Articolul de astăzi este o urmare a acestuia și vă invităm să citiți despre beneficiile uimitoare ale clorofilei.
Ce fel de mlădițe verzi trebuie să folosim?
Se folosesc numai tulpini de plante alimentare.Tulpinile plantelor pe care nu le cunoașteți sau a căror proveniență este incertă nu vor fi niciodată folosite, deoarece pot avea efecte toxice imprevizibile (fie datorită toxicității plantei în sine, fie datorită stropirii plantei cu substanțe chimice, îngrășăminte etc.).Cu cât verdele plantei este mai intens, cu atât efectele sale vor fi mai puternice, deoarece și conținutul de clorofilă va fi mai ridicat.
Să vedem câteva plante frecvent folosite în terapia cu clorofilă:
- fire verzi de zarzavat: pătrunjel sau țelină, în anumite cazuri frunze de ceapă verde sau usturoi,
- tulpini tinere de urzică sau frunze verzi de leurdă ori păpădie,
- mlădițe verzi, de circa 8 cm înălțime, de grâu, orz sau ovăz,
- tulpini tinere de lucernă.
Cât durează o astfel de cură și cum se face?
De la bun început, trebuie menționat faptul că în ciuda aparenței simplității procedeului, efectele sale asupra organismului sunt foarte puternice.Ca urmare, această cură poate fi resimțită ca un șoc de către organism, dacă nu începem gradat.
O cură standard cu clorofilă durează 12 zile și va decurge astfel:
În prima zi de cură nu se va bea mai mult de un sfert de pahar (50 ml) de extract de clorofilă, care va fi luat în doză unică, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de masa de dimineață.
A doua zi de cură se va dubla cantitatea de extract (100 ml), care va fi băut în două reprize, cu 30 de minute înainte de masa de prânz și de seară.
Între ziua a treia și a unsprezecea se mărește doza cu câte un sfert de pahar pe zi (150 ml, 200 ml, 250 ml etc.), repartizându-se în trei părți egale, luate cu 30 de minute înaintea celor trei mese principale.
În a douăsprezecea zi se bea câte un pahar de extract de clorofilă înaintea fiecărei mese.
Este de preferat ca în ultima zi de cură să nu se consume altceva decât orez fiert și sărat după gust, pentru ca efectele de dezintoxicare să fie mai intense.
Principalele efectele ale curei cu clorofilă:
Este un excelent mijloc de purificare în perioada de primăvară-vară, fiind ușor de aplicat și extrem de eficient.
Cel mai rapid se va simți efectul de accelerare al tranzitului intestinal, ceea ce va determina o binevenită eliberare a colonului de toxinele acumulate peste iarnă.Dacă extractele vegetale sunt prea puternice pentru dvs. și vă provoacă diaree, atunci le veți lua în doze mai mici și veți bea în paralel ceaiuri de mentă, coada-racului sau scoarță de stejar, pentru a controla procesul.
Al doilea care va simți beneficiile acestei cure, va fi sângele.Tulburările de coagulare, anemia, carențele de calciu și magneziu vor fi rapid compensate de aceasta cură.Hemofilia, chiar anumite forme de leucemie răspund foarte bine la această formă de tratament.
Pielea este cea de-a treia "țintă " a curei cu clorofilă.Acneea rebelă, diferitele forme de alergie, sensibilitatea la infecții vor fi puse pe fugă cu ajutorul tratamentului cu extracte verzi.Tenul va deveni curat și luminos, pielea va căpăta o strălucire sănătoasă.
Gastritele și ulcerele de primăvară se ameliorează și ele cu ajutorul acestei cure.Folosiți mai ales extractele din plante aromatice blânde (pătrunjel, țelină) și urzică (care este cicatrizantă și antiacidă), care vor proteja pereții stomacului și vor combate bacteriile de la acest nivel (inclusiv celebrul Helicobacter pilori).
Astmul sau bronșita vor fi și ele ameliorate de această cură, deoarece clorofila inhibă și distruge bacteriile, favorizând procesul respirator.
Astenia de primăvară va fi combătută, mai ales dacă vom folosi plante mai amare (frunzele de păpădie sunt excelente), în timp ce stările de oboseală vor fi risipite de extractele verzi de pătrunjel și țelină, adevărate tonice aromatice.
Desigur, trebuie să menționăm efectele sale excepționale pentru oamenii care lucrează într-un mediu toxic, care sunt expuși la radiații (cum ar fi cele ale monitoarelor calculatoarelor, razele X ale aparatelor de analiză), care au avut sau au o hrană cu mulți aditivi sintetici sau cu multă carne.
Clorofila protejează vasele de sânge împotriva sclerozării, ține la distanță infecțiile bacteriene indiferent de localizare (chiar și pericardita, inflamația mușchiului cardiac, a fost tratată cu succes cu acestă terapie).
Cui îi este recomandată cura cu clorofilă?
Firește, ca orice cură de primăvară-vară, și terapia cu clorofilă este adresată practic tuturor persoanelor, fie ele tinere sau în vârstă.Deși este eficientă și în boala canceroasă ori în cele tumorale benigne, cura cu clorofilă este recomandată în special persoanelor sănătoase.Periodic, mai ales la schimbările de anotimp, organismul are nevoie de dezintoxicare, iar clorofila este un mijloc sigur și eficient de purificare, care va asigura premisele unei stări de sănătate excelente și a unei forme fizice și psihice maxime.
O a doua categorie căreia i se adresează cura cu clorofilă este aceeea a persoanelor care au afecțiuni cronicizate.Astmul și bronșitele (inclusv cele tabagice), hepatita cronică (inclusiv fazele pre-cirotice și cirotice), reumatismul cronic și cel degenerativ, guta și multe alte boli pot fi ameliorate și chiar vindecate cu ajutorul extractelor verzi.
Bătrânii și convalescenții, adolescenții cu tulburări hormonale vor beneficia, de asemenea, de efectele reglatoare excepționale ale extractelor de clorofilă.
De asemenea, obezitatea, inclusiv cea care apare pe fond de dezechilibru hormonal, răspunde foarte bine la acest tratament, asociat cu o cură vegetarian-crudivoră.
Cui îi este contraindicată cura cu clorofilă?
Aceasta cură este contraindicată persoanelor cu diaree acută, cu colită de fermentație, precum și celor al căror colon este foarte sensibilizat.
Persoanele care au suferit operații de by-pass coronarian, care suferă de tromboză vor face această cură numai la recomandarea și sub supravegherea medicului.
Această dietă încurajează un consum mare de carbohidrați și limitează la minimum grăsimile, asigurând o slăbire de durată, constantă și echilibrată.
Complexitatea dietei este foarte redusă, regimul este ușor de urmat, potolește senzația de foame, este foarte sănătos.
Să vedem ce cunoaștem despre grăsimi:
Sunt periculoase pentru inimă, cauzează boli cardiovasculare și chiar unele forme de cancer.
Conțin cel puțin de două ori mai multe calorii decât alte alimente.
Sunt de 7 ori mai ușor de transformat în grăsime corporală, comparativ cu carbohidrații.
Ne determină să ne pierdem apetitul pentru mâncăruri sănătoase.
Cu toții avem nevoie de grasimi, desigur, dar de alt tip și în cantități mult mai mici decât consumăm de obicei.
Carbohidrații complecși:
Nu îngrașă, sunt foarte sănătoși și sunt greu de transformat în grăsimi corporale.
Reprezintă cea mai importantă sursă de energie.
Creierul nostru depinde de ei în exclusivitate.
Principalel reguli ale dietei:
Mâncați mai puțină grăsime.
Învățați să alegeți mereu varianta optimă (lapte degresat, brânză slabă, carne de pui sau pește, în loc de porc).
Înlocuiți felurile de mâncare prăjite cu cele preparate la cuptor sau aburi.
Consumați mai mulți carbohidrați complecși (mai ales cereale integrale, dar și pâine, cartofi, legume, fructe).
Mâncați mai puține dulciuri (zahăr simplu, băuturi răcoritoare, bomboane, prăjituri etc).
Consumați mai multe fructe, legume și salate, făcându-le o parte importantă a dietei dvs.
Creșteți aportul de fibre din alimentație, mâncând mai multe oleaginoase și cereale integrale.
Ce nu fac femeile pentru a arăta cât mai bine? Și când ne gândim la musculatura abdominală, sacrificiile sunt și mai mari.
Dacă abdominalii sunt o grupă musculară pentru care lucrați din greu trebuie să știți că antrenarea corectă a acestora este doar o parte din programul destinat unui abdomen de excepție.
Nutriția în cazul celor care au probleme cu țesutul adipos și antrenamentele cardiovasculare sunt la fel de importante.Nu poți încorda grăsimea este o vorbă a culturiștilor, extrem de îndreptățită.
Vă prezentăm în continuare trei programe de antrenament la sală care vă vor garanta o musculatură abdominală de excepție.
Programul numărul 1:
Ridicarea picioarelor din atârnat la bară fixă, două serii maxim.
Flexii ale trunchiului la banca declinată, două serii maxim.
Flexii laterale pentru oblici la banca declinată, două serii maxim.
Flexii ale trunchiului cu frânghie la scripeți, două serii maxim.
Programul se lucrează de două-trei ori pe săptămână.
Dacă aveți probleme cu țesutul adipos, adăugați alte două-trei ședinte aerobice săptămânal, pe care vi le recomandăm indiferent de programul de antrenament pentru abdominali ales.
Programul cardiovascular (aerobic): bicicletă staționară sau alergare în aer liber timp de 30 de minute.
Programul cardiovascular se va lucra în alte zile decât cele destinate antrenamentelor de fitness sau culturism.
Programul numărul 2:
Ridicări ale genunchilor din atârnat la aparat, patru serii maxim.
Flexii abdominale din întins pe spate cu picioarele sprijinite pe o bancă, patru serii maxim.
Ridicări de trunchi pentru oblici din picioare cu o bară pe spate, trei serii maxim.
Programul numărul 3:
Aducerea genunchilor la piept din șezând pe marginea unei bănci, trei serii maxim.
Ridicări de trunchi cu răsuciri la banca declinată, trei serii maxim.
Flexii abdominale din întins pe spate cu picioarele sprijinite pe o bancă, trei serii maxim.
Fenomenul paranormal e totdeauna de actualitate:
Când vine vorba despre oameni capabili să perceapă sau să transmită informații fără ajutorul celor cinci organe de simț, folosind numai influențele energetice asupra celor însuflețite sau neînsuflețite, atunci sigur se produce un fenomen paranormal.
Cea mai simpla definiție a unui fenomen ce depășește granițele obișnuitului ar suna cam așa: ceva bizar, inexplicabil pentru noi, oamenii normali, fără aptitudini ieșite din comun.
Iată de ce în vechime vrăjitorii erau considerați aleși, înzestrați cu darul de a vorbi zeilor și de a interpreta poruncile primite de la ei.
Telepatia la animale:
Începând cu a doua jumătate a anilor ’70, de o mare popularitate s-a bucurat în Occident fenomenul telepatiei la animale.
Totuși, subiectul nu era o noutate, pentru că încă din Antichitate erau cunoscute și apreciate capacitățile vindecătoare ale reprezentanților regnului animal.
Să nu uităm că animalele domestice sunt prietenii noștri:
Ultimele cercetări în domeniu arată că pisicile și câinii înzestrați cu asemenea însușiri deosebite trăiesc în medie cu trei până la cinci ani mai mult decât oamenii ce prezintă înclinații de acest gen.
Iata câteva exemple:
Călăria ne ajută să ne detensionăm și să ne refacem cu ușurință echilibrul psihic.Tovărășia papagalilor vorbitori atenuează durerile cardiace.Iar joaca sau numai simpla companie a pisicilor ajută la scăderea presiunii arteriale, la relaxarea nervilor și diminuează semnificativ stările de anxietate.
Pisica este un doctor extraordinar:
De-a lungul vieții pisica s-a dovedit a fi un student la medicină foarte silitor, devenind în cele din urmă un medic experimentat.
Centrul lor energetic reglează ritmul cardiac al persoanei de care se atașează.
De asemenea, tovărășia unei pisicuțe previne bolile articulatorii, durerile de cap și grăbește vindecarea rănilor stăpânului său.
În sânul familiei pisica e totdeauna un ajutor real, mai ales pentru cei suferinzi.
Un medicament viu, ea însăși stabilește fără urmă de îndoială diagnosticul celui în cauză.Cum reușește acest lucru, vă întrebați? Ei bine, ridicind lăbuța spre locul care ne provoacă dureri, ea indică exact organul bolnav.
Energia pozitivă a micilor feline:
Dacă o lăsăm să se apropie de noi și ne concentrăm energia pe aceleași lungimi de undă cu câmpul ei energetic, în scurt timp durerea va înceta.Se poate spune că e doar o senzație, un fel de autosugestie.Dar nu e chiar așa de simplu.Rolul companionului nostru nu trebuie niciodata diminuat.Pentru că el a fost și este medicul și medicamentul nostru.Așa că dacă vreodată bronșita sau pneumonia vă vor răpune, nu disperați.Aveți încredere în pisoiul dumneavoastră!
Cum ne poate vindeca o pisică:
Foarte simplu.Micul prieten se cuibărește în poala noastră și încălzește cu trupul lui locul care ne doare.Desigur, nu toată lumea crede aceste lucruri ca fiind reale.E greu de acceptat faptul că o pisică poate fi înzestrată cu puteri tămăduitoare.Mai ales medicii sunt cei mai circumspecți.Totuși nu trebuie sa minimalizăm.
Ședințe de psihoterapie la domiciliu și la orice oră:
Mecanismul vindecător al felinelor este extraordinar de complex.
Nu întâmplător el implică forțe electromagnetice.Acestea stimulează activitatea organismului uman.
Datorită câmpului electromagnetic extrem de puternic, animalele, și mai ales câinii și pisicile, pot fi considerate psihoterapeuți ideali.
Astăzi oamenii de știință studiază foarte serios acest fenomen.
Ei recomandă cu fiecare ocazie adoptarea unui animal în fiecare familie.
În Tunisia, sub fiecare acoperiș descoperim o pisică.
Ele sunt vaccinate în mod regulat de către medicii veterinari.
De aceea ele nu prezintă nici un pericol dacă zgârie pe cineva sau dacă se poate întâmpla să muște.
Pentru un plus de savoare și pentru un efect răcoritor instant, vă dădeam aici câteva idei.
Astăzi vă dezvălui câteva rețete în care vedeta este banalul măr sau mai exact sucul de mere.
Se amestecă câte patru linguri de suc de mere și suc de struguri albi și o lingură de sirop de vișine.Se adaugă gheață pisată și se umple paharul cu apă minerală.
Se amestecă bine 70 g suc de mere cu 30 g sirop de mentă.Se servește cu frișcă.
Se amestecă un pahar de piure de mere cu un pahar de suc de coacăze, adăugând treptat și un pahar de frișcă.Se servește cu cuburi de gheață.
Se dau două mere pe răzătoare și se amestecă cu două linguri de zahăr și puțină scorțișoară (un vârf de cuțit).Se adaugă frișcă și se pun în mixer.Se servește cu cuburi de gheață.
Se fierb două pahare de apă cu zahar și coajă de lămâie.Se dau pe răzătoare două mere mari și se stropesc cu zeamă de lămâie.Se dau prin sita 300 g de prune, după care se amestecă toate componentele.Se servește cu cuburi de gheață.
Se amestecă la mixer 70 g de chefir cu 50 g de piure de mere și 30 g de sirop de vișine.Se servește cu cuburi de gheață.
Se amestecă la mixer 200 de grame de suc de mere cu sucul de la o lămâie și o lingură de miere.Se servește cu cuburi de gheață.
Se amestecă la mixer 80 g de înghețată de fructe cu 70 g de suc de mere.Se servește cu ciocolată rasă sau fructe din dulceață.
Se fierbe 1/2 litru de apă cu trei linguri de sare și cuișoare, după care se lasă să se răcească.Se dau apoi cinci mere pe răzătoare (merele vor fi stropite cu suc de lămâie), se amestecă cu apa răcită și se adaugă, după gust, suc de lămâie sau de coacăze.
Se amestecă câte patru linguri de sirop de mere și de morcov cu două linguri de suc de lămâie.Se adaugă zahăr după gust și se umple paharul cu apă minerală.Se servește cu cuburi de gheață.
Se iau pahare înalte și se pune gheață pisată (2/3 de pahar).În fiecare pahar se adaugă 80 g suc de mere și câte 10 g suc de lămâie și sirop de vișine.
Se amestecă 50 g de suc de mere cu 50 g suc de portocale (sau de piersici) și tot atâta înghețată.Dacă se folosește sucul de portocale, se ornează cu coaja rasă.
Scalpul gras și părul cu tendințe de îngrășare reprezintă o reală problemă pentru multe persoane.
Veți găsi în acest articol câteva idei de măști și tratamente pentru părul gras, care vor da rezultate după mai multe aplicări.
Părul gras și subțire este o problemă estetică, dar poate avea cauze hormonale sau alimentare.Dacă știți că mâncați sănătos și aveți analizele la zi, înseamnă că aveți nevoie de niște măști eficiente pentru păr gras, sau de tratamente naturale pentru păr gras și subțire.Dacă podoaba capilară are firele foarte subțiri, este și normal ca ele să se îngrașe repede de la cantitatea de sebum secretată de piele.
În plus, dacă aveți și o producție de sebum crescută și părul subțire și fin, aveți nevoie de măști pentru păr gras care să vă te scape de părul lins și lipsit de vigoare în mod natural.
Mască pentru păr gras și mătreață:
Masca pentru păr gras și mătreață cu lămâie și albuș de ou este simplu de făcut și nu vă costă foarte mulți bani (ingredientele sunt la îndemâna oricui, dacă nu cumva le aveți deja prin frigider).
Pentru a curăța corect și fără accidente nedorite masca pentru păr gras, nu folosiți apă caldă sau fierbinte.Albușul de ou se coagulează (se gătește) la 60 de grade, deci spălați masca cu apă călduță sau rece dacă vreți să nu aveți albuș de ou prin păr câteva zile după aplicarea măștii.
Albușul de ou are o serie de beneficii pentru părul gras și plin de mătreață: controlează secrețiile de sebum, curăță foliculii, prin urmare înlătură excesul de sebum din firele de păr.În plus, albușul de ou conține o enzimă activă care ucide bacteriile și alți microbi și astfel reduce mătreața și vă ferește de suprainfecții.
Lămâia, sau, mai bine zis, zeama stoarsă pe loc de la una sau două lămâi are o multitudine de beneficii pentru păr, mai ales dacă este gras și plin de mătreață.Zeama de lămâie reduce producția de sebum din glandele scalpului și are proprietăți antiseptice care vor înlătura bacteriile cauzatoare de mătreață și coșuri.
Pentru această mască aveți nevoie de un albuș
de ou și o lingură de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă.
Amestecați
bine ingredientele, puteți chiar să bateți albușul până formează vârfuri
sticloase, dacă doriți un tratament mai ușor de aplicat.
Aplicați pe părul curat și lăsați să acționeze circa 10 minute, apoi clătiți bine cu apă călduță sau rece.
Măștile pentru păr gras și subțire pot conține substanțe hrănitoare și hidratante, fără să încarce firul de păr.Cele mai bune pentru scalpul cu probleme sunt acele măști pentru păr gras cu argilă și măștile pentru păr gras și mătreață, menite să curețe firul de păr de sebumul în exces.
Mască pentru păr gras cu argilă verde:
Argila verde este un bun ingredient în măștile de păr, deoarece ajută la înlăturarea impurităților și ajută tenul și pielea în general.Pe de altă parte, argila verde este ideală în măștile pentru păr gras și mătreață, sau în tratamentele pentru păr gras și subțire deoarece reglează nivelul de sebum secretat.
Aveți nevoie de :
- 4 linguri de argilă verde pudră,
- sucul de la jumătate de lămâie,
- apă,
- un pahar sau vas din ceramică.
Amestecați argila cu puțină apă minerală (sau plată, dar nu de la robinet), apoi adăugați sucul de lămâie și aplicați pe părul umed, masând bine rădăcina firelor de păr.Tratamentul cu argilă se lasă să acționeze 20 de minute, apoi se clătește bine cu apă caldă.
Să continuăm acest articol cu următoarele vitamine din grupul B.
B4: vitamina B4 (adenina) are funcţii si indicaţii terapeutice, mai puţin cunoscute.Ea, alături de alte vitamine B, intervine în funcţiile sistemului nervos cât si cele ale sistemului hematopoietic.
Carenţa vitaminei B4 modifică echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei şi granulopeniei.
Administrarea sulfamidelor şi a antibioticelor creşte consumul de vitamină B4.
Ea are un rol important în metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, în funcţiile suprarenalelor și a proceselor creşterii.
Surse: alimente din regnul animal si vegetal.Cea mai importantă sursă este drojdia de bere.
Sintetizarea vitaminei B4 de către flora bacteriană intestinală este redusă la om.
Absorbţia vitaminei B4 se realizează la nivelul intestinului subţire.
În sânge, concentraţia cea mai mare de vitamina B4, este în hematii.
Eliminarea vitaminei se face prin urină, fecale, transpiraţie.
B6: vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul şi piridoxamina.
În mediu alcalin şi acid sunt sensibile la lumină.
Regnul vegetal oferă o importantă sursă de vitamină B6.Sursele de obţinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta grupă.
Absorbţia vitaminei B6 se realizează la nivelul intestinului sub formă liberă şi mai bine combinate cu proteine.
În organismul animal predomina piridoxamina.
Vitamina B6 intervine în metabolismul substanţelor organice şi intră în compoziţia unui mare număr de enzime cu funcţie de oxidoreducere.
Participă la biosinteza sfingozimei cu rol în metabolismul lipidelor.
Eliminarea vitaminei B6 se face în cea mai mare măsură pe cale renală şi scade cu vârsta.
B12: vitamina B12 este compusă din substanţe cristalizate, de culoare roşie, solubile în apă şi alcool, stabile în aer şi în mediu acid.
Rezistă la 120 de grade C, timp de 20 minute.
Vitamina B12 se găseşte mai puţin în regnul vegetal şi mai mult în alimentele de origine animală (ficat, splină, creier, muşchi).Principala sursă de vitamină B12 este sinteza microbiană.
Biogeneza vitaminei B12 are loc sub acţiunea a numeroase bacterii din sol şi a bacteriilor intestinale, mai ales din colon.
Absorbţia vitaminei B12 se realizează la nivelul mucoasei intestinale, în prezenţa unui factor intrinsec produs de mucoasa gastrică şi cu care alcătuiește factorul antipernicios depozitat în ficat.
Vitamina B12 absorbită şi reţinută la nivelul intestinului pierde proprietatea de a difuza, reconstituind prima fază a absorbţiei intestinale.
Factorul intrinsec are rol de protecţie în absorbţia intestinală prin formarea unor compuşi de inactivare a vitaminelor B12.Factorul intrinsec activ fixează până la 264 de micrograme vitamină B12\mg.
Vitamina are rol în hematopoieză şi mai ales în eritropoieză.Cea mai importantă acţiune a acestei vitamine este anemia pernicioasă de tip Biernner, unde intervin modificări ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.
B13: vitamina B13 are structura chimică asemănătoare acidului azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol în stimularea creşterii puilor, porcilor.
B14: vitamina B14 este extrasă din urina umană, are rol în hematopoieză.
B15: vitamina B15 (acidul panganic) se găseşte în alimente de origine animală.
Intervine în procesele enzimatice şi, în cantitate de 2 mg\zi acoperă nevoile organismului.
Acidul folic: este un derivat al acidului pteroilglutamic, face parte dintr-un complex de vitamine active asupra unor microorganisme şi specii animale, cu rol important în procesele hematopoiezei.Se găseşte în regnul vegetal şi animal.
Excesul de sebum face că tenul nostru să aibă fel și fel de probleme: coșuri, puncte negre, comedoane, apar peste tot: pe frunte, pe nas, pe bărbie.
Haideți să descoperim împreună câteva remedii eficiente în tratarea acestor imperfecţiuni.
Mască cu aloe vera, castravete, iaurt şi miere:
O combinaţie excelentă pentru pielea, care oferă numeroase beneficii şi tratatează problemele cauzate de excesul de sebum pe timpul verii.
Aloe vera are proprietăţi calmante şi ajută la reglarea secreţiei de sebum.
Acidul lactic din iaurt realizează un peeling delicat care desfundă porii şi elimină celulele moarte.
Castravetele oferă hidratare intensă, iar mierea are proprietăţi antibacteriene, prevenind apariţia coşurilor.
Preparare:
Se extrage gelul dintr-o frunză de aloe sau se folosește o lingură cu gel de aloe vera din comerţ.
Se amestecă în blender împreună cu câteva felii de castravete (de la frigider, pentru efect răcoritor).
Se adaugă apoi o linguriţă cu miere şi una cu iaurt simplu, se amestecă bine şi se aplică pe tenul curat, în special în zona T.
Se lasă masca să acţioneze timp de cel puţin 15 minute, apoi se clăteşte tenul cu apă călduţă.
Mască cu albuş de ou, castravete, zeamă de lămâie şi mentă:
Castravetele are un puternic efect hidratant şi astringent, combătând astfel aspectul de piele lucioasă cauzat de exesul de sebum.
Combinat cu albuşul de ou, care tonifică şi oferă supleţe tenului datorită conţinutului de vitamina A, lămâia bogată în acid citric ce echilibrează pH-ul şi uniformizează culoarea pielii, devine un aliant esenţial în lupta împotriva imperfecţiunilor în zonele cu probleme.
Preparare:
Se pune în blender jumătate de castravete mic, un albuş de ou, o linguriţă cu zeamă de lămâie şi o linguriţă cu mentă proaspătă, cu efect răcoritor.
Se aplică pasta obţinută pe faţă şi se lasă să acţioneze timp de 20 de minute.
Se clăteşte fața cu apă călduţă, iar la final cu un jet de apă rece.
Mască cu miere şi măr:
Fructele conţin numeroase vitamine, minerale şi acizi benefici pentru piele, în special pentru cea cu tendinţă de îngrăşare.
Merele sunt excelente pentru a elimina celulele moarte şi a elibera porii blocaţi datorită conţinutului de acid glicolic, o substanţă care este conţinută şi de cremele şi loţiunile din comerţ, menite să trateze acneea.
În combinaţie cu mierea, care are efect antibacterian, se transformă într-o armă deosebit de eficientă împotriva coşurilor care apar pe timpul verii din cauza transpiraţiei şi a excesului de sebum.
Preparare:
Se pune în blender o jumătate de măr curăţat de coajă, apoi se amestecă piureul obţinut cu o linguriţă cu miere.
Se aplică pe faţă şi se lasă să acţioneze până când masca este complet uscată, timp de aproximativ 15-20 de minute.
Se clătește fața cu apă călduță.
Dacă în această postare am scris câteva idei pentru ca o zi mai puțin bună să poată fi transformată, să continuăm în aceeași manieră și articolul de astăzi.
Scapă de energia negativă:
Suprasolicitarea înseamnă stres și chiar energie negativă.Lucrul în condiții solicitante poate da rezultate bune, dar supunerea constantă a organismului la influența cortizonului (hormonul produs de stres) poate afecta celulele sănătoase.Astfel, stresul produce căderi de energie și deprimare, care te fac să renunți la gimnastică, la plimbările în aer liber sau la alte lucruri plăcute.
Planifică-ți activitățile:
Cu toții știm cum este să te simti extenuat și copleșit de muncă, iar uneori chiar și lucrurile cele mai simple te pot stoarce de vlagă.Pentru a nu-ți risipi inutil energia, planifică-ți riguros activitățile.Dă telefoanele importante la timp.Când te duci la cumpărături, asigură-te că ai luat tot ceea ce este necesar pentru întreaga familie în decurs de o săptămână.Dacă ai de rezolvat mai multe probleme urgente, scrie-le pe o listî, în ordinea importanței lor și fixează-ți o dată limită pentru a le duce la bun sfârșit.În acest fel, vei reuși să reduci semnificativ stresul și nu te vei mai simți în permanență obosită.
Fă haz de necaz:
Nemulțumirile și plictiseala reduc enorm nivelul de energie din corp.Dacă, de exemplu, actualul loc de muncă este sursa nemulțumirilor, încearcă să-ți cauți un altul, mai potrivit.Sau, dacă relația ta sentimentală nu merge așa de bine, încearcă sa rezolvi chiar acum problemele cu care vă confruntați.Atunci când o situație ți se pare mai complicată, cere părerea unui psiholog sau sfătuiește-te cu o prietenă de încredere.Toată lumea are zile proaste, dar o atitudine pozitivă și capacitatea de a face haz de necaz de câte ori e nevoie te vor ajuta să scapi de stres și să-ți păstrezi energia.
Elimină infecțiile:
Chiar și probleme minore de sănătate, precum răceala și gripa, pot să-ți dea organismul peste cap.Ca să scapi ușor de ele, fortifică-ți corpul mâncând sănătos și odihnindu-te suficient.Dacă starea de oboseală nu dispare, fă o vizită medicului tău de familie.Dacă, fără să fi fost bolnavă, te simți totuși obosită, du-te la doctor pentru a elimina cauza acestei stări.
Consumă energizante:
Este greu de spus dacă există vreun înlocuitor ideal pentru un regim alimentar sănătos.Se pare că, mai degraba, nu.Oricum însă, chiar dacă nu pot inlocui 100% o dietă echilibrată, specialiștii recomandă următoarele substanțe ca fiind energizanți eficienți: vitaminele B și C, coenzima Q10, cromul, magneziul, precum și ginseng-ul.
5 produse care îți dau un plus de dinamism:
Coenzima Q10, energizant.
Tonotil-N, indicat împotriva stresului, anorexiei.
Geriforte, regenerativ, revitalizant, antistres.
Spectrum-Ginseng, crește rezistența la stres.
Confit Guarana, bomboane, îndepărtează oboseala.
Fă mișcare:
Esti prea obosită ca să faci gimnastică? Încearcă să-ți faci timp și pentru așa ceva, deoarece exercițiul fizic întărește organismul și produce endorfine, celulele care dau senzația de mulțumire deplină.Cel mai important lucru nu este cât de dificile sunt exercițiile fizice, ci cât de des le faci.Dacă detești clasicele exerciții de gimnastică, fă-ți obiceiul de a merge pe jos, cel puțin o jumătate de oră zilnic.
Se spune din bătrâni că sângele roșu se curăță foarte bine cu ”sânge verde”.
În jurul nostru, în natură, în fiecare frunză verde și fir de iarbă există o substanță, una singură, care este cheia tuturor transformărilor: clorofila.Descoperirea ei a revoluționat biologia, fiind decriptat astfel procesul prin care razele soarelui dau viață pământului: fotosinteza.
Micile molecule de clorofilă, uluitor de asemănătoare globulelor roșii: elementul de bază al sângelui uman, sunt temelia vieții pe această planetă.Ele mențin în viață nu numai plantele, ci (conform ultimelor descoperiri) și animalele.Reflexul animalelor carnivore de a paște efectiv plante verzi are ca explicație efectele tămăduitoare ale clorofilei, care are și asupra organismului uman efecte benefice uluitoare.
Sângele verde, cum mai este numită această substanță, ne dezintoxică organismul, ne reglează tranzitul intestinal, ne vindecă și ne alină rănile, încetinește procesul de îmbătrânire, ne protejează împotriva radiațiilor cancerigene, precum și împotriva substanțelor chimice nocive.
Pe măsura ce studiile biologice avansează, este pusă în evidență o legătură uluitor de puternică, misterioasă, între om și această substanță vitală.Se pare că organismul uman este programat să interacționeze intens cu acest elixir verde, care-i modifică în bine majoritatea proceselor vitale.
Cea mai intensă acțiune a clorofilei se exercită asupra sângelui uman, compensând carențele în anumite minerale, ajutând la eliminarea toxinelor.
Ideea populară cum că o cură de urzică, de leurdă sau de spanac verde "înnoiește sângele " și-a găsit astfel un suport experimental extrem de serios.
Oamenii de știință au căutat să dezlege misterul acestei interactiuni între "sângele plantei " și sângele uman, lucru care nu este foarte ușor.În schimb, studiile au pus în evidență o acțiune cu mult mai amplă a extractelor de clorofilă, așa încât a prins contur ideea unei terapii cu clorofilă.
Terapia cu clorofilă constă pur si simplu în administrarea pe cale orală de extracte vegetale foarte bogate în clorofilă.Ultimele studii de specialitate efectuate pe această temă au avut rezultate excepționale.
Clorofila declanșează procese puternice de dezintoxicare, favorizează asimilarea și fixarea mineralelor vitale, stopează infecțiile.
Aplicată extern, cicatrizează rănile și mărește viteza de regenerare a țesuturilor.
Ar fi o inovație foarte importantă pentru industria farmaceutică și alimentară, extragerea, izolarea și introducerea clorofilei în alimentele de uz comun.
Pentru a obține extractele pentru o cură cu clorofilă nu avem nevoie de o aparatură prea sofisticată.Este foarte util să avem un mixer electric, dar în absența acestuia, extractele de clorofilă pot fi obținute și manual.
Iată cele două metode de obținere a extractului de clorofilă:
Metoda1, cu ajutorul mixerului electric:
Rețeta pentru obținerea unui pahar (200 ml) de extract de clorofilă este următoarea: într-un vas de plastic se pune un mănunchi de mlădițe verzi de plante (grosimea mănunchiului este cât să poată fi cuprins între degetul mare și arătător) și un pahar de apă plată sau apă de izvor.Se mărunțește planta foarte bine (timp de 3-5 minute) cu ajutorul mixerului, după care se filtrează imediat printr-un tifon.Se consumă preparatul imediat după filtrare, astfel încât să nu se oxideze.
Metoda 2, prin macerare:
Aceeași cantitate de mlădițe verzi se toacă mărunt pe o planșetă de lemn.Imediat după tocare, planta este pusă cu tot cu suc într-un pahar cu apă plată sau apă de izvor și se lasă la macerat la temperatura camerei, vreme de șase ore, după care se filtrează prin tifon.După filtrare, extractul obținut se consumă imediat.
Daca vrei sa arăți mereu în formă optimă nu-ți trebuie prea mulți bani.Și nici foarte mult timp.Un efort tot trebuie să faci: puțin aerobic.
Aerobicul este un sport foarte eficient când este însoțit de un regim de slăbit.
Cum marea problemă a femeilor este abdomenul, care uneori crește și nu mai dă înapoi, vă recomandăm câteva exerciții simple, dar de efect.
Efectul se vede după doua luni de mișcare, combinată cu un regim alimentar, însă merită efortul.
Exerciții recomandate:
Se stă pe spate, se țin coatele în exterior, picioarele ușor depărtate și se ridică ușor capul, cu bărbia în jos, de 20 de ori.
Stând în fund, cu coatele sprijinite de podea, se strânge la piept câte un picior alternativ, de câte 20 de ori fiecare.
Aceeași poziție ca în exercițiul anterior dar se strâng la piept ambele picioare, tot de 20 de ori.
Se stă pe o parte, sprijinită într-o mână, picioarele se țin cu talpa flexată, ușor ridicate de la podea.Se ridică piciorul de 20 de ori, apoi se schimbă partea și se ridică din nou piciorul de deasupra.
Aceeași poziție ca la exercițiul anterior, dar se îndoaie piciorul de sprijin iar cel de deasupra se ridică de câte 20 de ori, apoi se schimbă partea.Acest exercițiu este foarte bun pentru talie.
Se stă pe o parte, iar piciorul de deasupra se aduce în față, atingându-se cu genunchiul podeaua, de câte 20 de ori.Celălalt picior se ține îndoit la spate și lipit de podea.
Se stă pe spate, picioarele se țin în unghi de 90 de grade, se ridică capul cu bărbia în piept și coatele în exterior, de câte 20 de ori.
Sprijinită în coate, se ridică picioarele de la podea foarte puțin și trunchiul se îndoaie spre burtă, de câte 20 de ori.
Stând în fund cu picioarele ușor depărtate, se ridică trunchiul de la podea, de câte 20 de ori.
Se stă pe spate și cu brațele sub cap, se ridică și se coboară picioarele de cel puțin
20 de ori.
Sprijinită în brațe și picioare, se ridică trunchiul de la podea, de câte 20 de ori, apoi se execută și balansari mici, în acea poziție.
Se stă pe spate, palma dreaptă pe abdomen, piciorul drept îndoit pe genunchiul stâng.Se apropie cotul opus piciorului.Se fac câte 20 de exerciții pe o parte, apoi se schimbă picioarele.
Frasinul este un arbore ce poate atinge 35-40 m și la noi se găseşte atât în stare spontană prin păduri, zăvoaie şi în special, în zona de câmpie, cât şi cultivat.Tulpina sa dreaptă prezintă în partea tânără scoarţă de culoare cenuşie-verzuie, iar în cea bazală cenuşie-negricioasă cu crăpături ondulate.Frunzele opuse sunt imparipenat-compuse cu 7-11 foliole sesile, oval lanceolate, de culoare verde închis pe partea superioară şi verde cenuşiu pe partea inferioară.Florile, care apar în luna aprilie înaintea frunzelor, nu au nici caliciu, nici corolă, iar androceul redus la 2 stamine, sunt poligame, adică pe acelaşi individ se găsesc flori mascule, femele şi hermafrodite.Fructul este aripat (samară).
De la frasin se utilizează frunzele recoltate în lunile mai- iulie.
Preţuit
pentru lemnul tare ce se lustruieşte frumos, frasinul este întrebuinţat
la tâmplărie de mobile, unelte casnice, instrumente muzicale.
În tradiția populară seva recoltată primăvara prin incizia tulpinilor, se folosea la tratarea bubelor.Cenuşa de frasin se punea fierbinte pe răni rele.Cu frunzele de frasin se făceau băi contra reumatismului şi a podagrei.Ceaiul din frunze de frasin se lua în boli de rinichi, icter, reumatism şi gută.Coaja
de frasin tânăr, fiartă înăbuşit în vin alb, se
lua miercurea pe nemâncate, pentru afecțiuni ale splinei.
Compoziţia chimică a frasinului: scoarţa conţine derivaţi oxicumarinici: fraxină, fraxinol, fraxidină, etc.
În frunze se află inozită, manită, quercitrină, dextroză, acid malic, gume, ulei volatil, acid ursinic, glucozide cumarinice, săruri minerale, etc.
Frunzele: tanin, substanţe flavonoidice, fraxozida (glucozid de natură cumarinică), manitol şi vitamina C.
Recoltare: coaja se recoltează în aprilie mai de pe crengile şi ramurile tinere.Frunzele se adună în mai- iunie, iar uscarea se face la umbră.Dacă se folosesc imediat proaspete, se pot recolta în orice perioadă a anului.
Proprietăţi farmacologice: diaforetic, diuretic, laxativ, febrifug, sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, antiinflamator intestinal, se foloseşte foarte mult la boli de rinichi.
Extern: principiile active din scoarţă şi frunze au proprietăţi cicatrizante, antiinflamatore.Foarte eficient în toate afecţiunile pielii.
Intră în componenţa ceaiului antireumatic şi a pulberii laxativ- purgativă.
Frasinul se utilizează la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni intestinale, afecţiuni renale, alopecie, angiocolite, arsuri, artrită, astralgie, ateroscleroză, boli genitale, boli de piele, colecistite, colesterol mărit, constipaţie, diaree, dispepsie biliară, dismenoree, dureri reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, gută, hemoroizi, leucoree, litiază urinară, metroragii, oligurie, paraziţi intestinali, plăgi greu vindecabile, răni, reumatism, ulcer gastric şi duodenal, ulceraţii greu vindecabile, vaginite.
Se poate face o infuzie din 1 linguriţă de frunze mărunţite la 250 ml apă clocotită.Se lasă apoi timp de 10 minute acoperit după care se va strecura.Se pot folosi 2-3 căni pe zi.Se foloseşte în tratarea colecistitei, ulcerului, afecţiunilor intestinale, afecţiunile renale, boli de piele, reumatism.
2-3 linguriţe de frunze puse la 250 ml apă şi fiert 10 minute.Se strecoară şi se bea seara în cazul constipaţiei rebele care nu trece cu alte preparate.
Decoctul se obţine din 50 g de scoarţă la 1 litru de apă rece, fiert 5 minute şi apoi acoperit pentru 15 minute şi strecurat.Se beau 3 căni pe zi.Este foarte eficient în gută, reumatism, diaree, febră.
Seminţele de frasin: 1 linguriţă se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma în special de către bătrânii artritici cu dureri ale încheieturilor.
Despre bust și piept frumos puteți citi și aici un articol.
Toate problemele legate de aspectul sânilor încep atunci când doamnele și domnișoarele sunt nervoase, nemulțumite, când nu se exteriorizează, când nu se hrănesc așa cum trebuie.Ele mai apar și atunci când se abțin de la mâncare și încearcă tot felul de diete prin care reușesc să slăbească repede.Din păcate, nu toate dietele au doar avantaje și chiar și un rezultat dorit, are și o parte mai puțin frumoasă.
Atitudinea contează foarte mult așa că așezați-vă în fața oglinzii.Stați ca de obicei și priviți-vă din profil.Apoi îndreptați-vă dând umerii pe spate.Observați o diferență? Printr-o poziție corectă pieptul este ușor pus în evidență.Până și cele mai gârbovite femei pot avea un bust frumos, chiar dacă este mic.
Masaj: uneori întâlnim femei care vor să aibă pieptul mai mic.În acest caz recurgem la masaj.Cea mai indicată cremă este obținută din amestecul în cantități egale a 20-40 ml ulei de jojoba și de trandafir (uleiul de trandafir ajută la păstrarea sânului mic și tare). Așa puteți împușca doi iepuri dintr-o lovitură: bustul dumneavoastră nu numai că rămâne mic, dar capătă și o formă frumoasă.
Gimnastica: mișcarea fizică ne ajută foarte mult.Gimnastica ne ajută să ne fortificăm mușchii pieptului și să facem mai proeminentă această parte a corpului.
Să lăsăm comoditatea la o parte și să facem câteva exerciții, chiar și cele mai simple.
Exercițiul 1:
Lipiți-vă cu spatele de perete.Ridicați mâinile în sus și țineți timp de câteva secunde un obiect ușor (ex. un ghemotoc de hârtie) deasupra capului.Apoi lăsați pe rând câte o mâna jos, alternând ridicarea brațelor de mai multe ori.
Exercițiul 2:
Stați dreaptă și țineți mâinile în sus, deasupra capului, cu palmele înspre exterior.Trageți cu forță de mâini înapoi și întorceți-vă când spre stânga, când spre dreapta.
Exercițiul 3:
Folosiți haltere de 1-1,5 kg și aduceți pe rând brațele la piept.În loc de haltere se pot utiliza sticle din plastic umplute cu apă sau nisip.
Exercițiul 4:
Strângeți mâinile cu haltere la piept.Apoi întindeți-le în față din ce în ce mai repede, ca și cum ați boxa.
Exercițiul 5:
Luați o minge din cauciuc de mărime medie.Apăsați-o la piept cu putere numărând până la 5.
Repetați fiecare exercițiu la început de 7-10 ori pe zi, apoi de 20 de ori.
B1- (tiamina B)
B2- (riboflabiena)
PP- factor pelagropreventiv
B6- factor antidermatic
Acid folic
B12- (cianocobalamine)
Acid pantotenic
Biotina
Inozitol
Termenul de vitamina B a fost folosit la începutul secolului nostru pentru a denumi factorul carenţial al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat.În prezent se ştie că nu este vorba despre o vitamină B ci despre un complex de vitamine B, substanţe ce au următoarele particularităţi comune:
-provenienţa, (drojdia de bere),
-solubilitatea în apă,
-rolul nutriţional fundamental în activitatea metabolismului celular.
Vitamina B se găseşte în cantităţi suficiente în alimentaţia raţională si corect preparată.Unele vitamine B sunt sintetizate de organism.Vitaminele B participă la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor ,intervin în funcţiile sistemului nervos, a unor glande endocrine.
B1: vitamina B1 este numită si vitamina antiberiberică.A fost izolata în anul 1911 de Funk, din tărâţele de grâu.Windaus şi Wiliam îi stabilesc în anul 1931 constituţia chimică.Vitamina B1 este solubilă în apă, alcool.Solubilitatea ei creşte în mediu alcalin.Are un miros caracteristic şi este stabilă la o temperatură obişnuită, peste 100 grade C se descompune.
Vitamina B1 extrasă din alimente sau sintetizată de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subţire.Prin resorbţia intestinală ajunge în sânge sub formă liberă.
Excreţia vitaminei B1 se face pe cale renală în cantităţi de 50-250 micrograme.
Valori mai mici de 40 de micrograme indică carenţa vitaminei B1.
Vitamina B1 intervine în procesele metabolice de bază ale organismului, cu rol de coenzime.Participă la procese generale de oxireducere, reglează schimburile gazoase, joacă un rol important în funcţiile sistemului nervos central şi periferic şi a glandelor endocrine.De asemenea, intervine în metabolismul apei si reglează funcţiile motorii, secretorii şi de absorbţie digestivă.
Surse: în alimente de origine vegetală (cereale mai puţin legume) şi animală (carne, pește, lapte, ouă etc).Cele mai mari cantităţi de vitamina B1 se găsesc în drojdia de bere, în coaja și germenii boabelor de grâu.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc) produce fenomene paralitice.
B2: vitamina B2 se mai numeşte şi vitamina hidrosolubilă de creştere.
Este termostabilă (rezistă și la 120 de grade C), solubilă în apă și alcool, cu solubilitate crescută în mediul alcalin.
Vitamina B2 a fost izolată pentru prima oară în anul 1933 si sintetizată de Kareer în 1935.
Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub formă liberă, după care ajunge în ficat și rinichi.
Nu se depozitează în organism.
Eliberarea se face prin fecale şi mai puţin prin urină.
Intervine în procesele de oxireducere, în metabolismul glucidelor, lipidelor în funţiile sistemului nervos, a aparatului vizual şi are rol antitoxic (plumb, mercur).
Surse: alimente de origine animală (lapte, ouă, ficat, creier, splină), crustacee şi unele vegetale (spanac, salată verde, roşii etc).
Vitamina B2 poate fi sintetizată de unele bacterii.
B3: vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic şi amida acidului nicotinic cu proprietăţi aproape identice precum şi o serie de derivaţi ai acidului nicotinic.Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon şi un atom de azot.Acidul nicotinic şi amida nicotinică sunt substanţe cristaline, incolore, solubile în apă, alcool, termostabile.
Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde pătrund în sânge.
Se elimină prin urină, fecale, tranpiraţie.
Vitamina B3 previne şi vindeca pelagra, caracterizată prin tabloul simptotic a celor “trei D” (demenţă, diaree, dermatită).
Ele participă de asemenea la procesele de oxireducere, la metabolismul glucidelor, proteinelor, a produşilor pigmentari si influentează sistemul nervos şi activitatea unor glande cu secreţie internă.Este binecunoscuta şi a acţiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.
Surse: alimente vegetale mai ales în coaja boabelor de cereale, în drojdia de bere, alimente de origine animală (carne, rinichi, ficat).
Antivitamina B3 (acetilpirimidina) este o substanţă cu structura apropiată de aceea a vitaminei B3 dar cu acţiune antogonistă.
Grâul încolțit este un stimulator extrem de important al activității vitale a organismului uman, datorită conținutului bogat în complexul de vitamina B și în multe alte vitamine, cât și a diferiților fermenți (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism.În multe boli, după o săptămână-două de consum al boabelor încolțite de grâu, la oamenii de orice vârstă se constată o vizibilă îmbunătățire a stării de sănătate și apoi o însănătoșire completă.Folosirea acestei metode nu este periculoasă și este foarte eficientă.
Germenii de grâu (grâul încolțit) sunt semințe care trec din starea de viață latentă în stare activă, proces care determină o serie de transformări biochimice și de structură.Sămânța încolțită conține maximum de substanțe folositoare organismului uman.Iată câteva cantități de minerale ușor de asimilat de către organism, conținute de 100 grame germeni de grâu: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%).La aceste minerale se adaugă vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime și anumiți hormoni vegetali, cu structură foarte puțin cunoscută, care au efecte terapeutice extraordinare.
Pentru a observa primele efecte ale consumării grâului încolțit este necesară trecerea a 3-4 săptămâni.Stabilizarea efectelor apare, însă, după 2-3 luni și 6-12 luni în cazul persoanelor devitalizate sau care suferă de afecțiuni grave.
Doza terapeutică la adulți este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurițe pe zi.
Administrarea germenilor de grâu se face dimineața, pe stomacul gol.Grâul încolțit se dă prin mașina de tocat, pentru a fi mărunțit, după care se amestecă cu miere.Exista și o serie de rețete de combinare a grâului germinat cu alte alimente-medicament.
Primele efecte care se observă la această cură sunt: oprirea căderii părului, mărirea sau refacerea acuității vizuale, îmbunătățirea coordonării mișcărilor, întărirea dinților, înfrumusețarea pielii, reglarea activității nervoase (germenii de grâu au și un efect ușor sedativ), mărirea vitalității.
Grâul încolțit este indicat in: creștere, tratamentul întârzierilor de creștere la copii; boli de piele (acnee, eczeme, afecțiuni infecțioase recidivante); îmbătrânire, îmbătrânire prematură; afecțiuni hepatice; subponderalitate (are efect reglator asupra greutății corporale); la femei, în cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia îngustă, bazinul larg, vocea subțire, lipsa pilozităților (părului) din zona abdomenului, spatelui, facială etc; tromboflebită; arterită; tumori ale stomacului, tumori în general; cancer; afecțiuni oculare; afecțiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm și bronșită); impotență și sterilitate masculină (pentru bărbații cu vitalitate generală foarte scazută); amenoree, dismenoree (la femeile cu o constituție fragilă, anemice); anemie, lipsă de calciu și magneziu; dureri de cap, migrene, insomnie.
Germenii de grâu sunt contraindicați persoanelor care se confruntă cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni în organism.În consecință, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbații cu tendința spre efeminare vor folosi cu prudență acest remediu-minune, care în cazul lor ar putea să accentueze anumite probleme.
În comerț se găsește grâu încolțit în următoarele forme de prezentare: pulbere obținută prin uscarea și măcinarea grâului încolțit și apoi uscat; fulgi obținuți prin prelucrarea mecanică a boabelor de grâu încolțit; diferite combinații de fulgi sau pulbere de germeni de grâu cu fructe uscate (catină, fructe de pădure, fructe exotice).Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativă a boabelor de grâu proaspăt germinate și date prin mașina de tocat.
Obținerea grâului încolțit:
Se cumpără grâu din ultima recoltă.Se cerne prin sită, ca să cadă corpurile străine.Joi dimineața la ora 6 se pune la încolțit 1 kg de grâu, într-o oală smălțuită, cu o capacitate de 5 litri.Se spală cu apă rece până se obține o apă curată.Apoi, se umple oala cu apă limpede.Se pune într-un loc ferit.La ora 14 și ora 22 se scurge apa în care a stat grâul și se spală din nou, până rămâne iar apa curată.Se umple din nou oala și se lasă la o parte.Vineri la ora 6 se scurge apa și se transferă grâul în strecurătoare.Se pune strecurătoarea sub jet de apă.În timpul spălării nu amestecați grâul.Spălarea să dureze numai câteva secunde.Se va repeta din 8 în 8 ore, adică la orele 6 - 14 - 22, până iese embrionul (colțul) de 2 mm și rădăcinile de 5 mm.Aceasta se obține sâmbătă pe la prânz sau, cel mai târziu, seara.Când se obține mărimea embrionului și a rădăcinii, se pune grâul în borcane care se vor acoperi cu capace, ca să nu intre aerul, și se lasă la frigider.Dintr-un kg de grâu se obține 1,5 kg de grâu încolțit.Această cantitate ajunge pentru o săptămână.
Fructele dafinului sunt niște boabe ovoide, care conţin ulei eteric şi o substanţă grasă.Se extrage din ele untul de dafin (oleum lauri), întrebuinţat la prepararea unor unguente.
La noi în țară dafinul se cultiva ca plantă ornamentală.Şi astăzi este socotită una dintre plantele condimentare care nu pot lipsi din nici o bucătărie.
Gripă, bronșită: se pun coaja de la o portocală și 4 frunze de dafin într-un litru de apă.Se lasă la macerat 4 ore, dupa care se filtrează totul și se bea pe stomacul gol în mai multe reprize (în loc de apă).Acest preparat scade febra, elimină durerile de cap și ne ajută să ne refacem rapid.Se poate asocia cu puţin praf de scorţişoară.
Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se închid și nu se vindecă cu alte leacuri.
Frunzele, bine pisate şi muiate în alcool, se luau contra frigurilor, dar frunzele de dafin consumate în cantități mari pot provoca senzație de vomă.
Folosit de către romani, care făceau din frunzele acestea cununi pentru învingători, azi se mai foloseşte doar pentru efectele care le are în tratamente sau ca şi condiment.
Răgușeală, pierderea vocii, infecții ale gingiei: se pun 10 frunze de dafin în 250 ml apă clocotită.Se lasă să infuzeze timp de 15 minute, după care se fac gargară și clătiri ale gurii cu acest preparat.Tratamentul este mai eficient dacă este repetat de trei ori pe zi.Se mai poate înghiți câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică.Extern se poate aplica ulei cald.
Previne fermentaţiile nocive din tubul digestiv, sunt antiseptic intestinal sau extern, combate bronşita cronică.
Frunzele uscate folosite la ciorbele mai grele le face mult mai ușor de digerat.
Decoct din 2 linguriţe de frunze fierte timp de 10 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se vor consuma în cursul zilei cu înghiţituri mici.
Anorexie: se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.
100 g de frunze se mărunţesc apoi se pun într-o sticlă şi se umezesc cu alcool.Se lasă 24 ore, după care se pune peste ele ulei până la 1 litru.Se lasă 4-6 săptămâni după care se strecoară.Ca să se facă mai repede se fierb pentru 3 ore pe bain-marie, apoi se strecoară.Se pot folosi câte o linguriţă de 3 ori pe zi sau se folosesc ca şi condiment la diferite salate sau mâncăruri.Uleiul acesta se poate folosi şi la diferite dureri când se aplică cald pentru calmarea durerii.
Boli nervoase: calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă.Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de talpa gâştei.
Frunzele de dafin se pot folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, atonii stomacale, beţie-trezeşte din beţie şi totodată se pot folosi pentru dezobişnuirea de alcool, boli nervoase-calmant, bronşite chiar cronice, fermentaţii digestive, gastralgii, gripă, infecţiile gurii, infecţii intestinale, otrăviri, paralizii, se fac frecţii, răguşeală (laringită), reumatism cronic sub formă de ceai, spasme (le calmează un ceai slab).
Fermentaţii digestive: un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută.
Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor.Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.
Uleiul de dafin: 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline.Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea.Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare.Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere.Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece.Se poate folosi la: gută(dureri), nevralgii, răceli, reumatism.
Rezultate notabile atunci când dorim să slăbim, se vor obține prin adoptarea uneia sau alteia din dietele naturiste "de forță".Dintre acestea am ales trei, pe care vi le prezentăm în acest articol, în ordinea gradului lor de dificultate.
Postul negru: este fără doar și poate mijlocul cel mai eficient, (deși destul de dur pentru unii), de dezintoxicare.
Postul negru presupune să nu consumam absolut nici un fel de aliment pe o durată de timp cuprinsă de la 24 de ore până la câteva zile.În postul negru destinat vindecării psoriazisului, de exemplu, se recomandă în mod special să se consume multă apă de izvor sau, și mai bine, infuzii din plante dezintoxicante.Firește, postul negru cel mai eficient este cel de mai multe zile, însă pentru o ajunare mai lungă de trei zile este necesar acordul și supravegherea medicului.Pentru cei care nu pot ține postul negru, considerându-l prea dificil, este foarte eficientă următoarea dietă.
Dieta crudivoră: presupune să nu consumăm decât alimente netrecute prin foc (nepreparate termic), o perioadă de minimum 30 de zile.Vor fi în schimb consumate din belșug legume crude sub formă de salate, sucuri sau ca atare, fructe crude, fulgi de cereale (grâu, orz, ovăz), ulei presat la rece, miere și polen de albine.Un loc special îl vor ocupa în cadrul acestei diete oleaginoasele: semințe de floarea-soarelui, dovleac și susan neprăjite, miez de nucă, arahide și alune neprăjite, care, pe lângă faptul că aduc un surplus caloric foarte puternic, înlăturând senzația chinuitoare de foame, de care se plâng la început mulți dintre pacienții care recurg la acest tratament, au si alte proprietăți.Ele sunt foarte bogate în vitaminele E și F, care favorizează normalizarea proceselor trofice la nivelul pielii.
Două exemple de diete crudivore, cu un efect deosebit, sunt prezentate în continuare:
Dieta crudivoră de refacere: acest regim oferă avantajul unui aport de principii alimentare, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale, în stare naturală, fiind ușor asimilați de organism și cu uzură minimă a acestuia.Se practică sub forme de cure de 5-7 zile pe lună.Se recomandă în convalescența bolilor acute, în boli consumptive (TBC, cancer), surmenaj fizic și intelectual, boli carențiale etc.
Se recomandă următoarea schemă:
Ora 8: grâu încolțit, 250-300 ml suc crud de fructe sau zarzavaturi, mere, struguri, pere, ardei gras, roșii, castraveți.
Ora 10: o farfurie de salată de zarzavaturi: morcov, țelină, roșii, urzici, păpădie, măcriș, andive, salată verde, varză la care se adaugă suc de lămâie, puțin ulei și condimente naturale.
Ora 13: salată de zarzavaturi la discreție, 1-2 ouă crude cu albușul bătut spumă, iaurt, brânză dulce de vacă, pâine graham sau neagră bine coaptă.
Ora 17: o cană cu lapte crud sau lapte vegetal și fructe uscate.
Ora 19: fructe, pâine graham sau neagră cu miere, lapte.
Între mese se bea ceai aromatic (cimbrișor, măceș, zmeură, fragi, mure), după necesități.
Dieta crudivoră depurativă: este recomandată mai ales primăvara și vara, ea facilitând eliminarea toxinelor și deșeurilor din organism, reechilibrând balanța vitaminică și minerală a organismului.Se practică în scop profilactic și curativ, în cure de 3-7 zile pe lună.
Schema unei zile de cură:
Ora 8: 250 ml suc de roșii sau țelină, fructe oleaginoase, pâine graham sau neagră coaptă bine.
Ora 12: o farfurie cu salată de urzici, păpădie, cicoare, grâușor, cu suc de lămâie, ulei și condimente naturale sau morcov, andive, țelină, castravete, ardei gras, sparanghel cu suc de roșii și condimente, iaurt, pâine graham sau neagră.
Ora 17: o farfurie cu salată de fructe crude.
Ora 19: 250 ml suc de țelină.
Pentru cei mai sensibili, dieta pur crudivoră poate fi alternată cu dieta pe care o vom descrie în continuare.
Dieta semicrudivoră: este modul de alimentare recomandat cu predilecție celor care se confruntă sau s-au confruntat cu psoriazisul, fiind și mijloc de vindecare și de consolidare a rezultatelor terapeutice.Ea poate fi adoptată pe perioade nelimitat de lungi, fiind mult mai permisivă, admițându-se și consumarea produselor lactate și ouălelor în cantități mici, cu condiția ca 50% din hrană să fie constituită din legume și fructe crude.
În primul rând, fiecare masă va începe cu sucuri obținute din legume cum ar fi țelina, pătrunjelul, ridichea, combinate (ca ameliorator de gust) cu suc de mere sau morcov.
Apoi, vor fi nelipsite de la fiecare masă salatele de crudități cu legume bogate în fibre: morcov, varză, pătrunjel, salată verde, spanac, ridiche, sfeclă roșie.
Va fi consumată numai pâine graham, uleiul rafinat va fi înlocuit pe cât posibil cu cel presat la rece, făina albă va fi înlocuită cu cea integrală.
Despre celulită s-au scris multe articole și se vor mai scrie, deoarece este o problemă persistentă a zilelor noastre.Industria cremelor și a dispozitivelor anticelulitice a înflorit și oferta este mai mult decât mulțumitoare.
Dar câți dintre noi știu exact ce este această afecțiune, de câte feluri este și care sunt cauzele principale?
Celulita este o acumulare de deşeuri în hipoderm, format dintr-o reţea de fibre elastice (laxe) care circumscriu spaţii alveolare umplute de o substanţă groasă de origine lipidică, dispusă în ciorchini.Hipertrofia acestor spaţii formează temuta celulită.
Celulita edematoasă:
Primul stadiu al celulitei, constă în lichide stagnate într-o cantitate mare.
Inflamaţia celulelor din hipoderm, microcirculaţia este deficitară.
Epiderma la suprafaţă e puţin modificată, se vede foarte puţin cu ochiul liber la strângerea ţesutului între degete, apare coaja de portocală.
Este posibil să se simtă şi o mică durere la atingere.
Celulita fibroasă:
Pielea capătă aspectul unei coji de portocale.
Nu mai există continuitate la nivelul ţesutului, acesta nu mai este neted.
Celulele se îngroaşă şi ţesutul e mai tare.
Circulaţia e deficitară, se reduce activitatea metabolismului local.
La pipăit durerea e mai mare, epiderma e lipsită de elasticitate şi tonicitate.
Celulita fibroedematoasă:
La suprafaţă epiderma prezintă mari denivelări (gropiţe), în hipoderm formându-se micronoduli dureroşi la pipăit, activitatea metabolică e aproape nulă.
Stagnarea în exces a lichidelor.
Pielea e lipsită de elasticitate şi tonus.
Cauzele celulitei:
Insuficienţa irigării ţesutului (circulaţia capilară superficială).
Tonus muscular scăzut.
Predispoziţia constituţională.
Tulburări în funcţia digestivă şi deficienţe hepatice, rezultă autointoxicare influenţată de o constipaţie cronică datorată supraîncărcării cu grăsimi, glicogen, sare şi apă a celulelor adipoase.
Tulburări ale glandelor endocrine: ovarul şi suprarenala care joacă un rol important în reţinerea apei şi sării.
Hiperfoliculinemia – predispoziţia femeilor pentru celulită.
Tulburări ale sistemului nervos: șoc emotiv, tulburări psihice (bulemie, anorexie), tulburări ale sistemului nervos simpatic, stresul.
Îmbrăcăminte necorespunzătoare: prea strâmtă, care împiedică circulaţia sanguină.
Pe timpul verii, măștile revitalizante și răcoritoare sunt o minune pentru ten, iar ca rezultat vom obține o piele catifelată, luminoasă și hidratată.
Mască pentru ten, cu mentă:
- un castravete ras pe răzătoarea mică sau mărunțit la blender,
- câteva frunze de mentă proaspătă,
- ulei de mușețel.
Castravetele ras se scurge de apă și se amestecă cu menta tăiată mărunt și cu o linguriță de ulei de mentă.
Pasta obținută se aplică pe tenul uscat și se menține timp de 25-30 de minute după care se clătește cu apă caldă.
Menta are efect răcoritor, uleiul de mușețel este un miracol pentru ten și pentru multe dintre afecțiunile acestuia, iar castravetele hidratează în profunzime.
Mască cu castraveți:
- un iaurt,
- un castravete.
Puneți castravetele în blender, mărunțiți-l și amestecați-l cu iaurt până când obțineți o pastă pe care o puteți aplica pe ten.
Mențineți timp de 20-30 de minute și clătiți cu apă călduță.
Castravetele oferă hidratare tenului, iar iaurtul este un element nutritiv excelent mai ales în cazul arsurilor solare.
Mască cu ceai de mușețel:
- ceai de mușețel,
- câteva discuri demachiante.
Ceaiul de mușețel se lasă la răcit.
Apoi se scufundă discurile demachiante și se storc.
Se aplică discurile pe față și se stă așa timp de 10 minute.
Ceaiul de mușețel are un efect calmant și hrănitor.
Mască pentru ten, cu căpșuni:
- câteva căpșuni mari,
- o linguriță de miere.
Se zbrobesc căpșunile până când formează o pastă și se amestecă cu mierea pentru a avea o consistență mai vâscoasă.
Se aplică amestecul pe tenul curățat în prealabil și se lasă să acționeze circa 20-25 de minute.
Căpșunile sunt un astringent natural, iar mierea are un puternic efect hidratant și antiinflamator.
Mască pentru ten, cu miere:
- două linguri de cafea,
- o lingură de miere,
- o lingură de pudră de cacao,
- trei linguri de lapte.
Amestecați ingredientele până când pasta obținută devine omogenă și are o constistență ce poate fi aplicată pe tenul curat.
Mențineți timp de 15-20 de minute și clătiți ușor cu apă călduță pentru a nu irita tenul.
Cafeaua este un puternic energizant alături de miere, laptele hrănește în profunzime, iar proprietățile mierii sunt deja foarte bine cunoscute, așa că această masca este o adevarată minune pentru ten mai ales pe timp de vară când deshidratarea depășește limitele normale.
Pepenele roșu este un fruct la mare căutare pe timp de vară și câteva informații găsiți aici, iar în postarea de azi vă vom dezvălui și alte noutăți și remedii.
Pepenele roșu în lupta cu nefrita, pielita și pielonefrita:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona mijlocului.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi) se recomandă a se consuma cantități mari de pepene roșu.Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele rosu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășina de pin și boabele de ienupăr.
Pentru reumatism:
Cura de pepene roșu este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu proceduri externe pentru vindecare, precum și cu gimnastica medicală recuperatorie.Se recomandă 12-20 de zile de cură-tratament cu pepene roșu.
Pentru calculi biliari (pietre la bilă):
Se iau semințe de pepene roșu și se usucă, apoi se dau prin râșnița de cafea și se ia in fiecare dimineață câte o linguriță din această pudră, amestecată cu o lingură de ulei de măsline.Se iau zece zile consecutiv, dimineața pe stomacul gol, și se stă culcat timp de zece minute pe partea dreaptă, iar tratamentul durează trei luni, câte zece zile din fiecare lună, la intervale regulate.Rețeta este foarte eficientă, iar în perioada acestui tratament se exclud prăjelile, grăsimile, alcoolul și cafeaua.
Pentru constipație si colita de putrefacție:
Se va consuma pepenele, toată porția, în fiecare dimineață pe stomacul gol, fără a mânca apoi nimic timp de patru ore, apoi prima masă va începe cu patru linguri de tărâțe de grâu înmuiate în apă și eventual îndulcite cu miere de albine.
La persoanele cu digestie dificilă nu este indicată asocierea la aceeași masă a pepenelui roșu cu alimentele mai grele cum ar fi: prăjeli, fripturi, mezeluri, conserve, ori bogate în proteine: ouă, carne, deoarece poate produce indigestie.
Atât pepenele roșu, cât și pepenele galben conțin foarte puțin sodiu și cantități însemnate de potasiu, iar din acest motiv sunt indicate pentru reducerea cantității de sodiu din organism, ceea ce are efecte benefice asupra inimii, cât și a sistemului imunitar în special, cele două fiind elemente de bază în așa numitele regimuri hiposodice.
Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.Este folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a creșterii tensiunii.
În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.
Poate ajuta celor care suferă de balonări, indigestie și sughiț.
Există, de asemenea, multe remedii populare pentru durerile de dinți.
Poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.
Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.
Ceaiul de tarhon ajută digestia și procesul de eliminare a toxinelor.
Tarhonul poate, de asemenea, ajuta la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.
Pentru acest luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se consume cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.
Când tarhonul se usucă pentru a fi utilizat în bucătărie, se pierd numeroase caracteristici importante ale uleiului esențial.Tarhonul uscat se folosește cel mai bine în ceaiuri și la gătit.
Paraziții intestinali ai copiilor sunt înlăturați cu succes prin consumarea ceaiului de tarhon.
Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpenă, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.
Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.Dar se recomandă să consultați și medicul înainte de a utiliza acest tratament.
Pus la macerat în oțet și apoi aplicat sub formă de comprese la articulațiile de la mâini și glezne, tarhonul reduce puternic febra.În special pentru copii (de la sugari până la adolescenți) dar și la persoanele în vârstă, tarhonul conduce la reducerea naturală a temperaturii corpului cam cu 1-2 grade pe oră.
Frunzele verzi de tarhon, mestecate dimineața, pe stomacul gol, vă protejează dinții împotriva cariilor și vă întăresc gingiile.De asemenea, o soluție preparată din două linguri cu frunze macerate timp de zece zile în 250 ml oțet de vin, folosită pentru clătirea gurii, poate face minuni pentru inflamațiile gingivale.
Frunzele macerate mai pot fi folosite și la frecțiile pentru durerile de cap sau cele reumatice.
Tarhonul este un aliat și în lupta cu afecțiunile renale și poate fi utilizat pentru a regla menstruația, a reduce colesterolul, a curăța vasele de sânge, a stopa îmbătrânirea prematură, dar și pentru a calma nervii și a elimina stările de oboseală.
Componentele tarhonului prezintă reale calități terapeutice nu numai în cazul afecțiunilor stomacului, ci și ale ficatului, pe care îl ajută să se regenereze.
