Frasinul

   Frasinul este un arbore ce poate atinge 35-40 m și la noi se găseşte atât în stare spontană prin păduri, zăvoaie şi în special, în zona de câmpie, cât şi cultivat.Tulpina sa dreaptă prezintă în partea tânără scoarţă de culoare cenuşie-verzuie, iar în cea bazală cenuşie-negricioasă cu crăpături ondulate.Frunzele opuse sunt imparipenat-compuse cu 7-11 foliole sesile, oval lanceolate, de culoare verde închis pe partea superioară şi verde cenuşiu pe partea inferioară.Florile, care apar în luna aprilie înaintea frunzelor, nu au nici caliciu, nici corolă, iar androceul redus la 2 stamine, sunt poligame, adică pe acelaşi individ se găsesc flori mascule, femele şi hermafrodite.Fructul este aripat (samară).

   De la frasin se utilizează frunzele recoltate în lunile mai- iulie.
   Preţuit pentru lemnul tare ce se lustruieşte frumos, frasinul este întrebuinţat la tâmplărie de mobile, unelte casnice, instrumente muzicale.
   În tradiția populară seva recoltată primăvara prin incizia tulpinilor, se folosea la tratarea bubelor.Cenuşa de frasin se punea fierbinte pe răni rele.Cu frunzele de frasin se făceau băi contra reumatismului şi a podagrei.Ceaiul din frunze de frasin se lua în boli de rinichi, icter, reumatism şi gută.Coaja de frasin tânăr, fiartă înăbuşit în vin alb, se lua miercurea pe nemâncate, pentru afecțiuni ale splinei.

 


   Compoziţia chimică a frasinului: scoarţa conţine derivaţi oxicumarinici: fraxină, fraxinol, fraxidină, etc.
   În frunze se află inozită, manită, quercitrină, dextroză, acid malic, gume, ulei volatil, acid ursinic, glucozide cumarinice, săruri minerale, etc.
   Frunzele: tanin, substanţe flavonoidice, fraxozida (glucozid de natură cumarinică), manitol şi vitamina C.

   Recoltare: coaja se recoltează în aprilie mai de pe crengile şi ramurile tinere.Frunzele se adună în mai- iunie, iar uscarea se face la umbră.Dacă se folosesc imediat proaspete, se pot recolta în orice perioadă a anului.

   Proprietăţi farmacologice: diaforetic, diuretic, laxativ, febrifug, sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, antiinflamator intestinal, se foloseşte foarte mult la boli de rinichi.
   Extern: principiile active din scoarţă şi frunze au proprietăţi cicatrizante, antiinflamatore.Foarte eficient în toate afecţiunile pielii.
   Intră în componenţa ceaiului antireumatic şi a pulberii laxativ- purgativă.
   Frasinul se utilizează la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni intestinale, afecţiuni renale, alopecie, angiocolite, arsuri, artrită, astralgie, ateroscleroză, boli genitale, boli de piele, colecistite, colesterol mărit, constipaţie, diaree, dispepsie biliară, dismenoree, dureri reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, gută, hemoroizi, leucoree, litiază urinară, metroragii, oligurie, paraziţi intestinali, plăgi greu vindecabile, răni, reumatism, ulcer gastric şi duodenal, ulceraţii greu vindecabile, vaginite.
 
   Se poate face o infuzie din 1 linguriţă de frunze mărunţite la 250 ml apă clocotită.Se lasă apoi timp de 10 minute acoperit după care se va strecura.Se pot folosi 2-3 căni pe zi.Se foloseşte în tratarea colecistitei, ulcerului, afecţiunilor intestinale, afecţiunile renale, boli de piele, reumatism.

   2-3 linguriţe de frunze puse la 250 ml apă şi fiert 10 minute.Se strecoară şi se bea seara în cazul constipaţiei rebele care nu trece cu alte preparate.

   Decoctul se obţine din 50 g de scoarţă la 1 litru de apă rece, fiert 5 minute şi apoi acoperit pentru 15 minute şi strecurat.Se beau 3 căni pe zi.Este foarte eficient în gută, reumatism, diaree, febră.

   Seminţele de frasin: 1 linguriţă se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma în special de către bătrânii artritici cu dureri ale încheieturilor.