Se afișează postările cu eticheta patologii ale creierului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta patologii ale creierului. Afișați toate postările

joi, 17 septembrie 2015

Miturile epilepsiei

   Epilepsia este o boală rară, care nu afectează foarte mulți oameni, dar daca luăm spre exemplu Canada, unde se întâlnesc de două ori mai multe cazuri de infirmitate motrice cerebrală (55.000), distrofie musculară (28.000), scleroza în plăci (39.000) și fibroză chistică (3.400) adunate, deducem că această ipoteza este un mit. 

   Cuvântul epilepsie provine dintr-un termen grecesc care înseamnă posesie.Grecii credeau că demonii erau cauza principală a crizelor epileptice, pe care le considerau ca fiind un fenomen supranatural.Originea ei a fost îndelung deformată de mituri și teamă, iar oamenii încă continuă să susțină concepții false despre această afecțiune.

   Epilepsia se poate manifesta izolat sau însoțită de alte patologii ale creierului cum ar fi infirmitate motrice cerebrală, deficiență mintală, autism, maladia Alzheimer și traumatisme craniene.

   Epilepsia este o boală a sistemului nervos caracterizată prin crize repetate, convulsive și pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice.

   Se spune că nu se poate prevedea ce face o persoană în timpul unei crize epileptice, dar crizele urmează de obicei o schemă stabilită și persoana acționează cam în același fel de fiecare dată.Comportamentul său poate fi neadecvat, dar este puțin probabil să constituie un pericol pentru ceilalți.Stăpânirea cu forța nu este indicată, din contră, o criză epileptică își urmează cursul și nu poate fi oprită.



   S-a afirmat de multe ori, într-un mod greșit, că limba poate fi înghițită în timpul unei crize, dar, din punct de vedere fizic, este imposibil de realizat acest lucru.

   Despre faptul că epilepsia afectează doar copiii nu este adevărat nici acest lucru, epilepsia îmbolnăvind bătriânii de peste 65 de ani la fel de des ca și copiii cu vârste mai mici de 10 ani.La vârsta a treia, crizele epileptice sunt adesea consecințele altor probleme de sănătate cum ar fi un accident cerebral vascular sau o afecțiune cardiacă.

   S-a afirmat că epilepsia este contagioasă, dar ea nu poate fi contractată printr-un simplu contact cu o persoană bolnavă.

   Altă concepție ar fi că epilepsia nu este mortală, dar ea rămâne o boala foarte gravă și din cauza căreia mor anumiți pacienți, datorită crizelor prelungite.

   Altă idee falsă este aceea că trebuie așezat ceva între maxilarele unei persoane epileptice în timpul crizei, dar este destul de periculos pentru că există riscul ca ea să-și știrbească dinții, să-și spargă gingiile sau chiar să-și distrugă maxilarul.De fapt, primele îngrijiri care sunt cele mai potrivite sunt și cele mai simple.Ele constau în întoarcerea încet a persoanei pe o parte și așezarea unei perne sau a unei haine împăturite sub capul său pentru a o împiedica să se rănească.

   Se spune că persoanele afectate de epilepsie sunt handicapate și nu pot lucra, dar este neadevărat, căci ele au aceleași abilități și sunt dotate cu aceeași inteligență ca majoritatea oamenilor sănătoși.Unii epileptici au crize grave și într-adevăr nu pot lucra; alții însă au o productivitate normală și își desfășoară o carieră de succes.Chiar dacă se crede că persoanele epileptice nu ar trebui să ocupe posturi care prezintă responsabilități și sunt generatoare de stres, un epileptic se descurcă normal la locul de muncă.
   Crizele epileptice sunt întâlnite la oameni din toate domeniile profesionale și care se află pe toate scările ierarhice, oameni de afaceri, guvernanți, artiști și liber profesioniști.Uneori nu ne dăm seama de probleme lor, chiar în zilele noastre, ele nespunând nimic cu referire la acest subiect de teamă că nu vor ști ce cred ceilalți despre ei.
   Afirmația că persoanele afectate de epilepsie sunt limitate din punct de vedere fizic în ceea ce fac este într-o anumită proporție neadevărată, pentru că în majoritatea cazurilor epilepsia nu micșorează aptitudinile fizice, dar anumite persoane mai grav afectate ar putea să aibă activitățile fizice pe care le au de desfășurat, mai limitate.  

ShareThis