după o infecție virală, de exemplu.De aceea se recomandă ca, atunci când observați că vă reveniți foarte greu după ce ați fost bolnav, să vă faceți un control medical amănunțit pentru a descoperi cauzele acestei întârzieri a revenirii sănătății.
Este posibil să descoperiți că principala afecțiune pe care o aveți, este nemilosul stres.
Organismul are nevoie de vitamine în cantități minuscule, de cele mai multe ori câteva sutimi de gram, pe care și le procură din trei surse: alimente, băuturi și corpul uman (vitamina K este eliberată de bacteriile intestinale, iar vitamina D se produce cu ajutorul iradierii pielii cu ultraviolete).
Unul dintre miturile care circulă pe seama vitaminei C este că aceasta este un antioxidant, dar acest lucru nu este adevărat în totalitate.Nutrientul este un agent redox, ceea ce însemnă că în unele cazuri acționează ca antioxidant, iar în altele, ca oxidant.Antioxidanții sunt importanți deoarece ei inhibă reacțiile chimice cu oxigenul sau cu radicalii liberi.Reacțiile de oxidare vătămează celulele, dar vitamina C nu împiedică oxidarea decât în anumite circumstanțe.
Vitamina C este importantă pentru toate animalele, inclusiv oameni, pentru că este vitală pentru producerea colagenului.Colagenul este elementul omniprezent în organism, fiind găsit din abundență în fibrele țesutului conector, care dă corpului formă și sprijină organele.Colagenul este peste tot în organism, iar de vitamina C depinde sinteza lui.În momentul producerii colagenului, se petrec o serie de reacții complexe, unele în interiorul celulei, altele în afara ei.Vitamina C este prezentă în exteriorul celulei, unde rolul ei este de a adăuga hidrogen și oxigen moleculelor a doi aminoacizi: prolină și lizină.
Rezultatul acestui proces este o moleculă-mamă, numită procolagen, care este ulterior modificată în afara celulei obținându-se colagenul.În lipsa vitaminei C, procesul de formare a colagenului este tulburat, rezultând o mare gamă de probleme peste tot în organism.
Cantitatea de vitamina C maximă recomandată este de 60 de miligrame pe zi.O doză de 5-7 miligrame pe zi va preveni scorbutul.Trebuie știut și că ficatul stochează provizii de vitamina C care sunt de ajuns pentru aproximativ trei luni.
Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, este una dintre cele mai mediatizate, dar cel mai puțin înțelese dintre toate vitaminele.
Devenită celebră datorită laureatului Nobel din 1954, Linus Carl Pauling, și recomandată de o mulțime de nutriționiști, vitamina C este într-adevăr un nutrient esențial pentru viața umană.
Laureatul premiului Nobel, Linus Pauling, a susținut permanent administrarea unor doze mari de vitamina C pentru vindecarea și prevenirea răcelilor, pentru prelungirea vieții pacienților cu cancer în fază terminală și pentru prevenirea altor boli.Argumentul de bază al lui Pauling în favoarea dozelor mari este acela că omul este printre puținele animale care nu își produc singure necesarul de vitamina C, fapt ce pare a fi un defect în alcătuirea noastră genetică.Pauling a calculat că un adult are nevoie în medie de 10-12 grame de vitamina C pe zi pentru a preveni mai multe boli.Din pacate însă, cercetările ulterioare nu susțin teza sa.Dozele mari de vitamina C administrate la începutul unei răceli nu reduc decât în unele cazuri severitatea simptomelor.Nici dozele mari administrate bolnavilor de cancer nu s-au dovedit mai folositoare, ba chiar în unele cazuri le-au înrăutățit starea.
Vitaminele sunt solubile în apă sau grăsimi.Cele solubile în grăsimi sunt vitaminele A, D, E, K și se acumulează în zonele corpului unde există depozite de lipide și în ficat.Atunci când sunt luate în cantități mari, vitaminele solubile în grăsimi pot provoca intoxicații.Vitaminele solubile în apă sunt B și C.În cazul în care sunt administrate în exces, ele nu provoacă intoxicații, ci sunt eliminate prin urină.
Este interesant de remarcat că, cele mai multe animale își produc singure vitamina C de care au nevoie, dar ca omul, primatele și porcușorii de Guineea (cobaii) și-au pierdut această abilitate.Din cauza acestei asemănări cu omul, cobaii sunt folosiți în experimente de ani de zile.
Pentru a înțelege ce este și cum acționează vitamina C trebuie să aflăm mai întâi câte ceva despre vitamine în general.Termenul este derivat din combinația a două cuvinte: vital și amine.Vitaminele sunt molecule organice (conținând carbon), care funcționează în principal ca niște catalizatori ai reacțiilor din organism.Catalizatorii sunt substanțe care permit unei reacții chimice să se desfășoare cu mai puțină energie și în mai puțin timp decât în condiții obișnuite.Dacă acești catalizatori lipsesc, așa cum se întâmplă în cazul avitaminozei, funcțiile normale ale organismului pot ceda și asta face individul sensibil la boală.
Deficitul de vitamina C cauzează scorbutul, o boală care azi este întâlnită rar și mai ales la alcoolici, care își extrag necesarul de calorii din alcool.Scorbutul provoacă sângerarea și inflamarea gingiilor, slăbirea rădăcinilor dinților, vindecarea greoaie a rănilor, dureri de articulații, scăderea masei musculare și multe alte probleme.Primul care a recomandat legume și fructe proaspete pentru combaterea scorbutului a fost un fizician scoțian, pe nume James Lind, în 1753.
Vitamina C se găsește în fructe: citrice precum portocale, lămâi, grepfruturi și legume printre care roșiile, ardeiul gras, cartofii.Cantitatea de vitamina C scade foarte mult prin expunere la aer, tăiere și gătire, totuși, ceea ce rămâne este cantitatea necesară unei persoane normale pentru o zi.
Administrarea de vitamina C sub formă de supliment alimentar nu este necesară aproape niciodată.Fiecare aliment pe care îl consumăm în mod obișnuit conține o cantitate destul de mare de vitamina C, încât organismul să nu-i ducă lipsa.De asemenea, luând suplimenți, putem lua prea multă vitamina C, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale.
Vitamina C este o parte importantă a unui regim alimentar sănătos.Nu este însă un medicament-minune și poate avea un efect negativ dacă este administrată în exces.Un regim alimentar echilibrat și sănătos vă asigură cantitatea de vitamina C necesară pentru a preveni scorbutul și alte probleme de sănătate, fără să fie nevoie de administrarea ei sub formă de tablete.
Deoarece este solubilă în apă, oamenii cred că vitamina C nu poate dăuna, indiferent cât de mare ar fi doza în care este luată.Din pacate însă, dozele prea mari din acest nutrient pot avea o serie de consecințe medicale precum eliberarea toxică a fierului anorganic, ceea ce poate conduce chiar la moarte, formarea de calculi renali, diaree, revenirea scorbutului în cazul în care se încetează brusc administrarea de vitamina C, vătămarea smalțului dinților în cazul în care tabletele sunt mestecate, anomalii ale ritmului cardiac.
Morus alba, Morus nigra.
Fam. Moraceae.
Denumiri populare: agud alb, agud negru.
În tradiţia populară: frunzele constituiau hrană pentru viermii de mătase.
Dudele se puneau la fermentat, pentru ţuică.
În zonele pomicole, lemnul de dud a fost întrebuinţat la confecţionarea butoaielor pentru ţuică, în care aceasta primea o culoare galbenă.
În Moldova se colora în galben lâna cu frunze şi piatră acră.
Se lua din frunze şi se făcea un ceai în bolile de ficat.Din acest ceai, se lua câte o ceaşcă intern şi extern se spălau erupţiile pielii.Se mai folosea la durerile reumatice, diabet, contra gălbinări tot ceai din frunze.
Frunzele se mai mărunţeau şi se puneau în vin negru, care se filtra apoi şi se bea, dintr-o cană de ceară de albine contra gălbinării.
Din dud negru coaja ramurilor strânsă primăvara, se fierbea în apă, se îndulcea cu zahăr şi se da în 2 rânduri dimineaţa pe nemâncate, contra teniei.
O gargară bună pentru gâlci se făcea punându-se într-un pahar mare o bucăţică de piatră acră de mărimea unei boabe de porumb; după ce dospea se punea o ceaşcă de sirop de dude.Se amesteca şi se făcea de 5-6 ori gargară pe zi.
Dudele, mai cu seamă cele negre, se terciuiau şi se storceau de suc, care se fierbea cu o cantitate dublă de zahăr, obţinându-se un sirop foarte bun pentru prepararea gargarelor în amigdalitele simple.
Duzii sunt arbori răspândiţi din China, cel alb şi cel negru din Persia.
La noi au fost aclimatizaţi în al doilea mileniu al erei noastre, la început pentru fructele comestibile, apoi pentru frunzele lor care au fost principala hrană a viermilor de mătase.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se folosesc mai mult frunzele(Folium Mori) fără peţiol recoltate în lunile mai şi iunie şi fructele mature şi proaspete.Conţin acizii: aspartic, folic, folinic, compuşi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten.Frunzele- tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenină, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, clorofilă, etc.
În fructe găsim tanin, antocianozide şi vitamina C.Bogate în materii peptice, grase şi săruri.Mâncate pe stomacul gol sunt laxative.
Acţiune farmaceutică: frunzele sunt astringente, antidiabetice.Intern antidiareic, alcalinizat, adjuvant în tratamentul diabetului împreună cu alte plante.
Fructele-diuretic, laxativ uşor, răcoritor, depurativ.
Coaja de la rădăcină este foarte utilă, dacă se va face un ceai în cazul tuturor retenţiilor hidrice sau chiar ascitei.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiunile gâtului, afecţiuni pulmonare, afte, anghine, ascită, constipaţie (scoarţa în special), diabet, diaree (frunzele), distrofia miocardului, enterite cronice, gastrite, stomatite, tenii (scoarţa), ulcerele gastrice şi duodenal
O cură din aceste fructe este totdeauna binevenită, dacă se va consuma zilnic 200 g pe stomacul gol dimineaţa la trezire, va curăţa organismul de toxine în 10 zile.
Sucul fructului extras înainte de complecta maturare conţine de la 20-25 g de acid citric la litru.Se utilizează în sirop astringent pentru gargare contra anginelor, stomatitelor şi aftelor.
Frunzele au proprietăţi antidiabetice se face 2 linguriţe de frunze mărunţite puse la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Extract sau tinctură din frunze se va lua câte 30-50 picături de 3 ori pe zi în cazurile interne, diabet, etc.
Coaja rădăcinii se ia 2 linguriţe mărunţite la 300 ml apă. Se fierbe până scade la 200 ml, se strecoară şi se poate folosi în ascite sau viermi intestinali.
