Cocktail de fructe uscate, macerate la rece:
Ingrediente: Fructe de cătină, măceșe, coacăze, coacăze negre, fructe de păducel, stafide, smochine și curmale uscate și tăiate cât mai mărunt.
Preparare: Fructele se mărunțesc cât mai fin cu ajutorul unei râșnițe electrice de cafea sau prin tăiere cu cuțitul.O lingură din acest amestec se pune într-o cană cu apă și se lasă să macereze 8 ore (de seara până dimineața).
Administrare: Maceratul se bea dimineața, adăugând o linguriță de miere.La sfârșit, se consumă și pasta delicioasă care rămâne pe fundul cănii.Ideal ar fi să faceți o cură de minimum 21 de zile, în care să consumați în fiecare dimineață doar acest preparat și, eventual, după o jumătate de oră, fructe proaspete ori sucuri de fructe.
Indicații: Rețeta le este recomandată astenicilor, persoanelor supraponderale, cu țesut adipos în exces, celor cu probleme cardiace și vasculare.O ceașcă din acest elixir risipește somnul greu de dimineață, ne împrospătează și ne dă o stare de vioiciune.
Contraindicații: Nu există.
Bomboane energizante cu polen de albine:
Ingrediente: 2 lingurițe polen, 2 linguri miere lichidă, miezul de la 10 nuci dat prin mașina, 1 linguriță de fulgi de grâu, un vârf de cuțit de pulbere de busuioc.
Preparare: Cele 2 linguri de miere se amestecă cu polenul până se omogenizează (polenul poate fi măcinat cu râșnița electrică de cafea pentru ca amestecul să fie mai omogen); se adaugă pe rând fulgii de grâu, miezul de nucă și busuiocul.Totul se amestecă foarte bine.În final, trebuie să rezulte o pastă foarte groasă, care se poate modela sub forma unor mici sfere.În cazul în care compoziția este prea subțire, se mai adaugă fulgi de grâu; dacă este prea groasă, se adauga miere în plus.
Administrare: Se iau două bomboane înainte de fiecare masă sau atunci când avem de făcut eforturi mari.Copiii sub 6 ani vor lua maximum una-două bomboane pe zi, cu condiția să nu facă un alt tratament cu polen de albine.
Indicații: Acest remediu inedit este indicat în toate formele de astenie, precum și pentru stimularea activităților intelectuale.În cazul când acesta taie pofta de mâncare, se administrează între mese.În ciuda gustului delicios, în cantitățile indicate nu îngrașă, ci din contră, ajută la normalizarea greutății corporale.
Contraindicații: Acest remediu este contraindicat în afecțiunile hepatice grave sau aflate în fază acută.Se va folosi cu precauție de cei care au alergie la polen sau la miere.
Lăptișorul de matcă:
Conservare: Cea mai bună conservare a lăptișorului de matcă se face prin amestecarea cu miere.Proporția lăptișorului de matcă este de 2%, adică 2 grame de pastură în 100 grame de miere lichidă.
Administrare: Se pare că doza cea mai potrivită de întreținere, recomandată fără nici un fel de rezervă, indiferent de persoană, este de 2 mg pe zi.Această doză este bine tolerată de organism, nu dă dependență și nici efecte secundare.
Indicații: Lăptișorul de matcă este un remediu excelent în anemie.Administrarea zilnică de lăptișor de matcă se asociază foarte bine cu curele de reîntinerire, având efecte rapide.Lăptișorul de matcă influențează puternic activitatea psihică.După doar 12 zile de tratament, se pot constata efecte clare de ameliorare a stării interioare.Datorită efectelor sale stimulative și energizante, lăptișorul de matcă ajută la depășirea stărilor de inerție, de apatie, care pot apărea primăvara.În plus, s-a observat la acest produs apicol o puternică acțiune antibacteriană.
Contraindicații: Pentru doza prescrisă mai sus, nu se cunosc.
Luni:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 ml suc de roșii cu o lingură suc de lămâie și 100 g orez fiert, fără unt.
Cina:150 g legume fierte și pasate și o linguriță de ulei, 100 g pește cu spanac fiert și ardei grași.
Marți:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată verde cu roșii și nuci, 80 g paste cu legume fierte.
Cina: 200 g morcovi, spanac și dovlecei fierți, 200 g pui la grătar.
Miercuri:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 80 g orez cu o linguriță de cașcaval, 200 g salată verde cu o linguriță de ulei.
Cina: 200 g legume la grătar, 50 g brânză degresată cu o felie pâine integrală.
Joi:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 150 g brânză degresată cu 200 g mămăligă.
Cina: o porție supă de ceapă, praz și țelină, 200 g friptură vită la grătar.
Vineri:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată verde cu o linguriță de ulei, 80 g paste cu suc de roșii și busuioc proaspăt.
Cina: 200 g legume la grătar și 150 g pește la cuptor.
Sâmbătă:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată de morcovi și țelină cu o linguriță de ulei, 80 g orez cu mazăre.
Cina: 150 g legume fierte și pasate și o linguriță de ulei.
Duminică:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată de roșii, 100 g spaghete cu suc de roșii.
Cina: o porție de cremă de morcovi, 50 g brânză degresată și ceapă verde și pătrunjel.
Denumiri populare: broajbe, ciuş, colză, curechi chinezesc, curechi de câmp, hordal, napi curecheşti, napi de mirişte, napi de vară, napi sălbatici, pere de pământ, rapiţă, rapiţă colţă, rapiţă de câmp, rapiţă măruntă, rapiţă sălbatecă, ripac, turnep, tuş.
În tradiţia populară: frunza se punea pe tăieturi, răni, buboaie.
Cu nap ras, prăjit în ulei, se făceau legături la obrinteli, gâlci.La gâlci se puneau şi frunze crude, sub ureche.
Ras pe răzătoare şi prăjit în untură de porc ori undelemn se punea la udmă.
Copt şi ras se punea la “frânt”.
Cu cataplasme de nap tocat, ceapă şi grăsime de porc se oblojeau femeile de durere de pântece.Cu decoctul de nap se mai făceau spălături la bolile femeieşti.
Compoziţie chimică: rădăcina conţine peste 80% apă, proteine, grăsimi, extracte neazotate, sulforafan, indoli, betacaroten, celuloză, arsen, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, iod, fier, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C, E.
Valoare energetică 29 K\cal.\100g.
Frunzele conţin apă 88%, proteine, grăsimi, extracte neazotate, celuloză, săruri minerale, vitamine.
Acţiune farmaceutică: prin vitaminele pe care le conţine, sulfuran, indoli, este foarte util în lupta cu cancerul.
Are proprietăţi diuretice, dizolvant uric, efecte expectorante, depurativ.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, angină pectorală, bronşite, cistite, degerături, enterite, furuncule, gută, litiază urică, tuse, tratamente cosmetice.
Preparare:
O lingură de pulbere de rădăcină se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară.Se bea întreaga cantitate în prize mici pe parcursul întregii zile în afecţiunile de mai sus.
100 g rădăcini se taie în felii şi se vor pune într-un litru de apă sau lapte, care se fierb pentru 20-30 minute.Se strecoară şi se va face gargară sau se foloseşte extern.
Rădăcină proaspătă sau uscată se va pune cataplasmă caldă pentru a se colecta mai repede puroiul şi a ajuta la coacerea lui mai rapidă.
Două linguri de rădăcină se pun la 1 litru de apă şi se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoară.Se dau în cazurile constipaţiei cronice sau pentru potolirea tusei chiar cronice şi persistente.Se poate pune şi 1 linguriţă de seminţe de gutui în acest caz.
Femeile, în marea lor majoritate, se luptă cu kilogramele în plus, țin cure de slăbire și fac tot posibilul pentru a deveni cât mai suple.De multe ori recurg la diete drastice care de multe ori le afectează buna funcționare a organismului.
Chiar dacă pare incredibil, sunt multe femei care își doresc tocmai contrariul și anume să poată lua în greutate câteva kilograme pentru a scăpa de senzația de oboseală permanentă, de imunitatea scăzută și de aspectul filiform.
Pentru acestea regimul de îngrășare va trebui supravegheat de un medic specialist, deoarece surplusul de grăsimi din organism constituie un factor de risc pentru bolile cardiovasculare și de nutriție.
Orice dietă care presupune asimilarea câtorva kilograme nu este una foarte bogată în lipide și glucide.
Dezechilibrele care pot apărea atunci când veți consuma în exces pâine, dulciuri, grăsimi animale, pot avea consecințe grave asupra stării dvs. de sănătate.Vizita la un medic endocrinolog este obligatorie atunci când vreți să vă îngrășați.
În urma unor teste amănunțite veți ști dacă urmează să perseverați în această privință sau dacă metabolismul dvs. nu vă permite să acumulați nici un gram în plus.
Regimul alimentar pentru îngrășare cuprinde pe lângă alimente vitaminizante, care vă vor crește pofta de mâncare și o serie de produse lactate: cașcaval, brânzeturi, unt, lapte, care sunt bogate în grăsimi.Totul trebuie consumat după un plan bine stabilit care să permită creșterea gradată a numărului de calorii.
Evitați consumul de dulciuri și încercați să consumați cât mai multe proteine, care vă vor dezvolta musculatura, dar și așa numitele glucide bune care se găsesc în cartofi, orez, pâine integrală, paste făinoase.
Proteinele le veți găsi mai ales în carnea de vită, de pasăre, de pește dar și în ouă, fasole, ciuperci.
O persoană slabă va scăpa de acest aspect dacă va combina regimul alimentar bogat în calorii, cu efortul fizic bazat pe exerciții care vor crește masa musculară.
Trebuie reținut acest aspect legat de exercițiile fizice deoarece în cura de îngrășare nu se recomandă activitatea fizică bazată pe consumul de calorii.
Meniu pentru o zi:
Ora 7.00-8.00: Iaurt degresat, măr, cafea neîndulcită sau cu zaharină.
Ora 10.00-11.00: Suc de fructe proaspăt, 2 mandarine.
Ora 13.00-14.00: Peşte la cuptor sau friptură de vită la grătar, cu garnitură de legume proaspăt fierte cu un cub de legume şi salată de legume cu foarte puţin ulei.
Ora 15.00-16.00: 2 mere (grapefruit, mandarine), 1 pahar de lapte bătut sau suc de roşii.
Ora 18.00: 200 g friptură de vită la grătar, 100 g brânză de vaci.
Ora 20.00: Iaurt degresat sau o cană de lapte cu fulgi de porumb.
Puteți intercala 2 zile pe săptămână (marţi şi vineri), în care să consumați numai struguri (1-2 Kg.) sau după cum doriţi.
Se permit la prânz 1-2 cartofi copţi la cuptor.
În funcție de dimensiunile locului suferind, se ia o bucată mai mare sau mai mică de vată sau celofibră, se umezește cu bitter suedez și se aplică pe porțiunea bolnavă, care a fost unsă înainte în mod obligatoriu cu untură de porc sau pomadă de filimică, pentru că alcoolul să nu tragă grăsimea din piele.
Se poate pune deasupra o bucată ceva mai mare de folie de plastic, pentru a menaja lenejeria, iar abia apoi se leagă o cârpă caldă, eventual o fașă.
Compresa este lăsată să acționeze 2-4 ore în funcție de boală sau de modul în care este suportată.
Dacă pacientul suportă, compresa poate fi ținută chiar întreaga noapte.
După îndepărtarea ei, pielea se pudrează.
Dacă apar totuși iritări ale pielii la persoanele mai sensibile, atunci compresele trebuie folosite timp mai scurt și scoase din când în când.
Persoanele alergice nu trebuie să utilizeze folia de plastic, ci se vor lega direct cârpele peste bucata de vată sau celofibră.
Să nu se uite în nici un caz ungerea pielii cu grăsime înainte de aplicarea compresei!
Dacă apar mâncărimi, ungeți locul cu pomadă de filimică.
Cu aceste comprese nu este obligatoriu să stați la pat; dacă sunt bine fixate, vă puteți mișca în voie.
Datorită progreselor semnificative în domeniul chirurgiei plastice, interesul pentru implantul de păr a crescut semnificativ în ultimii ani.
Căderea părului afectează doi din trei bărbați și una din cinci femei.
Unele persoane încep să-și piardă părul încă din jurul vârstei de 20 de ani.
Premisele implantului de păr:
Dacă v-ați întrebat vreodată cum poate o astfel de intervenție chirurgicală să vă schimbe înfățișarea și să vă mărească încrederea în sine, trebuie să cunoașteți modul în care decurge un astfel de implant și consecințele la care trebuie să vă așteptați de pe urma lui.
Ca și în cazul chirurgiei plastice faciale, premisele obligatorii le constituie o sănătate bună și niște așteptări realiste.
Este important să înțelegem că un astfel de implant are anumite limite și nu există un implant de păr cu rezultate ideale.
Scopul acestei intervenții chirurgicale este de a îmbunătăți cât mai mult posibil aspectul fizic al pacientului.
Înainte de a vă hotărâ în privința acestei alegeri, sfătuiți-vă cu chirurgul plastician și cereți-i să vă explice care sunt opțiunile disponibile în cazul dvs.
Acesta este un fenomen ce progresează o dată cu înaintarea în vârstă și are o mare importanță pentru chirurgul care vă tratează.
Doctorul va explica pacientului ce fel de anestezie este indicată în fiecare caz în parte.
Chirurgul plastician se decide de obicei în favoarea unei anestezii locale sau parțiale pentru implantul de grefă, dar cei mai mulți chirurgi optează pentru o anestezie generală în cazul unei intervenții mai complexe.
Metoda chirurgicală folosită va fi de asemenea determinată de complexitatea procedurii.
Nu trebuie neapărat să fii chel sau aproape chel pentru a te supune unui transplant de păr.
De asemenea vârsta nu constituie un impediment pentru utilizarea transplantului.Cu cât pacientul este mai tânăr, cu atât metoda de transplant trebuie să fie mai conservatoare, deoarece regiunea din care se prelevează părul poate să nu fie încă suficient de stabilă.
Este ideal ca pacientul să aibă un păr suficient de des pe porțiunile de unde se va efectua prelevarea, pentru a putea acoperi îndeajuns zonele în care calviția este sau va fi prezentă.
Se va dezbate de către pacient împreună cu doctorul sau problema culorii părului, în contrast cu culoarea pielii capului.
Grosimea firului de păr este de asemenea hotărâtoare pentru rezultatul final al implantului.
Totuși, pacienții cei mai multumiți de transplant sunt aceia care acceptă din start estimările chirurgului referitoare la îmbunătățirea stării lor anterioare.
Dacă pacienții optează pentru acest implant, doctorul le va descrie metoda și tipul de anestezie folosite, dacă mai este nevoie de vreun alt tip de intervenție ulterioară, precum și riscurile și costurile implicate.
Factorii responsabili pentru apariția calviției:
Spălatul frecvent pe cap, o circulație proastă, purtarea pălăriilor sau alte obiceiuri personale nu constituie de fapt principalii factori care duc la căderea, timpurie sau nu, a părului.
La bărbați, principalul factor în apariția calviției este cel ereditar.
La femei, schimbările hormonale, mai ales cele care se petrec în timpul menopauzei sunt principalii factori responsabili pentru rărirea și căderea părului.
Accidentele, arsurile și bolile pot declanșa de asemenea căderea părului.
Factorul-cheie în înlocuirea părului îl constituie prezența părului din părți sau de la ceafă, care este apoi folosit pentru a înlocui părul pe porțiunea afectată de calviție.Din acest motiv, o calviție totală face ca operația de implant de păr să fie imposibilă.
Un alt factor îl constituie și calitatea părului.Părul deschis la culoare, ca și cel cu firul gros dă impresia unui podoabe capilare mai bogate, decât în cazul unui păr închis la culoare și cu o textură normală.
Implantul de păr presupune de obicei mai multe grefe ce trebuie implantate pe parcursul mai multor ședințe, efectuate în general la interval de cel puțin patru luni, pentru a permite o vindecare și o regenerare adecvate.
La bărbați calviția începe adesea prin rărirea și apoi căderea părului din partea din față și în această fază este foarte ușor să se intervină pentru o corecție.
În tradiţia populară era folosit în alimentaţia animalelor şi uneori şi a oamenilor.
Din seminţe se extrage un ulei comestibil cu gust aparte.
Compoziţie chimică: beta-caroten ca şi morcovul, diferă doar cantitativ, leucină, peporezină, tirozină, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, hidraţi de carbon, protide, săruri minerale, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Proprietăţi: emolient de excepţie, sedativ, laxativ.
Se indică în următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, afecţiuni reumatismale, afecţiuni oculare în special cele cu hemoragii, arsuri, astenii, cancer, cangrenă senilă, constipaţie, diabet, dispepsii, dizenterie, enterite, hemoroizi, infecţi urinare, insomnii, insuficienţă renală, leucemii, paraziţi intestinali (ascarizi, limbrici), prostată, tenie, tulburări neurologice, viermi intestinali.
Mod de folosire:
Intern:
Crud amestecat cu aperitive; în supe, înăbuşit.
Un pahar de suc, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficient.
Seminţele consumate crude după decojire au multe minerale și vitamine.
Se pisează 30-50 g de seminţe, se amestecă cu miere şi se iau în trei prize, din jumătate în jumătate de oră.După o oră se ia un laxativ, preferabil ulei de ricin.
Emulsia obţinută prin fierberea în lapte a seminţelor decojite şi pisate este calmantă şi răcoritoare, indicată în insomnii, dureri şi inflamaţii ale căilor urinare.
Extern:
Cataplasme contra arsurilor şi a inflamaţiilor, abcese, cangrenă senilă.
Fiecare ulei este caracterizat de o combinație unică a compunentelor care au proprietăți terapeutice diferite.Lavanda, spre exemplu, este un excelent antiinflamator și are un efect de calmare asupra psihicului.
În momentul în care uleiurile sunt absorbite în porii pielii, ele participă la circulația sanguină.
Iasomia: aroma dulce ajută la eliberarea sentimentelor reprimate, a celui de gelozie amară și împotriva sentimentului de vină.Puteți să îl folosiți și ca afrodisiac.Face o combinație reușită cu uleiurile de citrice, santal și trandafir.
Pergamuta: acest ulei provine din coaja fructelor galbene sau portocalii de pergamuta.Revigorant natural pentru minte și pentru corp, împrospătează și oferă încredere în sine.Se potrivește cu lavanda, iasomia, coriandrul, lămâia și geraniumul.
Ylang Ylang: are o aromă exotică de floare dulce.Este ideal în momentele în care vă dor mușchii și doriți să vă relaxați.
Piperul negru: energizează, îmbunătățește circulația, acționează împotriva răcelii, a gripelor și a infecțiilor.Se potrivește cu rozmarinul, lavanda și santalul.
Mirul: poate fi folosit în vindecarea rănilor, în îngrijirea tenului îmbătrânit, în bronșite și răceli.Nu trebuie aplicat pe pielea sensibilă sau pe rănile deschise.
Cedrul: se spune că egiptenii foloseau acest ulei în producerea cosmeticelor, a parfumurilor și a medicamentelor.Este un bun calmant și poate fi folosit împotriva căderii părului.
Uleiul de lavandă: mirosul proaspăt și dulce este folosit în mod tradițional pentru balansarea emoțiilor, eliberarea de sub stres, tensiune, dureri de cap.Provoacă un somn odihnitor.
Coriandrul: este foarte indicat în momentul în care suferiți de insomnii, dureri reumatice sau vă paște o răceală.Se asortează cu pergamuta, pinul, iasomia și santalul.
Grapefruitul: este potrivit celor care nu au încredere în propriile forțe, persoanelor dependente sau frustrate.Acționează împotriva stării de melancolie, reîmprospătează și energizează trupul.
Eucaliptul: acționează împotriva răcelilor, scade febra și ușurează respirația.Poate fi folosit împreună cu rozmarinul, lavanda, cedrul și lămâia.
Masca pentru ten gras cu pori dilatați se prepară din: 1 lingură de tărâțe de grâu, 1 lingură de suc de căpșuni și un albuș bătut.Pasta obținută se aplică pe față și se menține 15-20 minute, apoi se clătește fața cu apă caldă.
Masca de castraveți are proprietăți hidratante și înviorătoare.Se aplică felii de castraveți ce se vor freca ușor pe față pentru ca pielea să absoarbă sucul din ele.
Masca împotriva pistruilor se prepară din: 1 lingură de făină de secară, 1 lingură de tărâțe de orz și zeamă de lămâie.Se aplică pe față, se lasă 15 minute și se spală fața cu apă călduță.
Masca de roșii se poate folosi aproape în tot cursul anului.În afara conținutului mare de vitamine, roșiile sunt un mijloc excelent de curățire a tenului și a punctelor negre.
Masca pentru ten aspru și lipsit de frăgezime se prepară din: 1 lingură zeamil, 1 lingură lapte proaspăt și 1 gălbenuș.Masca se păstrează pe față timp de 15-20 minute, apoi se spală fața cu infuzie de mușețel.
Măști cu lămâie:
Datorită conținutului mare în acid citric și în vitamine, lămâile sunt folosite cu bune rezultate la alcătuirea mai multor măști, din care enumerăm:
Masca împotriva pistruilor: 3 linguri de zeamă de lămâie, 20 g drojdie de bere și 20 g de tărâțe de grâu.
Masca pentru tenuri seboreice: 30 ml zeamă de lămâie, 10 g drojdie de bere și 5 g talc.
Masca pentru ten pătat se prepară din: 1 lingură de tărâțe de grâu, 10 g drojdie de bere și zeamă de lămâie cât este necesar.Se aplică pe față și se lasă 10 minute, apoi se spală fața cu apă călduță.
Masca pentru ten congestionat și obosit se prepară din: 2 linguri de zeamil și o lingură de smântână.Se adaugă puțină infuzie de mușețel până ce pasta obținută are consistența smântânii.Se aplică pe față și se menține 15-20 minute, apoi se spala fața cu infuzie de mușețel.
Măști cu derivate ale cerealelor:
Datorită conținutului bogat în vitamine din grupele B1, B2, B6 și PP, unele derivate ale cerealelor sunt folosite cu succes în cosmetică.
Masca pentru ten seboreic și îmbâcsit se prepară din următoarele componente: 200 g tărâțe de grâu, 50 g zeamil, 10 g bicarbonat de sodiu și 10 g borax.Se amestecă și pulberea obținută se pune într-un borcan sau cutie închisă.Când se curăță fața, se amestecă o linguriță de pulbere cu o linguriță de infuzie de mușețel și se freacă metodic fața.După aceea clătim fața cu infuzie de mușețel.
Masca de gălbenuș, recomandată în cazul unui ten uscat și ofilit, se aplică pe față și se menține 20-25 minute.Dacă tenul este foarte uscat, atunci masca se scoate cu ulei de floarea-soarelui, care se unge peste ou, apoi se șterge cu un tifon atât oul, cât și uleiul și se spală fața cu infuzie de mușețel.
Alte câteva măști cu ingrediente naturale, care vă pot rezolva problemele tenului, mai găsiți aici.
Alimentele pe care le putem consuma fără restricții și care nu îngrașă sunt:
Fructe:
Zmeură
Pepene galben
Mere
Papaya
Gapefruit
Ananas
Portocale
Struguri
Căpșune
Legumele, fructele și zarzavaturile sunt alimentele care constituie principala sursă de substanțe minerale și vitamine din alimentație.
Încercați să mâncați toate legumele de sezon deoarece multe legume se găsesc indiferent de anotimp.
Adăugați în mâncărurile dvs. fasolea și lintea, care sunt surse excelente de fier și alte substanțe minerale.
Fructele conțin și ele multe vitamine și substanțe minerale, așadar consumați fructele de sezon și încercați să puneți la păstrare fructe de livadă sau sălbatice ( congelate, uscate sau în conservă).
Mâncați în fiecare zi cel puțin cinci porții de legume și fructe.
Legume:
Conopida
Salata verde
Spanac
Broccoli
Sparanghel
Ceapa
Varza
Zucchini
Usturoi
Ardei
Morcovi
Andive
Castraveți
Refluxul gastro-esofagian (RGE) este de obicei denumit ca arsură sau acreală a stomacului.
Este cauzat de refluxul acizilor gastrici în esofag (canal alimentar).
În mod normal, o valvă numită sfincter, reține acizii în stomac, dar în RGE, sfincterul este slăbit sau se decontractă în loc să se contracte.
Cauzele refluxului gastro-esofagian:
Refluxul gastro-esofagian apare atunci când sfincterul situat între stomac și esofag este slăbit sau când o presiune suplimentară în stomac respinge acidul gastric și hrana în sfincter.Se întâmplă ca partea superioară a stomacului să treacă în mușchiul care separă abdomenul de torace (diafragmă).Această afecțiune, care se numește hernie hiatală, poate slăbi sfincterul, de unde apariția RGE.O presiune crescută exercitată în abdomen poate antrena, de asemenea, o hernie hiatală.
Tusea, vărsăturile sau chiar un efort fizic sunt adesea cauzele posibile ale herniei hiatale.
Femeile însărcinate și persoanele obeze sunt predispuse acestui tip de hernie.
Anumite produse, precum ciocolata, alimentele prăjite sau grase, cafeaua și băuturile alcoolice, pot slăbi sfincterul care controlează circulația acizilor gastrici.
O alta cauză a RGE poate fi și fumatul.
Cum puteți ști dacă suferiți de refluxului gastro-esofagian:
Persoanele care suferă de o formă ușoară a refluxului gastro-esofagian sau de arsuri de stomac își dau seama de apariția acestei afecțiuni după ce mănâncă un aliment care declanșează o creștere de acid în stomac.
În anumite cazuri, o modificare a obiceiurilor alimentare sau administrarea de antiaciazi pot ușura durerea.
Se pot face teste pentru a determina problemele persoanelor care suferă de arsuri de stomac cronice grave sau care sunt refractare la antiacizi.
O cercetare funcțională a căilor digestive superioare este de obicei primul pas care trebuie făcut.Este vorba despre o radiologie specială, care permite vederea esofagului, a stomacului și a părții superioare a intestinului subțire.Chiar dacă permite înlăturarea suspiciunii apariției ulcerului, această metodă nu oferă suficiente informații asupra cauzelor RGE.
Efectul acidului gastric asupra receptorilor:
Stomacul este învăluit într-o membrană protectoare, care îl protejează contra efectelor nocive ale acizilor, dar esofagul nu prezintă o asemenea protecție.
Arsurile sau acrelile stomacului caracteristice RGE sunt cauzate de efectul acidului gastric asupra receptorilor care captează mesajul dureros în esofag.
Chiar dacă, câteodată, se poate confunda cu durerea ulceroasă, RGE și ulcerul sunt două afecțiuni diferite.
Ce este endoscopia:
Endoscopia constă în introducerea în esofag a unui mic tub luminos, însoțit de o cameră minusculă care este utilizată pentru determinarea cauzei exacte a simptomelor.
Se poate apela și la biopsie, adică prelevarea unui mic eșantion de țesut pentru analiză de laborator.
Dacă diagnosticul rămâne imposibil de confirmat în acest stadiu, medicii pot măsura gradul de aciditate (pH) în esofag pe o perioadă de 24 de ore.Testul trebuie făcut în timpul mesei, în timp ce desfășurați activități și în timpul somnului, pentru a afla efectul fiecăruia asupra acidității.Un grad de aciditate mai ridicat în esofag după masă, este probabil atribuit unui RGE.
Simptomele refluxului gastro-esofagian:
Reflexul gastro-esofagian cauzează o senzație de arsură în stomac (cunoscută și ca acreală a stomacului).Durerea apare în spatele sternului și urcă spre gât.Anumitor persoane, RGE le provoacă un gust acid sau amar în gură.
Simptomele RGE pot dura până la două ore.
Durerile cauzate de arsurile de stomac pot fi atât de intense încât ne putem gândi câteodată la o criză cardiacă.Prin proces invers, durerea toracică sau anghina este câteodată confundată cu arsurile de stomac.Pentru a înlătura îndoielile, în acest caz este importantă consultarea unui medic.
În cazuri grave, RGE poate antrena o leziune a esofagului care poate duce la hemoragie.
Cicatricele lăsate pe esofag de inflamații constante îngustează canalul esofagian, ceea ce provoacă stenoza.La unele persoane, peretele esofagului poate fi grav lezat.În acest caz, crește riscul cancerului esofagului.
Recomandări generale pentru prepararea vinurilor medicinale:
Se utilizează numai vase curate, sterilizate cu abur sau apă fiartă, timp de cel puțin 30 de minute, de câte trei ori.Nu se folosesc vase metalice, în special cele de aluminiu.
Se folosesc doar ingrediente pentru care nu au fost utilizate insecticide sau ierbicide.
Fructele care intră în compoziția vinurilor trebuie să fie bine coapte și bine spălate.Atenție la struguri, să nu aibă acaricide sau să fie stropiți cu sulfat de cupru.
Se utilizează plante proaspăt spălate.În cazul plantelor uscate, se folosesc doar cele care nu au fost uscate la soare.Nu se vor folosi plante de pe marginea drumului sau de la vânzătorii ambulanți.
Vinul se păstrează în sticle închise, la temperatura camerei.
Lichidele se consumă încet, cu înghițituri mici.
Toate vinurile medicinale au principii active bine determinate.Nu se consumă în cantități mai mari decât cele prescrise.Mai mult nu înseamnă mai bine, ci este posibil să facă mai rău.
Atenție! Vinurile medicinale nu se consumă în amestec.
Rachiul folosit la prepararea vinului trebuie să fie de minimum 40% alcool.
Vin de portocale:
Ingrediente: o portocală bine spălată, 1 l vin alb, 12 cuișoare, 1 baton scorțișoară, 100 g zahăr, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun cuișoarele și portocala tăiată într-un borcan.Se adaugă scorțișoara, zahărul și rachiul.Se acoperă cu vin alb și se lasă la macerat 30 de zile.Se filtrează și se pune în sticle.Se folosește după 2-3 luni.
Alte variante:
Se acoperă cu vin alb coaja de la trei portocale amare, netratate.Se adaugă o linguriță cu semințe de coriandru și 150 g zahăr.Se lasă în repaus, la rece, 10 zile.Se filtrează.
1 l vin roșu, 4 portocale tăiate bucăți și zeama de la o portocală se lasă la macerat 10 zile.Apoi se adaugă 50 ml rachiu și 120 g zahăr.Se amestecă înainte de filtrare.
Se amestecă: 1 l vin alb, sucul unei portocale, 3 flori de mușețel, un baton de scorțișoară, două cuișoare, 120 g zahăr și 50 ml rachiu.Se filtrează după 8 zile de macerare.
Se taie în rondele o portocală și o lămâie.Se adaugă 1 l vin roșu, două migdale amare sparte, 50 ml rachiu și 200 g zahăr.Se lasă la macerat 40 de zile.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antiinfecțios, aperitiv, diuretic, fluidifiant sangvin, laxativ, tonic general.
Recomandări: anorexie, astenie, dispepsie, hipervâscozitate sangvină, tulburări intestinale.
Vin de nuci:
Ingrediente: 350 g frunze de nuc, 1 l vin roșu, 1 baton scorțișoară, 100 g zahăr, 25 ml rom.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele la macerat timp de o lună, se filtrează și se îmbuteliază.
Alte variante:
25 nuci verzi tăiate în patru și 1 l vin roșu se macerează timp de 6 săptămâni, se filtrează și se aduce lichidul la fierbere.Se adaugă apoi 50 ml rachiu și 150 g zahăr.Se dă în 3-4 clocote, apoi se lasă la răcit.Se filtrează și se îmbuteliază.
Se pun la macerat 25 nuci verzi tăiate în patru, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu și 150 g zahăr.După două luni se filtrează și se pune în sticle.
1 l vin roșu, 300 g zahăr și 8 nuci verzi zdrobite se pun la macerat, la soare, timp de 6 săptămâni.Se amestecă bine în fiecare zi.Se filtrează.
Într-un borcan se pune o portocală tăiată rondele.Se adaugă 15 nuci verzi tăiate în patru, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu, 200 g zahăr.Se lasă la macerat două luni, apoi se filtrează.
1 l vin roșu, 50 g frunze de nuc, 20 g grosită roșie, 1 baton scorțișoară, coaja de la o portocală, 200 g zahăr.Se lasa la macerat 15 zile, se filtrează și se îmbuteliază.
30 g frunze de nuc, 100 g grosită roșie, coaja de la două portocale, 20 ml rachiu, 1 l vin alb.Se lasă 15 zile la macerat, la soare.Se face un sirop din 100 ml apă și 250 g zahăr.Se amestecă și se filtrează.
Mod de administrare: Câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: astringent, antidiareic, depurativ, dezinfectant, tonic.
Recomandări: anemie, diaree, eczeme, gută, reumatism.
Vin de tarhon:
Ingrediente: 30 g frunze proaspete de tarhon, 1 l vin alb.
Mod de preparare: Se spală frunzele și se usucă bine.Se acoperă cu vin alb și se lasă la macerat 8 zile.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, carminativ, stimulent, tonic.
Recomandări: balonări, dureri reumatice.
Vin de pătrunjel:
Ingrediente: o legătură de pătrunjel, 1 l vin alb, două lingurițe oțet de vin, 300 g miere.
Mod de preparare: Peste pătrunjel se toarnă vinul și oțetul.Se aduce încet la fierbere și se fierb cam 10 minute.Se filtrează, se adaugă mierea și se amestecă.Se îmbuteliază.
Mod de administrare: 3 lingurițe, repartizate de-a lungul zilei, sunt suficiente.Nu abuzați!
Proprietăți: diuretic, expectorant, febrifug, stimulent.
Recomandări: oboseală, hidrofizie, icter, bronșită, febră.
Vin de piersici:
Ingrediente: 2,5 kg piersici, 4 l vin alb, 1,3 l coniac, 500 g zahăr, 4 migdale amare, 7 g drojdie de bere uscată.
Mod de preparare: Peste piersicile decojite și tăiate în bucăți se pune zahărul și se lasă câteva ore.Se fierbe amestecul 15 minute.Se varsă într-un bidon (după ce s-a răcit) și se acoperă cu vin alb și coniac.Se adaugă drojdia și migdalele.Se lasă 30 de zile la rece, se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: diuretic, energizant, stomahic.
Recomandări: constipație, litiază renală, tulburări digestive.
Vin de pere:
Ingrediente: 500 g pere albe, 1 l vin alb.
Mod de preparare: Se taie perele în rondele fine și se pun în vinul care fierbe.Se lasă să fiarbă până ce volumul scade la jumătate.Se lasă să se răcească și se filtrează.
Mod de administrare: câte 25 ml dimineața.
Proprietăți: antiseptic, diuretic, tonic.
Recomandări: celulită, diabet, litiază renală, retenție de apă, tulburări renale.
Vin de prune uscate:
Ingrediente: 300 g prune uscate, 1 l vin roșu, 1 pachețel de vanilie, 50 ml rachiu, 120 g zahăr.
Mod de preparare: Se pun prunele într-un borcan.Se adaugă vinul, rachiul, vanilia și zahărul.Se amestecă bine și se lasă în repaus 3 săptămâni.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: dezintoxicant, diuretic, energizant, stomahic.
Recomandări: anemie, constipație, gută, nefrită, reumatism.
O altă listă cu vinuri medicinale folositoare și cu multiple beneficii, puteți găsi aici.
Mască de struguri are efecte calmante și hidratante.Se spală bine boabele de struguri, se storc printr-un tifon și se aplică pe ten, după ce acesta a fost spălat.După 15-20 minute se curăță ca orice mască, clătind fața cu apă rece.
Mască sub formă de comprese aplicate pe față cu infuzie de flori de albăstrele, recomandată pentru pleoape căzute și ochi obosiți.De asemenea, datorită proprietăților tonifiante pe care le au, albăstrelele sunt indicate și în tratamentul mușchilor faciali lăsați, caz în care se aplică pe față comprese cu infuzie de flori de albăstrele.
Mască de miez de pepene recomandată pentru tenurile deshidratate și palide.Fața se spală cu un lapte demachiant sau cu apă, apoi se va freca ușor cu o bucată de miez de pepene; după 10 minute se va spăla fața cu apă călduță.
Mască sub formă de comprese aplicate pe față cu infuzie de flori de arnică, pentru înviorarea și tonifierea tenului palid.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de flori de tei ce este indicat pentru menținerea prospețimii tenului.
Mască sub formă de comprese cu decoct de brusture, aplicate pe față, ce se recomandă contra acneii, pentru ten cu o mare secreție de sebum.Poate fi folosită și pentru întărirea și creșterea părului, caz în care după spălarea părului se fricționează pielea capului cu decoct răcit de brusture.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de flori de sunătoare ce se aplică pe față în cazul tenului lipsit de suplețe sau îmbătrânit.
Mască sub formă de comprese faciale cu infuzie de flori de cimbrișor, ce sunt indicate pentru tenul seboreic.La un litru de apă se pun 50 g plantă, iar compresa se ține pe față 10-12 minute.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de frunze de salvie ce este indicată contra seboreii.
Mască sub formă de comprese cu infuzie de coada șoricelului indicată pentru ten iritat și înroșit.
Mască sub formă de infuzie de mușețel, aplicată pe ochi și sub ochi, în caz că pleoapele sunt iritate, ochii obosiți și cu cearcăne sau pungi sub ochi.Masca se ține pe ochi 5-10 minute.
Mască sub formă de comprese faciale cu infuzie de gălbenele, indicată pentru activarea tenului uscat.
Mască preparată cu levănțică: 4 linguri de infuzie de levănțică; 1 lingură de amidon; 1 lingură de tărâțe de grâu.Se amestecă toate componentele până ce se obține o pastă de consistența unei măști, care se aplică pe față, se lasă pe față 15 minute, apoi se scoate cu apă călduță.
Mască cu infuzie de conuri de hamei, sub formă de compresă aplicată pe față pentru combaterea seboreii tenului și a acneii.
Exerciții pentru mușchii pectorali:
Exerciții de bază:
Împins cu bara, din culcat pe o bancă orizontală, cu priză largă.
Împins cu bara, din culcat pe o bancă înclinată, cu priză largă.
Împins cu bara, din culcat pe o bancă declinată, cu priză largă.
Împins cu gantere, din culcat pe o bancă orizontală.
Împins cu gantere, din culcat pe o bancă înclinată.
Împins cu gantere, din culcat pe o bancă declinată.
Flotări la paralele cu corpul înclinat înainte.
Exerciții care izolează mușchiul:
Fluturări cu gantere din culcat pe o bancă orizontală.
Fluturări cu gantere din culcat pe o bancă înclinată.
Fluturări cu gantere din culcat pe o bancă declinată.
Fluturări la scripeți.
Fluturări la aparat (pec-deck).
Exerciții pentru mușchii lombari:
Exerciții de bază:
Îndreptări cu haltera (priză pronație sau mixtă).
Exerciții care izolează mușchiul:
Hiperextensii la bancă.
Aplecări în față, din picioare și cu o halteră pe ceafă.
Exerciții pentru mușchii abdominali:
Ridicări de trunchi la plan înclinat.
Ridicări de picioare din atârnat la spalier sau la bară.
Ridicări de trunchi din culcat pe un plan orizontal cu picioarele ridicate în unghi de 90 de grade față de trunchi și îndoite din genunchi.
Bricege (din culcat la orizontală cu mâinile întinse deasupra capului în prelungirea trunchiului ridicați simultan mâinile și picioarele până la atingerea lor într-un punct cât mai înalt).
Aplecări la scripete (din stând în genunchi cu fața la un scripete apucați mânerul cu o priză îngustă și trageți-l în jos, curbând coloana și ținând antebrațele lipite de cap, până când capul ajunge lângă podea), ca un fel de mătănii.
Aplecări laterale pentru oblicii abdominali (din stând în picioare cu o ganteră într-o mână și cealaltă mână la ceafă, îndoiți-vă în lateral către mâna cu gantera și apoi reveniți depășind ușor verticala )
Atunci când stresul și problemele ne fac zile grele, acest lucru se răsfrânge asupra sănătății noastre și chiar asupra pielii.
Afecțiunile pielii sunt serioase și de multe ori este nevoie de intervenția dermatologului și de tratamente îndelungate.Ca și în alte dăți, leacurile naturiste pot fi o soluție și le putem încerca fără efecte adverse.
Negi si alunițe:
Negii se pot vindeca printr-o masare cu coajă de nucă pe locul respectiv timp de câteva zile sau se poate pune pe neg o bucăţică mică de coajă verde de nucă, cu partea zemoasă, sub un plasture, pe timp de noapte.Se mai pot masa cu ulei de ricin de trei ori pe zi.
Şi aluniţele se pot trata cu ulei de ricin, masându-le de trei ori pe zi, dar tratamentul este de durată, nu vă aşteptaţi la rezultate rapide.
Ciuperci:
Încercaţi să puneţi oţet pe porţiunile afectate de ciupercă.
Explicaţia este următoare: ciuperca de orice natură ar fi, trăieşte într-un mediu alcalin.Punând oţet care este acid, cu badijonări cât mai dese, pe o perioadă de timp cât mai îndelungată, chiar şi după dispariţia ciupercii, ea nu va mai apărea deoarece nu poate trăi în mediul acid creat de oţet.Totul depinde de consecvenţa cu care aplicaţi acest tratament.
Lipomi:
Un remediu foarte eficient şi rapid pentru tratarea lipomilor este: fixarea cu ajutorul unui leocoplast a unei monede de cupru bine curăţată pe locul respectiv, astfel ca lipomul să fie acoperit complet, în 2-3 zile el dispare.
Lupus:
Această boală este o boală a pielii și a mucoaselor.
Următoarea reţetă este pentru 2 tipuri de Lupus: eritematos și tuberculos.
Preparaţi următorul ceai: rostopască 5gr, mărul lupului 3gr, gălbenele 70gr, plop negru 40gr, toate aceste plante se amestecă bine după care se fierbe în 3 litri de apă timp de 30 minute.Se fac spălături locale şi se pun compresii de 2-3 ori pe zi.
Intern : preparaţi următorul ceai: rostopască 3gr, mărul lupului, 1gr gălbenele 10gr, plop negru 21gr.Amestecul se fierbe într-un litru şi jumătate de apă, vreme de 30 minute.Se strecoară şi se bea câte 50ml de ceai, de 3 ori pe zi, înaintea meselor cu 30 minute.
Ca unguent folosiţi următoarea compoziţie: se amestecă 30gr rostopască uscată şi pisată ca să se transforme în pulbere, cu 15gr lanolină, 10gr vaselină şi 10 picături de acid fenic.Se ung locurile bolnave şi se lasă pansate 3 zile. Se continuă până la vindecare
Cauzele acestei boli sunt necunoscute şi este considerată colagenoasă şi autoimună.
Apar erupţii cutanate pe faţă pe piept pe spate şi pe pielea capului, dar şi viscerale pe intestine.Practic în jurul acestor erupţii ţesutul se necrozează şi putrezeşte de viu.Desigur că şi pshicul este afectat, bolnavul având stări depresive, de somnolenţă şi dureri articulare.
Veruci:
Verucile sunt nişte pete ca nişte pistrui numite medical veruci plane.
Amestecaţi 50gr rostopască uscată, transformată în pulbere, cu 15gr lanolină, 10gr vaselină și 10 picături de acid fenic.Se unge rana, se aplică un pansament și se ține 3 zile.Se repetă săptămânal până la vindecare.
Tamponările locale cu esenţă de genţiană sau bitter suedez sau ceai de tătăneasă și muguri de plop, dau rezultate uimitoare.
În limbaj popular palpitațiile sunt generate de expresia bătaie neregulată de inimă, adică persoana în cauză simte cum îi bate inima mai tare, izbindu-se de coaste, intermitent, bătăi însoțite de amețeli, oboseală și senzație de frică.Fiind vorba de inimă, ne gândim imediat la meridianul inimii conform medicinii chineze, care spune că în astfel de cazuri există un dezechilibru energetic în meridianul cordului și pericardului.Cu ajutorul presopuncturii putem rezolva această afecțiune; sunt două puncte ușor abordabile, situate pe antebrațe, pentru presopunctură:
Primul se află la baza pumnului la extremitatea externă a pliului format când aducem pumnul spre antrebraț numit și poarta spiritului.
Al doilea este cu cinci degete mai sus de pliul pumnului pe linia mijlocie a antrebrațului și numele lui tradus din chineză este poarta vâlcelei.
Putem acționa și asupra punctului mlaștina vânturilor ce se află sub protuberanța occipitală pe ceafă în scobiturile ce se află situate de o parte și de alta a vertebrelor cervicale.
În toate punctele menționate se practică manevra de dispersie (rotirea degetului în sens invers acelor de ceasornic).
Durerea din angina pectorală se manifestă sub forma unei gheare, presiune în regiunea sternului sau a inimii, cu iradiere în umărul și membrul superior stâng, pe marginea sa internă, până la degetul mic.Traseul durerii din angina pectorală este identic cu cel al meridianului cordului.
Cromoterapia:
Pentru bolnavii cu palpitații ce apar în contextul unei nevroze sau spasmofilii (lipsă de calciu) la care în urma examenului cardiologic s-a infirmat o boală de inimă, pe lângă un regim alimentar bogat în lactate, expunere la lumina solară (vara) sau ultraviolete în doze mici (iarna) se recomandă: alături de multiminerale și băi de culoare albastră timp de 15 minute proiectată în regiunea plexului cardiac, urmată de focalizarea de lumină galbenă tot 15 minute.Dacă situația financiară permite deplasarea într-o stațiune montană este minunat.Oricum, se recomandă scurte perioade de schimbare, în altă localitate, de preferință în mediul rural cu condiția ca bolnavul să se simta bine, să fie protejat și să nu aibă motive de stres.
Lipotimia (leșinul):
Mai frecventă la copii, adolescenți și femei, lipotimia reprezintă o stare (pasageră) de pierdere a cunoștinței de foarte scurtă durată, datorată unei irigări insuficiente a creierului.
Cauzele pot fi: emoțiile puternice, lipsa de aer dintr-o cameră supra încălzită sau în care se fumează și nu este aerisită, durerea violentă asociată cu teamă (la dentist, în timpul recoltării analizelor de sânge etc.)
Primele măsuri:
Se deschid ferestrele (dacă persoana se află în spațiu închis).
Se așază bolnavul cu capul mai jos decât restul corpului în poziția culcat (înclinat spre cap), într-un loc aerisit.
Se îndepărtează curioșii, se desfac hainele, cravata, se dezgolește pieptul, se stropește fața cu apă rece și se dau esențe tari pentru a le mirosi (oțet, amoniac etc.).
Toate aceste gesturi se fac rapid, în 20-30 de secunde.
Dacă mai este o persoană sau un grup în apropiere, alegeți-vă un ajutor care să execute cele de mai sus dictate de dvs., dacă vă pricepeți și acționați prin presopunctură în același timp: două puncte sunt esențiale:
Primul situat sub nas, la 1/3 distanță între nas și marginea buzei superioare în șanțul cu apă, practicând tonifierea.
Al doilea este punctul bucuria de a trăi, situat în unghiul extern al unghiei degetului mic, tonifiere.
Recomandăm ca după o stare lipotimică bolnavul să fie examinat de medic, pentru a stabili dacă a fost doar o lipotimie și nu este manifestarea altei boli (convulsii, isterie, sincopă etc.)
Remedii care să ne ajute când avem de-a face cu palpitaţiile, găsiţi şi aici, iar astăzi continuăm aceea listă.
Valeriana:
Se folosește rizomul cu rădăcini care conține ulei volatil format din izovalerianat de bornil, acetat și butirat de bornil, camfere, pinene, acid izovalerianic, sesquiterpene biciclice, alcaloizi, alcool esteri, fenoli, cetone, valeotriați (valtratum, acevaltratum și dinivaltratum), oxilactone, sitosteroli etc.Acțiunea principală este cea sedativă.
Componentele principale din uleiul volatil au efecte inhibitoare asupra țesuturilor bogat inervate asupra SNC și a celui muscular.Preparatele pe bază de valeriana au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea excitabilității măduvei spinării și a creierului.
Voronicul:
Cunoscut și sub numele de Unguraș, Voronicul este o specie spontană perenă care crește în special în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și estul Moldovei.
În scop medicinal se utilizează ramurile și tulpinile tinere, nelignificate, recoltate în timpul înfloririi.Voronicul conține o substanță amară care este o lactonă din grupa diterpenoidelor numită marrubină sau marubiină, acid marrubic, rășini și ulei volatil, mucilagii, taninuri, acid ursolic, saponozide, glicozide, un alcaloid, colină, vitamina C, săruri minerale etc.
Datorită conținutului ridicat în potasiu și colină, extractele din această plantă pe lângă alte acțiuni terapeutice au efecte pozitive în aritmia cardiacă.
Din părțile superioare și din rămurele recoltate în timpul înfloririi Voronicului se prepară:
Infuzie: o lingură de plantă mărunțită la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale.
Pentru cei care n-au voie să consume cantități mari de lichide se recomandă infuzia concentrată: 2 linguri de plantă mărunțită la o cană cu apă din care se iau de 2-3 ori pe zi câte o lingură înainte de mesele principale.
Talpa gâștii:
O a doua plantă foarte utilă celor care suferă de afecțiuni cardiace cu substrat nervos, este Talpa-găștii, care crește spontan în țara noastră, fiind răspândită de la șes până în zonele submontane la 500-600 m altitudine.De la aceste specii se folosesc numai părțile superioare ale plantei recoltate în timpul înfloririi.
Speciile de Leonurus conțin leunturocardiană sau stachydrină, betonicină și turicină (alcaloizi), glicozide cardiotonice similare cu cele din speciile exotice de Strophantus, substanțe amare cu structură chimică sterolică, bioflavonoide etc.
Se recomandă în tulburările de climacteriu și în stările de anxietate.Au acțiune inhibitoare asupra SNC (sistemul nervos central), acțiune hipotensivă, vasoconstrictorie periferică, acțiune diuretică și acțiune cronotrop negativă asupra cordului reducând ritmul contracțiilor cardiace.
Preparatele pe bază de Talpa-gâștii sunt mult mai puternice decât cele pe baza de Valeriană și prezintă avantajul că nu au mirosul și gustul dezagreabil al valerianei.
Prin infuzare sau decocție substanțele active din Talpa-gâștii nu se extrag în întregime, de aceea se recomandă tinctura sau pulberea de plantă.
Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă; se beau două căni pe zi dintre care una seara, timp de o săptămână.Cura se repetă din două în două luni.
Tinctura: 20 g plantă uscată și mărunțită se macerează timp de 8 zile în 100 ml alcool de 60-70 grade.După filtrare se iau 20-40 picături pe zi, înaintea meselor principale.Tratamentul durează 8 zile.Se repetă la fiecare două luni.
Tinctura de Talpa-gâștii dă rezultate bune în combaterea meteorismului abdominal (dilatarea abdomenului datorită gazelor care se formează în tubul digestiv).
Pulberea: din părțile superioare înflorite ale plantei: câte un vârf de cuțit de 4 ori pe zi timp de 2 săptămâni.Se repetă la fiecare două luni.
Dieta cu pâine este o dietă simplă, ieftină și care se poate urma fără bătăi de cap sau calcule.După o astfel de dietă ținută timp de 5 zile, se pierd 3 kg.
O zi din această dietă vă este prezentată mai jos împreună cu câteva rețete absolut delicioase de sandvișuri.
Micul dejun:
Beți mai întâi un pahar cu apă minerală trezită (lăsată de cu seara deschisă), în care stoarceți o jumătate sau o lămâie întreagă.
Mâncați un sandviș, la alegere.
Ora 11.00:
Un pahar de iaurt degresat sau un borcănel de chefir.
Prânz:
Mâncați două sandvișuri la alegere.
Ora 16.00:
Mâncați un fruct, la alegere.
Cina:
Un sandviș și un ceai de plante, îndulcit cu puțină miere.
Lichide:
Cel puțin 1,5 l apă ălată sau apă minerală trezită.
Se permite o singură cafea sau un ceai negru pe zi.
Rețete de sandvișuri din baghetă:
Sandviș vegetarian:
Amestecați 100 g brânză de vaci cu un morcov ras pe răzătoarea cea mică, cu un cățel de usturoi și 3-4 fire tocate de pătrunjel.
Puneți pe fețele interioare ale sandvișului două foi de salată, iar pe deasupra umplutura de brânză.
Sandviș elvețian:
Ungeți pâinea cu un strat de muștar.
Presărați peste el pătrunjel tocat, apoi puneți două felii de cașcaval și între ele un ou fiert tare, tăiat felii.
Sandviș american:
Două jumătăți de baghetă se acoperă cu foi de salată, peste care se pun friptură rece și câteva rotocoale de castraveți murați sau un strat subțire de ketchup.
Sandviș cu nuci:
Se amestecă brânză de vaci cu puțină telemea rasă, 4 nuci pisate și 2 lingurițe de suc de portocale.
Jumătățile de baghetă se acoperă cu foi de salată sau de spanac și se aplică compoziția de brânză.
Sandviș provensal:
Amestecați o conservă de ton (după ce ați stors bine uleiul) cu o ceapă verde tocată ți o linguriță de castravete acru tăiat mărunt.
Căptușiți pâinea cu foi de salată și aplicați umplutura.
Mult mai puțin cunoscute și folosite decât tincturile și uleiurile din plante, vinurile medicinale sunt elixiruri din laboratorul naturii, cu efecte benefice asupra sănătății și a stării noastre de spirit.Cu o condiție: să nu fie confundate cu vinul de masă, ele având o prescripție strictă, la fel ca orice medicament.
Vin de grapefruit:
Ingrediente: sucul de la două grapefruituri, 1 l vin alb, 200 g zahăr, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se amestecă ingredientele și se lasă două săptămâni la rece.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, drenor digestiv, drenor hepatic, răcoritor, bogat în vitamina C.
Recomandări: anorexie, artrită, dispepsie, insuficiență biliară.
Vin de ceapă:
Ingrediente: 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere.
Mod de preparare: Se rad cepele.Se adaugă vinul și mierea.Se lasă la macerat 8 zile, apoi se filtrează.
O altă variantă: Se pasează 500 g ceapă.La sucul obținut se adaugă 150 g zahăr.Se amestecă bine și se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: diuretic, stimulent general, tonic cardiac.
Recomandări: astenie, hidrofizie, tulburări renale.
Vin de mure:
Ingrediente: 1 kg mure, 1 l apă, 300 g zahăr.
Mod de preparare: Se varsă apa peste murele ușor zdrobite.După 24 de ore se pune amestecul în robot și se mărunțesc.Se adaugă zahărul la sucul obținut.Se lasă la fermentat 10-15 zile.Se filtrează și se pune în sticle.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: îndulcitor, hipoglicemiant.
Recomandări: dureri de gât, tulburări intestinale și gastrice.
Vin de mărar:
Ingrediente: 50 g semințe mărar, 20 g semințe anason, 1 l vin roșu, 100 g zahăr, 25 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele într-un vas curat.Se lasă la macerat 10 zile, la loc ferit de lumină.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, carminativ, galactogen, stomahic.
Recomandări: aerofagie, astm, tulburări nervoase.
Excelent pentru impotență: câte 25 ml înainte de culcare.
Vin de afine:
Ingrediente: 500 g afine, 1 l vin roșu.
Mod de preparare: Se varsă afinele într-un vas, se adaugă două pahare cu apă și se fierb încet 15 minute.Se adaugă vinul roșu și se prelungește fierberea încă 15 minute.Se lasă să se răcească și se filtrează.
O altă variantă: Se zdrobesc 500 g afine, se adaugă 1 l vin alb, o linguriță scorțișoară pudră, o linguriță de cuișoare și 100 g miere.Se lasă la macerat 8 zile, se filtrează și se pune în sticle.
Mod de administrare: câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.
Recomandări: ateroscleroză, constipație, fermentație intestinală, insuficiență biliară, diabet, diaree.
Vin de ienupăr:
Ingrediente: 40-50 g bace (fructe) de ienupăr, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se sparg bacele și se pun la macerat o săptămână în amestecul lichid.Se aduce amestecul ușor la fierbere, se lasă să fiarbă câteva minute.Se lasă în repaus o săptămână înainte de a se filtra.Se îmbuteliază.
O altă variantă: 60 bace de ienupăr, 1 l vin alb și 100 g zahăr se pun la macerat 15 zile.Se lasă în repaus 8 zile înainte de filtrare.Se adaugă 25 ml rachiu, pentru o mai bună conservare.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: depurativ, diuretic, stimulent, stomahic.
Recomandări: ateroscleroză, gută, reumatism, tulburări renale.
Vin de coacăze:
Ingrediente: 1,5 kg coacăze, 1 l vin roșu, 450 g zahăr.
Mod de preparare: Se presează coacăzele.Se adaugă vinul și se lasă la macerat 24 de ore la rece.Se filtrează printr-o pânză fină și se strecoară tot sucul.Se pune sucul într-un vas, se adaugă zahărul, se pune la fiert 5 minute, apoi se lasă să se răcească.Se filtrează din nou, apoi se îmbuteliază.
Alte variante: Se pun la macerat 200 g frunze de coacăz, 50 ml rachiu, 100 g zahăr și 1 l vin roșu, timp de 30 de zile.Se amestecă bine, se filtrează și se îmbuteliază.Se pun la macerat, timp de o lună: 1 l vin alb, 200 g coacăze, 50 ml rachiu, 100 g zahăr.Se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antidiareic, antireumatismal, tonic general.
Recomandări: artrite, hipertensiune, litiază renală, menopauză, reumatism.
Vin de mentă:
Ingrediente: 500 ml infuzie de mentă (25 g mentă uscată se infuzează timp de 15 minute), 500 ml vin alb, 20 g miere de albine.
Mod de preparare: Se amestecă toate ingredientele, se lasă la macerat minimum 40 de zile, apoi se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: afrodisiac, bactericid, calmant, colagog, sedativ, stomahic, vermifug.
Recomandări: nervozitate, palpitații, tulburări digestive, paraziți intestinali, tulburări nervoase.
