Preparate energizante

   Cocktail de fructe uscate, macerate la rece:

   Ingrediente: Fructe de cătină, măceșe, coacăze, coacăze negre, fructe de păducel, stafide, smochine și curmale uscate și tăiate cât mai mărunt.
   Preparare: Fructele se mărunțesc cât mai fin cu ajutorul unei râșnițe electrice de cafea sau prin tăiere cu cuțitul.O lingură din acest amestec se pune într-o cană cu apă și se lasă să macereze 8 ore (de seara până dimineața).
   Administrare: Maceratul se bea dimineața, adăugând o linguriță de miere.La sfârșit, se consumă și pasta delicioasă care rămâne pe fundul cănii.Ideal ar fi să faceți o cură de minimum 21 de zile, în care să consumați în fiecare dimineață doar acest preparat și, eventual, după o jumătate de oră, fructe proaspete ori sucuri de fructe.
   Indicații: Rețeta le este recomandată astenicilor, persoanelor supraponderale, cu țesut adipos în exces, celor cu probleme cardiace și vasculare.O ceașcă din acest elixir risipește somnul greu de dimineață, ne împrospătează și ne dă o stare de vioiciune.
   Contraindicații: Nu există.

   Bomboane energizante cu polen de albine:

   Ingrediente: 2 lingurițe polen, 2 linguri miere lichidă, miezul de la 10 nuci dat prin mașina, 1 linguriță de fulgi de grâu, un vârf de cuțit de pulbere de busuioc.
   Preparare: Cele 2 linguri de miere se amestecă cu polenul până se omogenizează (polenul poate fi măcinat cu râșnița electrică de cafea pentru ca amestecul să fie mai omogen); se adaugă pe rând fulgii de grâu, miezul de nucă și busuiocul.Totul se amestecă foarte bine.În final, trebuie să rezulte o pastă foarte groasă, care se poate modela sub forma unor mici sfere.În cazul în care compoziția este prea subțire, se mai adaugă fulgi de grâu; dacă este prea groasă, se adauga miere în plus.
   Administrare: Se iau două bomboane înainte de fiecare masă sau atunci când avem de făcut eforturi mari.Copiii sub 6 ani vor lua maximum una-două bomboane pe zi, cu condiția să nu facă un alt tratament cu polen de albine.
   Indicații: Acest remediu inedit este indicat în toate formele de astenie, precum și pentru stimularea activităților intelectuale.În cazul când acesta taie pofta de mâncare, se administrează între mese.În ciuda gustului delicios, în cantitățile indicate nu îngrașă, ci din contră, ajută la normalizarea greutății corporale.
   Contraindicații: Acest remediu este contraindicat în afecțiunile hepatice grave sau aflate în fază acută.Se va folosi cu precauție de cei care au alergie la polen sau la miere.

   Lăptișorul de matcă:

   Conservare: Cea mai bună conservare a lăptișorului de matcă se face prin amestecarea cu miere.Proporția lăptișorului de matcă este de 2%, adică 2 grame de pastură în 100 grame de miere lichidă.
   Administrare: Se pare că doza cea mai potrivită de întreținere, recomandată fără nici un fel de rezervă, indiferent de persoană, este de 2 mg pe zi.Această doză este bine tolerată de organism, nu dă dependență și nici efecte secundare.
   Indicații: Lăptișorul de matcă este un remediu excelent în anemie.Administrarea zilnică de lăptișor de matcă se asociază foarte bine cu curele de reîntinerire, având efecte rapide.Lăptișorul de matcă influențează puternic activitatea psihică.După doar 12 zile de tratament, se pot constata efecte clare de ameliorare a stării interioare.Datorită efectelor sale stimulative și energizante, lăptișorul de matcă ajută la depășirea stărilor de inerție, de apatie, care pot apărea primăvara.În plus, s-a observat la acest produs apicol o puternică acțiune antibacteriană.
   Contraindicații: Pentru doza prescrisă mai sus, nu se cunosc.

Despre miere şi produsele apicole

   Mierea ca şi medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.Calităţile extraordinare ale mierii: medicament şi aliment preţios în acelaşi timp, sunt cunoscute încă din antichitate.

   Mierea se asimilează foarte uşor de către organism şi ne oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sângelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici: lactic, citric, malic, oxalic, dextrină, compuşi ai azotului, în total 435 de substanţe. Acestea asigură mierii un loc aparte în reglarea funcţiilor organismului uman.

   Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levănţică lecuieşte tusea şi durerile de gât; mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic şi remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii; cea de salcâm este un bun calmant şi tonic; mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arterială; mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună ca leac împotriva durerilor, antihemoragică, tonifiantă; mierea de floarea-soarelui este utilă în bronşite şi boli de stomac.

   Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană, cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea de munte are calităţi deosebite în bolile de căi respiratorii şi în alergii, fiind o însumare de substanţe nutritive şi curative.

   Mierea este un remediu eficient în diferite boli interne şi ale pielii, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.

   Luând în mod regulat miere, câte o linguriţă dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, se normalizează tensiunea arterială şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. În cazul colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine cu puţină apă caldă în care se dizolvă.

  Mierea se pastrează în vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.Mierea nu se va păstra în apropierea substanţelor ce degajă mirosuri tari, căci absoarbe mirosurile.
   Mierea este contraindicată diabeticilor şi obezilor.

   Produsele apicole: mierea, lăptişorul de matcaă, polenul, propolisul, veninul de albine şi ceara, contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să evite aproape în totalitate orice afecţiune.

   Lăptişorul de matcă se ştie că are un conţinut de vitamine din grupa B, mai ridicat decât drojdia de bere. Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secreţie internă.

   Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Într-un kilogram de polen găsim atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.Anevrina, o substanţă care se găseşte în polen, are un rol deosebit de important în buna funcţionare a sistemului nervos.

   În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea părului şi chiar face să crească mai repede părul, hrănindu-i rădăcinile.

  Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente: cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secretţii ale glandelor salivare ale albinelor.

   Propolisul este folosit ca biostimulator, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri, degerături. Este foarte util în vindecarea rănilor de la armele de foc, precum şi în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.

   Veninul de albine se foloseşte în vindecarea astmului bronşic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, în tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei şi ischiemiei.

   Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi astăzi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. De asemenea, ceara este folosită şi în industria cosmetică.

Program de toamna pentru marirea imunitatii

   Sezonul rece este tot mai aproape, deja zilele se scurteaza, iar diminetile si serile ne surprind cu temperaturi scazute.Aceste anotimpuri vin insotite de gripe, viroze, infectii respiratorii, raceli.Avem la dispozitie destul de multe metode pentru a lupta cu boala si pentru a ne intari sistemul imunitar.

   Intregul nostru sistem imunitar cantareste 1,5 kg de albumina. Destul de putin, fata de dusmanii pe care-i avem si pe care stramosii nostri nu i-au cunoscut: stresul, poluarea, oboseala, depresiile si insomniile.Proasta alimentatie, alcoolul, tutunul, poluarea ne fac si ele probleme si ne transforma in victime sigure pentru bacterii, virusi, microbi.Noile studii au aratat faptul ca, cu cat igiena corporala este mai intensiva, bazata pe cosmetice cu detergenti, cu atat sistemul de aparare, lipsit de antrenamentele sale cotidiene, se leneveste si-si atenueaza reactiile la agentii externi. 

   Exista cateva conditii pe care trebuie sa le indeplinim pentru a avea un sistem imunitar puternic:

   Greutate normala - studiile medicale arata ca persoanele obeze si cele cu greutatea sub normal sunt mai predispuse la infectii si se vindeca mai greu decat celelalte.

   Somn suficient - sistemul nervos este marele coordonator al activitatii imunitare.Lipsa de somn, somnul agitat, somnul prea indelungat sau la ore nepotrivite, "dau peste cap" echilibrul nervos si cu acesta si metabolismul si mecanismele imunitare.

   Conditie fizica buna - persoanele care duc o viata activa, care fac miscare in aer liber, antreneaza fara sa stie si sistemul imunitar, accelerand procesele de sinteza a substantelor cu rol imunitar.

   Respiratie corecta, ampla si profunda - s-a constatat ca o buna oxigenare a sangelui favorizeaza activitatea celulelor sistemului imunitar, accelerand procesele de vindecare, crescand rezistenta la factorii agresivi de mediu.

   Hrana cu calitati nutritive superioare - lipsa unor vitamine, a unor aminoacizi ori a unor minerale atrage dupa sine si o sinteza deficitara a unor substante esentiale pentru sistemul imunitar, in absenta carora factorii infectiosi strabat nestingheriti barierele de protectie.

   Echilibru sufletesc - supararea, frustrarea, dezamagirile sunt daunatoare pentru sistemul imunitar. Este cunoscut faptul ca la nici cateva zeci de minute dupa o suparare puternica se reactiveaza vechi boli infectioase. De exemplu, virusul herpetic se poate activa la o suparare puternica in cateva zeci de minute, dand nastere unor leziuni care se vindeca in zile sau saptamani. La fel de adevarat este si ca multumirea, bucuria si iubirea sunt un stimulent exceptional al imunitatii, care face minuni in procesul de vindecare.

   Metode de stimulare a capacitatii naturale de aparare a organismului:

   Vitaminele:
   Vitamina A - are un rol esential in mentinerea in buna stare a pielii si a mucoaselor, care sunt prima bariera in calea agentilor infectiosi. Vitamina A intretine procesele imunitare, fiind necesara in secretia unor enzime si proteine cu rol in sistemul de aparare. Sursele naturale de vitamina A sunt morcovii (mai ales sub forma de suc), spanacul, varza, pepenii galbeni, laptele natural, proaspat.

   Vitamina C - este numita si vitamina imunitatii, intervenind in foarte multe etape si secvente ale procesului de aparare a organismului. Stimuleaza secretia de interferon, mobilitatea fagocitelor, imbunatateste capacitatea de perceptie a celulelor imunitare la factorii agresivi, creste rezistenta organismului la febra (febra fiind un mijloc natural de distrugere eficienta a multor microorganisme). Mari cantitati de vitamina C se gasesc in: macese (de cateva zeci de ori mai multe ca in lamai sau portocale), coacaze negre (atat proaspete, cat si uscate), kiwi, patrunjel verde, ardei verde, lamai, portocale, grapefruit.

   Vitaminele din complexul B - in cazul carentelor de vitamina B2 si B6 apar afectiuni ale pielii si mucoaselor (respiratorii, bucale, genitale), care duc la scaderea imunitatii pe respectivele segmente, fiind o premisa serioasa a aparitiei bolilor infectioase. Vitamina B6 are rolul de a activa anumite enzime si este indispensabila in procesul formarii anticorpilor. Sursele de vitamina B2 sunt: drojdia de bere, drojdia de paine, taratele de grau, soia, guliile, patrunjelul verde. Sursele naturale de vitamina B6: untul, drojdia de bere, taratele de grau, soia, nucile, faina integrala de grau, painea integrala.

   Vitamina D - la copii s-a constatat ca o carenta de vitamina D este corelata cu scaderea rezistentei la infectii, mai ales la nivelul aparatului respirator. Asa ca daca vrem sa-i protejam pe micuti de guturai, gripe, bronsite, este bine ca mai ales pe timpul sezonului rece sa le asiguram necesarul de vitamina D din surse naturale. Acestea sunt: galbenusul de ou, untul (cel facut vara are de 3-4 ori mai multa vitamina D decat cel facut iarna), laptele natural de vaca, cerealele integrale.
   In afara ingerarii lor in mod direct, prin alimente, pot fi folosite si vitaminele sintetizate in laboratoare (drajeurile vandute in farmacii).

   Echinacea:
   Este o planta imprumutata de la indienii din America de Nord, din vastele preerii ale statelor Arkansas, Oklahoma, Missouri si Kansas. 
   Sub numele de echinacea sunt cunoscute trei specii: Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida. Desi au structuri diferite, toate au in linii mari aceleasi efecte de stimulare a imunitatii nespecifice, fiind utilizate cu mult succes in tratamentul si pentru prevenirea bolilor infectioase cum ar fi gripele, bronsitele, anexitele, pneumoniile, infectiile renale si urinare.

   Laptisorul de matca:
   Este cel mai puternic aliment cunoscut, fiind hrana matcilor si a puietului de albine in primele trei zile de viata.
   Extraordinara vitalitate a reginei albinelor, care depune 150-200 de mii de oua, se explica prin puterea energetica si nutritiva de exceptie a acestui laptisor cu care se hraneste. De asemenea, durata de viata a reginelor (5 ani, fata de numai cateva luni la albinele lucratoare) se datoreaza puterii nutritive a acestui produs al stupului.
   Actiunea laptisorului de matca in tratarea infectiilor este binecunoscuta apicultorilor. El este un foarte puternic antiseptic, distruge bacteriile, anumite ciuperci si protozoare. Explicatia este ca laptisorul de matca stimuleaza puternic imunitatea - mai ales pe cale endocrina - si in acest fel este de ajutor in tratarea si prevenirea unei intregi serii de boli infectioase, mai ales respiratorii, cum ar fi: bronsita, bronsita astmatiforma si astmul, virozele pulmonare, guturaiul etc.
   Este foarte indicat a se consuma laptisorul de matca dizolvat in miere: 2 g de laptisor se amesteca in 100 g de miere. Se iau 1-2 lingurite inainte de fiecare masa.
   Important: se recomanda ca in timpul tratamentului cu laptisor de matca sa se evite folosirea zaharului, care va fi substituit cu miere naturala de albine.

   Si acum, cateva curiozitati, pe care este bine sa le cunoastem:
 
   Organismul fiecaruia dintre noi are de la natura un sistem de aparare fabulos, cu nenumarate linii de aparare dotate cu "arme" chimice, biologice si mecanice de distrugere a oricarui nepoftit, fie el virus ori bacterie.

   Una din o suta de celule ale organismului apartine sistemului imunitar, fiind o adevarata armata cu miliarde de "soldati" cu tot felul de specializari.

   Fara sa stim, in fiecare minut sistemul nostru imunitar inactiveaza virusii, distruge bacteriile ori celulele canceroase, protejeaza organismul de orice atac din exterior.

   Secretiile noastre salivare, lacrimare, sudorifice si lichidul prostatic contin enzime care distrug o serie de bacterii si ciuperci, constituind o linie de aparare foarte eficienta.

   Sangele contine cele mai puternice substante antibacteriene si antivirale, intre care si faimosul interferon - o substanta (de fapt, o grupa de substante) antivirala si antitumorala foarte puternica si cu spectru larg de actiune.

   In organism exista adevarate centre de instruire ale celulelor sistemului imunitar, unde acestea sunt triate, sortate, trimise in misiune. Un asemenea "centru de instruire" este timusul - situat in centrul plexului cardiac - a carui stimulare este urmata negresit de o sporire a rezistentei naturale la infectii.

   Dupa bataliile date intre celulele sistemului imunitar si microorganismele invadatoare apar leucocitele, care "inghit" microorganismele si resturile de celule distruse, facand curatenie dupa "luptele imunitare".