Unul dintre miturile care circulă pe seama vitaminei C este că aceasta este un antioxidant, dar acest lucru nu este adevărat în totalitate.Nutrientul este un agent redox, ceea ce însemnă că în unele cazuri acționează ca antioxidant, iar în altele, ca oxidant.Antioxidanții sunt importanți deoarece ei inhibă reacțiile chimice cu oxigenul sau cu radicalii liberi.Reacțiile de oxidare vătămează celulele, dar vitamina C nu împiedică oxidarea decât în anumite circumstanțe.
Vitamina C este importantă pentru toate animalele, inclusiv oameni, pentru că este vitală pentru producerea colagenului.Colagenul este elementul omniprezent în organism, fiind găsit din abundență în fibrele țesutului conector, care dă corpului formă și sprijină organele.Colagenul este peste tot în organism, iar de vitamina C depinde sinteza lui.În momentul producerii colagenului, se petrec o serie de reacții complexe, unele în interiorul celulei, altele în afara ei.Vitamina C este prezentă în exteriorul celulei, unde rolul ei este de a adăuga hidrogen și oxigen moleculelor a doi aminoacizi: prolină și lizină.
Rezultatul acestui proces este o moleculă-mamă, numită procolagen, care este ulterior modificată în afara celulei obținându-se colagenul.În lipsa vitaminei C, procesul de formare a colagenului este tulburat, rezultând o mare gamă de probleme peste tot în organism.
Cantitatea de vitamina C maximă recomandată este de 60 de miligrame pe zi.O doză de 5-7 miligrame pe zi va preveni scorbutul.Trebuie știut și că ficatul stochează provizii de vitamina C care sunt de ajuns pentru aproximativ trei luni.
Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, este una dintre cele mai mediatizate, dar cel mai puțin înțelese dintre toate vitaminele.
Devenită celebră datorită laureatului Nobel din 1954, Linus Carl Pauling, și recomandată de o mulțime de nutriționiști, vitamina C este într-adevăr un nutrient esențial pentru viața umană.
Laureatul premiului Nobel, Linus Pauling, a susținut permanent administrarea unor doze mari de vitamina C pentru vindecarea și prevenirea răcelilor, pentru prelungirea vieții pacienților cu cancer în fază terminală și pentru prevenirea altor boli.Argumentul de bază al lui Pauling în favoarea dozelor mari este acela că omul este printre puținele animale care nu își produc singure necesarul de vitamina C, fapt ce pare a fi un defect în alcătuirea noastră genetică.Pauling a calculat că un adult are nevoie în medie de 10-12 grame de vitamina C pe zi pentru a preveni mai multe boli.Din pacate însă, cercetările ulterioare nu susțin teza sa.Dozele mari de vitamina C administrate la începutul unei răceli nu reduc decât în unele cazuri severitatea simptomelor.Nici dozele mari administrate bolnavilor de cancer nu s-au dovedit mai folositoare, ba chiar în unele cazuri le-au înrăutățit starea.
Vitaminele sunt solubile în apă sau grăsimi.Cele solubile în grăsimi sunt vitaminele A, D, E, K și se acumulează în zonele corpului unde există depozite de lipide și în ficat.Atunci când sunt luate în cantități mari, vitaminele solubile în grăsimi pot provoca intoxicații.Vitaminele solubile în apă sunt B și C.În cazul în care sunt administrate în exces, ele nu provoacă intoxicații, ci sunt eliminate prin urină.
Este interesant de remarcat că, cele mai multe animale își produc singure vitamina C de care au nevoie, dar ca omul, primatele și porcușorii de Guineea (cobaii) și-au pierdut această abilitate.Din cauza acestei asemănări cu omul, cobaii sunt folosiți în experimente de ani de zile.
Pentru a înțelege ce este și cum acționează vitamina C trebuie să aflăm mai întâi câte ceva despre vitamine în general.Termenul este derivat din combinația a două cuvinte: vital și amine.Vitaminele sunt molecule organice (conținând carbon), care funcționează în principal ca niște catalizatori ai reacțiilor din organism.Catalizatorii sunt substanțe care permit unei reacții chimice să se desfășoare cu mai puțină energie și în mai puțin timp decât în condiții obișnuite.Dacă acești catalizatori lipsesc, așa cum se întâmplă în cazul avitaminozei, funcțiile normale ale organismului pot ceda și asta face individul sensibil la boală.
Deficitul de vitamina C cauzează scorbutul, o boală care azi este întâlnită rar și mai ales la alcoolici, care își extrag necesarul de calorii din alcool.Scorbutul provoacă sângerarea și inflamarea gingiilor, slăbirea rădăcinilor dinților, vindecarea greoaie a rănilor, dureri de articulații, scăderea masei musculare și multe alte probleme.Primul care a recomandat legume și fructe proaspete pentru combaterea scorbutului a fost un fizician scoțian, pe nume James Lind, în 1753.
Vitamina C se găsește în fructe: citrice precum portocale, lămâi, grepfruturi și legume printre care roșiile, ardeiul gras, cartofii.Cantitatea de vitamina C scade foarte mult prin expunere la aer, tăiere și gătire, totuși, ceea ce rămâne este cantitatea necesară unei persoane normale pentru o zi.
Administrarea de vitamina C sub formă de supliment alimentar nu este necesară aproape niciodată.Fiecare aliment pe care îl consumăm în mod obișnuit conține o cantitate destul de mare de vitamina C, încât organismul să nu-i ducă lipsa.De asemenea, luând suplimenți, putem lua prea multă vitamina C, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale.
Vitamina C este o parte importantă a unui regim alimentar sănătos.Nu este însă un medicament-minune și poate avea un efect negativ dacă este administrată în exces.Un regim alimentar echilibrat și sănătos vă asigură cantitatea de vitamina C necesară pentru a preveni scorbutul și alte probleme de sănătate, fără să fie nevoie de administrarea ei sub formă de tablete.
Deoarece este solubilă în apă, oamenii cred că vitamina C nu poate dăuna, indiferent cât de mare ar fi doza în care este luată.Din pacate însă, dozele prea mari din acest nutrient pot avea o serie de consecințe medicale precum eliberarea toxică a fierului anorganic, ceea ce poate conduce chiar la moarte, formarea de calculi renali, diaree, revenirea scorbutului în cazul în care se încetează brusc administrarea de vitamina C, vătămarea smalțului dinților în cazul în care tabletele sunt mestecate, anomalii ale ritmului cardiac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu