Despre rezistența bacteriilor

   Cum se poate lupta contra rezistenței bacteriene la antibiotice?
   În afară de cercetarea unor noi clase de antibiotice, cercetare care, din păcate, nu este încă o prioritate a marilor grupări farmaceutice, prima soluție adoptată de medicii și autoritățile sanitare implică un mai bun control al rețetelor și măsurilor de igienă în spital.
   O mai bună identificare a bacteriilor este un imperativ terapeutic major în modul de a prescrie antibiotice specifice care nu prezintă riscul de a provoca aceste rezistențe.
   Problema este că o bună identificare necesită o extracție a țesuturilor infectate (ceea ce este simplu pentru un abces, este mai puțin evident într-o lezare pulmonară) și o studiere a culturii bacteriene pe parcursul mai multor săptămâni.O durată destul de importantă, în multe cazuri.

   În afară de antibioterapie, altă soluție antibacteriană promițătoare este cercetarea vaccinală și, mai recent, cercetarea a tot ceea ce stimulează sistemul imunitar.
   Folosirea în cantități mari a antibioticelor este motivul principal al multiplicării surselor bacteriene rezistente.
   În acest scop, antibioticele, la fel ca si selecția naturală, elimină bacteriile mai puțin dezvoltate.Pentru a se apăra, bacteriile trebuie să dobândească o genă de rezistență.Diferitele gene de rezisteță apar spontan sau sunt transmise de alte bacterii care deja le-au dobândit.

   Specialiștii au dezvoltat de la începutul secolului o terapie prin fagocite (celule sangvine ale organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el).Spre deosebire de antibiotice, fagocitele se adaptează la victimele lor.
   Atunci când un fagocit găsește receptorul vizat pe o bacterie, îl incercuiește și îi injectează propriul ADN, declanșând un proces de multiplicare: o armată de milioane de clone ale fagocitelor ucigătoare apare într-o oră asupra aceleiași bacterii.O dată ce bacteria este înlăturată, fagocitele, mult mai numeroase acum, trec la distrugerea altei bacterii.Normal că atunci când bacteriile sunt îndepărtate, fagocitele mor.Mai ales că ele nu atacă decât anumite bacterii, cruțând alte microorganisme și fiind necruțători cu bacteriile rezistente la antibiotice.

Terapiile cu oxigen

   În ce consta terapia cu ozon?
   Terapia medicală cu ozon modernă constă în izolarea bacteriilor, virușilor, ciupercilor și paraziților anaerobi (care nu pot trăi în oxigen) între atomi de ozon.Această formă de oxigen pur face imposibil ca microbii, care se oxidează rapid, să continue să trăiască, în timp ce pentru celulele umane sănătoase ozonul nu prezintă nici cea mai mică amenințare dacă este folosit în mod adecvat.
 
   Toate infecțiile secundare și poate chiar acelea inițiale se vindecă sau își pierd din intensitate.Pacientul se vindecă și de infecțiile mai vechi, de care a suferit înainte de a se trata pentru cea curentă.
 
   Atunci când procedurile sunt aplicate corect, concentrațiile sunt respectate, volumul și durata tratamentului sunt cele adecvate, ozonul este extrem de eficient, neavând efecte secundare, au arătat studiile pe oameni și animale publicate în ultima sută de ani.
 
   Autohemoterapia minoră (AH minoră) constă în luarea unei cantități mici de sânge, amestecarea acestuia cu ozon pentru a ucide virușii, urmată de injectarea virușilor morți, potrivit teoriei imunizării, aplicată și la cele mai banale vaccinuri.
   Autohemoterapia minoră este însă ruda mai puțin evoluată a autohemoterapiei majore, care va fi și ea curând depășită de tehnici mai moderne.
   Ultima dintre ele, și care se bucură de foarte mari succese, pășește peste inocularea virusului mort și introduce direct în sânge, limfă și celule, ozonul medical care distruge virușii, lucru care se poate face în moduri variate, inclusiv prin ingerarea de apă ozonată.

 
   Chiar și cu metodele depășite (încălzirea ozonului, care nu se mai practică pentru că reduce eficiența, concentrația mică, aplicarea tratamentului doar de trei ori pe săptămână față de două-trei ori pe zi), cercetăriile au avut rezultate pozitive.
   S-a observat faptul că la pacienții participanți la studii, care mai aveau un rest de sistem imunitar, numărul de limfocite a crescut, ei s-au îngrășat și s-au simțit bine.Aceste limfocite sunt responsabile cu apărarea organismului.
   Nu este greșit să inoculezi unui pacient un virus mort pentru a suscita o reacție imunitară din partea acestuia.Ce se întâmplă însă dacă pacientul nu prea mai are sistem imunitar, așa cum este cazul bolnavilor de SIDA? În mod logic, tratamentul este inutil.
   Este de remarcat faptul că doza și concentrația folosite la studii au fost extrem de mici, tratamentul nu a fost administrat decât de trei ori pe săptămână, ceea ce a permis numai distrugerea temporară și parțială a virusului.
   Zilele în care tratamentul nu era administrat au permis infecției să contracareze măsurile de combatere, mai ales că este cunoscută rapiditatea cu care se extind virușii.

Despre masaj și beneficiile sale

   Studiile au demonstrat că masajul este eficient în tratarea anumitor boli.
Acesta îmbunătățește circulația, reduce tensiunea musculară și dă un sentiment de relaxare.

   Unul dintre beneficiile imediate ale masajului este sentimentul de relaxare deplină și calm.Aceasta se întâmplă datorită faptului că masajul stimulează producerea de endorfine, substanță chimică din creier care produce sentimentul de fericire.De asemenea se reduc nivelurile hormonilor de stres ca adrenalina, cortisolul și norepinefrina.
   Cercetările indică faptul că nivelul crescut de hormoni de stres dezechilibrează sistemul imunitar.
   Unele dintre beneficiile masajului sunt și reducerea tensiunii musculare, o circulație îmbunătățită, stimularea sistemului limfatic, reducerea nivelului de hormoni de stres, mărirea mobilității și flexibilității încheieturilor, tonus al pielii mai bun, vindecarea mai rapidă a leziunilor la nivelul țesutului moale, acuitate mentală, reducerea anxietății și depresiei.

   Masajul poate îndepărta tensiunea musculară și durerea.
   Multe culturi, printre care vechii greci, egiptenii, chinezii și indienii, erau convinse că masajul are și un rol terapeutic și îl foloseau pentru a trata o diversitate de suferințe.
   Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc și este plină de terminații nervoase.
   Masajul are efect prin manipularea țesutului și prin inducerea relaxării.
   Prin masaj se pot trata afecțiunile cu un cerc vicios, ca de exemplu o durere de cap cauzată de tensionarea mușchilor se întreține singură întrucât îl face pe suferind să încordeze mușchii afectați și mai mult.Acest lucru cauzează și mai multă durere, dar un masaj al gâtului și al umerilor poate relaxa mușchii și poate întrerupe cercul vicios al durerii.

   Afecțiuni ce pot fi tratate prin masaj:
   Studiile moderne au demonstrat că masajul poate fi folosit în tratarea cu succes a unor afecțiuni, ca de exemplu: anxietatea, artrita, durerile de spate, durerile cronice, constipația, depresiile, durerile de cap, hipertensiunea, insomnia.

   Diverse tipuri de masaj:
   De obicei, specialiștii folosesc ulei sau pudră de talc pentru ca mâinile lor să poată aluneca pe pielea pacientului.Câteodată se folosește o foiță subțire sau o bucată de material subțire pentru același scop. 

   Există mai multe tipuri de masaj: 
   - aromoterapia (anumite uleiuri produse din flori sau alte plante sunt adăugate la uleiul pentru masaj datorită proprietăților terapeutice ale acestora; de exemplu aroma de lemn de santal reduce tensiunea nervoasă).
   - masajul copilului (poate trata constipația, colicii și problemele de somn, iar masajul regulat ajută copiii născuți prematur să ia în greutate mult mai repede).
   - reflexiologia (masajul tălpilor pentru a încuraja vindecarea altor părți ale corpului).
   - masajul terapeutic (numit și masajul suedez, este foarte popular în Australia, această tehnică având ca scop relaxarea și îmbunătățirea circulației sangvine).
   - masajul curativ (încurajează vindecarea leziunilor țesutului moale, ca ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor).
   - shiatsu (tehnica orientală de masaj care are ca scop îmbunătățirea circulării energiei, concentrându-se asupra anumitor puncte ale corpului având aceleași efecte ca și acupunctura).
   - masajul sportiv (un amestec de tehnici care măresc performanțele atletului și ajută la recuperarea mușchilor suprasolicitați).
 
   De reținut este că masajul nu este recomandat în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru, dacă există erupții cutanate, tăieturi sau infecții sau dacă există suspiciuni de fracturi sau oase rupte.

Cum ne putem mari imunitatea

   Desi, iarna si vremea rece a trecut, trebuie sa recunoastem ca primavara a venit insotita de schimbari destul de bruste de temperatura, fapt care ne poate afecta pe noi, ca adulti, dar mai ales pe cei mici.

   Problemele tractului respirator, racelile mai serioase sau mai putin grave, virusii, microbii, ne dau mult de furca, asa ca trebuie sa avem grija de copiii nostri, dar si de noi.Se stie ca este mult mai usor se previi, decat sa tratezi, asa ca haideti sa aflam cateva metode naturale, prin care sa ne ferim de boli si sa ne intarim imunitatea.

   Mierea ne este de un real folos, iar daca o vom combina cu diferite alte preparate sau alimente, vom avea numai de castigat.Eu va propun un amestec de miere cu scortisoara, care are un efect puternic de intarire a sistemului imunitar.

   Echinaceea se poate administra sub forma de pulbere, sirop sau pastile, stimuleaza activitatea limfocitelor, celulele sistemului imunitar, contracareaza afectiunile respiratorii, are proprietati antibacteriene.Durerile in gat se pot ameliora cu ceai sau tinctura diluata de echinaceea.

   Propolisul se poate administra copiilor sub forma de tinctura, 1 picatura pentru fiecare kilogram de greutate corporala, zilnic.Tinctura se recomanda a fi administrata cu o lingurita de miere, urmata de un ceai cald.

   Siropul de catina este nemaipomenit pentru copiii care racesc des si care au imunitatea scazuta.Contine vitaminele: A, B1, B2, B3, C, E, P.

   Ceaiurile preparate din fructe: macese, zmeura, mure, afine, lamai, portocale sau plante: tei, musetel, cimbrisor, echinaceea, busuioc.Au proprietati vitaminizante, antioxidante si antivirale.

   Siropul de macese contine vitaminele A, B1, B2, K, PP si este un ajutor real impotriva gripei si racelii.

   Vitamina C stimuleaza anticorpii, intareste celulele corpului, are efecte antioxidante puternice.O intalnim in: macese, catina, mere, rodii, kiwi, ardei gras, patrunjel, spanac, salata verde, citrice - grapefruit, lamai, mandarine, portocale, fructe de padure - mure, coacaze, fragi, capsuni, afine, zmeura, crucifere - broccoli, varza, varza de Bruxelles, conopida.

   Coenzima Q10 este prezenta in toate celulele corpului, are proprietati anticancerigene, stimuleaza sistemul imunitar, are un rol asemanator cu vitaminele, este un antioxidant important, are efecte benefice asupra inimii si creierului.O gasim in uleiul de soia, macrou, sardine, alune, carne de vita, organe: inima, ficat, rinichi.

   Vitamina A ne fereste de infectii in gat, sinusuri si probleme ale urechilor.O putem prelua din: morcov, dovleac, cartofi dulci, rosii, ardei gras, lapte batut, galbenus de ou, ficat, peste si suplimente cu ulei de peste, portocale, caise, piersici, pepene galben, mango, papaya, ulei de catina, legume cu frunze verzi - spanac, broccoli, varza.

   Zincul, la fel ca si fierul, intareste imunitatea, are proprietati antioxidante, activeaza sistemul imunitar si activitatea neuronala.
   Surse de fier: ficat, carne, peste, nuci, fructe uscate, si mazare.
   Surse de zinc: fructe de mare, carne de curcan si de pui, ficat, peste, galbenus de ou, seminte de dovleac, fasole, linte, migdale, nuci, germeni de grau.

   Vitamina D protejeaza impotriva virozelor si a gripelor, apara sistemul imunitar.O gasim in: peste, lapte, unt, galbenus de ou, cereale integrale, ulei de cod.