Intalnirea dintre logoped si copil presupune realizarea unui mediu propice si stimulativ in care copilul sa fie supus unei examinari complexe.Astfel, se vor examina atat aspecte legate de vorbire, pronuntie, articulare, mobilitatea aparatului foto-articulator, aparatul auditiv, cat si dezvoltarea intelectuala si emotionala.
De asemenea, este foarte importanta cunoasterea mediului social in care traieste copilul.Cu cat tulburarile de limbaj sunt mai profunde, cum ar fi logonevroza (tulburarea vorbirii), disgrafia (tulburarea scrisului), cu atat este necesara o investigare mai ampla atat a personalitatii copilului, cat si a mediului in care traieste.
Se examineaza aparatul articular, adica integritatea in ansamblu a functionarii acestuia, aparatul dental, maxilar, limba, palat, dar si examinarea articularii propriu-zise a sunetelor.
Acestea se realizeaza prin exercitii specifice fiecarei componente.
In ceea ce priveste examinarea capacitatii articulatorii a copilului, este foarte importanta, abilitatea acestuia de a imita si, apoi, de a pronunta sunetele si silabele.
Exista mai multe tipuri de tulburari de limbaj, de la cele simple care tin de articularea sunetelor, pana la tulburarile cu substrat neurologic.
Dislalia consta in dificultati de pronuntie/articulare a unuia sau mai multor sunete si este provocata de afectiuni organice sau functionale ale aparatului verbo-motor.
Dupa modul de afectare a aparatului fonoarticulator, putem vorbi de:
- dislalie organica: se datoreaza unor anomalii ale organelor ce compun aparatul vorbirii cum ar fi maxilar, dinti, limba, bolta palatina;
- dislalie functionala: datorata functionarii defectuoase a aparatului verbo-articulator: atrofia sau neexersarea muschilor limbii, buzelor, valului palatin, al traseului gresit pe care il ia curentul de aer expirat si al insuficientei in dezvoltarea atentiei auditive.
Dupa numarul de sunete alterata, exista:
- dislalie simpla sau partiala, cand este afectat un sunet;
- dislalie generala sau complexa, cand sunt afectate mai multe sunete.
Dupa intinderea si structura sunetului afectat, exista:
- dislalia sunetului la nivelul pronuntiei sunetelor, cu urmatoarele forme:dislalie prin omisiune de sunete (la pronuntare, sunetul afectat lipseste), dislalie prin alterare (la pronuntie, sunetul deficitar este alterat), dislalie prin inlocuire de sunet (in locul sunetului corect, se pronunta alt sunet).
- dislalia silabelor, la nivelul pronuntiei unor cuvinte.
In depistarea acestor tulburari sunt importante atat aspectele care tin de dezvoltarea fiziologica a copilului - si aici vorbim de aparatul fono-articulator, auzul fonematic - cat si aspecte psiho-sociale.
Pana la varsta de 3 ani nu este necesar ca parintele sa isi faca griji in cazul in care constata aceste tulburari de limbaj la copil.Daca acestea persista dupa varsta de 3 ani, este nevoie de un consult de specialitate.
Se mai poate vorbi de tulburari la nivel de scris si citit.
Acestea sunt clasificate astfel:
- dislexia consta in dificultatea de a citi in sensul corectitudinii si expresivitatii pe care il presupune acest act.
- disgrafia se refera la incapacitatea copilului cu limbaj, auz si dezvoltare mentala normale, de a invata corect si a utiliza constant scrisul in conditii de scolarizare normala.
In cazul dislexiilor exista o forma reala, care are ca etilologie disfunctii la nivelul functiilor perceptive, dar si o forma falsa (dislexie afectiva), care are drept consecinta conflictele din familie, respectiv dintre parinti, lipsa de afectiune si interes al acestora fata de copil.
O alta tulburare de limbaj cu componenta psihologica este logonevroza.Aceasta este o forma de balbaiala constientizata.Persoana respectiva isi concentreaza intreaga energie pentru a nu se balbai, dar acest lucru nu face decat sa blocheze intreaga energie si sa agraveze starea.
Toate aceste tulburari descrise pot fi "observate"de catre parinti, care in mod eronat se panicheaza.
Este necesar sa specificam ca in situatia in care copilul dumneavoastra prezinta o astfel de tulburare, acest fapt nu trebuie sa constituie un factor alarmant decat in momentul in care se confirma la un control de specialitate.
