Digestia nu se realizează tot timpul cum ar trebui și se formează gaze, dureri intestinale, apar scaunele moi iritante, indispoziţia şi durerile de cap dese, cu senzație de somn.
Primul lucru care trebuie făcut este să treceţi la un regim vegetarian din care carnea să fie exclusă complet.Legumele trebuie fierte în apă sau în aburi, zarzavaturile înăbuşite cu puţin unt-de-lemn.Din când în când se permite şi peşte proaspăt.Dintre cereale, baza trebuie să o reprezinte orezul fiert în apă, amestecat cu caşcaval, unt, brânză, etc. pâinea trebuie înlocuită cu graham sau grâu încolţit.Se pot bea cât mai multe sucuri proaspete de legume, a căror bază să fie morcovii, cu adaosuri de: sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, mere, etc.Ideal ar fi un pahar în fiecare oră.
Leacuri ţărăneşti pentru o digestie cu probleme:
Unele legume şi fructe sunt bine cunoscute pentru virtuţiile lor digestive şi eliminarea crampelor din stomac.
Usturoiul: dimineaţa pe stomacul gol se înghite un căţel de usturoi curăţat.
Mărarul: se face infuzie din seminţe de mărar zdrobite (o linguriţă la un litru de apă), frunze de mărar (o lingură cu vârf la un litru de apă).Se lasă să se infuzeze un sfert de oră şi se bea o cană după fiecare masă.
Urzică şi gălbenele: se bea 1-2 litri de ceai de urzică amestecat în părţi egale cu ceai de gălbenele (cura se face primăvara, când ambele plante sunt fragede).Acest ceai vindecă orice afecţiune a stomacului.
Şi mai eficient e sucul obţinut din urzică, coada şoricelului, păpădie, pătlagină, toate în părţi egale, băut din oră în oră câte o înghiţitură.
Recomandare: în toate ceaiurile ori lichidele se pune o linguriţă (dimineaţa şi seara) de bitter suedez.Tratamentul trebuie urmat regulat şi cel puţin două luni.
Reglarea digestiei cu ajutorul ceaiului de pelin: se bea o cană pe zi, rece, înghiţitură cu înghiţitură; ceaiul nu trebuie să fie prea concentrat.
Mod de preparare al ceaiului de pelin: se ia o priză de pelin (cât cuprinzi cu două degete) şi se opăreşte doar trei secunde într-o cană de apă clocotită.Culoarea ceaiului nu trebuie să se deosebească prea mult de aceea a apei.Cura se face timp de două săptămâni dintr-o lună.
Sfaturi utile bucatarie, beauty, sfaturi pentru casa, birou, sfaturi de intretinere corporala si multe altele.
Se afișează postările cu eticheta digestie dificila. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta digestie dificila. Afișați toate postările
joi, 24 martie 2016
joi, 24 septembrie 2015
Beneficiile cimbrului
Cimbrul este o plantă anuală înalta de 10 până la 30 de centimetri.
Tijele ramificate și difuze poartă frunze opuse, scurt pețiolate, lancelate, moi, de un verde cenușiu mat.
Florile, care apar din iulie până în octombrie, sunt mici, albe, punctate cu roșu, destul de mici și grupate câte două sau trei la baza frunzelor din vârf.
Cimbrul este stomahic, stimulator, vermifug, expectorant, antidiareic și antiputrid.
I se atribuie chiar și proprietăți afrodisiace.
Frunzele sunt părțile care se folosesc de la cimbru.
Se consumă sub formă de infuzie: 10 minute (o linguriță de plantă la o cană).
Denumirea latină a cimbrului: Satureia hortensis (familia labiatelor).
Folosit în cazuri de digestie dificilă, de spasme și de fermentații intestinale, diaree, colită, paraziți intestinali, astm, bronșită, cimbrul servește la fel de bine și ca tonic general.
O cană de infuzie după masă este de ajuns în cele mai multe cazuri.
Această plantă este specifică regiunilor meridionale, necrescând la altitudine și preferă locurile aride, stâncoase, descoperite.
Recoltarea se face în momentul înfloririi, în perioada în care parfumul e cel mai puternic.
Se pune la uscat în pod sau la umbră, la o temperatură plăcută și ferit de umezeală.
Are gust cald și aromat, amintind puțin de cel al lămâioarei.
Cimbrul atrage și albinele, care fac din el o miere delicioasă.
Planta este considerată ca fiind aromatică, ea se adaugă la brânza de vaci, la salate, la tocănițe, la vânatul fezandat.
Funcția sa antiputridă face din el planta aromată preferată a celor care suferă de colită.
Se mai folosește, împreună cu alte plante, la lichiorurile tonice și digestive.
Tijele ramificate și difuze poartă frunze opuse, scurt pețiolate, lancelate, moi, de un verde cenușiu mat.
Florile, care apar din iulie până în octombrie, sunt mici, albe, punctate cu roșu, destul de mici și grupate câte două sau trei la baza frunzelor din vârf.
Cimbrul este stomahic, stimulator, vermifug, expectorant, antidiareic și antiputrid.
I se atribuie chiar și proprietăți afrodisiace.
Frunzele sunt părțile care se folosesc de la cimbru.
Se consumă sub formă de infuzie: 10 minute (o linguriță de plantă la o cană).
Denumirea latină a cimbrului: Satureia hortensis (familia labiatelor).
Folosit în cazuri de digestie dificilă, de spasme și de fermentații intestinale, diaree, colită, paraziți intestinali, astm, bronșită, cimbrul servește la fel de bine și ca tonic general.
O cană de infuzie după masă este de ajuns în cele mai multe cazuri.
Această plantă este specifică regiunilor meridionale, necrescând la altitudine și preferă locurile aride, stâncoase, descoperite.
Recoltarea se face în momentul înfloririi, în perioada în care parfumul e cel mai puternic.
Se pune la uscat în pod sau la umbră, la o temperatură plăcută și ferit de umezeală.
Are gust cald și aromat, amintind puțin de cel al lămâioarei.
Cimbrul atrage și albinele, care fac din el o miere delicioasă.
Planta este considerată ca fiind aromatică, ea se adaugă la brânza de vaci, la salate, la tocănițe, la vânatul fezandat.
Funcția sa antiputridă face din el planta aromată preferată a celor care suferă de colită.
Se mai folosește, împreună cu alte plante, la lichiorurile tonice și digestive.
miercuri, 29 iulie 2015
Cura cu pepene roșu partea a doua
Pepenele roșu este un fruct la mare căutare pe timp de vară și câteva informații găsiți aici, iar în postarea de azi vă vom dezvălui și alte noutăți și remedii.
Pepenele roșu în lupta cu nefrita, pielita și pielonefrita:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona mijlocului.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi) se recomandă a se consuma cantități mari de pepene roșu.Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele rosu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășina de pin și boabele de ienupăr.
Pentru reumatism:
Cura de pepene roșu este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu proceduri externe pentru vindecare, precum și cu gimnastica medicală recuperatorie.Se recomandă 12-20 de zile de cură-tratament cu pepene roșu.
Pentru calculi biliari (pietre la bilă):
Se iau semințe de pepene roșu și se usucă, apoi se dau prin râșnița de cafea și se ia in fiecare dimineață câte o linguriță din această pudră, amestecată cu o lingură de ulei de măsline.Se iau zece zile consecutiv, dimineața pe stomacul gol, și se stă culcat timp de zece minute pe partea dreaptă, iar tratamentul durează trei luni, câte zece zile din fiecare lună, la intervale regulate.Rețeta este foarte eficientă, iar în perioada acestui tratament se exclud prăjelile, grăsimile, alcoolul și cafeaua.
Pentru constipație si colita de putrefacție:
Se va consuma pepenele, toată porția, în fiecare dimineață pe stomacul gol, fără a mânca apoi nimic timp de patru ore, apoi prima masă va începe cu patru linguri de tărâțe de grâu înmuiate în apă și eventual îndulcite cu miere de albine.
La persoanele cu digestie dificilă nu este indicată asocierea la aceeași masă a pepenelui roșu cu alimentele mai grele cum ar fi: prăjeli, fripturi, mezeluri, conserve, ori bogate în proteine: ouă, carne, deoarece poate produce indigestie.
Atât pepenele roșu, cât și pepenele galben conțin foarte puțin sodiu și cantități însemnate de potasiu, iar din acest motiv sunt indicate pentru reducerea cantității de sodiu din organism, ceea ce are efecte benefice asupra inimii, cât și a sistemului imunitar în special, cele două fiind elemente de bază în așa numitele regimuri hiposodice.
Pepenele roșu în lupta cu nefrita, pielita și pielonefrita:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona mijlocului.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi) se recomandă a se consuma cantități mari de pepene roșu.Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele rosu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășina de pin și boabele de ienupăr.
Pentru reumatism:
Cura de pepene roșu este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu proceduri externe pentru vindecare, precum și cu gimnastica medicală recuperatorie.Se recomandă 12-20 de zile de cură-tratament cu pepene roșu.
Pentru calculi biliari (pietre la bilă):
Se iau semințe de pepene roșu și se usucă, apoi se dau prin râșnița de cafea și se ia in fiecare dimineață câte o linguriță din această pudră, amestecată cu o lingură de ulei de măsline.Se iau zece zile consecutiv, dimineața pe stomacul gol, și se stă culcat timp de zece minute pe partea dreaptă, iar tratamentul durează trei luni, câte zece zile din fiecare lună, la intervale regulate.Rețeta este foarte eficientă, iar în perioada acestui tratament se exclud prăjelile, grăsimile, alcoolul și cafeaua.
Pentru constipație si colita de putrefacție:
Se va consuma pepenele, toată porția, în fiecare dimineață pe stomacul gol, fără a mânca apoi nimic timp de patru ore, apoi prima masă va începe cu patru linguri de tărâțe de grâu înmuiate în apă și eventual îndulcite cu miere de albine.
La persoanele cu digestie dificilă nu este indicată asocierea la aceeași masă a pepenelui roșu cu alimentele mai grele cum ar fi: prăjeli, fripturi, mezeluri, conserve, ori bogate în proteine: ouă, carne, deoarece poate produce indigestie.
Atât pepenele roșu, cât și pepenele galben conțin foarte puțin sodiu și cantități însemnate de potasiu, iar din acest motiv sunt indicate pentru reducerea cantității de sodiu din organism, ceea ce are efecte benefice asupra inimii, cât și a sistemului imunitar în special, cele două fiind elemente de bază în așa numitele regimuri hiposodice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)