Calendarul sarcinii partea a doua

   Revenim cu partea a doua a acestei postari, urmând firul unei sarcini normale și schimbările apărute, de la săptămâna 11 și până aproape de naștere.

   Săptămâna 11:
   Fetusul poate să înoate destul de bine în lichidul amniotic.Are acum ceva mai mult de 7 centimetri lungime.

   Săptămâna 12:
   Pleoapele unite se dezvoltă peste ochii care sunt acum complet formați.Copilul poate chiar să și plângă în tăcere, deoarece are corzile vocale formate.Ar putea chiar să înceapă să-și sugă degetul.Tot acum îi cresc și unghiile la degetele de la mâini și de la picioare.

   Săptămâna 14:
   Mușchii se dezvoltă în continuare, iar mișcările copilului, în timp ce înoata și dă din picioare, sunt din ce în ce mai coordonate.

   Săptămâna 16:
   Fetusul măsoară acum în jur de 14 centimetri.I s-au format gene și sprâncene, iar limba are acum și papile gustative.În jurul celei de-a optsprezecea săptămâni de sarcină se face de obicei un control cu ultrasunete pentru a se detecta posibile anomalii, poziția placentei sau o eventuală sarcină multiplă.Interesant este faptul că tot acum se poate observa că fetusul sughiță.

   Săptămâna 20:
   Fetusul are acum în jur de 21 de centimetri lungime.Urechile funcționează perfect și el poate înregistra sunete estompate din exterior.Buricele degetelor au acum amprente.Sexul copilului se poate distinge la o examinare cu ultrasunete.

   Săptămâna 24:
   Fetusul are acum în jur de 33 de centimetri lungime.Pleoapele unite se separă acum în pleoape superioare și inferioare, permițând copilului să deschidă și să închidă ochii.Pielea este acoperită de un păr extrem de fin și protejată de un strat de secreție având consistența cerii.Copilul inspiră și expiră lichidul amniotic prin plămânii deja formați.

   Săptămâna 28:
   Fetusul are acum în jur de 37 de centimetri lungime.Corpul a crescut ajungând din urmă capul, care era destul de mare la început, iar acum copilul pare mult mai proporționat.

   Săptămâna 32:
   Copilul petrece majoritatea timpului dormind.Mișcările lui sunt acum puternice și coordonate.Probabil ca deja s-a așezat în poziția cu capul în jos, pregătit să se nască.

   Săptămâna 36:
   Copilul măsoară acum în jur de 46 de centimetri lungime.Probabil că și-a cuibărit deja capul în pelvisul mamei, gata de a veni pe lume.Dacă se naște acum, are toate șansele să supraviețuiască.Plămânii se dezvoltă rapid în săptămânile următoare.

   Săptămâna 38:
   Copilul are acum în jur de 51 de centimetri lungime și este gata de naștere.Se crede că în această perioadă copilul începe să secrete hormonii care declanșează începutul travaliului.

Copiii și teama de apă

   Căldurile mari din timpul verii ne copleșesc pe toți, adulți sau copii.Asa că, la mare sau la munte, sursele de apă sunt o binefacere. 

   Vara este bucuria copiilor pentru că se pot bălăci în voie în piscină, în mare, în râuri, la ștranduri.Dar există și unii copii cărora le este teamă de apă, așa că încercăm să aflăm cauzele.

   Primele noastre luni de existență, ca embrion, s-au petrecut în apa, în lichidul amniotic, în pântecele mamei.Totuși, pe unii copii apa îi înspăimântă.

   Este adevarat că apa, de cele mai multe ori, este sinonimă cu plăcerea.Cufundarea sugarilor în apă provoaca pielii acestora senzații agreabile, pe care ei și le manifestă prin zâmbete și gângureli.Totuși, nu toți sugarii par să împărtășească aceasta bucurie și unii își manifestă reacția prin plânsete.

   Anumiți psihologi leagă frica precoce de apă  cu un traumatism particular în momentul nasterii: ruperea apei poate fi asociată cu o senzație foarte stresantă și neliniștitoare pentru bebeluș, care si-a fixat senzația în memorie.

 
   Câteodată, anumiți părinți sunt uimiți de copiii lor, bebeluși-înotători sau care se comportă ca peștele în apă.Familiarizarea cu apa este tot o învățare, la fel ca și mersul.Copiii trec adesea prin perioade de mari progrese sau prin momente de regresie.Este adevărat și faptul că obișnuirea copilului cu apa, acțiune care are loc în propria baie, poate să-l determine pe copil, când se mărește, să-i fie frică de imensitatea mării și să-l înspăimânte.

   Teoretic, copilul nu resimte frica de apă până la 4 luni.Dupa această vârstă, fiecare bebeluș are multe motive pentru a-i fi frică de apă, fiecare copil având deja propria istorie și propriul motiv de a-i fi teamă.Poate fi vorba despre o experiență neplăcută cu apa.Fără să știe, copilul a păstrat-o în memoria sa și de fiecare dată când se ivește ocazia de a intra în apa, această amintire se declanșează si îi provoacă teamă.De exemplu, se poate ca, atunci când era mai mic, să fi făcut baie cu apa prea caldă, sau să fi băut un ceai fierbinte, sau poate ca și cufundarea lui în apă să-i fi provocat o otită dureroasă.

   Se poate ca la școala copilul să fi fost împins în apă de un alt copil contrar dorinței sale sau să fi fost ținut cu forța în apă, sau să fi fost forțat să sară de pe trambulină.Aceste motive pot fi suficiente pentru a-i provoca teama de apă.
 
   În anumite perioade ale creșterii sale, mai ales după vârsta de 2 ani, copilului îi poate fi frică de apă, mai ales daca el crede ca ea are puterea de a-l înghiți.Este deci victima imaginației sale bogate și a dificultății sale de a diferenția realitatea de imaginar. 

   Câteodată, fără ca totuși copilul să aibă vreo teamă, spaima bruscă de apă să fie expresia unei indispoziții interioare care să nu aibă vreo legătură particulară cu apa.Cauzele trebuie cautate în mediul în care trăiește: ele pot fi legate de nașterea unui fratior sau a unei surioare, divorțul părinților, mutarea dintr-o locuință într-alta sau pot fi legate de faptul că a învățat prea repede să facă altă acțiune, de exemplu, să meargă.

   Ca unuia dintre părinți să-i frică de apă, este o situație foarte frecventă, căci numeroși adulți (unu din patru, conform statisticilor) se tem, de asemenea, de apă.Este deci posibil ca, chiar fără să-și fi manifestat aceasta frică, părintele să-i fi transmis copilului frica de apă.

   Anumitor copii le este frică de apă la fel cum altora le este teamă de păianjeni sau de șerpi fără să îi fi văzut vreodată.Este vorba despre o adevarată fobie, adică o frică inexplicabilă fără ca ea să aibă legatură cu o amintire neplăcuta cu apa.