Cand copilul este bolnav, sufera dintr-o cauza anume, parintii sufera alaturi de el.
Dar, paradoxal, majoritatea problemelor de sanatate, a bolilor chiar, isi au originea in sanul familiei, de exemplu, copiii sufera atunci cand parintii lor se cearta.
Suferinta copiilor este provocata de absenta unitatii, a armoniei in sanul familiei, cand, din pricina problemelor, cei mari:mama si tata, uita de copil, nu-l mai observa.
Atunci, copilul sufera si... se imbolnaveste. Desigur, chiar si un copil fericit, care se bucura de dragostea si grija permanenta a parintilor, se poate imbolnavi, contracteaza o raceala, o boala infectioasa normala pentru cei mici, sau isi luxeaza piciorul la joaca.
Majoritatea afectiunilor de care sufera copiii au insa caracter psiho-somatic, adica le contracteaza acei copii care simt nevoia sa fie inconjurati de mai multa dragoste din partea parintilor.
Boala este in cazul acestor copii un fel de strigat de ajutor. Mesajul pe care il transmit ei are un continut specific: "Iubiti-ma, dragi parinti!"
S-ar parea ca doar copiii care traiesc in lipsuri, in saracie si nevoi tanjesc dupa iubirea parinteasca. De fapt, insa, exista copii nefericiti si in randul celor ce au de toate: haine, carti, dulciuri, dar nu au atentia si dragostea cuvenite.
Copiii au nevoie permanent de atentie si iubire, nu doar de o mica portie. Parintii uita sau nu stiu ca omuletul acela mic nu se poate dezvolta - fizic si psihic - decat in conditii optime.
Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atentia, grija parinteasca.
Exista, dupa opinia specialistilor, trei categorii de familii in care copiii sunt expusi la afectiuni psiho-somatice. Aceste trei tipuri de familii sunt:
1. Familiile de tip dictatorial: parintii sau unul dintre parinti isi impun vointa, subjuga personalitatea copilului si, ca urmare, acesta ramane infantil, se teme si va continua ca adult sa se teama sa-si exteriorizeze simtamintele.
2. Familiile in care parintii petrec prea putin timp cu copiii: in acest caz, copiii se retrag intr-o lume a lor, interioara, ridica un zid intre ei si lumea exterioara. De aici - cazurile de autism, in majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.
3. Familiile in care parintii ignora personalitatea copilului: familiile in care parintii ignora personalitatea proprie a copilului si il incarca peste poate cu visele si sperantele lor, pe care nu au reusit sa si le implineasca la vremea lor. De fapt, parintii ii manipuleaza pe copii, ii considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori insa. copiii isi doresc altceva.
In diabetul zaharat:
Se stie ca un rol important revine factorului ereditar, care creeaza predispozitia pentru a contracta diabetul. Absenta sau insuficienta iubirii parintesti provoaca insa evolutia bolii. Pentru a compensa absenta, lipsa atentiei pe care o reclama copilul, parintii ii cumpara dulciuri. Iar copilul incepe sa caute consolarea in consumarea de bomboane, prajituri, fursecuri, biscuiti etc. Excesele nu duc la nimic bun, dupa cum se stie, asa ca... hop! si diabetul.
La fel se intampla in caz de ulcer, ca si in alte boli cronice, cu radacini in copilarie.
In bolile de piele:
Bolile de piele pot avea cauze diverse: atat de insuficient contact fizic, nevoia de mangaiere, cat si tendinta de izolare - "Nu ma atingeti!" - ca un semn de revolta la lipsa de iubire. Poate fi si un mod de a atrage atentia asupra sa: "Iata cit imi este de rau!"
In balbaiala:
Balbaiala poate fi consecinta unui soc nervos, spaima spre exemplu, dar uneori se datoreaza excesului de informatii pe care copilul nu reuseste sa le asimileze in intervalul de timp insuficient.
In astmul bronsic:
Astmul bronsic atesta ca, pentru copil, este greu de respirat in atmosfera de acasa. De regula daca nu exista cauze climatice - smog, regiune mlastinoasa etc. - copiii astmatici provin din familii caracterizate printr-o excesiva retinere in manifestarea sentimentelor fata de cei mici. Parintii blocheaza emotiile copilului: "Nu plange", "taci", "nu mai tipa", "fii cuminte" etc.
Emotiile negative blocate nu pot fi exteriorizate si, acumulandu-se, declanseaza astmul.
De asemenea, reprimarea, blocarea starilor emotionale poate duce si la alte imbolnaviri. Un tic nervos, de exemplu, este o manifestare a unei stari de iritare, de furie. Reprimate, ele duc la acest limbaj al simbolurilor - ticurile.
Copilul s-a imbolnavit, si prima reactie a parintilor este sa cheme medicul sau sa dea fuga la policlinica. Foarte bine, doar ca, in acelasi timp, ar trebui sa se gandeasca la ceea ce se intampla in relatiile dintre parinti si copii: nu cumva ceva nu merge tocmai cum trebuie?
In loc sa azvarlim cu invective in copilul care greseste de genul: "esti un prost!", "derbedeule", "leneso" etc. este mai bine sa-i aratam unde a gresit.
In loc sa-l coplesim cu strigate, este mai bine sa-i spunem ca, prin comportarea sa nepotrivita, ne face de ras, ne supara, caci ne atrage oprobiul celorlalti, desi noi, parintii, am dori sa fim mandri de copilul nostru, caci il iubim.
Copilul trebuie ingrijit inca din pantece.
Familiile care abia au in plan un copil este bine sa se ingrijeasca din timp de sanatatea acestuia, inainte de a se naste.
Se stie, este demonstrat stiintific, ca fatul aude tot, simte orice atingere, distinge vocile si mainile mamei si tatei. Contactul cu cel mic trebuie stabilit deci inca din faza intrauterina. Copilul simte caldura, grija, iubirea parintilor.
Cu deosebire, fatul asteapta semne ale atentiei tatalui sau, caci de mama oricum este legat permanent. Atingerea mainilor tatalui ii da incredere si siguranta, iar vocea - o stare foarte placuta. Dupa nastere este bine ca firul ce ne leaga de copil sa nu se rupa, iar copilul se va simti iubit si ocrotit si va fi mult mai sanatos!
