Para este un fruct dulce înrudit cu mărul.Are mărimea aproximativ egală cu a mărului, și tot ca acesta prezintă câteva semințe în mijloc.
Coaja variază ca și culoare între galben, verde, arămiu, roșu și oricare combinație a acestor.
Miezul are o culoare deschisă, fiind zemos, dulce și este, de obicei, moale.
În mod normal, perele au forma unui clopoțel, dar există si varietăți care sunt rotunde precum merele.
Para este originară din China, foarte cunoscută din Evul Mediu în Europa.
80% din conținutul perelor este apă, ceea ce le face ușor de digerat și ușor de acceptat de către copii.Pentru că para este cel mai puțin acid fruct, se recomandă a se oferi ca prim aliment solid, chiar și copiilor care suferă de reflux.
Compoziţie chimică; apă, zahăr mai ales sub formă de levuloză, alţi hidraţi de carbon, acizi, albumine, celuloză, cenuşi, pectină, tanin, grăsimi, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, sulf, potasiu, clor, zinc, cupru, fier, mangan, iod, arsen.
Pe lângă fibrele conținute, care ajută digestia, perele sunt sănătoase și datorită conținutului de potasiu, vitamina C, vitamina K și cupru. Perele nu conțin sodiu și nici colesterol.
Acţiune farmaceutică: diuretic, urocolitic, antiputrid, depurativ, laxativ, astringent, nutritiv, stomahic, sedativ nervos.
Perele au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că digestia lor se face într-o perioadă mai mare de timp, aducând astfel o sursă de energie prelungită pe parcursul zilei.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, anemie, aprindere de plămâni, artritism, astenie, colesterol în exces, constipaţie, digestie dificilă, diaree, dificultăţi de urinare, dureri de retină, exces de mucus, gută, hipertensiune, intoxicaţii cu alcool, iritaţii, leziuni ale pielii, obezitate (perele mai puţin coapte), reumatism, senzaţie de gât uscat, tuse.
Para are un efect răcoritor, un pahar de suc de pere fiind capabil să reducă febra, atunci când aceasta apare.
Para conține bor: substanța ce ajută organismul să absoarbă calciul, ceea ce previne osteoporoza.
Para conține acid folic, substanță indispensabilă femeilor însărcinate.
Consum:
Fruct: 1-1,5 kg pe zi înainte de mese.
Suc: 2-3 pahare pe zi, înainte de mese.
Pere uscate 40-50 g la un litru de apă, se fierbe o oră și rezultă o băutură răcoritoare, diuretică, energetică.
Nutrienți pentru 100 g de pere:
Carbohidrați: 5.46 g
Zaharuri: 9.80 g
Fibre: 3.1 g
Proteine: 0.38 g
Vitamina B1: 0.012 mg
Vitamina B2: 0.025 mg
Vitamina B3: 0.157 mg
Vitamina B5: 0.048 mg
Vitamina B6: 0.028 mg
Vitamina B9: 7 µg
Vitamina C: 4.2 mg
Calciu: 9 mg
Fier: 0.17 mg
Magneziu: 7 mg
Fosfor: 11 mg
Potasiu: 119 mg
Zinc: 0.10 mg
Pentru articulații roșii și umflate se poate lua aspirină, articulațiile bolnave trebuind să fie în repaus total.
Pentru căldură locală, se poate folosi o flanelă caldă.
În situația în care degetele sunt dureroase și umflate, se poate aplica o baie cu parafină; același procedeu se poate folosi atunci când avem brațe, șolduri și genunchi care dor.
Pentru gât înțepenit (torticolis), se încearcă întinderile însoțite de mișcări de rotație.
În cazurile în care coatele, articulațiile, gleznele și degetele de la picioare sunt înțepenite, se recurge la băi alternate și la împachetări cu parafină.
În nevrite și nevralgii, se administrează vitamina B si unguent pe bază de salicilat de metil.
În cazul articulațiilor inflamate și congestionate (roșii), se administrează doze de aspirină care au efect hormonal.Aceasta stimulează hormonul ACTH al hipofizei, care la rândul lui stimulează producerea de cortizon către glanda suprarenală, cu rol benefic în inflamație.
Durerile articulare apar adesea din cauza unei carențe de crudități: varză, conopidă și cereale.
După 40 de ani, înroșirea și durerile articulațiilor sunt provocate mai des de gută.Este mai frecventă la articulația de la baza degetului mare al piciorului.În aceste cazuri, se vor evita în alimentație organele animale, fasolea uscată, supele și sosurile.
Repausul fizic este un mijloc eficace în combaterea bolilor articulare.Repausul complet este absolut recomandat în cazurile febrile și de slăbiciune generală.Se recomandă, cu efect bun, mișcările articulației suferinde, într-o cadă cu apă caldă.
Pentru durerile coloanei vertebrale, se recomandă a dormi pe un pat tare.
Băile de parafină sunt recomandate în artritele degetelor, în dureri in brațe, la șolduri sau genunchi.Se recomandă în aceste cazuri și frecțiile locale cu salicilat de metil, în amestec cu camfor și cu unguent.
Studiile au demonstrat că masajul este eficient în tratarea anumitor boli.
Acesta îmbunătățește circulația, reduce tensiunea musculară și dă un sentiment de relaxare.
Unul dintre beneficiile imediate ale masajului este sentimentul de relaxare deplină și calm.Aceasta se întâmplă datorită faptului că masajul stimulează producerea de endorfine, substanță chimică din creier care produce sentimentul de fericire.De asemenea se reduc nivelurile hormonilor de stres ca adrenalina, cortisolul și norepinefrina.
Cercetările indică faptul că nivelul crescut de hormoni de stres dezechilibrează sistemul imunitar.
Unele dintre beneficiile masajului sunt și reducerea tensiunii musculare, o circulație îmbunătățită, stimularea sistemului limfatic, reducerea nivelului de hormoni de stres, mărirea mobilității și flexibilității încheieturilor, tonus al pielii mai bun, vindecarea mai rapidă a leziunilor la nivelul țesutului moale, acuitate mentală, reducerea anxietății și depresiei.
Masajul poate îndepărta tensiunea musculară și durerea.
Multe culturi, printre care vechii greci, egiptenii, chinezii și indienii, erau convinse că masajul are și un rol terapeutic și îl foloseau pentru a trata o diversitate de suferințe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc și este plină de terminații nervoase.
Masajul are efect prin manipularea țesutului și prin inducerea relaxării.
Prin masaj se pot trata afecțiunile cu un cerc vicios, ca de exemplu o durere de cap cauzată de tensionarea mușchilor se întreține singură întrucât îl face pe suferind să încordeze mușchii afectați și mai mult.Acest lucru cauzează și mai multă durere, dar un masaj al gâtului și al umerilor poate relaxa mușchii și poate întrerupe cercul vicios al durerii.
Afecțiuni ce pot fi tratate prin masaj:
Studiile moderne au demonstrat că masajul poate fi folosit în tratarea cu succes a unor afecțiuni, ca de exemplu: anxietatea, artrita, durerile de spate, durerile cronice, constipația, depresiile, durerile de cap, hipertensiunea, insomnia.
Diverse tipuri de masaj:
De obicei, specialiștii folosesc ulei sau pudră de talc pentru ca mâinile lor să poată aluneca pe pielea pacientului.Câteodată se folosește o foiță subțire sau o bucată de material subțire pentru același scop.
Există mai multe tipuri de masaj:
- aromoterapia (anumite uleiuri produse din flori sau alte plante sunt adăugate la uleiul pentru masaj datorită proprietăților terapeutice ale acestora; de exemplu aroma de lemn de santal reduce tensiunea nervoasă).
- masajul copilului (poate trata constipația, colicii și problemele de somn, iar masajul regulat ajută copiii născuți prematur să ia în greutate mult mai repede).
- reflexiologia (masajul tălpilor pentru a încuraja vindecarea altor părți ale corpului).
- masajul terapeutic (numit și masajul suedez, este foarte popular în Australia, această tehnică având ca scop relaxarea și îmbunătățirea circulației sangvine).
- masajul curativ (încurajează vindecarea leziunilor țesutului moale, ca ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor).
- shiatsu (tehnica orientală de masaj care are ca scop îmbunătățirea circulării energiei, concentrându-se asupra anumitor puncte ale corpului având aceleași efecte ca și acupunctura).
- masajul sportiv (un amestec de tehnici care măresc performanțele atletului și ajută la recuperarea mușchilor suprasolicitați).
De reținut este că masajul nu este recomandat în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru, dacă există erupții cutanate, tăieturi sau infecții sau dacă există suspiciuni de fracturi sau oase rupte.
Chirurgul plastician este cea mai bună sursă de informații pentru necesitățile fiecărui pacient în parte și pentru particularitățile sale.
Chirurgia plastică facială face posibilă corectarea multor defecte ale feței și a altor semne de îmbătrânire prematură.
Prin schimbarea înfățișării, medicul chirurg ajută pacientul să-și schimbe și felul în care acesta se percepe pe sine.
Prima parte a articolului despre implantul de păr o veți găsi aici.
Tehnici ale implantului de păr:
Cea mai cunoscută metodă de implant de păr necesită prelevarea din regiunea cefei a unei porțiuni din pielea capului împreună cu părul aferent.Porțiunea respectivă este apoi împărțită în câteva sute de grefe mai mici.Aceste grefe sunt mai apoi introduse prin incizii extrem de fine în scalp, dispuse în așa fel încât părul să crească tot în direcția normală.Majoritatea grefelor pot conține cinci sau șase fire de păr, dar uneori este necesar un anumit număr de grefe ce conțin doar unul sau două fire de păr, pentru a crea un aspect natural.Această procedură este cunoscută sub denumirea de mini sau micro grefă.
Implantul de porțiuni de piele este o altă tehnică eficientă folosită pentru a acoperi zonele atinse de calviție.După ce se îndepărtează o porțiune din scalpul afectat, o altă porțiune de scalp acoperită cu păr este mutată și suturată în locul respectiv.Cicatricele rămase sunt în general acoperite de părul nou care va crește în aceea zonă.Porțiunile din creștetul capului afectate de calviție pot fi acoperite îndepărtând porțiunea de piele fără păr și întinzând apoi porțiunea vecină de scalp acoperită de păr peste deschizatura creată.Această metodă este cunoscută sub numele de chirurgie prin reducerea scalpului.
O tehnică mai nouă presupune folosirea în acest scop de noi țesuturi.Acest lucru permite întinderea pielii, ceea ce conduce la diminuarea porțiunii de scalp afectată de calviție.
Refacerea postoperatorie:
După intervenția chirurgicală, pacientul va purta bandaje timp de o zi sau două.
Dacă se folosesc copci, ele sunt de obicei scoase după zece zile.
În a doua sau a treia zi de la operație, pacientului i se va permite să se spele pe cap.
Persoana va resimți dureri la nivelul capului, datorită întinderii pielii, dar acest lucru poate fi remediat printr-o medicație adecvată.
Este extrem de important ca pacientul să urmeze întocmai toate sfaturile referitoare la îngrijirea și controalele postoperatorii.
Sunt șanse ca zona respectivă să se umfle sau să se învinețească, caz în care doctorul va recomanda folosirea compreselor cu apă rece.
Părul nou transplantat cade de obicei în decurs de șase săptămâni de la intervenția chirurgicală.Acest lucru este totuși extrem de normal.Părul nou va crește în aproximativ 12 săptămâni.
Pentru a obține un aspect natural al părului nou crescut, este necesar adesea să se umple zonele neuniforme, să se formeze o linie a frunții sau să se îndepărteze țesutul în exces din zona tratată prin chirurgie cu porțiuni de piele.
Aceste metode de retușare reprezintă o parte esențială din cadrul întregului proces de implantare a părului.
Dieta pe bază de supă de pui se încadrează în categoria dietelor ce au drept scop reducerea numărului de calorii pentru a scăpa de kilogramele în plus.Ideea de bază este simplă și presupune urmarea unor reguli clare.Planul alimentar zilnic este compus dintr-un mic dejun frugal conceput pe baza unei liste de alimente recomandate, iar în restul zilei supă de pui la discreție.Supa de pui este un aliment sănătos, ușor de preparat și considerat foarte gustos de cei mai mulți oameni.
Dieta durează o săptămână și este recomandată celor care doresc să se debaraseze de un număr mic sau mediu de kilograme.Poate fi folosită în același timp și ca un prim pas înainte de începerea unui program de lungă durată pentru reducerea caloriilor.Un dezavantaj evident al acestei diete este posibila apariție a monotoniei.Pentru cei care sunt fani ai supei de pui această dietă reprezintă metoda perfectă de a slăbi, îmbinând utilul cu plăcutul.
Rețeta pentru supa de pui:
Ingrediente:
Un pui tăiat în 8/10 bucăți,
2 linguri de ulei (preferabil ulei de măsline),
Păstârnac, 3 bucăți,
Țelină, 2 bucăți,
Morcovi, 2 bucăți,
Ceapă, o bucată, tăiată mărunt,
Usturoi, 3 căței,
Pătrunjel, o legătură,
Sare și piper,
Zeamă de lămâie proaspătă, după gust.
Mod de preparare:
Se dezosează puiul și se taie în bucăți mici.Se pune la fiert la foc mic și după ce a fiert, zeama se lasă la răcit, se curăță de grăsimea care s-a ridicat deasupra și se pune din nou la fiert.Se adaugă ceapa, usturoiul, morcovul, țelina și păstârnacul și se lasă la fiert aproximativ 8 minute.Se adaugă pătrunjelul la final.Se sărează, se piperează și se adaugă zeama de lămâie.
Este necesar ca rețetele pentru micul dejun să fie respectate întocmai, fără înlocuiri sau adăugiri.
Mic dejun 1:
O cutie de iaurt dietetic (degresat) combinat cu o jumătate de cană de fructe tăiate în bucățele (mere, banane, portocale), peste care se presară germeni de grâu.
Mic dejun 2:
O cană cu brânză de vaci cu o jumătate de linguriță de zahăr și praf de scorțișoară, 2 bucăți de pâine de secară prăjită, 3 smochine.
Mic dejun 3:
O cană și jumătate cu cereale integrale la care se adaugă o jumătate de cană cu lapte cu 0.1% sau 1.8% grăsime, un măr sau o banană.
Mic dejun 4:
O cană cu suc de portocale, o felie de pâine de secară prăjită, 30 g cașcaval degresat.
Mic dejun 5:
O cană și jumătate cu cereale peste care se toarnă o jumătate de cană cu lapte cu 0.1% sau 1.8% grăsime.
Acestea sunt recomandările pentru primele cinci zile.
În ultimele două din cele șapte cât durează dieta se poate alege oricare dintre cele cinci variante de mic dejun, în funcție de preferințe.
În epoca noastră, caracterizată printr-un dinamism excesiv, stresul suprasolicită sistemul nervos.Totul devine factor de stres: aglomerația, zgomotul, multitudinea informațiilor din toate domeniile, concurența, problemele familiale etc.
Desigur, există multe medicamente care încearcă să ne apere de stres sau să ne vindece când cădem pradă acestui agresor.Orice medicament prezintă însă, de regulă, efecte secundare, contraindicații.De aceea, este de preferat să nu apelăm la ele.
Remedii utile și plăcute contra stresului, cu efecte negative zero:
Încă din vechime sunt cunoscute virtuțile izmei (mentei).Parfumul ei are un efect liniștitor asupra organismului: durerea de cap dispare, senzația de apăsare, la fel; în final, scăpăm de apăsarea stresului și ne găsim liniștea.
Un alt remediu cunoscut de strămoși este hameiul.Efectul acestuia este calmant, hameiul dăruind prin parfumul său un somn liniștit și profund.Acest remediu era folosit în vechime: străbunicile din Bucovina (dar și cele din Ucraina și Rusia, unde hameiul crește datorită climei prielnice) umpleau perne cu ierburi parfumate la care adăugau negreșit și hamei.
În schimb, mirosurile dulci dacă sunt inhalate timp îndelungat produc dureri de cap, chiar stări de rău.Astfel de plante sunt crinii, mălinul, iasomia.Se știe că în camera de culcare nu este bine să avem în vază crini, crenguțe de mălin sau iasomie cu flori multe.
Trandafirul nu degeaba este numit regină a florilor, căci parfumul lui stimulează funcționarea sistemului cardio-vascular și protejează organismul împotriva microorganismelor patogene.
Coniferele cu virtuțile lor sunt cunoscute și ele de mult.Mirosul cetinei, rășinii, conurilor, calmează sistemul nervos, dar în același timp restabilesc funcționarea plămânilor.
Citricele sunt și ele de ajutor.Mirosul de lămâie scade sensibilitatea la stres, iar un ceai cald (chiar fierbinte), fără zahăr, în care s-a adăugat lămâie, crește capacitatea noastră de muncă.Când avem dureri de cap este bine să inspirăm parfumul pe care îl degajă coaja de lămâie, aplicând, în același timp, bucățele de coajă de lămâie pe tâmple.Durerea de cap scade treptat, până dispare cu totul.
O fiertură (plantele se opăresc, apoi se lasă să dea doar un clocot) din talpa gâștei, mentă, hamei și cimbru, în părți egale, este un minunat remediu împotriva insomniei, prin urmare, un mijloc sigur de relaxare, de luptă împotriva oboselii și a stresului.
Pe tărâmurile din sudul Europei, laurul a fost cunoscut încă din antichitate ca un leac ce restabilește forțele și aduce un somn bun.Dacă vrem să ne simțim ca vechii greci, putem pune în pernă câteva frunze de laur (este ușor de găsit, căci foi de dafin are oricine acasă), sau, de pildă, putem înmuia câteva frunze de laur (dafin) în apă rece, iar apoi să le punem pe calorifer sau pe sobă, într-un săculeț de pânză.În curând, oricât de obosiți, stresați și supărați am fi, vioiciunea și energia ne vor reveni.
Mulți încearcă să scape de stres mâncând mult.Ajutorul cel mai bun îl dă hrana cu multe calorii, dulce, care abate atenția organismului, obligându-l să o digere.Sigur, dacă asta nu devine un obicei permanent.Puțini știu că, înainte de a începe să mâncăm, trebuie să mirosim ceea ce vom mânca.Dacă ne săturăm de mirosul mâncării, vom mânca mai puțin, fără a supraîncărca organismul.Dar îi vom oferi energie subtilă, aromele care ne vor ajuta să scăpăm de stres.
Mirosurile specifice mării, oceanului, iodul din alge, apa sărată, briza, au un imens potențial de a reface organismul afectat de stres.Pentru a obține aceste mirosuri, putem face o baie cu săruri de mare, la care putem adăuga și camfor.O asemenea baie ne va încărca organismul cu energie, îl va împrospăta și îi va reface forțele afectate de stres.
Pentru a primi un tratament adecvat contra durerilor de cap, trebuie făcută o diagnosticare corectă.Pentru diagnosticarea corectă a cauzelor durerilor de cap, medicul tău trebuie în primul rând să-ți alcătuiască un istoric al acestora.
Istoricul durerilor de cap:
Cea mai importantă parte a evaluării medicale este așa-numitul istoric al migrenelor de care suferi.
Este important să descrii durerea, simptomele, cu caracteristici cât mai complete cu putință.
Acestea pot fi diagnosticate mai corect daca îi spui medicului tău:
Ce vârstă aveai când au început să apară.
Cât timp le-ai experimentat.
Dacă încerci un singur tip de durere sau mai multe tipuri de dureri.
Cât de des apar durerile de cap.
Dacă știi ce anume declanșează durerea.
Cine altcineva din familie suferă de dureri de cap.
Ce simptome, și dacă sunt, înaintea declanșării durerii.
Dacă performanțele tale școlare sau profesionale sunt afectate de durerile de cap.
Este important de asemenea să discuți cu medicul tău despre ce simți și ce se întâmplă când ai dureri de cap:
Unde este localizată durerea.
Cum se manifestă.
Cât de severă este pe o scară de la 1 la 10.
Cât timp durează.
Dacă apare deodată, fără nici un simptom anterior de avertisment.
În ce perioadă a zilei apare de obicei.
Dacă există tulburări de vedere înaintea declanșării durerii.
Ce alte simptome apar în timpul migrenei (slăbiciune, grețuri, sensibilitate la lumină etc.)
Cât de dese sunt migrenele.
Ar trebui de asemenea să îi spui medicului tău dacă ai mai fost tratat pentru migrene și ce medicamente ai folosit (prescrise și automedicație) sau mai folosești încă.
Analizele și testele care ți-au fost efectuate în trecut sunt de asemenea foarte importante pentru medicul căruia i te adresezi.
Evaluarea psihologică:
Un interviu cu un psiholog nu face parte din evaluarea de rutină a migrenelor, dar poate fi făcut pentru a identifica factorii de stres ce pot genera durerile de cap.
Poți cere să ți efectueze o testare computerizată completă pentru a furniza medicului informații cât mai profunde și veridice.
După evaluarea rezultatelor testărilor referitoare la istoricul durerilor, examenul fizic, neurologic și psihiatric, medicul tău poate fi în măsură să determine tipul de migrenă ce te afectează.
În cazul în care problema este foarte serioasă pot fi necesare testări suplimentare.
Venim astăzi cu câteva idei pentru diferite afecțiuni.Remediile sunt naturiste și nu aveți nimic de pierdut dacă le încercați.
Tuse rebelă:
Un ceai foarte bun împotriva tusei rebele este următorul : flori şi frunze de podbal (2 linguriţe), frunze de pătlagină (1 linguriţa).Din acest amestec puneţi 2 linguriţe într-o cană şi opăriţi cu 250 ml de apă clocotită.Lăsaţi să se infuzeze 10 minute, apoi strecuraţi.Beţi câte o cană de ceai dimineaţa, înainte de micul dejun.
Muguri de brad : 12 gr de muguri, îi daţi într-un clocot de apă și apoi consumați ceaiul obținut.Aceștia elimină mucoasele de pe căile respiratorii.
Lumânărica: ceaiul de lumânărică potoleşte tusea şi elimină flegma.
Amigdalita:
Amigdalita o putem trata cu diferite remedii:
Cucuta: seminţele de cucută prăjite în seu şi întinse pe o cârpă, se pun la gât şi vindecă amigdalita.
Ceapa: rasă şi amestecată cu petrol, dă înapoi amigdalele umflate.
Un tratament foarte bun, este cu propolis : 50 gr propolis solid, se găseşte peste tot, în pieţe, la vânzătorii de produse apicole, se pune la macerat în 250 ml de alcool rafinat, vreme de două săptămâni, agitându-se zilnic sticla.Se ia seară, înainte de culcare, o linguriţă de lichid amestecat cu miere de albine sau cu puţin zahăr.Nu se mai bea şi nu se mai mănâncă nimic după aceea timp de o oră.Este un tratament foarte bun pentru amigdalită cât şi pentru durerile în gât.
Arsuri, răni, acnee:
Acestea se pot vindeca cu ajutorul unor alifii din ingrediente naturale:
Se iau următoarele plante : gălbenele 14 gr, pătlagină 14 gr, pelin alb 14 gr, rădăcină de tătăneasă 14 gr.Se amestecă bine, se iau 113 gr de amestec care se fierb în untură curată de porc, până când plantele devin ca jumările, să nu se ardă.Lăsăm să stea o zi preparatul, după care îl încălzim la bain-marie şi îl strecurăm.
50 gr seu de oaie se fierbe în 100 ml lapte dulce.Se pune la răcit, până când seul se ridică deasupra.Se ia cu o strecurătoare şi se amesteca bine cu 50 gr ceară de albine topită, 25 gr unt, 3 linguri de ulei de floarea soarelui şi puţină apă de colonie.Se păstrează la rece în cutii închise.
Aromaterapia este o formă de tratament deosebit de plăcută care funcționează pe baza uleiurilor esențiale.
Indiferent cî îți plac mirosurile de fructe, flori, lemn sau mosc, există o aromă făcută să se potrivească oricui, iar combinând două sau mai multe uleiuri, poți crea un parfum personal unic.
Aromaterapia modernă a fost descoperită în secolul al XX-lea, de către chimistul francez Gattefosse, a cărui familie conducea o parfumerie.
Lucrând în laborator, Gattefose și-a provocat o arsură.Și-a înmuiat imediat mâna într-un vas cu ulei de lavandă și, în scurt timp, arsura s-a vindecat fără a apărea vreo complicație.Incidentul l-a determinat pe parfumier să studieze efectele terapeutice pe care le au uleiurile aromatice, tot restul vieții sale.
Dr. Jean Valnet, un alt pionier al aromaterapiei, a urmărit teoria predecesorului său, dar nu s-a limitat la atât, ci a folosit uleiurile esențiale pentru a trata rănile soldaților, în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Dar cea care a dezvoltat metoda diluării și a aplicării uleiurilor esențiale prin masaj, a fost Marguerite Maury, biochimist francez.
Cum funcționează aromaterapia?
Uleiurile esențiale sunt deseori aplicate direct pe piele, făcând parte din ritualul masajului, dar instrucțiunile trebuie citite cu multă atenție, pentru a afla care este concentrația acestora.
Dacă sunt tari, nu trebuie aplicate pe piele și trebuie evitat contactul cu ochii.
Câțiva stropi de ulei pot fi diluați în cada cu apă fierbinte, înainte de a face o baie.
Sau poți pregăti comprese fierbinți și reci, tot pe baza uleiurilor esențiale.
Inhalarea aromei este o procedură deja binecunoscută.
Pentru aceasta, fie arzi uleiul parfumat, într-o candelă specială, fie, pentru un și mai mare efect, adaugi câțiva stropi de ulei într-un vas cu apă fierbinte și stai cu capul acoperit de un prosop, deasupra vasului.
O listă cu uleiurile indicate în aromaterapie și beneficiile lor, găsiți aici.
Beneficiile și avantajele plantei de Aloe Vera sunt foarte răspândite și cunoscute.
Multe persoane folosesc această plantă în diverse afecțiuni, iar o cură de 2 săptămâni cu Aloe Vera este mai mult decât indicată mai ales în sezonul rece.
Această cură este recomandată în ulcer, gripă, astm, reumatism, astenie nervoasă, dureri de cap, scleroză, eczeme.
Înainte de a se folosi, planta nu trebuie udată timp de 5 zile.
Se folosește 1,5 kg plantă, în vârstă de 3-5 ani, care se trece prin mașina de tocat.
Se adugă 2,5 kg miere și 3,5 kg l vin roșu natural de 14-18 grade.
Toate se pun într-un borcan de sticlă și se așează într-un loc răcoros și întunecat, timp de 5 zile.
După acest timp se ia, în primele 7 zile, câte o linguriță, de 3 ori pe zi, cu 2 ore înainte de masă.
După cele 7 zile, se va lua câte o linguriță, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de masă.
Durata minimă a unei cure cu Aloe este de 2 săptămâni.
În timpul tratamentului se exclud din alimentație laptele și ouăle, iar iaurtul este admis doar în cantități mici.
În perioada respectivă se consumă cât mai multe supe și fructe dulci între mese.
Vă oferim în continuare câteva sfaturi bune și de urmat pentru a crește masa musculară, mai ales pentru cei ce trag din greu la sala de forță.
Evitați accidentările: evitați mișcările cu un risc ridicat, mai ales daca nu sunteți bine încălziți.Folosiți forma corectă de execuție tot timpul și nu riscați să vă accidentați încercând să ridicați prea mult, prea devreme.Dacă vă accidentați nu vă puteți antena,deci nu veți crește.
Folosiți greutăți libere la toate seturile grele: oricât de sofisticate vi s-ar părea aparatele, acestea nu vor construi atâta masă musculară ca și greutățile libere.
Efectuați un număr optim de repetări: antrenați-vă cât mai greu posibil, în forma corectă pentru a face cât mai multe repetări (cu greutăți mari, 6-10 pentru grupele musculare, cu greutăți mici, 8-12 pentru grupele musculare).
Folosiți mișcări compuse, care implică tot corpul: dacă doriți masivitate și mărime, nu faceți mișcări de izolare, ci insistați pe genoflexiuni, îndreptări, împins din culcat, împins de la umeri cu bara, flexii cu bara și tracțiuni.
Nu depășiți numărul optim de seturi pentru grupele musculare: încercați să faceți doar atâtea seturi cât simțiți că este productiv pentru corpul vostru.
Găsiți părți care pot fi îmbunătățite: stabiliți care părți ale corpului necesită mai multă muncă, intrați în sală concentrați pe acestea și lucrați-le la începutul antrenamentelor.Începeți antrenamentele voastre cu haltera, apoi treceți la gantere, iar dacă folosiți cabluri, faceți-o pe final.
Nu uitați să vă mâncați proteinele: cu cât mâncați mai multe proteine, cu atât mai bine.Cele mai bune proteine pentru masa musculară sunt cele din carne roșie, de unde vă luați nutrienții necesari creșterii.Proteinele concentrate din zer sunt de asemenea importante.Faceți un mod de viață din alimentația proteică abundentă și veți câștiga masă musculară solidă.
Nu numărați exercițiile: nu există un număr optim de exerciții, cei mai mulți specialiști propun patru exerciții pentru fiecare grupă musculară, dar pentru grupele musculare mici aceasta poate duce la supraantrenament.
Experimentați pentru a găsi ce exerciții construiesc mai multă masă musculară pentru voi: doar pentru că unele exerciții lucrează bine pentru alții nu înseamnă același lucru și pentru voi în mod obligatoriu.
Nu vă feriți de repetările maximale: de câte ori vă simțiți în formă și simțiți ca antrenamentul "merge", încercați câte o repetare maximală, în mod piramidal.
Sfecla roşie provine din specia spontană întâlnită în vecinătatea Mării Mediterane şi de pe tărmul Oceanului Atlantic.Acţiunea sa este bine cunoscută încă din antichitate.
Acţiune farmaceutică: nutritivă, laxativă, aperitivă, răcoritoare, energizantă, antianemică, mineralizantă, anticancerigenă, hipotensoare, întăreşte imunitatea organismului, luptă pentru refacerea sângelui, foarte utilă şi în leucemii dar şi alte tumori.
Extern este cicatrizantă, dezinfectantă, bactericidă destul de puternică.
Este utilă în tratamentele cancerului în toate formele limitând dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicării celulelor canceroase.
Are proprietatea de a distruge şi o serie de microorganisme, reechilibrează şi reglează sistemul nervos al întregului organism şi este uşor hipotensivă.
Nu este indicată diabeticilor.
Denumiri populare: napi de mâncare, napi roşii, râpă, sfeclă de borş, sfeclă de masă, ţigle roşii, ţuică.
Compoziţie chimică: hidraţi de carbon, betaină, asparagină, acid glutamic, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP, acid folic, biotin, zaharuri, oligoelemente, săruri minerale.
În tradiţia populară: sucul din rădăcină rasă pe răzătoare şi stoarsă se bea dimineaţa pe nemâncate pentru curăţirea sângelui.
Preparare: se rade fin şi se consumă crudă, minimum 30 g de 3 oi pe zi.
Sucul din sfeclă se poate consuma câte 200 ml de trei ori pe zi.Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcţie de toleranţa individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi.
În cazul cancerului sau altor afecţiuni este foarte utilă împreună cu morcov, castraveţi, salată, pătrunjei, etc.
Este bine să se facă o cură de minimum 6 luni cu câte 100 ml de 3 ori pe zi minimum.Se va amesteca cu castraveţi şi morcovi, eventual mere în cazul cancerului.
Sfecla fiartă sau coaptă îşi pierde o serie dintre proprietăţi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale, afecţiunile splinei, artrită, anemie, astenie fizică şi nervoasă, avitaminoze, cancer, colită, constipaţie, convalescenţă, demineralizare, dischinezie biliară şi stomacală, enterite, gripă, hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, insomnii, litiază urică, menopauză, migrene, scurgeri vaginale, tuberculoze, viroze.
Consumarea pătrunjelului proaspăt este folositoare la orice vârstă, căci mărește imunitatea la bolile infecțioase, fiind recomandat mai ales în caz de epidemii.
Pătrunjelul conține uleiuri eterice, carotin, vitamina C, flavonoide etc.
S-a demonstrat că în meniul persoanelor care au atins vârste respectabile, printre celelalte verdețuri și crudități, pătrunjelul ocupă un loc de cinste.
Pătrunjelul este folosit și în cosmetică, datorită conținutului ridicat de vitamina A, numită și vitamina frumuseții.
Pătrunjelul albește, tonifică și hrănește pielea.Pentru aceasta se folosește infuzia de frunze verzi de pătrunjel, cu care se șterge fața, dimineața și seara.
Din o lingură de frunze proaspete și bine spălate, apoi mărunțite, amestecate cu o lingură de lapte bătut, se prepară o mască pentru albirea tenului.Se aplică acest amestec pe față și se lasă 20 de minute, apoi se îndepărtează cu apă curată, puțin călduță.
Pătrunjelul combate mirosul supărător de ceapă și usturoi, este suficient să ronțăim câteva frunzulițe verzi și mirosul supărător dispare.
Trebuie remarcat faptul că supele și mâncărurile înăbușite cu mult pătrunjel sunt foarte folositoare pentru bolnavii de hipertensiune, pentru cei cu edeme datorate afecțiunilor cardiace sau renale, ca și în cazul calculilor renali, gutei și în numeroase alte afecțiuni.
Câteva frunzulițe zdrobite alină usturimile și mâncărimea în cazul ciupiturilor de insecte: albine, viespi, țânțari, păianjeni, diminuând și inflamațiile produse de acestea.
Infuzia de pătrunjel se obține din două lingurițe de frunze proaspete de pătrunjel, tocate mărunt, peste care se toarnă 500 ml apă clocotită.Se lasă o oră, apoi se strecoară. Se bea de trei ori pe zi câte o ceșcuță înainte de masă.
Sucul de pătrunjel este extrem de util în procesele de asimilare a oxigenului, precum și în menținerea stării si funcțiilor normale ale glandei tiroide și a suprarenalelor.
Sucul de pătrunjel sau pătrunjelul verde, consumat ca atare, stimulează funcționarea tractului digestiv, este un bun diuretic folosit, mai cu seamă, în hipertrofia de prostată.
Este folosit ca diuretic, ca stimulent al poftei de mâncare, dar și pentru normalizarea ciclului menstrual, îmbunătățirea respirației și a ritmului cardiac.
Totodată, pătrunjelul este foarte eficient în bolile de ochi, inclusiv ca remediu în cataractă.
În aceste situații se bea suc proaspăt de pătrunjel, amestecat cu suc de morcov, țelină și cicoare.
O combinație eficientă este și amestecul de suc de spanac, salată și pătrunjel.
Din frunzele proaspete de pătrunjel se obține sucul cu ajutorul unui storcător electric.Sucul astfel obținut se bea câte 1-2 lingurițe la o jumătate de ceașcă de lapte proaspăt sau amestecat în 1-2 linguri de smântână, de trei ori pe zi, cu 15-20 minute înainte de masă.
Nu se vor lua niciodată doze mai mari de 60 g suc de pătrunjel fără a fi amestecat cu alte componente!
Infuzia din semințe de pătrunjel se prepară turnând peste o linguriță de semințe zdrobite de pătrunjel o ceașcă de apă clocotită.Se macerează 8 ore, se strecoară și se bea în cursul unei zile, în porții mici.
Prima parte a acestui articol o veți găsi aici.
Cum se poate preveni refluxul gastro-esofagian:
Metodele care includ prevenirea apariției refluxului gastro-esofagian sunt: menținerea unei greutăți corporale constante; evitarea consumului prea mare de prăjeli și alimente grase, ciocolată, alcool, cafea și produse pe bază de roșii; renunțarea la fumat; după ce ați mâncat așteptați două sau chiar trei ore înainte să vă întindeți.
Cum se tratează refluxul gastro-esofagian:
Medicamentele:
Tratamentul medical are ca scop principal neutralizarea conținutului acid al stomacului care irită esofagul.
Antiacizii sunt eficienți în tratarea simptomelor ușoare, dar nu sunt suficienți pentru a înlătura simptomele mai grave.
În general, medicii prescriu în primul rând pentru acest tip de afecțiune medicamente care au capacitatea de a reduce acidul gastric din stomac (exemplu: ranitidină).
Modificarea modului de viață:
O importantă etapă a tratamentului refluxului gastro-esofagian constă în crearea unor modificări apropiate stilului de viață.
Încercați pe cât posibil să eliminați alimentele și băuturile suspecte de reducerea eficacității funcționale a sfincterului, la fel ca și alimentele care irită esofagul deja iritat, ca sucurile din fructe, roșile, ceapa și piperul.
Fracționați-vă mesele în mai puține părți de hrană și evitați să mâncați cu două sau trei ore înainte de culcare.În acest fel îi permiteți stomacului să se golească parțial și se va reduce cantitatea de acid prezentă în stomac înainte de culcare.
Dacă este cazul, încercați să slăbiți pentru a ușura simptomele asociate RGE prin diminuarea presiunii exercitate asupra abdomenului.
Purtați haine lejere.
Renunțați la fumat, ceea ce îi permite sfincterului să recapete tonusul.
Când stați întinși în pat, ridicați-vă capul cu ajutorul mai multor perne, permițând gravității să reducă cantitatea de acid care trece din stomac în esofag, iar astfel atenuați arsurile din stomac.
S-a constatat faptul că mestecarea gumei micșorează arsurile de stomac.Acest lucru este probabil datorat producerii excesive de salivă, care neutralizează o parte din acidul conținut în esofag.
Chirurgia:
Chirurgia este necesară unui număr mic de persoane care suferă de refluxul gastro-esofagian, refractare la modificările modului de viață și la medicamente.Intervenția chirurgicală are ca scop mărirea presiunii în partea inferioară a esofagului.
Aceste frumuseți care ne încântă cu parfumul lor deosebit se întâlnesc în majoritatea grădinilor și parcurilor din întreaga lume.
Multe parfumuri conțin în compoziția lor petale de trandafiri.
Acest parfum a fost și mai este folosit în apa de baia datorită efectelor lui relaxante.
Ceaiul din petale are o larga utilizare:
Ceaiul din petale uscate de trandafiri poate fi folosit împotriva durerilor de cap, a crampelor cauzate de menstruație si nevralgii.
Apa de trandafiri a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri ca un astringent utilizat în cosmetică.
Poate fi folosită și ca antiseptic, iar dacă este utilizat în curele intrne, poate funcționa și ca un laxativ slab.
Să nu uitam de minunatele dulcețuri de trandafiri ale bunicilor noastre, gustoase și parfumate.
Petalele de trandafir și măceșele folosite în salate:
Petalele pot fi mâncate ca atare sau în salate.
Turcii foloseau măceșele pentru a prepara gemuri și diverse dulciuri tradiționale, iar dintr-o combinație de fructe și petale se poate face un interesant oțet pentru salate care se poate păstra pentru o vreme.
Măceșele sunt o comoară de vitamina C:
Măceșele sunt foarte bogate în vitamina C.
Ele conțin în cantitate mare vitamine esențiale și ceaiul făcut din ele, dacă fructele sunt proaspete, este un remediu pentru răceală și gripă.
Din păcate mai mult de jumătate din valoarea lor se pierde prin uscare.
Majoritatea furnizorilor de măceșe presate vă vor spune că vitamina C tablete pe care o cumpărați este produsă din măceșe, în care acestea sunt foarte bogate.
Cocktail de fructe uscate, macerate la rece:
Ingrediente: Fructe de cătină, măceșe, coacăze, coacăze negre, fructe de păducel, stafide, smochine și curmale uscate și tăiate cât mai mărunt.
Preparare: Fructele se mărunțesc cât mai fin cu ajutorul unei râșnițe electrice de cafea sau prin tăiere cu cuțitul.O lingură din acest amestec se pune într-o cană cu apă și se lasă să macereze 8 ore (de seara până dimineața).
Administrare: Maceratul se bea dimineața, adăugând o linguriță de miere.La sfârșit, se consumă și pasta delicioasă care rămâne pe fundul cănii.Ideal ar fi să faceți o cură de minimum 21 de zile, în care să consumați în fiecare dimineață doar acest preparat și, eventual, după o jumătate de oră, fructe proaspete ori sucuri de fructe.
Indicații: Rețeta le este recomandată astenicilor, persoanelor supraponderale, cu țesut adipos în exces, celor cu probleme cardiace și vasculare.O ceașcă din acest elixir risipește somnul greu de dimineață, ne împrospătează și ne dă o stare de vioiciune.
Contraindicații: Nu există.
Bomboane energizante cu polen de albine:
Ingrediente: 2 lingurițe polen, 2 linguri miere lichidă, miezul de la 10 nuci dat prin mașina, 1 linguriță de fulgi de grâu, un vârf de cuțit de pulbere de busuioc.
Preparare: Cele 2 linguri de miere se amestecă cu polenul până se omogenizează (polenul poate fi măcinat cu râșnița electrică de cafea pentru ca amestecul să fie mai omogen); se adaugă pe rând fulgii de grâu, miezul de nucă și busuiocul.Totul se amestecă foarte bine.În final, trebuie să rezulte o pastă foarte groasă, care se poate modela sub forma unor mici sfere.În cazul în care compoziția este prea subțire, se mai adaugă fulgi de grâu; dacă este prea groasă, se adauga miere în plus.
Administrare: Se iau două bomboane înainte de fiecare masă sau atunci când avem de făcut eforturi mari.Copiii sub 6 ani vor lua maximum una-două bomboane pe zi, cu condiția să nu facă un alt tratament cu polen de albine.
Indicații: Acest remediu inedit este indicat în toate formele de astenie, precum și pentru stimularea activităților intelectuale.În cazul când acesta taie pofta de mâncare, se administrează între mese.În ciuda gustului delicios, în cantitățile indicate nu îngrașă, ci din contră, ajută la normalizarea greutății corporale.
Contraindicații: Acest remediu este contraindicat în afecțiunile hepatice grave sau aflate în fază acută.Se va folosi cu precauție de cei care au alergie la polen sau la miere.
Lăptișorul de matcă:
Conservare: Cea mai bună conservare a lăptișorului de matcă se face prin amestecarea cu miere.Proporția lăptișorului de matcă este de 2%, adică 2 grame de pastură în 100 grame de miere lichidă.
Administrare: Se pare că doza cea mai potrivită de întreținere, recomandată fără nici un fel de rezervă, indiferent de persoană, este de 2 mg pe zi.Această doză este bine tolerată de organism, nu dă dependență și nici efecte secundare.
Indicații: Lăptișorul de matcă este un remediu excelent în anemie.Administrarea zilnică de lăptișor de matcă se asociază foarte bine cu curele de reîntinerire, având efecte rapide.Lăptișorul de matcă influențează puternic activitatea psihică.După doar 12 zile de tratament, se pot constata efecte clare de ameliorare a stării interioare.Datorită efectelor sale stimulative și energizante, lăptișorul de matcă ajută la depășirea stărilor de inerție, de apatie, care pot apărea primăvara.În plus, s-a observat la acest produs apicol o puternică acțiune antibacteriană.
Contraindicații: Pentru doza prescrisă mai sus, nu se cunosc.
Luni:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 ml suc de roșii cu o lingură suc de lămâie și 100 g orez fiert, fără unt.
Cina:150 g legume fierte și pasate și o linguriță de ulei, 100 g pește cu spanac fiert și ardei grași.
Marți:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată verde cu roșii și nuci, 80 g paste cu legume fierte.
Cina: 200 g morcovi, spanac și dovlecei fierți, 200 g pui la grătar.
Miercuri:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 80 g orez cu o linguriță de cașcaval, 200 g salată verde cu o linguriță de ulei.
Cina: 200 g legume la grătar, 50 g brânză degresată cu o felie pâine integrală.
Joi:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 150 g brânză degresată cu 200 g mămăligă.
Cina: o porție supă de ceapă, praz și țelină, 200 g friptură vită la grătar.
Vineri:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată verde cu o linguriță de ulei, 80 g paste cu suc de roșii și busuioc proaspăt.
Cina: 200 g legume la grătar și 150 g pește la cuptor.
Sâmbătă:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată de morcovi și țelină cu o linguriță de ulei, 80 g orez cu mazăre.
Cina: 150 g legume fierte și pasate și o linguriță de ulei.
Duminică:
Mic dejun: o cafea fără zahăr sau ceai.
Prânz: 200 g salată de roșii, 100 g spaghete cu suc de roșii.
Cina: o porție de cremă de morcovi, 50 g brânză degresată și ceapă verde și pătrunjel.
Denumiri populare: broajbe, ciuş, colză, curechi chinezesc, curechi de câmp, hordal, napi curecheşti, napi de mirişte, napi de vară, napi sălbatici, pere de pământ, rapiţă, rapiţă colţă, rapiţă de câmp, rapiţă măruntă, rapiţă sălbatecă, ripac, turnep, tuş.
În tradiţia populară: frunza se punea pe tăieturi, răni, buboaie.
Cu nap ras, prăjit în ulei, se făceau legături la obrinteli, gâlci.La gâlci se puneau şi frunze crude, sub ureche.
Ras pe răzătoare şi prăjit în untură de porc ori undelemn se punea la udmă.
Copt şi ras se punea la “frânt”.
Cu cataplasme de nap tocat, ceapă şi grăsime de porc se oblojeau femeile de durere de pântece.Cu decoctul de nap se mai făceau spălături la bolile femeieşti.
Compoziţie chimică: rădăcina conţine peste 80% apă, proteine, grăsimi, extracte neazotate, sulforafan, indoli, betacaroten, celuloză, arsen, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, iod, fier, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C, E.
Valoare energetică 29 K\cal.\100g.
Frunzele conţin apă 88%, proteine, grăsimi, extracte neazotate, celuloză, săruri minerale, vitamine.
Acţiune farmaceutică: prin vitaminele pe care le conţine, sulfuran, indoli, este foarte util în lupta cu cancerul.
Are proprietăţi diuretice, dizolvant uric, efecte expectorante, depurativ.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, angină pectorală, bronşite, cistite, degerături, enterite, furuncule, gută, litiază urică, tuse, tratamente cosmetice.
Preparare:
O lingură de pulbere de rădăcină se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară.Se bea întreaga cantitate în prize mici pe parcursul întregii zile în afecţiunile de mai sus.
100 g rădăcini se taie în felii şi se vor pune într-un litru de apă sau lapte, care se fierb pentru 20-30 minute.Se strecoară şi se va face gargară sau se foloseşte extern.
Rădăcină proaspătă sau uscată se va pune cataplasmă caldă pentru a se colecta mai repede puroiul şi a ajuta la coacerea lui mai rapidă.
Două linguri de rădăcină se pun la 1 litru de apă şi se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoară.Se dau în cazurile constipaţiei cronice sau pentru potolirea tusei chiar cronice şi persistente.Se poate pune şi 1 linguriţă de seminţe de gutui în acest caz.
Femeile, în marea lor majoritate, se luptă cu kilogramele în plus, țin cure de slăbire și fac tot posibilul pentru a deveni cât mai suple.De multe ori recurg la diete drastice care de multe ori le afectează buna funcționare a organismului.
Chiar dacă pare incredibil, sunt multe femei care își doresc tocmai contrariul și anume să poată lua în greutate câteva kilograme pentru a scăpa de senzația de oboseală permanentă, de imunitatea scăzută și de aspectul filiform.
Pentru acestea regimul de îngrășare va trebui supravegheat de un medic specialist, deoarece surplusul de grăsimi din organism constituie un factor de risc pentru bolile cardiovasculare și de nutriție.
Orice dietă care presupune asimilarea câtorva kilograme nu este una foarte bogată în lipide și glucide.
Dezechilibrele care pot apărea atunci când veți consuma în exces pâine, dulciuri, grăsimi animale, pot avea consecințe grave asupra stării dvs. de sănătate.Vizita la un medic endocrinolog este obligatorie atunci când vreți să vă îngrășați.
În urma unor teste amănunțite veți ști dacă urmează să perseverați în această privință sau dacă metabolismul dvs. nu vă permite să acumulați nici un gram în plus.
Regimul alimentar pentru îngrășare cuprinde pe lângă alimente vitaminizante, care vă vor crește pofta de mâncare și o serie de produse lactate: cașcaval, brânzeturi, unt, lapte, care sunt bogate în grăsimi.Totul trebuie consumat după un plan bine stabilit care să permită creșterea gradată a numărului de calorii.
Evitați consumul de dulciuri și încercați să consumați cât mai multe proteine, care vă vor dezvolta musculatura, dar și așa numitele glucide bune care se găsesc în cartofi, orez, pâine integrală, paste făinoase.
Proteinele le veți găsi mai ales în carnea de vită, de pasăre, de pește dar și în ouă, fasole, ciuperci.
O persoană slabă va scăpa de acest aspect dacă va combina regimul alimentar bogat în calorii, cu efortul fizic bazat pe exerciții care vor crește masa musculară.
Trebuie reținut acest aspect legat de exercițiile fizice deoarece în cura de îngrășare nu se recomandă activitatea fizică bazată pe consumul de calorii.
Meniu pentru o zi:
Ora 7.00-8.00: Iaurt degresat, măr, cafea neîndulcită sau cu zaharină.
Ora 10.00-11.00: Suc de fructe proaspăt, 2 mandarine.
Ora 13.00-14.00: Peşte la cuptor sau friptură de vită la grătar, cu garnitură de legume proaspăt fierte cu un cub de legume şi salată de legume cu foarte puţin ulei.
Ora 15.00-16.00: 2 mere (grapefruit, mandarine), 1 pahar de lapte bătut sau suc de roşii.
Ora 18.00: 200 g friptură de vită la grătar, 100 g brânză de vaci.
Ora 20.00: Iaurt degresat sau o cană de lapte cu fulgi de porumb.
Puteți intercala 2 zile pe săptămână (marţi şi vineri), în care să consumați numai struguri (1-2 Kg.) sau după cum doriţi.
Se permit la prânz 1-2 cartofi copţi la cuptor.
