Strugurii ca și medicament

   Curele cu struguri fac organismul foarte receptiv la remediile naturale și, în plus, produc un drenaj foarte puternic (cura cu struguri este poate cel mai puternic drenor din dietoterapie), motiv pentru care strugurii sunt un medicament deloc de neglijat pentru combaterea multor boli. 

   Ei sunt folosiți cu succes în urmatoarele afecțiuni:

   Hipertensiune: în formele ușoare de hipertensiune, cura cu struguri este un remediu excelent și foarte blând.Această cură nu este însă recomandată celor cu hipertensiune gravă, cărora medicul le-a contraindicat aportul de lichide în organism.
 
   Boli hepatice (sechele posthepatice): cura trebuie făcută cel puțin o dată pe an, după ea evitându-se consumul alimentelor grele (grase, prăjite etc.).
 
   Afecțiuni biliare: cura cu struguri este recomandată mai ales în tratamentul dispepsiei, al colecistitei și pentru profilaxia și tratamentul litiazei biliare în forme ușoare.

   Digestie lentă: se recomandă ca strugurii (nu foarte dulci) să fie consumați cu minimum 30 de minute înainte de masă.
 
   Constipație: strugurii stimulează digestia, peristaltismul intestinal, cojile strugurelui acționând ca un "piston natural" care împinge din colon materiile reziduale.
 
   Guta: strugurii în cantitate mare mobilizează și elimină din organism acidul uric.

 
   Tulburări hormonale la femei: se pare că strugurii au efecte cu totul deosebite asupra gonadelor și glandelor cortico-suprarenale, care secretă o bună parte din hormonii frumuseții feminine.Din acest motiv, cura cu struguri este indicată contra îmbătrânirii premature a pielii, a hirsutismului (creșterea firelor de păr în zone nespecifice la femei), în acnee, uzură fizică pe fond de stres, eczeme de etiologie necunoscută.
 
   Anemie: mai ales strugurii roșii și negri conțin substanțe antianemice în cantități importante; în plus, vitaminele din complexul B ajută la fixarea fierului.
 
   Hemoroizi: strugurii cu tot cu coajă sunt un remediu extraordinar contra constipației și, în același timp, un tonic venos.Cura cu struguri împreună cu remediile locale (unguent de tătăneasa, de cătină) sunt o combinație infailibilă în această afecțiune.
 
   Menometroragii: se recomandă mai ales strugurii roșii și negri, mai bogați în taninuri, care reduc cantitatea de secreții și opresc sângerarea.
 
   În perioada convalescenței, mai ales după bolile infecțioase (pneumonie, TBC, hepatita), strugurii sunt un aliment excelent pentru că se digeră foarte ușor, repară ceea ce au distrus medicamentele de sinteză folosite în tratament, normalizează digestia.
 
   Intoxicațiile diverse: strugurii stimulează atât rinichii, cât și colonul, producând o eliminare intensă și rapidă.În plus, ei au capacitatea de a mobiliza toxinele din organism, fiind recomandați în toate felurile de intoxicații, inclusiv în cele cu substanțe chimice cum ar fi mercurul sau plumbul.
 
   Contraindicații: bolile în care este strict contraindicată cura cu struguri sunt: diabetul, problemele renale grave, hipertensiunea gravă, retenția de apă în țesuturi, colita de fermentație, diareea cronică.

Remedii pentru probleme digestive

   Digestia nu se realizează tot timpul cum ar trebui și se formează gaze, dureri intestinale, apar scaunele moi iritante, indispoziţia şi durerile de cap dese, cu senzație de somn.
 
   Primul lucru care trebuie făcut este să treceţi la un regim vegetarian din care carnea să fie exclusă complet.Legumele trebuie fierte în apă sau în aburi, zarzavaturile înăbuşite cu puţin unt-de-lemn.Din când în când se permite şi peşte proaspăt.Dintre cereale, baza trebuie să o reprezinte orezul fiert în apă, amestecat cu caşcaval, unt, brânză, etc. pâinea trebuie înlocuită cu graham sau grâu încolţit.Se pot bea cât mai multe sucuri proaspete de legume, a căror bază să fie morcovii, cu adaosuri de: sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, mere, etc.Ideal ar fi un pahar în fiecare oră.

   Leacuri ţărăneşti pentru o digestie cu probleme:
 
   Unele legume şi fructe sunt bine cunoscute pentru virtuţiile lor digestive şi eliminarea crampelor din stomac.
 
   Usturoiul: dimineaţa pe stomacul gol se înghite un căţel de usturoi curăţat.
 
   Mărarul: se face infuzie din seminţe de mărar zdrobite (o linguriţă la un litru de apă), frunze de mărar (o lingură cu vârf la un litru de apă).Se lasă să se infuzeze un sfert de oră şi se bea o cană după fiecare masă. 

 
   Urzică şi gălbenele: se bea 1-2 litri de ceai de urzică amestecat în părţi egale cu ceai de gălbenele (cura se face primăvara, când ambele plante sunt fragede).Acest ceai vindecă orice afecţiune a stomacului.
 
   Şi mai eficient e sucul obţinut din urzică, coada şoricelului, păpădie, pătlagină, toate în părţi egale, băut din oră în oră câte o înghiţitură.    
 
   Recomandare: în toate ceaiurile ori lichidele se pune o linguriţă (dimineaţa şi seara) de bitter suedez.Tratamentul trebuie urmat regulat şi cel puţin două luni.      

   Reglarea digestiei cu ajutorul ceaiului de pelin: se bea o cană pe zi, rece, înghiţitură cu înghiţitură; ceaiul nu trebuie să fie prea concentrat.
   Mod de preparare al ceaiului de pelin: se ia o priză de pelin (cât cuprinzi cu două degete) şi se opăreşte doar trei secunde într-o cană de apă clocotită.Culoarea ceaiului nu trebuie să se deosebească prea mult de aceea a apei.Cura se face timp de două săptămâni dintr-o lună.

La ce ne ajută chimenul?

   Chimenul este o plantă anuală cu tijă înaltă, 30-50 cm, dreaptă și ramificată.
   Este netedă la bază și ușor păroasă în vârf, are frunze alterne, pețiolate, decupate în fâșii înguste, filiforme.
   Florile albe sau purpurii sunt grupate în inflorescențe terminale, formate dintr-un mic număr de raze (5-6).

   Este originar din Orient și preferă solurile argiloase, uscate și expuse la soare.
   Recoltarea se face în lunile mai-iunie, cu puțin înainte ca fructele să ajungă la maturitate.
   Tijele sunt uscate la soare timp de două-trei zile, apoi sunt bătute ca să se recupereze semințele.
   Fructele, de un galben arămiu, sunt alungite, striate, puțin ascuțite, amintind de cele ale mărarului, dar puțin mai voluminoase.
   Chimenul are un miros puternic și nu prea plăcut, iar gustul lui e aromatic.
   Este deseori confundat cu chimionul.

   Cuminium cyminum (familia umbeliferelor), este denumirea latină a chimenului și fructele sunt părțile care se folosesc de la această plantă.

   Chimenul este un aromatic foarte apreciat în arta culinară.
   Poate fi presărat pe pâine, precum și pe unele brânzeturi tari cărora le transmite un parfum delicios, facilitând în același timp și digestia.Arabii fac din chimen o pastă afrodisiacă, amestecându-l cu piper și miere.Este folosit de asemenea și la numeroase feluri de lichior.

   Chimenul este stomahic, carminativ, antispastic, se folosește prin aplicare, împotriva obstruării curgerii laptelui la femeile care alăptează.

   Se folosește infuzia obținută din 1 linguriță de fructe la o ceașcă de apă, în aerogastrie, aerofagie, gaze intestinale, digestii lente, dificile sau dureroase, ca stimulent al lactației, în enterocolite, în bronșite cronice, ca antiseptic și diuretic.
Pentru a obține infuzia, semințele se fierb 2-3 minute și se lasă apoi la infuzat pentru 10 minute.Se bea o cană de infuzie după masă.

   Împotriva obstruărilor curgerii laptelui, se face o pastă amestecând semințele de chimen sub formă de pudră cu puțină apă.Se întinde pe o cârpă fină amestecul obținut.Apoi se aplică pe sâni timp de două ore, zilnic.