Originar din America Centrală și de Sud, ardeiul iute este cultivat acum în întreaga lume.Primele consemnări ale acestei plante într-un document au aparut în 1493, o dată cu călătoriile lui Columb.În scurt timp ardeiul iute a ajuns să fie cunoscut ca mirodenie în întreaga lume.
După ghimbir, ardeiul este foarte căutat pentru digestie, dar gătit poate crea, alături de alimentele condimentate, arsuri, iritații ale sistemului digetiv sau chiar ulcere.În medicină, cel mai utilizat este ardeiul din varietatea cayenne.Ardeiul iute conține capsaicină, care are proprietatea de a reduce durerile și inflamațiile.
Pudra de ardei iute uscat se presupune că are cele mai mari proprietăți vindecătoare. Uscând ardeiul iute se pare că acizii care cauzează efectele negative sunt eliminați.
În afara utilizărilor lui în bucătărie, ardeiul iute mai este cunoscut și ca plantă decorativă și nu în ultimul rând pentru proprietățile lui vindecătoare.
Dureri de rinichi:
Există varietăți de ardei iute care au proprietăți laxative și diuretice, favorizând eliminarea nisipului, fiind totodată un calmant al durerilor de rinichi și vezică.Intern, în doze mici, poate fi folosit ca stimulent al secrețiilor stomacale.
Utilizările externe ale pudrei de ardei iute:
Sub formă de pudră, ardeiul iute poate fi utilizat și extern pentru videcarea rănilor.Aplicând o fășie subțire din această pudră pe zona afectată, ea va curăța rana făcându-și imediat efectul.
O altă utilizare externă a ardeiului iute este în cazul congestiei sinusurilor.Adăugați puțin ardei iute într-un pahar cu apă și trageți încet pe nas pe fiecare nară în parte.Astfel vă puteți elibera de congestie și veți scăpa de infecție.Nasul înfundat se mai poate desfunda dacă inspirați în dreptul unui ardei iute tăiat.
Această plantă este cunoscută pentru vindecarea infecțiilor apărute la nivelul gingiilor, eliminând durerile și abcesele.Puneți pe periuța de dinți puțină pudră de ardei iute și spălați-vă așa cum procedați de obicei.Această operație este benefică pentru gingii, iar dacă faceți gargară cu o soluție de ardei iute, aceasta este foarte benefică în cazul durerilor de gât.
Medicina populară consemnează și utilizarea ardeiul iute contra durerilor de urechi la copii.
Masaj:
Ardeiul iute este un revulsiv puternic și este utilizat extern sub formă de tinctură în frecții.Cei care suferă de pe urma extremităților reci pot încerca un masaj al acestor zone cu o tinctură din ardei iute.
Sfaturi din medicina chinezească:
Medicina chinezească ne spune că dacă poftiți la mâncăruri condimentate este un semn că suferiți de afecțiuni pulmonare.Acest lucru se poate explica având în vedere deficitul de oxigen din țesuturi indus de reducerea capacității funcționale a plămânilor bolnavi.Condimentele iuți activează circulația sangvină și, drept urmare, aportul de oxigen.Poate fi vorba și de o insuficiență cardiacă, pentru a căror ameliorare organismul solicită aceste produse.
Ardeiul iute este un stimulent, antiseptic care conține o mare cantitate de vitamina C și beta-caroten.El poate regulariza curgerea sângelui, întărește inima, arterele și nervii.Dacă vreodată simțiți cum se apropie gripa, consumați puțin ardei iute pentru a îndepărta simptomele neplăcute.Proprietățile curative ale ardeiului vor stimula circulația care vă va ajuta să transpirați.
Rețete pentru sezonul rece:
Acum, când perioada rece tocmai a început și o dată cu ea și sezonul răcelilor și gripelor, ardeiul iute poate fi un aliat de nădejde.
Consumând în timpul mesei o mică doză de ardei iute, acesta va pune sângele în mișcare încălzind corpul, va distruge germenii infecțioși și va desfunda nasul înfundat, ușurând respirația.
Tot datorită acestor proprietăți, celor care în anotimpul rece suferă de frig și doresc să-și mărească temperatura corpului le este recomandat să consume ardei iute.
O jumătate de ardei iute pe zi are și efecte stimulente asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziție.
În tratarea diverselor răceli ce implicau dureri de gât, guturai, tuse, dar și pentru durerile de spate, bunicii noștri foloseau diverse mixturi din ardei iute.
Contra durerilor de gât, se pune o jumătate de linguriță de semințe de ardei iute în două linguri de apă fiartă, se lasă un sfert de oră și apoi se amestecă cu puțină miere.Mixtura astfel realizată se consumă încet, cu înghițituri mici.
Ceaiul de măghiran sau rozmarin utilizat contra durerilor de gât are un efect imediat dacă se adaugă și un vârf de linguriță de semințe de ardei iute.
Tot bunicile noastre foloseau contra tusei un amestec de rachiu, ardei iute și apă care, în afară de efectul antiinfecțios, calmează și accesele de tuse.Pentru a prepara această mixtură se mărunțesc 15-20 ardei iuți peste care se toarnă o jumătate de litru de rachiu și se lasă o săptămână la macerat după care se strecoară.Produsul astfel obținut este ținut la întuneric.
Tinctura de ardei iute contra alcoolismului:
Se mărunțesc 2-3 ardei iuți și se amestecă cu 100 ml alcool.Se lasă la macerat 14 zile la temperatura camerei, agitându-se din când în când, după care se filtrează.Se administrează câte 5-10 picături de tinctură de ardei iute la un litru de alcool, de preferință cel mai căutat de persoana alcoolică.După un timp, dacă alcoolicul va coopera, va apărea aversiunea față de băutură.
Una din patru femei suferă de sindrom premenstrual și din păcate manifestările nu sunt deloc plăcute.Retenția de apă, indispoziția, durerea sânilor, indigestia sunt numai câteva din problemele cu care se confruntă femeile lunar, în perioada care precede menstruația.Vă oferim câteva idei și trucuri folositoare pentru a trece cu bine de această perioadă mai puțin plăcută.
Pentru înlăturarea neplăcerilor digestive:
Luați zilnic o linguriță de oțet din rădăcină de ștevie.
O porție de iaurt dimineața va reface flora intestinală și va asigura o bună digestie pe tot parcursul zilei.
Pentru înlăturarea indispoziției generale:
Tinctura din talpa-gâștei este preferată de specialiști datorită efectelor ei binefăcătoare.Ei recomandă utilizarea unei doze obținute din 5-10 picături amestecate cu puțină apă, care se poate repeta de câte ori este nevoie, chiar și de 3-4 ori pe oră până când se obține efectul dorit, fără nici un pericol de supradozare.
Pentru femeile care constant suferă din cauza problemelor premenstruale, este recomandată utilizarea a 20-30 picături din tinctura de talpa-gâștei de două ori pe zi timp de o lună pentru a stabiliza indispozițiile.
Faceți o prioritate din a lua, o dată pe lună, o scurtă pauză, cu o zi înaintea începerii curgerii menstruale, pentru sta singură, în liniște.
Una sau mai multe cești de infuzie de ovăz (partea ierboasă din care se face făina de ovăz) ajută la calmarea nervilor și este și o sursă importantă de minerale.
Pentru a reduce retenția de apă:
Utilizați tinctura din rădăcină de păpădie: 10-20 picături amestecate într-un pahar cu apă se beau seara, înainte de culcare.
Faceți o infuzie puternică de urzici (30 de grame de plantă uscată se pun într-un sfert de litru de apă fierbinte și se lasă până dimineața).Aceasta nu numai că vă ajută la alinarea durerilor, dar va preveni și eventualele episoade de retenție de apă.Specialiștii afirmă ca una sau două cești din această infuzie băute zilnic vor spăla rinichii și glandele suprarenale.
Pentru ușurarea congestiei și sensibilității sânilor:
Utilizarea a 20-30 de picături de tinctură de iarba-gâștei va avea rezultatea minunate.Acest tratament se poate repeta de până la 6 ori pe zi.Această plantă a mai fost utilizată și ca un substitut al ceaiului negru.
Femeile care iau calciu și magneziu din dieta lor (salată, iaurt și alte plante bogate în aceste minerale) suferă mai puțin de acest inconvenient al durerilor de sâni.
Este bine deci să încercați să creșteți aportul de astfel de minerale în dieta dumneavoastră cu ajutorul a 2-3 cești din infuzie de trifoi băute zilnic.
Frunzele mari de varză opărite în aburi până se înmoaie pot fi utilizate, la o temperatură potrivită, ca niște comprese aplicate pe sânii congestionați și dureroși.
Model de terapie cu tărâțe:
Se fierbe un pahar de tărâțe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute.Se adaugă 200 gr miere și se fierbe totul încă 5 minute.Se păstrează la rece.Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi.
Acest amestec tonifică organismul aflat în convalescență.
Fierte în vin, tărâțele ajută la îndepărtarea unor erupții de pe cap.Se vor face spălături zilnice.
Se bea apă de tărâțe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor și tusei.
Furunculii și coșurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obținute din tărâțe calde, stropite cu oțet.
În cazul afecțiunilor renale este bine să se consume de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriță de tărâțe încinse, amestecate cu aceeași cantitate de miere.
În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâțe cu puțină apă, aplicându-se calde asupra splinei.Procedura va fi continuată până la însănătoșire.
Se fierb tărâțe de grâu până la obținerea unei paste dense.Se înfășoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinți.Se aplică pe ganglionii limfatici umflați.Se înfășoară cu un șal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori pe zi.Tratamentul se ține 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâțele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic.În locul lor poate fi folosit și orez fiert.
Compoziţie chimică: proteine (până la 40%), comparativ cu carnea care are doar 15-20%.
Mai conţine de asemenea toţi aminoacizii esenţiali, lipide, glucide, săruri minerale, enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitaminele A, B1, B2, C, D, E, fito-hormoni, lecitină, diastaze, etc.
Proprietăţi farmacologice: aliment complex, mineralizant, antisclerogen, hipocolesterolemiant, menţine constant nivelul lipidelor şi al glucozei în sânge.
Are de 2 ori mai mult calciu ca laptele, conţine magneziu şi alte minerale foarte importante, vindecă o serie de afecţiuni ale menopauzei pentru că are o serie de hormoni.
Este un important anticancerigen.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni osoase cu pierderea masei osoase, cancer în orice fază sau localizare în special la cancerul feminin (sân, ginecologic), constipaţie, creştere, demineralizare, diabet, dismenoree, hipocolesterolemie, lipsa calciului, obezitate, tulburările menopauzei.
Se consumă sub formă de boabe sau făină folosită la orice masă.
Laptele de soia: 150 g boabe se moaie într-un litru de apă timp de 36 de ore.Se separă apoi lichidul de partea mâloasă care se reia pentru o nouă pulverizare şi care se amestecă din nou cu lichidul.Se pritoceşte şi se filtrează.Laptele acesta trebuie consumat în 24 ore.
Soia consumată sub orice formă la fiecare masă este un tratament simplu şi foarte eficient în afecţiunile de mai sus.
Mărul, recunoscut prin compoziția sa chimică unică, este cel mai accesibil și mai ieftin fruct, fiind recunoscut prin calitățile sale tămăduitoare.
În cazul infecțiilor sau al afecțiunilor căilor respiratorii, a disfuncțiilor sistemului nervos, este bine să mănânci mere și să inhalezi aroma acestui fruct.Mărul are un efect revigorant asupra organismului și sporește capacitatea sa de muncă.
Tusea și bronșitele cronice, precum și cele acute pot fi tratate cu fiertură de mere.
Se procedează în felul următor: merele se taie mărunt, apoi se adaugă apă și se lasă să fiarbă la foc încet timp de 10 minute.Lichidul se bea cald, câte 1-2 lingurițe de 8-10 ori pe zi.Dacă bronșita este avansată atunci este indicat ca în fiertura de mere să se adauge o lingură de ulei de floarea soarelui și puțină miere de albine.
În cazul tusei seci sunt recomandate merele coapte.
Se face un amestec în proporție de 1:1:2 de mere date pe răzătoare, o ceapă roșie și o linguriță de miere de albine și se consumă în cazul bronșitelor cronice și al celor acute, însoțite de tuse.Copiilor li se recomandă câte o lingură de 7-8 ori pe zi.
Amestecului din cinci părți de mere, șase de rădăcină de hrean si o parte morcov date mărunt pe răzătoare, i se mai adaugă sare, zahăr și smântână după gust.Se prepară ca o salată și se folosește în cazul unor dereglări de metabolism, precum și în cazul altor boli, dar, în special, în cazul afecțiunilor respiratorii.
Se ia o lingură de praf de coajă de măr, o lingură de semințe de in și 1-2 lingurițe mici de miere, peste care se toarnă 0,3 litri de apă fiartă.Conținutul se fierbe într-un vas închis timp de 10 minute, apoi compoziția se strecoară.Lichidul obținut se bea în cazul îmbolnăvirilor de anghină, amigdalită, laringită la copii și se recomandă în administrarea de 3 ori pe zi cu 5-10 minute înainte de servirea mesei.
Într-un pahar cu apă fiartă și răcită la temperatura camerei se toarnă o lingură de oțet de mere cu care apoi se face gargară la un interval de o oră.După gargară se ia o lingură de oțet de mere.Procedura respectivă este eficientă în cazul guturaiului.O dată cu ameliorarea stării, intervalul se reduce la două, respectiv trei ore.Durata procedurilor este de 5-10 minute.De regulă, după o zi-două, boala cedează.
Frunzele de mere sunt o sursă inepuizabilă de vitamina C.De aceea este indicat să se bea infuzie din frunze de mere în cazul tuturor afecțiunilor căilor respiratorii.
Praful obținut din frunze de măr este bine să fie inclus în mai toate alimentele ca un supliment valoros, fără teama unor efecte nocive asupra organismului.
Infuzia de frunze de măr se prepară în felul următor: se pune într-un vas o lingură de frunze de măr mărunțite peste care se toarnă un pahar de apă colocotită și se ține la bain-marine timp de 15 minute, după care se lasă la răcit timp de 45 de minute.Se beau câte 2 pahare de 3-4 ori pe zi înainte de mese.Gargara cu aceasta infuzie este recomandată în cazul anghinei, laringitei și pentru inhalații nazale, dacă e vorba de guturai.
Denumiri populare: buruiană de bube rele, buruiană de dalac, lăsmuitor, losnicioară de ceas rău, pătlagină de dalac, poama câinelui, umbra nopţii, viţa ovreiului, zârnă.Se aseamănă cu zârna ca efecte, de fapt este din aceiaşi familie.Fructele sunt roşii şi sunt toxice.
Descriere: plantă cu tulpina subţire, agăţătoare, cu cârcei, frunze fără peri, în formă de inimă, întregi la coadă, flori violete, fructe nişte boabe roşii, veninoase.Creşte prin tufişuri, păduri, pe stânci, înfloreşte în iunie-august.
Compoziţie chimică: frunzele şi fructele conţin solanină, acizii dulcamarie, dulcamaretic, saponozide steroidice, vitamina C, săruri minerale, celuloză, puţină glucoză.Se folosesc de la această plantă: fructele, florile, frunzele.
Acţiune farmaceutică: expectorant, laxativă, antimitotică, diaforetică, măreşte secreţiile renale şi biliare.Are o acţiune slab narcotică.Extern ajută la vindecarea unor afecţiuni metabolice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile vezicii urinare, antrax, apă la plămâni, astm, bolile splinei, bronşită, eczeme cronice, furunculoză, gută, impetigo, pneumonie, psoriazis, reumatism, scrofuloză, transpiraţii excesive.
Preparare: se va lua 0,1 g de 3 ori pe zi din praf de plantă uscată, care se va înghiţi cu puţină apă.
Decoct din 1-2 linguriţe de plantă mărunţită care se va fierbe timp de 5 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se va consuma câte o ceaşcă dimineaţa şi una seara.Se poate folosi foarte bine atât la reumatism, cât şi la gută.
Decoct din 2-3 linguriţe la 250 ml apă fiert timp de 5 minute, apoi strecurat.Se foloseşte la afecţiunile pielii, intertrigo, psoriazis, eczeme cronice, furunculoză dar şi în bronşite şi astmă.
Extern se fac comprese şi spălături iar în astm şi bronşită se face gargară fără să se bea.
Tinctură: se va lua câte 15-20 picături de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă.Tinctura se va face din 5o g praf de plantă care se va pune cu 250 ml alcool 70 de grade, timp de 15 zile în care timp se va agita des ţinându-se recipientul la temperatura camerei.Se strecoară apoi şi se poate folosi.Este bine ca această tinctură să se pună într-un recipient de culoare închisă pentru că este sensibil la lumină şi de asemenea se indică să fie ţinut bine închis pentru a nu se evapora.Este preferabil să se ţină la întuneric şi atunci se poate păstra o perioadă de 2 ani.
Lemnul este, fără îndoială, materia nobilă pe care omul o folosește cel mai mult.Îl găsim peste tot în viața noastră cotidiană.Pe toată suprafața globului au trecut secole fără să-i marcheze existența.Fiecare esență de copac oferă caracteristici bine precizate care îi condiționează existența.Lemnul este ușor, rezistent, omogen, elastic.Din el se fac mobilă, scheleți, hârtie, opere de artă.Dar copacul nu ne oferă doar lemnul său.Fructele sale, frunzele sale, scoarța sau seva sunt de asemenea foarte utilizate și conțin în special calități terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri.
Castanul:
În Ardeche, în Corse sau în Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de pâine.De-a lungul secolelor, țăranii utilizau făina de castan pentru a-și face pâine.Bogate în substanțe, frunzele sale dezvoltă o acțiune sedativă asupra organelor respiratorii și pot vindeca bronșitele și reumatismul.Folosită tot ca infuzie, scoarța sa are proprietatea de a scădea temperatura.Castanul prezintă de altfel proprietăți bacteriostatice.
Fagul:
Preferând umbra și umiditatea, fagul desăvârșește o pădure remarcabilă.Din punct de vedere al lemnului, el reprezintă fericirea tâmplarilor.Legenda spune că era lemnul favorit al vrăjitoarelor pentru deplasarea lor pe mătură.Scorța sa netedă și argintie are proprietăți astringente și antiseptice.Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se folosește în diferite siropuri.
Pinul:
Mugurii expectoranți sunt utilizați la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii de mai multe mii de ani.Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor.Extractele din rășini sunt de altfel eficace contra reumatismului, gutei și a bolilor de piele.Hidroterapia se poate lăuda cu meritele conurilor verzi și a acelor care se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.
Stejarul:
Regele pădurilor este un arbore sacru încă din Antichitate, datorită longevității sale excepționale.Frunzele, ghindele, scorța sunt foarte bogate în substanțe active și au proprietăți astringente și tonice.Se folosește contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor.Pudra de scoarță oprește hemoragiile nazale.În timpul primului război mondial germanii făceau cafea din ghinde pentru o digestie eficientă.
Ulmul:
Este recomandat în vederea folosirii contra afecțiunilor pielii.Frunzele sale au ca efect o remarcabilă putere cicatrizantă și antiinflamatoare.A doua scoarță recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calități astringente și se folosește la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei.Este recomandată de asemenea pentru tratarea dermatrozelor și reumatismul.Din păcate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimată.
Salcia:
Nu a trebuit să așteptăm apariția științei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietățile salciei.Salicina conținută de frunzele și scorța sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi.Încă din Antichitate se cunoșteau calitățile sale de a reduce febra și durerea.Țăranii făceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern.Mugurii săi au efect sedativ în caz de insomnie.
Mesteacănul:
Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică.În Suedia se produce din aceasta zahăr și vin.În Rusia se prepară bere și un fel de pastă pentru a o amesteca cu caviarul.În anumite provincii franceze se prepară vin spumos asemănător cu șampania.Scoarța sa este febrifugă, diuretică și stimulează digestia.Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei, reumatismului și calculilor renali iar mugurii activează secreția biliară.
Mălinul:
Originar din Orientul Mijlociu, mălinul este recunoscut pentru frunzele sale roșiatice.Dar nici fructele sale nu sunt lipsite de calitate.Nu există un mai bun diuretic ca fructele mălinului.Infuzia este recomandată contra inflamațiilor căilor urinare, gutei și artritei.Cu un gust delicios, fructele de mălin, asemănătoare cireșelor, dar mai micuțe, au avantajul de a fi foarte bogate în vitamina A.Pulpa lor se poate aplica pe față pentru a regenera epidermele obosite.
Frasinul:
Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, căci proprietățile sale terapeutice sunt numeroase.O infuzie de frasin administată persoanelor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viață mai lungă.Ajută în lupta contra gutei și dureroaselor colici renale.Semințele sunt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarța ramurilor este febrifugă.
Teiul:
Cine nu cunoaște ceaiul roșiatic și amărui al teiului? Nu există, în zilele noastre un mai bun depurativ.Îl găsim de altfel concentrat în mai multe medicamente.Efectele sale hipotensive și antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului și oboselii.Bebelușilor prea neliniștiți li se fac chiar băi cu tei datorită acestor proprietăți.Pe timpul iernii, florile sale sunt utile în cazul gripelor și durerilor sciatice.
Kilogramele în plus reprezintă un coșmar al multor femei din societatea actuală.Însă, deși majoritatea dintre acestea privesc problema doar din punct de vedere estetic, s-a demonstrat că supraponderabilitatea stă la baza unor numeroase afecțiuni ale omului modern.Bolile cardio-vasculare, diabetul zaharat insulino independent, litiaza biliară, sunt cele mai frecvente complicații asociate obezității.Dar probabil că puține dintre noi știu că anumite forme de cancer-uterin, mamar, de vezică biliară, de colon și rect apar mai des la obezi.Supraponderabilitatea nu este un moft, decât poate pentru cei care nu s-au confruntat niciodată cu asta.
Regim pentru o săptămână:
Luni: 600 calorii,
Marți: 1000 calorii,
Miercuri: doar legume și fructe,
Joi: 1000 calorii,
Vineri: doar legume și fructe,
Sâmbătă: 600 calorii,
Duminică: 1000 calorii.
Pentru zilele cu 1000 calorii se urmează acest regim:
Dimineața: 200 ml lapte.
Ora 10: o chiflă, (50g) sau o felie de pâine cu brânză de vaci sau carne fiartă slabă (50g).
Ora 12: o cafea neagră cu zaharină.
Prânz:
Felul 1: salată de crudități din 200 g varză sau ridichi, andive, salată verde, castraveți, roșii, ardei gras, cu o linguriță de ulei, lămâie, oțet.Salata poate fi înlocuită cu 1-2 farfurii de supă de legume.
Felul 2: 100 g carne slabă de vacă, pasăre, mânzat, friptă, fiartă sau rasol sau 150 g pește slab fiert sau preparat la cuptor sau 150 g brânză de vaci.
Felul 3: un măr, (100g).
Cina:
Felul 1: 150 g cartofi fierți sau 200 g dovlecei sau fasole verde, cu 2 lingurițe de iaurt.
Felul 2: 100 g carne slabă friptă sau 150 g pește slab.
Felul 3: un măr.
Acest regim înseamnă cca 1000 calorii, 75g proteine, 100g glucide, 35g lipide.
Pentru zilele cu 600 calorii se urmează indicațiile: cca 1,5 l lapte sau 2 pachete de brânză de vaci slabă sau 2 bucăți de carne slabă (150g) sau combinații.
Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.
Folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a tensiunii mari.
În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.Poate ajuta celor care suferă de balonari, indigestie și sughiț.
Poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.
Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.
Tarhonul poate, de asemenea, să ajute la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.Pentru acesta luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură de frunze) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se bea cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.
Când tarhonul se usucă pentru a fi utilizat în bucătărie, se pierd numeroase caracteristici importante ale uleiului esențial.
Tarhonul uscat se folosește cel mai bine în ceaiuri și la gătit.
Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpena, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.
Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.
În vederea ameliorării stării generale de sănătate a celor expuși la diverse alergii, este bine ca aceștia să acorde atenție mai multor aspecte, între care alimentația și modul de viață sunt extrem de importante.
Se recomandă să se excludă din alimentație:
Citricele (portocale, mandarine, lămâi etc.).
Nucile, migdalele, arahidele etc.
Peștele și produsele din pește (pește proaspăt și sărat, ciorba de pește, conserve de pește, icrele).
Carnea de pasăre (gâscă, rață, curcan, găină etc.).
Ciocolata și produsele de ciocolată.
Cafeaua.
Afumăturile.
Oțetul, muștarul, maioneza și mirodeniile în general.
Hreanul, ridichile-de-lună și de toamnă.
Zahărul.
Compoturile din mere, prune, coacăze, vișine, fructe uscate.
Pâinea albă.
Regimul permis ar trebui să includă circa 2.800 cal (adica 15 g proteine, 200 g hidrocarbonate, 150 g lipide).
Recomandări pentru cei cu alergie la praful casnic:
Renunțarea la covoare.
Renunțarea pe cât posibil la mobila tapițată (scaune, fotolii).Suprafețele din lemn se întrețin mult mai ușor, în ele nu se îmbibă praful, putând fi șters foarte lesne.
Evitarea rafturilor de cărți neacoperite de geamuri sau uși compacte, cărțile libere acumulează extrem de mult praf.
Așezarea hainelor la locul lor în dulapuri.Hainele aruncate prin casă acumulează mult praf.Obiectele din lână sau blană este bine să se păstreze în compartimente sau geamantane, bine închise, unde praful și moliile nu pot pătrunde.
Evitarea folosirii naftalinei și altor preparate cu miros puternic, înțepător.
Renunțarea la animale, păsări de apartament sau acvarii cu pești.
Eliminarea jucăriilor din pluș și blană, ca și a animalelor și păsărilor împăiate.Pentru copii sunt de preferat jucăriile din plastic sau lemn vopsit, care se pot spăla ușor.
Renunțarea la florile de apartament.
Renunțarea la parfumuri, mai ales sub formă de spray.
Pentru pereții și plafoanele din casă este bine să se prefere vopseaua sau tapetul lavabil, spălate cât mai des.
Perdelele ideale sunt din bumbac sau sintetice și vor fi spălate cel puțin la trei luni.Trebuie să se renunțe la draperii.
Cei ce au instalații de aer condiționat trebuie să spele filtrele cel puțin o dată la două săptămâni.
Ventilatoarele electrice vor fi eliminate.
Fumatul trebuie exclus!
Eliminarea pernelor și pilotelor din puf și pene este obligatorie.Sunt de preferat pernele din burete sau melană.
Lenjeria de pat trebuie să fie din pânză de bumbac sau in.Cuverturile și husele vor fi netede, ușor de spălat.Fără cergi mițoase, pături, plușuri, catifele etc.
Nu trebuie depozitat nimic sub pat.
Zilnic se va șterge praful de pe mobilă și dușumea cu o cârpă umedă, purtând pe față o mască de tifon umedă.
Cel puțin o dată pe săptămână se va aspira întreaga locuință, după care se va spăla bine peste tot.
Cola este nuca unor arbori din familia Stereculiaceae, originari din Africa de Vest şi America de Sud.
Din aceasta se extrage sucul de cafeină, teobromină, etc, ce se foloseşte sub formă de tinctură ca și tonic amar şi stimulent al sistemului nervos.
Extractul fluid de cola conţine 1,2g% alcaloizi totali.
Compoziţie:
Colae semen și alcoholum dilutum.
Acţiune terapeutică; acţiune stimulantă nervoasă centrală apropiată de cea a cafeinei, dar mai slabă.
Starea de excitaţie pe care o provoacă, face să se diminueze senzaţia de oboseală şi somnolenţă prin excitarea centrilor bulbari.
Tonifică circulaţia şi respiraţia.
Indicaţii: stări de oboseală, depresii nervoase.
Mod de administrare: ca atare sau asociat cu alte extracte în poţiuni care se administrează înaintea meselor principale.
Adulţi 1-5 g pe zi, copii de la 3-5 ani până la 0,10 g o dată şi 0,30 g la 24 ore, 6-10 ani- 0,15 g o dată şi 0,50 g la 24 ore.
O dietă foarte specială este cea cu iaurt, pâine prăjită, carne la grătar, pește, salate de fructe, lămâie și foarte multă apă și usturoi.
Meniul unei zile obișnuite este extrem de simplu de preparat:
Dimineața: un iaurt cu fructe și două felii de pâine prăjită.
La ora 13.30: paste cu usturoi și sos de roșii sau carne la grătar cu pâine prăjită sau pește cu lămâie.
Cină: salată de fructe sau iaurt simplu.
Pe parcursul zilei se consumă foarte multă apă, 2-2,5 l.
Sportul este indicat măcar 2-3 zile pe săptămână.
Se pot pierde până la 3 kg pe săptămână.
În ce consta terapia cu ozon?
Terapia medicală cu ozon modernă constă în izolarea bacteriilor, virușilor, ciupercilor și paraziților anaerobi (care nu pot trăi în oxigen) între atomi de ozon.Această formă de oxigen pur face imposibil ca microbii, care se oxidează rapid, să continue să trăiască, în timp ce pentru celulele umane sănătoase ozonul nu prezintă nici cea mai mică amenințare dacă este folosit în mod adecvat.
Toate infecțiile secundare și poate chiar acelea inițiale se vindecă sau își pierd din intensitate.Pacientul se vindecă și de infecțiile mai vechi, de care a suferit înainte de a se trata pentru cea curentă.
Atunci când procedurile sunt aplicate corect, concentrațiile sunt respectate, volumul și durata tratamentului sunt cele adecvate, ozonul este extrem de eficient, neavând efecte secundare, au arătat studiile pe oameni și animale publicate în ultima sută de ani.
Autohemoterapia minoră (AH minoră) constă în luarea unei cantități mici de sânge, amestecarea acestuia cu ozon pentru a ucide virușii, urmată de injectarea virușilor morți, potrivit teoriei imunizării, aplicată și la cele mai banale vaccinuri.
Autohemoterapia minoră este însă ruda mai puțin evoluată a autohemoterapiei majore, care va fi și ea curând depășită de tehnici mai moderne.
Ultima dintre ele, și care se bucură de foarte mari succese, pășește peste inocularea virusului mort și introduce direct în sânge, limfă și celule, ozonul medical care distruge virușii, lucru care se poate face în moduri variate, inclusiv prin ingerarea de apă ozonată.
Chiar și cu metodele depășite (încălzirea ozonului, care nu se mai practică pentru că reduce eficiența, concentrația mică, aplicarea tratamentului doar de trei ori pe săptămână față de două-trei ori pe zi), cercetăriile au avut rezultate pozitive.
S-a observat faptul că la pacienții participanți la studii, care mai aveau un rest de sistem imunitar, numărul de limfocite a crescut, ei s-au îngrășat și s-au simțit bine.Aceste limfocite sunt responsabile cu apărarea organismului.
Nu este greșit să inoculezi unui pacient un virus mort pentru a suscita o reacție imunitară din partea acestuia.Ce se întâmplă însă dacă pacientul nu prea mai are sistem imunitar, așa cum este cazul bolnavilor de SIDA? În mod logic, tratamentul este inutil.
Este de remarcat faptul că doza și concentrația folosite la studii au fost extrem de mici, tratamentul nu a fost administrat decât de trei ori pe săptămână, ceea ce a permis numai distrugerea temporară și parțială a virusului.
Zilele în care tratamentul nu era administrat au permis infecției să contracareze măsurile de combatere, mai ales că este cunoscută rapiditatea cu care se extind virușii.
Acţiune farmacologică: un tonic general, stimulează diureza, dizolvă nisipul urinar, depurativ, hemostatic puternic datorită vitaminei K, este mult folosită pentru regenerarea părului, are acţiune de revigorare a organismului.Protejează capilarele sangvine.Este mult mai activă ca urzica mare fiind utilă la aceleaşi întrebuinţări.Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, anemii, afecţiuni renale, alopecie, astm bronhic, avitaminoze, bronşite, căderea părului, diabet, diaree, eczeme, enterite, febră, metroragii, micoze cutanate, hemoragii diferite inclusiv uterine, hemoroizi, litiază urinară, psoriazis, purpura, reumatism, ulcer varicos, uremie, varice.
Denumiri populare: aişea, urzică blândă, urzică de şură, urzică măruntă, urzică sârbească, urzică crăiască, urzică creaţă, urzică grecească, urzică iute, urzică împleşată.
Compoziţie chimică: frunzele şi rădăcina sunt bogate în clorofilă, flavonozide, mucilagii, acid pantotenic, cetone, xantofile, săruri minerale, vitaminele; A, B2, C, Y, acid pantotenic.
În tradiţia populară este întrebuinţată la aceleaşi afecţiuni ca şi cea mare.Se mai utiliza pentru împrospătarea sângelui, la hemoragii şi dizenterii.
Consum:
Extern:
- 4 linguri de frunze mărunţite se pun la 500 ml de apă.Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară.Cu această apă se va spăla părul de 2 ori pe săptămână în afecţiunile părului sau pentru revigorarea părului.
- 500 ml spirt medicinal se va pune împreună cu 100 g de plantă mărunţită (plantă sau rădăcină) şi se lasă timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des.Se strecoară apoi şi se fac frecţii pe pielea capului pentru probleme ale scalpului și ale părului.
Intern:
- 20 ml suc de urzică obţinut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe, se va lua de 3 ori pe zi.Se ia în orice afecţiune internă.Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecţiuni.
- 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară.Se pot consuma 3-4 căni pe zi.
- 1 linguriţă de rădăcină se va pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute.Se consumă 3 căni pe zi.
- 50 g de plantă mărunţită se pune cu 250 ml alcool alimentar de 70 grade.Se ţine timp de 15 zile.Se strecoară.Se va lua apoi câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată în puţină apă.
- seminţe măcinate se vor lua câte o linguriţă de seminţe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi.După 10 minute se înghit cu puţină apă.Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale.
Atunci când ai mofturoși în casă sau atunci când nu mai știi ce să pregătești, Tartino vine și te salvează.
Poți prepara un mic dejun gustos, sănătos și amuzant cu noua brânză tartinabilă de la Hochland.
Nu doar micul dejun va arăta altfel ci și cina sau gustările de peste zi.
În urma campaniei de testare pusă la dispoziție de Bucuria Gustului și BuzzStore a ajuns la noi un colet cu toate varinatele de Tartino, câte trei din fiecare, o geantă termoizolantă, un ghid de Buzz și 6 broșuri informative pentru prieteni.
Brânza tartinabilă Tartino vine în 3 sortimente, în ambalaje de 100 g: Roșii, Spanac și Natur, dar nu îți poți da seama care este mai gustos.
Ambalajul este colorat, vesel, șmecheresc și pe placul ștrengarilor, tubul are forme creative: steluță, trifoi și spaghetti.
Brânza este astfel modelată în 3 feluri diferite, iar sandvișurile creative fac masa mult mai haioasă.
În timpul testării am descoperit foarte multe modalități de a consuma Tartino, în diferite combinații, bune de te lingi pe degete.
Tartino este delicios cu legume, cu mezeluri, cu masline, cu paste, cu pui, cu snacks-uri, cu ouă.Puteți pregăti chiar și pizza sau clătite, bruschete sau ruladă.
Ingredientele din Tartino sunt naturale, un mare plus, iar datorită ambalajului inovativ, brânza poate fi păstrată fără grija că se poate altera.
Încercând și gustând Tartino, nu aveți ce pierde, copiii vor fi încântați, iar gospodinele vor primi și mai multe aprecieri pentru creațiile lor.
Măști cu argilă sau miere:
Dacă folosiți argila în măștile dvs., amestecați-o cu apă pentru a obține o pastă.Aplicați această pastă pe față și lăsați-o să se usuce.După 15-20 minute clătiți-vă cu apă călduță.
Pentru pielea uscată este bine să folosiți argila albă care are un conținut ridicat de minerale și este excelentă pentru tenul cu probleme.Pentru tenurile grase folosiți argila verde, roșie sau galbenă.Această argilă este mult mai uscată decât cea albă.
Pentru toate tipurile de ten mierea este excelentă pentru că aduce sângele proaspăt la suprafață, îndepărtează impuritățile și netezește pielea.Selectați ceea ce este mai bine pentru tipul dumneavoastră de piele.Daca alegeți măști cu miere, aplicați mierea cu grijă pe pielea uscată.Faceți un masaj ușor pentru ca aceasta să intre bine în piele.Spălați-vă apoi cu apă călduță.
Pentru a preveni uscarea pielii și pentru a o ajuta să rețină mai multă umezeală, aromoterapeuții recomandă folosirea unui ulei parfumat pentru față și corp: adăugați 10 picături de ulei esențial de lavandă, mușețel, rozmarin, migdale și semințe de morcov.Aplicați acest amestec o dată pe zi după ce ați făcut baie, până când simțiți că pielea dumneavoastră este suficient de hidratată.
Specialiștii ne recomandă să consumăm pește cel puțin de două ori pe săptămână.Uleiul din somon, hering și alți pești care trăiesc în apele reci este bogat în acizi grași care ajută la refacerea umidității pielii și părului.
Bananele sunt printre cele mai nutritive fructe care există datorită conținutului lor mare în magneziu, potasiu, fier, zinc, iod și vitamine A, B, E și F.Bananele se pot folosi cu succes împreună cu mierea și cu cremele uzuale utilizate pentru prevenirea ridurilor.
Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea corpului unui adult și mai mult de 70% din țesuturile pielii, de aceea este atât de importantă atunci când luăm în considerație sănătatea și aspectul tenului nostru.În primul rând evitați uscătoarele de păr, deodorantele și căldura emanată de radiatoare care vă pot priva de umiditatea atât de necesară corpului dumneavoastră.Acestea vă pot strica părul, care devine fragil și casant și, mai ales în perioada iernii, descuamează pielea.Nu trebuie să vă alarmați, există mai multe remedii naturale care pot ajuta ca părul și pielea dumneavoastră să-și capete vigoarea și sănătatea.
Două linguri de ulei de in pe zi pot ajuta, de asemenea, la hidratarea pielii uscate și a părului.Acest ulei are un gust untos puțin picant, deci îl puteți folosi foarte bine la floricele, cartofi sau alte alimente care necesită un adaos de unt.
Pentru ca părul uscat să devină mătăsos și flexibil adăugați 6 picături de ulei esențial de lavandă, de lemn de santal și puțin ulei fierbinte de susan sau soia.Pentru a aplica pe păr acest amestec, aromoterapeuții recomandă sț se împartă părul în fâșii înguste de circa 3 centimetri și să se aplice mixtura pe scalp cu ajutorul unei bucățele de vată.Acoperiți-vă capul cu un prosop și stați așa circa 15 minute, după care spălați-vă bine, cu șampon.
Mască cu banane:
O banană mică, 2 linguri de cremă proaspătă, 1 lingură de miere, 1 lingură de făină de ovăz, apă minerală sau plată.Pasați banana cu ajutorul unei furculițe, adăugați crema, mierea și făina.Amestecați bine.Poate va fi nevoie să mai adăugați puțină cremă sau făină pentru a obține consistența unei creme groase.Aplicați masca pe fața curată, inclusiv în zona din jurul ochilor și pe gât, și lăsați-o să acționeze timp de 30 de minute.Clătiți-vă cu apă minerală sau plată cu ajutorul unei bucăți de vată.În final, vă puteți clăti cu apă călduță.Efectul de hrănire este vizibil imediat și se recomandă pentru pielea uscată, îmbătrânită.
Shiatsu este o terapie care alungă oboseala și care redă echilibrul energetic natural.Aceasta a fost creată de asiatici, însă europenii au acceptat-o în timp.Shiatsu este o terapie naturala japoneza bazata in special pe presopunctura.Presopunctura, ca și numeroasele arte marțiale, este de origine chineză.Ea a fost importată și adaptată de japonezi în urmă cu câteva secole.În contact cu Japonia, tehnica va cunoaște numeroase evoluții și se clasifică în numeroase școli.
Shiatsu este o tehnică de tratament manual efectuat prin masajul japonez inspirat de tehnica chineză.Printr-o serie de presiuni, de oscilații și de mobilizări, practicantul reechilibrează circulația energetică a corpului prin intermediul sistemului nervos autonom.Tehnica se bazează pe presiuni încete și perseverente, realizate cu ajutorul greutății corpului și contacte mai ușoare pentru a testa fluxul de energie, circulația sângelui, flexibilitatea articulațiilor și atitudinile inconștiente.Presiunile și contactele sunt făcute cu ajutorul mâinilor, degetelor, antebrațelor, genunchilor și picioarelor, pacientul fiind așezat în diferite poziții.Tratamentul se concentrează adesea asupra traiectoriilor meridianelor care traversează corpul uman, aceleași ca și la acupunctură, dar și asupra anumitor puncte din aceste traiectorii, adică punctele de acupunctură.
Shiatsu este astăzi parte integrantă a culturii japoneze.Trebuie știut că, la fel ca și anumite terapii și arte marțiale orientale, practica shiatsu se scindează în anumite școli și stiluri.Anumiți practicanți integrează în shiatsu și terapii mecanice occidentale, pe când alții rămân legați de ideea curentelor energetice și percepției de atingere.Alte tehnici de masaj întâlnite în diferite țări din sud-estul asiatic sunt bazate în mare parte pe presopunctură, după exemplul masajului thailandez tradițional.Recunoscută astăzi în Japonia ca o metodă de terapie, la fel cum ar putea fi chineziterapia (terapie prin diverse activități ce presupun mișcare) în Franța, shiatsu este deja implantat solid în categoria terapiilor din Statele Unite (mai ales pe Coasta de Vest, la New York și în alte mari orașe).Acceptarea sa în Europa este mai lentă, dar se realizează cu o anumită regularitate, mai ales în Marea Britanie și Suedia.
Cele patru caracteristici ale shiatsu sunt:
Concentrarea și respirația: înainte de a începe practicarea shiatsu, practicantul trebuie să se concentreze două sau trei minute pentru a se relaxa și a-și regla respirația.Presiunile trebuie să fie exersate în timpul respirației.
Ținuta vestimentară: pacientul trebuie să fie îmbrăcat într-o ținută lejeră și confortabilă (colanți, pantaloni de chimonou sau trening din bumbac și tricou).Practica shiatsu se poate face și direct pe piele.
Poziția corpului în raport cu hara (abdomenul): în timpul unei ședințe de shiatsu, poziția corpului este foarte importantă.Presiunile se fac prin balansarea greutății corpului, ele nu trebuie practicate în mod obligatoriu.Corpul shiatsushi-ului (practicantului) trebuie să se afle în echilibru cu hara sa și brațele trebuie să fie întinse, fără a fi însă contractate.
Gradul de presiune: trebuie ca terapia shiatsu să nu fie înțeleasă ca o tortură.Presiuni prea puternice îi provoacă pacientului o stare de tensiune nervoasă inutilă și, în caz de durere, nu fac decât să amplifice inflamația.Pacientul trebuie să resimtă presiuni, dar în nici un caz durere.
În shiatsu se aplică presiuni ale degetelor, mai ales cele mari, pe diferite puncte de acupunctură, numite tsubo, situate de-a lungul meridianelor care traversează corpul uman.Shi înseamnă deget, iar atsu se traduce prin presiune.Shiatsu este un masaj care se efectuează la sol, cu ajutorul degetelor mari, al palmelor mâinilor, cu sprijiniri pe coate sau cu simple rotații ale membrelor.Presiunile sunt făcute, după urmele meridianelor, pe zone sau traiectorii specifice.Aceste presiuni stimulează puterile naturale de recuperare a corpului.Ele elimină oboseala și permit organismului să păstreze sau să regăsească echilibrul energetic natural.În corpul uman se întâlnesc 354 de puncte tsubo principale.Atunci când energia circulă prost, ele devin sensibile, iar shiatsu acționează asupra acestor puncte.El contribuie la menținerea flexibilității țesuturilor musculare, facilitează funcționarea armonioasă a sistemului nervos și stimulează circulația sângelui și a energiei, denumită KI.
Shiatsu conduce la:
o stare de liniște și o senzație plăcută în general,
un sentiment de bună dispoziție și de armonie,
o mai mare aptitudine emoțională,
o respirație mai amplă și mai profundă,
un somn mai profund și recuperator,
o energie mai bogată.
Shiatsu:
Contribuie de asemenea la diminuarea insomniei, stresului, oboselii.
Ameliorează problemele digestive.
Înlătură durerile psihice.
Meridianele:
Sistemul circulator de energie (Ki în japoneză) din corp se numește Keiraku, a cărui traducere este meridian.Rețeaua aceasta acoperă tot corpul, din cap până în picioare, vertical și orizontal.Contra sistemelor nervos și circulator, sistemul circulator de energie este invizibil, dar poate fi perceput de simțurile noastre de atingere.Este considerat un fenomen funcțional care nu există decât în corpurile vii.Energia se răspândește în toate părțile corpului pe calea meridianelor și desăvârșește toate fenomenele vieții.Atunci când circulația sa este împiedicată, funcționarea organelor asociate este perturbată și în final apar simptomele.De aceea, tehnica shiatsu se bazează pe eliberarea circulației energiei în meridiane, permițând organismului să-și regăsească echilibrul.Meridianele principale sunt în numar de 12 și corespund Yingului și Yangului.Prin meridiane, energia străbate în mod continuu întregul corp pentru a-l alimenta.Corpul unitar este alcătuit din meridiane, care se întâlnesc la nivelul feței, al picioarelor, al mâinilor, al abdomenului.Funcția fiecărui meridian crește la anumite ore.
Primele informații despre durerile de cap și cauzele acestora le veți găsi în această postare.
Examenele fizice și neurologice:
După completarea unui istoric al migrenelor, medicul îți va efectua un examen fizic complet și o examinare neurologică.Acesta va căuta semne și simptome ale unei boli ce poate cauza durerile de cap, precum:
febră sau anomalii de respirație, puls sau tensiune,
infecții,
grețuri, vărsături,
modificări de personalitate, tulburări de comportament,
pierderi de cunoștință,
confuzie mentală,
apoplexie,
oboseală excesivă,
tensiune mare,
slăbiciune musculară, pareze sau furnicături,
dificultăți de vorbire,
probleme de echilibru,
amețeli,
modificări vizuale (pete, imagini duble, spoturi).
Testele neurologice vor fi concentrate pentru descoperirea unei eventuale îmbolnăviri a nervilor sau creierului ce pot de multe ori să genereze dureri de cap, cum ar fi: epilepsia sau scleroza în plăci.Unele dintre teste pot să caute o anormalitate fizică sau structurală a creierului, cauzatoare a migrenelor:
tumoare,
un abces (infecție) cerebral,
hemoragie cerebrală,
meningită virală sau bacteriană,
pseudotumori cerebrale (creșterea tensiunii intracraniene),
alte tipuri de infecții cerebrale, cum ar fi boala lui Lyme,
encefalită,
cheaguri de sânge,
blocaje ale sinusurilor sau o boală a acestora,
traumatism cerebral,
anomalii ale vaselor de sânge,
anevrism cerebral.
Testul de diagnosticare:
Testele suplimentare ce pot fi necesare pentru diagnosticarea durerilor de cap sunt cuprinse mai jos.Rețineți însă că aceste teste nu sunt necesare pentru diagnosticarea migrenelor obișnuite, cheagurilor sau tensiunii craniene:
Analiza sângelui și a urinei: aceste analize pot determina numeroase condiții medicale, inclusiv diabetul sau probleme ale tiroidei ce pot genera dureri de cap.
Tomografie computerizată: acesta este un test cu raze X și computer și este utilizat pentru a produce o imagine într-o secțiune a corpului.Poate fi recomandată, în cazul în care suferiți de dureri zilnice sau aproape zilnice de cap, pentru a determina cauze ascunse ale acestei suferințe.
RMN: acest test produce o imagine foarte clară a creierului fără utilizarea razelor X.Sunt utilizați magneți, unde radio și computerul.Această analiză este recomandată doar în cazul durerilor foarte frecvente (zilnice sau aproape zilnice) și dacă tomografia computerizată nu a putut da un diagnostic clar.
Radiografia sinusurilor: poate furniza mai multe detalii și este recomandată în cazul în care medicul tău bănuiește afecțiuni ale sinusurilor.
Electroencefalograma: nu este un test standard pentru durerile de cap, dar poate fi recomandată în cazul în care apar și atacuri de apoplexie.
Examenul oftalmologic: un test pentru evaluarea tensiunii intraoculare care poate fi efectuat pentru detectarea unui eventual glaucom sau a presiunii asupra nervului optic, ce ar putea cauza dureri de cap.
Para este un fruct dulce înrudit cu mărul.Are mărimea aproximativ egală cu a mărului, și tot ca acesta prezintă câteva semințe în mijloc.
Coaja variază ca și culoare între galben, verde, arămiu, roșu și oricare combinație a acestor.
Miezul are o culoare deschisă, fiind zemos, dulce și este, de obicei, moale.
În mod normal, perele au forma unui clopoțel, dar există si varietăți care sunt rotunde precum merele.
Para este originară din China, foarte cunoscută din Evul Mediu în Europa.
80% din conținutul perelor este apă, ceea ce le face ușor de digerat și ușor de acceptat de către copii.Pentru că para este cel mai puțin acid fruct, se recomandă a se oferi ca prim aliment solid, chiar și copiilor care suferă de reflux.
Compoziţie chimică; apă, zahăr mai ales sub formă de levuloză, alţi hidraţi de carbon, acizi, albumine, celuloză, cenuşi, pectină, tanin, grăsimi, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, sulf, potasiu, clor, zinc, cupru, fier, mangan, iod, arsen.
Pe lângă fibrele conținute, care ajută digestia, perele sunt sănătoase și datorită conținutului de potasiu, vitamina C, vitamina K și cupru. Perele nu conțin sodiu și nici colesterol.
Acţiune farmaceutică: diuretic, urocolitic, antiputrid, depurativ, laxativ, astringent, nutritiv, stomahic, sedativ nervos.
Perele au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că digestia lor se face într-o perioadă mai mare de timp, aducând astfel o sursă de energie prelungită pe parcursul zilei.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, anemie, aprindere de plămâni, artritism, astenie, colesterol în exces, constipaţie, digestie dificilă, diaree, dificultăţi de urinare, dureri de retină, exces de mucus, gută, hipertensiune, intoxicaţii cu alcool, iritaţii, leziuni ale pielii, obezitate (perele mai puţin coapte), reumatism, senzaţie de gât uscat, tuse.
Para are un efect răcoritor, un pahar de suc de pere fiind capabil să reducă febra, atunci când aceasta apare.
Para conține bor: substanța ce ajută organismul să absoarbă calciul, ceea ce previne osteoporoza.
Para conține acid folic, substanță indispensabilă femeilor însărcinate.
Consum:
Fruct: 1-1,5 kg pe zi înainte de mese.
Suc: 2-3 pahare pe zi, înainte de mese.
Pere uscate 40-50 g la un litru de apă, se fierbe o oră și rezultă o băutură răcoritoare, diuretică, energetică.
Nutrienți pentru 100 g de pere:
Carbohidrați: 5.46 g
Zaharuri: 9.80 g
Fibre: 3.1 g
Proteine: 0.38 g
Vitamina B1: 0.012 mg
Vitamina B2: 0.025 mg
Vitamina B3: 0.157 mg
Vitamina B5: 0.048 mg
Vitamina B6: 0.028 mg
Vitamina B9: 7 µg
Vitamina C: 4.2 mg
Calciu: 9 mg
Fier: 0.17 mg
Magneziu: 7 mg
Fosfor: 11 mg
Potasiu: 119 mg
Zinc: 0.10 mg
Pentru articulații roșii și umflate se poate lua aspirină, articulațiile bolnave trebuind să fie în repaus total.
Pentru căldură locală, se poate folosi o flanelă caldă.
În situația în care degetele sunt dureroase și umflate, se poate aplica o baie cu parafină; același procedeu se poate folosi atunci când avem brațe, șolduri și genunchi care dor.
Pentru gât înțepenit (torticolis), se încearcă întinderile însoțite de mișcări de rotație.
În cazurile în care coatele, articulațiile, gleznele și degetele de la picioare sunt înțepenite, se recurge la băi alternate și la împachetări cu parafină.
În nevrite și nevralgii, se administrează vitamina B si unguent pe bază de salicilat de metil.
În cazul articulațiilor inflamate și congestionate (roșii), se administrează doze de aspirină care au efect hormonal.Aceasta stimulează hormonul ACTH al hipofizei, care la rândul lui stimulează producerea de cortizon către glanda suprarenală, cu rol benefic în inflamație.
Durerile articulare apar adesea din cauza unei carențe de crudități: varză, conopidă și cereale.
După 40 de ani, înroșirea și durerile articulațiilor sunt provocate mai des de gută.Este mai frecventă la articulația de la baza degetului mare al piciorului.În aceste cazuri, se vor evita în alimentație organele animale, fasolea uscată, supele și sosurile.
Repausul fizic este un mijloc eficace în combaterea bolilor articulare.Repausul complet este absolut recomandat în cazurile febrile și de slăbiciune generală.Se recomandă, cu efect bun, mișcările articulației suferinde, într-o cadă cu apă caldă.
Pentru durerile coloanei vertebrale, se recomandă a dormi pe un pat tare.
Băile de parafină sunt recomandate în artritele degetelor, în dureri in brațe, la șolduri sau genunchi.Se recomandă în aceste cazuri și frecțiile locale cu salicilat de metil, în amestec cu camfor și cu unguent.
Studiile au demonstrat că masajul este eficient în tratarea anumitor boli.
Acesta îmbunătățește circulația, reduce tensiunea musculară și dă un sentiment de relaxare.
Unul dintre beneficiile imediate ale masajului este sentimentul de relaxare deplină și calm.Aceasta se întâmplă datorită faptului că masajul stimulează producerea de endorfine, substanță chimică din creier care produce sentimentul de fericire.De asemenea se reduc nivelurile hormonilor de stres ca adrenalina, cortisolul și norepinefrina.
Cercetările indică faptul că nivelul crescut de hormoni de stres dezechilibrează sistemul imunitar.
Unele dintre beneficiile masajului sunt și reducerea tensiunii musculare, o circulație îmbunătățită, stimularea sistemului limfatic, reducerea nivelului de hormoni de stres, mărirea mobilității și flexibilității încheieturilor, tonus al pielii mai bun, vindecarea mai rapidă a leziunilor la nivelul țesutului moale, acuitate mentală, reducerea anxietății și depresiei.
Masajul poate îndepărta tensiunea musculară și durerea.
Multe culturi, printre care vechii greci, egiptenii, chinezii și indienii, erau convinse că masajul are și un rol terapeutic și îl foloseau pentru a trata o diversitate de suferințe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc și este plină de terminații nervoase.
Masajul are efect prin manipularea țesutului și prin inducerea relaxării.
Prin masaj se pot trata afecțiunile cu un cerc vicios, ca de exemplu o durere de cap cauzată de tensionarea mușchilor se întreține singură întrucât îl face pe suferind să încordeze mușchii afectați și mai mult.Acest lucru cauzează și mai multă durere, dar un masaj al gâtului și al umerilor poate relaxa mușchii și poate întrerupe cercul vicios al durerii.
Afecțiuni ce pot fi tratate prin masaj:
Studiile moderne au demonstrat că masajul poate fi folosit în tratarea cu succes a unor afecțiuni, ca de exemplu: anxietatea, artrita, durerile de spate, durerile cronice, constipația, depresiile, durerile de cap, hipertensiunea, insomnia.
Diverse tipuri de masaj:
De obicei, specialiștii folosesc ulei sau pudră de talc pentru ca mâinile lor să poată aluneca pe pielea pacientului.Câteodată se folosește o foiță subțire sau o bucată de material subțire pentru același scop.
Există mai multe tipuri de masaj:
- aromoterapia (anumite uleiuri produse din flori sau alte plante sunt adăugate la uleiul pentru masaj datorită proprietăților terapeutice ale acestora; de exemplu aroma de lemn de santal reduce tensiunea nervoasă).
- masajul copilului (poate trata constipația, colicii și problemele de somn, iar masajul regulat ajută copiii născuți prematur să ia în greutate mult mai repede).
- reflexiologia (masajul tălpilor pentru a încuraja vindecarea altor părți ale corpului).
- masajul terapeutic (numit și masajul suedez, este foarte popular în Australia, această tehnică având ca scop relaxarea și îmbunătățirea circulației sangvine).
- masajul curativ (încurajează vindecarea leziunilor țesutului moale, ca ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor).
- shiatsu (tehnica orientală de masaj care are ca scop îmbunătățirea circulării energiei, concentrându-se asupra anumitor puncte ale corpului având aceleași efecte ca și acupunctura).
- masajul sportiv (un amestec de tehnici care măresc performanțele atletului și ajută la recuperarea mușchilor suprasolicitați).
De reținut este că masajul nu este recomandat în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru, dacă există erupții cutanate, tăieturi sau infecții sau dacă există suspiciuni de fracturi sau oase rupte.
Chirurgul plastician este cea mai bună sursă de informații pentru necesitățile fiecărui pacient în parte și pentru particularitățile sale.
Chirurgia plastică facială face posibilă corectarea multor defecte ale feței și a altor semne de îmbătrânire prematură.
Prin schimbarea înfățișării, medicul chirurg ajută pacientul să-și schimbe și felul în care acesta se percepe pe sine.
Prima parte a articolului despre implantul de păr o veți găsi aici.
Tehnici ale implantului de păr:
Cea mai cunoscută metodă de implant de păr necesită prelevarea din regiunea cefei a unei porțiuni din pielea capului împreună cu părul aferent.Porțiunea respectivă este apoi împărțită în câteva sute de grefe mai mici.Aceste grefe sunt mai apoi introduse prin incizii extrem de fine în scalp, dispuse în așa fel încât părul să crească tot în direcția normală.Majoritatea grefelor pot conține cinci sau șase fire de păr, dar uneori este necesar un anumit număr de grefe ce conțin doar unul sau două fire de păr, pentru a crea un aspect natural.Această procedură este cunoscută sub denumirea de mini sau micro grefă.
Implantul de porțiuni de piele este o altă tehnică eficientă folosită pentru a acoperi zonele atinse de calviție.După ce se îndepărtează o porțiune din scalpul afectat, o altă porțiune de scalp acoperită cu păr este mutată și suturată în locul respectiv.Cicatricele rămase sunt în general acoperite de părul nou care va crește în aceea zonă.Porțiunile din creștetul capului afectate de calviție pot fi acoperite îndepărtând porțiunea de piele fără păr și întinzând apoi porțiunea vecină de scalp acoperită de păr peste deschizatura creată.Această metodă este cunoscută sub numele de chirurgie prin reducerea scalpului.
O tehnică mai nouă presupune folosirea în acest scop de noi țesuturi.Acest lucru permite întinderea pielii, ceea ce conduce la diminuarea porțiunii de scalp afectată de calviție.
Refacerea postoperatorie:
După intervenția chirurgicală, pacientul va purta bandaje timp de o zi sau două.
Dacă se folosesc copci, ele sunt de obicei scoase după zece zile.
În a doua sau a treia zi de la operație, pacientului i se va permite să se spele pe cap.
Persoana va resimți dureri la nivelul capului, datorită întinderii pielii, dar acest lucru poate fi remediat printr-o medicație adecvată.
Este extrem de important ca pacientul să urmeze întocmai toate sfaturile referitoare la îngrijirea și controalele postoperatorii.
Sunt șanse ca zona respectivă să se umfle sau să se învinețească, caz în care doctorul va recomanda folosirea compreselor cu apă rece.
Părul nou transplantat cade de obicei în decurs de șase săptămâni de la intervenția chirurgicală.Acest lucru este totuși extrem de normal.Părul nou va crește în aproximativ 12 săptămâni.
Pentru a obține un aspect natural al părului nou crescut, este necesar adesea să se umple zonele neuniforme, să se formeze o linie a frunții sau să se îndepărteze țesutul în exces din zona tratată prin chirurgie cu porțiuni de piele.
Aceste metode de retușare reprezintă o parte esențială din cadrul întregului proces de implantare a părului.
