Ajutoarele din pădure

   Lemnul este, fără îndoială, materia nobilă pe care omul o folosește cel mai mult.Îl găsim peste tot în viața noastră cotidiană.Pe toată suprafața globului au trecut secole fără să-i marcheze existența.Fiecare esență de copac oferă caracteristici bine precizate care îi condiționează existența.Lemnul este ușor, rezistent, omogen, elastic.Din el se fac mobilă, scheleți, hârtie, opere de artă.Dar copacul nu ne oferă doar lemnul său.Fructele sale, frunzele sale, scoarța sau seva sunt de asemenea foarte utilizate și conțin în special calități terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri.

   Castanul:
   În Ardeche, în Corse sau în Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de pâine.De-a lungul secolelor, țăranii utilizau făina de castan pentru a-și face pâine.Bogate în substanțe, frunzele sale dezvoltă o acțiune sedativă asupra organelor respiratorii și pot vindeca bronșitele și reumatismul.Folosită tot ca infuzie, scoarța sa are proprietatea de a scădea temperatura.Castanul prezintă de altfel proprietăți bacteriostatice.

   Fagul:
   Preferând umbra și umiditatea, fagul desăvârșește o pădure remarcabilă.Din punct de vedere al lemnului, el reprezintă fericirea tâmplarilor.Legenda spune că era lemnul favorit al vrăjitoarelor pentru deplasarea lor pe mătură.Scorța sa netedă și argintie are proprietăți astringente și antiseptice.Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se folosește în diferite siropuri.

   Pinul:
   Mugurii expectoranți sunt utilizați la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii de mai multe mii de ani.Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor.Extractele din rășini sunt de altfel eficace contra reumatismului, gutei și a bolilor de piele.Hidroterapia se poate lăuda cu meritele conurilor verzi și a acelor care se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.

   Stejarul:
   Regele pădurilor este un arbore sacru încă din Antichitate, datorită longevității sale excepționale.Frunzele, ghindele, scorța sunt foarte bogate în substanțe active și au proprietăți astringente și tonice.Se folosește contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor.Pudra de scoarță oprește hemoragiile nazale.În timpul primului război mondial germanii făceau cafea din ghinde pentru o digestie eficientă.

   Ulmul:
   Este recomandat în vederea folosirii contra afecțiunilor pielii.Frunzele sale au ca efect o remarcabilă putere cicatrizantă și antiinflamatoare.A doua scoarță recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calități astringente și se folosește la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei.Este recomandată de asemenea pentru tratarea dermatrozelor și reumatismul.Din păcate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimată.

   Salcia:
   Nu a trebuit să așteptăm apariția științei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietățile salciei.Salicina conținută de frunzele și scorța sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi.Încă din Antichitate se cunoșteau calitățile sale de a reduce febra și durerea.Țăranii făceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern.Mugurii săi au efect sedativ în caz de insomnie.

   Mesteacănul:
   Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică.În Suedia se produce din aceasta zahăr și vin.În Rusia se prepară bere și un fel de pastă pentru a o amesteca cu caviarul.În anumite provincii franceze se prepară vin spumos asemănător cu șampania.Scoarța sa este febrifugă, diuretică și stimulează digestia.Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei, reumatismului și calculilor renali  iar mugurii activează secreția biliară. 

   Mălinul:
   Originar din Orientul Mijlociu, mălinul este recunoscut pentru frunzele sale roșiatice.Dar nici fructele sale nu sunt lipsite de calitate.Nu există un mai bun diuretic ca fructele mălinului.Infuzia este recomandată contra inflamațiilor căilor urinare, gutei și artritei.Cu un gust delicios, fructele de mălin, asemănătoare cireșelor, dar mai micuțe, au avantajul de a fi foarte bogate în vitamina A.Pulpa lor se poate aplica pe față pentru a regenera epidermele obosite.

   Frasinul:
   Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, căci proprietățile  sale terapeutice sunt numeroase.O infuzie de frasin administată persoanelor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viață mai lungă.Ajută în lupta contra gutei și dureroaselor colici renale.Semințele sunt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarța ramurilor este febrifugă.

   Teiul:
   Cine nu cunoaște ceaiul roșiatic și amărui al teiului? Nu există, în zilele noastre un mai bun depurativ.Îl găsim de altfel concentrat în mai multe medicamente.Efectele sale hipotensive și antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului și oboselii.Bebelușilor prea neliniștiți li se fac chiar băi cu tei datorită acestor proprietăți.Pe timpul iernii, florile sale sunt utile în cazul gripelor și durerilor sciatice.

Frasinul

   Frasinul este un arbore ce poate atinge 35-40 m și la noi se găseşte atât în stare spontană prin păduri, zăvoaie şi în special, în zona de câmpie, cât şi cultivat.Tulpina sa dreaptă prezintă în partea tânără scoarţă de culoare cenuşie-verzuie, iar în cea bazală cenuşie-negricioasă cu crăpături ondulate.Frunzele opuse sunt imparipenat-compuse cu 7-11 foliole sesile, oval lanceolate, de culoare verde închis pe partea superioară şi verde cenuşiu pe partea inferioară.Florile, care apar în luna aprilie înaintea frunzelor, nu au nici caliciu, nici corolă, iar androceul redus la 2 stamine, sunt poligame, adică pe acelaşi individ se găsesc flori mascule, femele şi hermafrodite.Fructul este aripat (samară).

   De la frasin se utilizează frunzele recoltate în lunile mai- iulie.
   Preţuit pentru lemnul tare ce se lustruieşte frumos, frasinul este întrebuinţat la tâmplărie de mobile, unelte casnice, instrumente muzicale.
   În tradiția populară seva recoltată primăvara prin incizia tulpinilor, se folosea la tratarea bubelor.Cenuşa de frasin se punea fierbinte pe răni rele.Cu frunzele de frasin se făceau băi contra reumatismului şi a podagrei.Ceaiul din frunze de frasin se lua în boli de rinichi, icter, reumatism şi gută.Coaja de frasin tânăr, fiartă înăbuşit în vin alb, se lua miercurea pe nemâncate, pentru afecțiuni ale splinei.

 


   Compoziţia chimică a frasinului: scoarţa conţine derivaţi oxicumarinici: fraxină, fraxinol, fraxidină, etc.
   În frunze se află inozită, manită, quercitrină, dextroză, acid malic, gume, ulei volatil, acid ursinic, glucozide cumarinice, săruri minerale, etc.
   Frunzele: tanin, substanţe flavonoidice, fraxozida (glucozid de natură cumarinică), manitol şi vitamina C.

   Recoltare: coaja se recoltează în aprilie mai de pe crengile şi ramurile tinere.Frunzele se adună în mai- iunie, iar uscarea se face la umbră.Dacă se folosesc imediat proaspete, se pot recolta în orice perioadă a anului.

   Proprietăţi farmacologice: diaforetic, diuretic, laxativ, febrifug, sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, antiinflamator intestinal, se foloseşte foarte mult la boli de rinichi.
   Extern: principiile active din scoarţă şi frunze au proprietăţi cicatrizante, antiinflamatore.Foarte eficient în toate afecţiunile pielii.
   Intră în componenţa ceaiului antireumatic şi a pulberii laxativ- purgativă.
   Frasinul se utilizează la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni intestinale, afecţiuni renale, alopecie, angiocolite, arsuri, artrită, astralgie, ateroscleroză, boli genitale, boli de piele, colecistite, colesterol mărit, constipaţie, diaree, dispepsie biliară, dismenoree, dureri reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, gută, hemoroizi, leucoree, litiază urinară, metroragii, oligurie, paraziţi intestinali, plăgi greu vindecabile, răni, reumatism, ulcer gastric şi duodenal, ulceraţii greu vindecabile, vaginite.
 
   Se poate face o infuzie din 1 linguriţă de frunze mărunţite la 250 ml apă clocotită.Se lasă apoi timp de 10 minute acoperit după care se va strecura.Se pot folosi 2-3 căni pe zi.Se foloseşte în tratarea colecistitei, ulcerului, afecţiunilor intestinale, afecţiunile renale, boli de piele, reumatism.

   2-3 linguriţe de frunze puse la 250 ml apă şi fiert 10 minute.Se strecoară şi se bea seara în cazul constipaţiei rebele care nu trece cu alte preparate.

   Decoctul se obţine din 50 g de scoarţă la 1 litru de apă rece, fiert 5 minute şi apoi acoperit pentru 15 minute şi strecurat.Se beau 3 căni pe zi.Este foarte eficient în gută, reumatism, diaree, febră.

   Seminţele de frasin: 1 linguriţă se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma în special de către bătrânii artritici cu dureri ale încheieturilor.