Miturile epilepsiei

   Epilepsia este o boală rară, care nu afectează foarte mulți oameni, dar daca luăm spre exemplu Canada, unde se întâlnesc de două ori mai multe cazuri de infirmitate motrice cerebrală (55.000), distrofie musculară (28.000), scleroza în plăci (39.000) și fibroză chistică (3.400) adunate, deducem că această ipoteza este un mit. 

   Cuvântul epilepsie provine dintr-un termen grecesc care înseamnă posesie.Grecii credeau că demonii erau cauza principală a crizelor epileptice, pe care le considerau ca fiind un fenomen supranatural.Originea ei a fost îndelung deformată de mituri și teamă, iar oamenii încă continuă să susțină concepții false despre această afecțiune.

   Epilepsia se poate manifesta izolat sau însoțită de alte patologii ale creierului cum ar fi infirmitate motrice cerebrală, deficiență mintală, autism, maladia Alzheimer și traumatisme craniene.

   Epilepsia este o boală a sistemului nervos caracterizată prin crize repetate, convulsive și pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice.

   Se spune că nu se poate prevedea ce face o persoană în timpul unei crize epileptice, dar crizele urmează de obicei o schemă stabilită și persoana acționează cam în același fel de fiecare dată.Comportamentul său poate fi neadecvat, dar este puțin probabil să constituie un pericol pentru ceilalți.Stăpânirea cu forța nu este indicată, din contră, o criză epileptică își urmează cursul și nu poate fi oprită.

   S-a afirmat de multe ori, într-un mod greșit, că limba poate fi înghițită în timpul unei crize, dar, din punct de vedere fizic, este imposibil de realizat acest lucru.

   Despre faptul că epilepsia afectează doar copiii nu este adevărat nici acest lucru, epilepsia îmbolnăvind bătriânii de peste 65 de ani la fel de des ca și copiii cu vârste mai mici de 10 ani.La vârsta a treia, crizele epileptice sunt adesea consecințele altor probleme de sănătate cum ar fi un accident cerebral vascular sau o afecțiune cardiacă.

   S-a afirmat că epilepsia este contagioasă, dar ea nu poate fi contractată printr-un simplu contact cu o persoană bolnavă.

   Altă concepție ar fi că epilepsia nu este mortală, dar ea rămâne o boala foarte gravă și din cauza căreia mor anumiți pacienți, datorită crizelor prelungite.

   Altă idee falsă este aceea că trebuie așezat ceva între maxilarele unei persoane epileptice în timpul crizei, dar este destul de periculos pentru că există riscul ca ea să-și știrbească dinții, să-și spargă gingiile sau chiar să-și distrugă maxilarul.De fapt, primele îngrijiri care sunt cele mai potrivite sunt și cele mai simple.Ele constau în întoarcerea încet a persoanei pe o parte și așezarea unei perne sau a unei haine împăturite sub capul său pentru a o împiedica să se rănească.

   Se spune că persoanele afectate de epilepsie sunt handicapate și nu pot lucra, dar este neadevărat, căci ele au aceleași abilități și sunt dotate cu aceeași inteligență ca majoritatea oamenilor sănătoși.Unii epileptici au crize grave și într-adevăr nu pot lucra; alții însă au o productivitate normală și își desfășoară o carieră de succes.Chiar dacă se crede că persoanele epileptice nu ar trebui să ocupe posturi care prezintă responsabilități și sunt generatoare de stres, un epileptic se descurcă normal la locul de muncă.
   Crizele epileptice sunt întâlnite la oameni din toate domeniile profesionale și care se află pe toate scările ierarhice, oameni de afaceri, guvernanți, artiști și liber profesioniști.Uneori nu ne dăm seama de probleme lor, chiar în zilele noastre, ele nespunând nimic cu referire la acest subiect de teamă că nu vor ști ce cred ceilalți despre ei.
   Afirmația că persoanele afectate de epilepsie sunt limitate din punct de vedere fizic în ceea ce fac este într-o anumită proporție neadevărată, pentru că în majoritatea cazurilor epilepsia nu micșorează aptitudinile fizice, dar anumite persoane mai grav afectate ar putea să aibă activitățile fizice pe care le au de desfășurat, mai limitate.  

Epilepsia

   Epilepsia este o afectiune caracterizata prin manifestari convulsive si/sau echivalentele lor, cu caracter paroxistic, repetitiv, stereotip, se remit spontan, insotite de manifestari electroencefalografice caracteristice.

   Desi nu exista nici o metoda specifica pentru a preveni crizele epileptice, se pot incerca cateva schimabri ale stilului de viata:
- respectarea tratamentului prescris.
- adoptarea unui stil de viata sanatos, fara excese (privarea de somn, de hrana, consumul de alcool, cofeina si stresul contribuie la cresterea numarului de crize epileptice).
- evitarea conducerii de vehicule, utilaje si a activitatilor care pot pune viata in pericol.

   Factori precipitanti ai crizei:
- insomnia/somnul,
- febra,
- foamea,
- stresul,
- stimularea luminoasa intermitenta (televizor, calculator),
- stimuli sonori specifici,
- ciclul menstrual,
- lectura, calculul matematic,
- alcoolul, cofeina,
- atingerea tactila a anumitor zone specifice individuale: frunte, organe genitale,
- baia (epilepsia de imersie).

   Factori de risc pentru aparitia crizelor epileptice:
- istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie),
- nastere anormala si malformatii congenitale,
- traumatisme craniene,
- infectii cerebrale, (meningita, encefalita)  sau alte boli infectioase cu febra mare ( in cazul convulsiilor febrile),
- bolile cerebro-vasculare,
- tumorile cerebrale,
- intoxicatia/sevrajul la alcool, droguri sau medicamente,
- boala Alzheimer.

   Crizele epileptice sunt evenimente comportamentale, bruste si involuntare asociate cu descarcari electrice excesive sau hipersincrone in creier si pot fi insotite de aura psihica (partea de inceput a crizei, pe fond de constienta clara; este o criza partiala simpla, mereu aceeasi pentru acelasi bolnav; ramane clar in amintirea bolnavului, ceea ce-i permite sa-si ia masuri de prevedere; apare la jumatate din adultii epileptici).

   Desi boala priveste toate grupele de varsta, este mult mai frecventa la copii decat la adulti.Cea mai mare incidenta apare in timpul primelor luni de viata, apoi scade in timpul perioadei de maturitate si creste din nou la batranete, datorita aparitiei afectiunilor cerebro-vasculare.Epilepsia este mai frecventa in mediul social al claselor defavorizate, cu malnutritie, saracie, neglijarea copiilor.

   Manifestarile crizelor epileptice:
   Manifestarile prodromale incep cu cel putin 30 de minute inainte de criza si se pot manifesta prin: anxietate, iritabilitate, disforie, cefalee, stari confuzionale de profunzime variabila.

   Masuri de prim ajutor:
   In cazul aparitiei unei crize, o peroana care sufera de epilepsie va avea nevoie de ajutorul celor din jur pentru a trece cu bine peste episodul epileptic fara a avea si alte urmari neplacute sau grave.
   - Incercati sa ii acordati persoanei tot sprijinul si indepartati privitorii daca este cazul.
   - Ramaneti calm, majoritatea crizelor dureaza cateva minte (observati durata crizei).
   - Preveniti ranirea persoanei prin indepartarea obiectelor din jur  de care s-ar putea lovi, nu incercati sa tineti persoana imobilizata in nici o pozitie si ajutati-o sa stea cat mai confortabil (puneti o perna/patura sub cap daca aveti la dispozitie).
   - Nu puneti nimic in gura persoanei in timpul crizei si nu ii dati sa inghita apa, medicamente sau alimente, pana nu si-a revenit complet.
   - Dupa ce a trecut criza, capul pacientului poate fi intors lateral, pentru a elimina saliva/varsaturile.
   - Daca durata crizei depaseste 5 minute, sunati urgent la ambulanta.

   Crizele epileptice pot fi:

   Crize partiale, cand apar descarcari intr-un anumit centru epileptic, iar aspectul crizei depinde de localizarea focarului epileptic, care la randul lor pot fi:

   - Crize partiale simple, cand nu apare pierderea constientei: motorii (contractii musculare), somato-senzitive (parestezii, furnicaturi, intepaturi), senzoriale (manifestari vizuale, auditive, olfactive, gustative), vegetative (manifestari digestive, cardio-vasculare).
   - Crize partiale complexe, care incep cu un simptom al crizelor partiale simple, la care se asociaza tulburarea de constienta.
   - Crize partiale cu generalizare secundara, care incep cu crize simple sau crize partiale complexe si apoi devin generalizate.

   Crize generalizate sunt cele mai cunoscute de populatie, incep intr-un focar epileptogen, care la randul sau activeaza si alte focare si se asociaza cu pierderea constientei, cele mai frecvente fiind: 

   - Crizele de tip absenta (petit mal), care dureaza cateva secunde si se manifesta printr-o suspendare brusca a constientei, pacientul se opreste brusc in timpul unui act/fraze, avand privirea fixa si vaga, dupa care reia actul sau fraza, fara amintirea crizei.
   - Crizele generalizate tonicoclonice (grand mal), care se manifesta prin: pierderea brutala a constientei, o faza tonica (caracterizata printr-o contractura generalizata a musculaturii, oprirea respiratiei, privire fixa, dilatarea pupilelor), urmata de o faza clonica (caracterizata prin miscari generalizate, ritmice si violente, cianoza, salivatie abundenta, uneori sanguinolenta datorita muscaturilor limbii) si o faza comatoasa (cu respiratie greoaie, transpiratii abundente, relaxarea sfincterelor, cu pierderi de urina sau materii fecale), din care cel mai frecvent se prelungeste cu un somn profund care poate se dureze cateva ore.La trezirea din somn, bolnavul acuza stare de oboseala, dureri musculare, cefalee, dezorientare si amnezia totala a crizei.

   Statusul epilepticus este o stare particulara, care se realizeaza cand o criza persista mult timp sau se repeta, determinand o stare fixa si durabila.Statusul epileptic convulsiv este urgenta medicala neurologica cea mai comuna la copii, asociat cu morbiditate neurologica si cu mortalitate semnificativa.

   Dupa mai multi ani de evolutie a bolii, pot sa apara manifestari psihiatrice: tulburari de personalitate si de comportament (caracterizate prin: impulsivitate, iritabilitate, imaturitate, agresivitate), psihoze, tulburari de dispozitie, tulburari cognitive.

   Diagnosticul epilepsiei este bazat pe istoricul pacientului, pe examinarea lui neurologica, pe electroencefalografie si pe imagistica cerebrala.Diagnosticul epilepsiei este in prima instanta clinic, bazat pe descrierea crizelor, de obicei de catre un membru al familiei sau o cunostinta, deoarece pacientul poate sa nu fie constient de nici un simptom.Tratamentul este stabilit de catre medicul neurolog si trebuie inceput cat mai repede posibil de la debutul crizelor.