Copiii și nevoia de mișcare

   Evoluția tehnico-științifică în societatea contemporană, pe lângă aspectele pozitive legate de producție, are și un mare inconvenient: eliminarea efortului fizic și înlocuirea lui cu solicitarea neuropsihică.Pe măsură ce stresul, sedentarismul juvenil se manifestă tot mai evident în viața cotidiană, mai mulți oameni înțeleg că este necesară intervenția activă a adulților pentru asigurarea optimului de mișcare a copiilor.
   Mediul și modul de viață actual au condus treptat la diminuarea mișcării naturale și spontane, copilul trăind o bună parte din timp închis în camere mici, lipsit de spații corespunzătoare de joacă și plimbare.
   Se nasc primele generații de copii ai căror părinți au dus o viață sedentară; o mamă a cărei rezistență este scăzută are șanse crescute de a da naștere unui copil lipsit de vigoare.
   În acest caz se recomandă chiar de la primele luni de viață ca mișcarea să reprezinte un important factor fortifiant.Diversitatea exercițiilor fizice este foarte mare, de la mișcările naturale de bază: mers, alergare, sărituri, aruncare, prindere, târâre, cățărare, la cele tehnice sau aplicative, cum sunt: înotul, schiul, mersul pe bicicletă etc.

   Noțiunea de gimastică a primei copilării, cunoscută sub denumirea de gimnastica sugarului, presupune o gamă largă de manevre, tehnici, procedee și poziționări ce pot influența statica și dinamica corectă, care contribuie la formarea deprinderilor, la dezvoltarea armonioasă, dar și la călirea organismului și întărirea sănătății.Forma și conținutul exercițiilor trebuie adaptate în funcție de vârstă, grad de dezvoltare și alte caracteristici.Trebuie să se țină seama că la copilul mic, deși musculatura este formată în totalitate, ea este redusă cantitativ și calitativ, ligamentele articulare sunt fragile și abia schițate, mișcările lente și imprecise, mușchiul obosește repede.
   Tocmai de aceea se impune respectarea câtorva reguli și anume:

   Majoritatea specialiștilor recomandă ca programul sistematic de exerciții fizice să înceapă în jurul vârstei de 4 luni.
   Exercițiile constau în mișcări simple, naturale, aplicate cu regularitate la aceleași ore înainte de baie și de masă.
   La început durata ședinței este de 4-5 minute, ajungându-se treptat până la 10-15 minute.
   Pozițiile de lucru trebuie să fie cât mai naturale, adecvate activităților, astfel încât copilul să nu fie obligat să stea în poziții care nu îi fac plăcere.
   Masajul ar trebui să fie adjuvant de bază.
   Toate exercițiile se vor efectua încet, liniștit, evitând mișcările bruște.
   Copilul este mângâiat, i se zâmbește.
   Apucarea segmentului trebuie să confere siguranță și libertate de mișcare în articulații.
   Exercițiile să fie însoțite de vocea caldă și afectuoasă din partea celui care se ocupă de copil, să-i vorbească în permanență și chiar să folosească o muzică adecvată.
   Masa și pătura pe care se desfășoară exercițiile să fie curate, comode, să permită poziționări și mișcări corecte; cerințele igienice fiind obligatorii și din partea adultului (mâinile și echipamentul).
   Temperatura camerei trebuie să fie adecvată și constantă.
   Vara să se lucreze în aer liber, într-un loc cu umbră, ferit de curent.
   Toate exercițiile făcute cu copilul trebuie să fie însoțite de verbalizarea adultului cu glas domol ți ton afectuos.