Despre chimion

   Cunoscut din Antichitate pentru calitățile sale carminative, chimionul este un bun digestiv general.El facilitează și provoacă curgerea menstruației și activează secreția laptelui la femeile care alăptează.

   Chimionul este o plantă bianuală, înaltă de 30-100 cm; crește spontan, în general, pe pajiștile montane.
   Tijele sunt drepte, cilindrice, puternic striate, ramificate, ramurile fiind lungi și etalate.
   Frunzele sunt alterne, divizate în numeroase fâșii înguste și ascuțite.
   Florile sunt foarte mici, albicioase, dispuse în formă de umbreluță.
   Fructele sunt comprimate lateral, ovale și lunguiețe.

   Chimionul înflorește în al doilea an de la plantare, din luna mai până în luna iunie.
   Fructele sunt culese aproape coapte în lunile iulie-august.
   Se taie umbreluțele, se pun la uscat și se bat ca să se separe semințele.
   Cu un miros foarte aromatic și plăcut, gustul chimionului este puțin cam acid.
   După distilare, turtele care conțin 15% ulei și 20% proteine pot să fie în hrana animalelor.
   Denumirea latină a chimionului: Carum carvi (familia umbeliferelor), iar părțile care se folosesc sunt fructele.

   Se poate prepara sub formă de decoct slab de două minute, urmat de infuzie de 10 minute (o linguriță la o cană).

   O cană de infuzie se consumă după masă în cazuri de aerofagie, de indigestie și de spasme digestive, de fermentații intestinale, de menstruație dificilă, de insuficiență a laptelui la femeile care alăptează, de paraziți intestinali.

   Chimionul are efect antispastic și digestiv și la animale, de exemplu o linguriță de semințe sub formă de praf se poate da unui câine de mărime mijlocie (25 kg).

   În unele părți ale lumii, chimionul este un condiment deosebit de apreciat în bucătărie și este folosit la pregătirea multor bunătăți.
   În țările nordice, rădăcinile de chimion sunt consumate la fel ca morcovii, iar frunzele tinere se pun în salată.
   În Franța, semințele de chimion servesc drept condiment la supe, tocănițe, varză acră. Unele brânzeturi tari sunt presărate cu chimion.
   În Ungaria și Germania, chimionul se adaugă la produsele de patiserie, dar se folosește mai ales la fabricarea lichiorului de Kummel.

   Vă lăsăm mai jos și rețeta pentru lichiorul de Kummel, dacă doriți să o puneți în practică:

   - 30 g semințe de chimion,
   - 2 g semințe de anason,
   - 2 g flori de romaniță,
   - 2 g semințe de coriandru,
   - 2 bucăți coajă de lămâie
   - 1 litru de rachiu.
   Se pun plantele la macerat în alcool timp de o lună, agitându-se din când în când.Se strecoară și se adaugă 200 g de zahăr.

La ce ne ajută chimenul?

   Chimenul este o plantă anuală cu tijă înaltă, 30-50 cm, dreaptă și ramificată.
   Este netedă la bază și ușor păroasă în vârf, are frunze alterne, pețiolate, decupate în fâșii înguste, filiforme.
   Florile albe sau purpurii sunt grupate în inflorescențe terminale, formate dintr-un mic număr de raze (5-6).

   Este originar din Orient și preferă solurile argiloase, uscate și expuse la soare.
   Recoltarea se face în lunile mai-iunie, cu puțin înainte ca fructele să ajungă la maturitate.
   Tijele sunt uscate la soare timp de două-trei zile, apoi sunt bătute ca să se recupereze semințele.
   Fructele, de un galben arămiu, sunt alungite, striate, puțin ascuțite, amintind de cele ale mărarului, dar puțin mai voluminoase.
   Chimenul are un miros puternic și nu prea plăcut, iar gustul lui e aromatic.
   Este deseori confundat cu chimionul.

   Cuminium cyminum (familia umbeliferelor), este denumirea latină a chimenului și fructele sunt părțile care se folosesc de la această plantă.

   Chimenul este un aromatic foarte apreciat în arta culinară.
   Poate fi presărat pe pâine, precum și pe unele brânzeturi tari cărora le transmite un parfum delicios, facilitând în același timp și digestia.Arabii fac din chimen o pastă afrodisiacă, amestecându-l cu piper și miere.Este folosit de asemenea și la numeroase feluri de lichior.

   Chimenul este stomahic, carminativ, antispastic, se folosește prin aplicare, împotriva obstruării curgerii laptelui la femeile care alăptează.

   Se folosește infuzia obținută din 1 linguriță de fructe la o ceașcă de apă, în aerogastrie, aerofagie, gaze intestinale, digestii lente, dificile sau dureroase, ca stimulent al lactației, în enterocolite, în bronșite cronice, ca antiseptic și diuretic.
Pentru a obține infuzia, semințele se fierb 2-3 minute și se lasă apoi la infuzat pentru 10 minute.Se bea o cană de infuzie după masă.

   Împotriva obstruărilor curgerii laptelui, se face o pastă amestecând semințele de chimen sub formă de pudră cu puțină apă.Se întinde pe o cârpă fină amestecul obținut.Apoi se aplică pe sâni timp de două ore, zilnic.