Shiatsu

   Shiatsu este o terapie care alungă oboseala și care redă echilibrul energetic natural.Aceasta a fost creată de asiatici, însă europenii au acceptat-o în timp.Shiatsu este o terapie naturala japoneza bazata in special pe presopunctura.Presopunctura, ca și numeroasele arte marțiale, este de origine chineză.Ea a fost importată și adaptată de japonezi în urmă cu câteva secole.În contact cu Japonia, tehnica va cunoaște numeroase evoluții și se clasifică în numeroase școli.

   Shiatsu este o tehnică de tratament manual efectuat prin masajul japonez inspirat de tehnica chineză.Printr-o serie de presiuni, de oscilații și de mobilizări, practicantul reechilibrează circulația energetică a corpului prin intermediul sistemului nervos autonom.Tehnica se bazează pe presiuni încete și perseverente, realizate cu ajutorul greutății corpului și contacte mai ușoare pentru a testa fluxul de energie, circulația sângelui, flexibilitatea articulațiilor și atitudinile inconștiente.Presiunile și contactele sunt făcute cu ajutorul mâinilor, degetelor, antebrațelor, genunchilor și picioarelor, pacientul fiind așezat în diferite poziții.Tratamentul se concentrează adesea asupra traiectoriilor meridianelor care traversează corpul uman, aceleași ca și la acupunctură, dar și asupra anumitor puncte din aceste traiectorii, adică punctele de acupunctură.

   Shiatsu este astăzi parte integrantă a culturii japoneze.Trebuie știut că, la fel ca și anumite terapii și arte marțiale orientale, practica shiatsu se scindează în anumite școli și stiluri.Anumiți practicanți integrează în shiatsu și terapii mecanice occidentale, pe când alții rămân legați de ideea curentelor energetice și percepției de atingere.Alte tehnici de masaj întâlnite în diferite țări din sud-estul asiatic sunt bazate în mare parte pe presopunctură, după exemplul masajului thailandez tradițional.Recunoscută astăzi în Japonia ca o metodă de terapie, la fel cum ar putea fi chineziterapia (terapie prin diverse activități ce presupun mișcare) în Franța, shiatsu este deja implantat solid în categoria terapiilor din Statele Unite (mai ales pe Coasta de Vest, la New York și în alte mari orașe).Acceptarea sa în Europa este mai lentă, dar se realizează cu o anumită regularitate, mai ales în Marea Britanie și Suedia.
  
   Cele patru caracteristici ale shiatsu sunt:

   Concentrarea și respirația: înainte de a începe practicarea shiatsu, practicantul trebuie să se concentreze două sau trei minute pentru a se relaxa și a-și regla respirația.Presiunile trebuie să fie exersate în timpul respirației.

   Ținuta vestimentară: pacientul trebuie să fie îmbrăcat într-o ținută lejeră și confortabilă (colanți, pantaloni de chimonou sau trening din bumbac și tricou).Practica shiatsu se poate face și direct pe piele.

   Poziția corpului în raport cu hara (abdomenul): în timpul unei ședințe de shiatsu, poziția corpului este foarte importantă.Presiunile se fac prin balansarea greutății corpului, ele nu trebuie practicate în mod obligatoriu.Corpul shiatsushi-ului (practicantului) trebuie să se afle în echilibru cu hara sa și brațele trebuie să fie întinse, fără a fi însă contractate.

   Gradul de presiune: trebuie ca terapia shiatsu să nu fie înțeleasă ca o tortură.Presiuni prea puternice îi provoacă pacientului o stare de tensiune nervoasă inutilă și, în caz de durere, nu fac decât să amplifice inflamația.Pacientul trebuie să resimtă presiuni, dar în nici un caz durere.

   În shiatsu se aplică presiuni ale degetelor, mai ales cele mari, pe diferite puncte de acupunctură, numite tsubo, situate de-a lungul meridianelor care traversează corpul uman.Shi înseamnă deget, iar atsu se traduce prin presiune.Shiatsu este un masaj care se efectuează la sol, cu ajutorul degetelor mari, al palmelor mâinilor, cu sprijiniri pe coate sau cu simple rotații ale membrelor.Presiunile sunt făcute, după urmele meridianelor, pe zone sau traiectorii specifice.Aceste presiuni stimulează puterile naturale de recuperare a corpului.Ele elimină oboseala și permit organismului să păstreze sau să regăsească echilibrul energetic natural.În corpul uman se întâlnesc 354 de puncte tsubo principale.Atunci când energia circulă prost, ele devin sensibile, iar shiatsu acționează asupra acestor puncte.El contribuie la menținerea flexibilității țesuturilor musculare, facilitează funcționarea armonioasă a sistemului nervos și stimulează circulația sângelui și a energiei, denumită KI.

   Shiatsu conduce la:
   o stare de liniște și o senzație plăcută în general,
   un sentiment de bună dispoziție și de armonie,
   o mai mare aptitudine emoțională,
   o respirație mai amplă și mai profundă,
   un somn mai profund și recuperator,
   o energie mai bogată.

   Shiatsu:
   Contribuie de asemenea la diminuarea insomniei, stresului, oboselii.
   Ameliorează problemele digestive.
   Înlătură durerile psihice.

   Meridianele:
   Sistemul circulator de energie (Ki în japoneză) din corp se numește Keiraku, a cărui traducere este meridian.Rețeaua aceasta acoperă tot corpul, din cap până în picioare, vertical și orizontal.Contra sistemelor nervos și circulator, sistemul circulator de energie este invizibil, dar poate fi perceput de simțurile noastre de atingere.Este considerat un fenomen funcțional care nu există decât în corpurile vii.Energia se răspândește în toate părțile corpului pe calea meridianelor și desăvârșește toate fenomenele vieții.Atunci când circulația sa este împiedicată, funcționarea organelor asociate este perturbată și în final apar simptomele.De aceea, tehnica shiatsu se bazează pe eliberarea circulației energiei în meridiane, permițând organismului să-și regăsească echilibrul.Meridianele principale sunt în numar de 12 și corespund Yingului și Yangului.Prin meridiane, energia străbate în mod continuu întregul corp pentru a-l alimenta.Corpul unitar este alcătuit din meridiane, care se întâlnesc la nivelul feței, al picioarelor, al mâinilor, al abdomenului.Funcția fiecărui meridian crește la anumite ore.

Cum tratăm palpitaţiile? patea a doua

   În limbaj popular palpitațiile sunt generate de expresia bătaie neregulată de inimă, adică persoana în cauză simte cum îi bate inima mai tare, izbindu-se de coaste, intermitent, bătăi însoțite de amețeli, oboseală și senzație de frică.Fiind vorba de inimă, ne gândim imediat la meridianul inimii conform medicinii chineze, care spune că în astfel de cazuri există un dezechilibru energetic în meridianul cordului și pericardului.Cu ajutorul presopuncturii putem rezolva această afecțiune; sunt două puncte ușor abordabile, situate pe antebrațe, pentru presopunctură:
   Primul se află la baza pumnului la extremitatea externă a pliului format când aducem pumnul spre antrebraț numit și poarta spiritului.
   Al doilea este cu cinci degete mai sus de pliul pumnului pe linia mijlocie a antrebrațului și numele lui tradus din chineză este poarta vâlcelei.
   Putem acționa și asupra punctului mlaștina vânturilor ce se află sub protuberanța occipitală pe ceafă în scobiturile ce se află situate de o parte și de alta a vertebrelor cervicale.
   În toate punctele menționate se practică manevra de dispersie (rotirea degetului în sens invers acelor de ceasornic). 

   Durerea din angina pectorală se manifestă sub forma unei gheare, presiune în regiunea sternului sau a inimii, cu iradiere în umărul și membrul superior stâng, pe marginea sa internă, până la degetul mic.Traseul durerii din angina pectorală este identic cu cel al meridianului cordului.
 
   Cromoterapia:
   Pentru bolnavii cu palpitații ce apar în contextul unei nevroze sau spasmofilii (lipsă de calciu) la care în urma examenului cardiologic s-a infirmat o boală de inimă, pe lângă un regim alimentar bogat în lactate, expunere la lumina solară (vara) sau ultraviolete în doze mici (iarna) se recomandă: alături de multiminerale și băi de culoare albastră timp de 15 minute proiectată în regiunea plexului cardiac, urmată de focalizarea de lumină galbenă tot 15 minute.Dacă situația financiară permite deplasarea într-o stațiune montană este minunat.Oricum, se recomandă scurte perioade de schimbare, în altă localitate, de preferință în mediul rural cu condiția ca bolnavul să se simta bine, să fie protejat și să nu aibă motive de stres. 

   Lipotimia (leșinul):
   Mai frecventă la copii, adolescenți și femei, lipotimia reprezintă o stare (pasageră) de pierdere a cunoștinței de foarte scurtă durată, datorată unei irigări insuficiente a creierului.
   Cauzele pot fi: emoțiile puternice, lipsa de aer dintr-o cameră supra încălzită sau în care se fumează și nu este aerisită, durerea violentă asociată cu teamă (la dentist, în timpul recoltării analizelor de sânge etc.)
   Primele măsuri:
   Se deschid ferestrele (dacă persoana se află în spațiu închis).
   Se așază bolnavul cu capul mai jos decât restul corpului în poziția culcat (înclinat spre cap), într-un loc aerisit.
   Se îndepărtează curioșii, se desfac hainele, cravata, se dezgolește pieptul, se stropește fața cu apă rece și se dau esențe tari pentru a le mirosi (oțet, amoniac etc.).
   Toate aceste gesturi se fac rapid, în 20-30 de secunde.
   Dacă mai este o persoană sau un grup în apropiere, alegeți-vă un ajutor care să execute cele de mai sus dictate de dvs., dacă vă pricepeți și acționați prin presopunctură în același timp: două puncte sunt esențiale:
   Primul situat sub nas, la 1/3 distanță între nas și marginea buzei superioare în șanțul cu apă, practicând tonifierea.
   Al doilea este punctul bucuria de a trăi, situat în unghiul extern al unghiei degetului mic, tonifiere.
   Recomandăm ca după o stare lipotimică bolnavul să fie examinat de medic, pentru a stabili dacă a fost doar o lipotimie și nu este manifestarea altei boli (convulsii, isterie, sincopă etc.)

   Remedii care să ne ajute când avem de-a face cu palpitaţiile, găsiţi şi aici, iar astăzi continuăm aceea listă.

   Valeriana:
   Se folosește rizomul cu rădăcini care conține ulei volatil format din izovalerianat de bornil, acetat și butirat de bornil, camfere, pinene, acid izovalerianic, sesquiterpene biciclice, alcaloizi, alcool esteri, fenoli, cetone, valeotriați (valtratum, acevaltratum și dinivaltratum), oxilactone, sitosteroli etc.Acțiunea principală este cea sedativă.
   Componentele principale din uleiul volatil au efecte inhibitoare asupra țesuturilor bogat inervate asupra SNC și a celui muscular.Preparatele pe bază de valeriana au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea excitabilității măduvei spinării și a creierului. 
 
   Voronicul:
   Cunoscut și sub numele de Unguraș, Voronicul este o specie spontană perenă care crește în special în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și estul Moldovei.
   În scop medicinal se utilizează ramurile și tulpinile tinere, nelignificate, recoltate în timpul înfloririi.Voronicul conține o substanță amară care este o lactonă din grupa diterpenoidelor numită marrubină sau marubiină, acid marrubic, rășini și ulei volatil, mucilagii, taninuri, acid ursolic, saponozide, glicozide, un alcaloid, colină, vitamina C, săruri minerale etc.
   Datorită conținutului ridicat în potasiu și colină, extractele din această plantă pe lângă alte acțiuni terapeutice au efecte pozitive în aritmia cardiacă.
   Din părțile superioare și din rămurele recoltate în timpul înfloririi Voronicului se prepară:
   Infuzie: o lingură de plantă mărunțită la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale.
   Pentru cei care n-au voie să consume cantități mari de lichide se recomandă infuzia concentrată: 2 linguri de plantă mărunțită la o cană cu apă din care se iau de 2-3 ori pe zi câte o lingură înainte de mesele principale. 

   Talpa gâștii:
   O a doua plantă foarte utilă celor care suferă de afecțiuni cardiace cu substrat nervos, este Talpa-găștii, care crește spontan în țara noastră, fiind răspândită de la șes până în zonele submontane la 500-600 m altitudine.De la aceste specii se folosesc numai părțile superioare ale plantei recoltate în timpul înfloririi.
   Speciile de Leonurus conțin leunturocardiană sau stachydrină, betonicină și turicină (alcaloizi), glicozide cardiotonice similare cu cele din speciile exotice de Strophantus, substanțe amare cu structură chimică sterolică, bioflavonoide etc.
Se recomandă în tulburările de climacteriu și în stările de anxietate.Au acțiune inhibitoare asupra SNC (sistemul nervos central), acțiune hipotensivă, vasoconstrictorie periferică, acțiune diuretică și acțiune cronotrop negativă asupra cordului reducând ritmul contracțiilor cardiace.
   Preparatele pe bază de Talpa-gâștii sunt mult mai puternice decât cele pe baza de Valeriană și prezintă avantajul că nu au mirosul și gustul dezagreabil al valerianei.
   Prin infuzare sau decocție substanțele active din Talpa-gâștii nu se extrag în întregime, de aceea se recomandă tinctura sau pulberea de plantă.
   Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă; se beau două căni pe zi dintre care una seara, timp de o săptămână.Cura se repetă din două în două luni.
   Tinctura: 20 g plantă uscată și mărunțită se macerează timp de 8 zile în 100 ml alcool de 60-70 grade.După filtrare se iau 20-40 picături pe zi, înaintea meselor principale.Tratamentul durează 8 zile.Se repetă la fiecare două luni.
   Tinctura de Talpa-gâștii dă rezultate bune în combaterea meteorismului abdominal (dilatarea abdomenului datorită gazelor care se formează în tubul digestiv).
   Pulberea: din părțile superioare înflorite ale plantei: câte un vârf de cuțit de 4 ori pe zi timp de 2 săptămâni.Se repetă la fiecare două luni.