Scorțișoara

   În tradiţia populară: era întrebuinţată ca aromatizant şi condiment în diferite preparate culinare, băuturi, etc.Se folosea fiartă în vin contra răcelii, iar plămădită în rachiu cu nucșoară și rostopască contra gălbinării.
 
   Compoziţie chimică: uleiuri eterice 0,9-2,3% care conţine aldehidă cinamică, eugenol, metilnamilcetonă, alfapinen, felandren, pcimen, aldehidă benzilică, hidrocinamică şi cuminică, linalol, cariofilen, etc.Mai conţine 2% tanin, 1,8-3,8-6,6% oxalat de calciu.
 
   Uleiul volatil de scorţişoară este un ulei volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă din scoarţa arborelui.Acesta este un lichid limpede, galben-deschis, cu miros caracteristic de scorţişoară, gust dulceag şi arzător.La aer şi la lumină se colorează.Este carminativ şi aromatic.
 
   Acţiunea farmacologică a scorțișoarei: este indicată ca stimulent general şi îndeosebi ale funcţiilor digestive.
   Este uşor carminativă şi provoacă o mărire a secreţiei salivare.
   Accelerează transpiraţia.
   Provoacă o acţiune de accelerare şi regularizare a ritmului contracţiilor uterine, are şi o acţiune estrogenă datorită fracţiunii insolubile în eter din scoarţa de scorţişoară.   
   Ajută la întărirea organismului.
   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni abdominale, afecţiuni cardiace, afecţiuni circulatorii, anorexie, bronşite, colici gastrice şi abdominale, constipaţie, diabet, dureri interne inclusiv abdominale, gingivite, greaţă, gripă, halenă, insomnie, nervozitate, răceli, scaune neregulate, spasme digestive, sughiţ.

 
   Consum: fiartă, o linguriţă de praf în 500 ml vin şi băut cald în răceli.
   Se poate pune peste orice preparat culinar.
   Se fierbe o linguriţă în 250 ml apă până scade apa la jumătate.Se adaugă miere şi se va consuma câte o linguriţă de mai multe ori pe zi în cazul răcelilor sau altor afecţiuni.
   În afecţiunile dermatologice: se face un amestec cu suc de lămâie şi praf de scorţişoară.Se pune extern pe răni.
   25 g de praf de scorţişoară se pune la 500 ml vin de bună calitate, preferabil vechi.Se ţine timp de 8 zile apoi se strecoară.Se dă câte 2 linguri pe zi la cei cu afecţiuni abdominale.
 
   Tinctura de scorţişoară se prepară astfel: 50 g de scorţişoară măcinată se pune cu 500 ml alcool alimentar de 70 grade.Se ţine pentru 15 zile la temperatura camerei agitând des.Se filtrează după trecerea timpului de 15 zile şi se pune în recipiente de capacitate mai mică la rece.
   Acţiune terapeutică a tincturii de scorțișoară: stimulent şi uşor carminativ, sialogog.
Indicaţii: anorexie, obişnuit este folosit pentru corectarea gustului diferitelor preparate.
   Tinctura de scorțișoară are o acţiune fungicidă.  
   Mod de administrare:  0,50-2g pe zi.