În limbaj popular palpitațiile sunt generate de expresia bătaie neregulată de inimă, adică persoana în cauză simte cum îi bate inima mai tare, izbindu-se de coaste, intermitent, bătăi însoțite de amețeli, oboseală și senzație de frică.Fiind vorba de inimă, ne gândim imediat la meridianul inimii conform medicinii chineze, care spune că în astfel de cazuri există un dezechilibru energetic în meridianul cordului și pericardului.Cu ajutorul presopuncturii putem rezolva această afecțiune; sunt două puncte ușor abordabile, situate pe antebrațe, pentru presopunctură:
Primul se află la baza pumnului la extremitatea externă a pliului format când aducem pumnul spre antrebraț numit și poarta spiritului.
Al doilea este cu cinci degete mai sus de pliul pumnului pe linia mijlocie a antrebrațului și numele lui tradus din chineză este poarta vâlcelei.
Putem acționa și asupra punctului mlaștina vânturilor ce se află sub protuberanța occipitală pe ceafă în scobiturile ce se află situate de o parte și de alta a vertebrelor cervicale.
În toate punctele menționate se practică manevra de dispersie (rotirea degetului în sens invers acelor de ceasornic).
Durerea din angina pectorală se manifestă sub forma unei gheare, presiune în regiunea sternului sau a inimii, cu iradiere în umărul și membrul superior stâng, pe marginea sa internă, până la degetul mic.Traseul durerii din angina pectorală este identic cu cel al meridianului cordului.
Cromoterapia:
Pentru bolnavii cu palpitații ce apar în contextul unei nevroze sau spasmofilii (lipsă de calciu) la care în urma examenului cardiologic s-a infirmat o boală de inimă, pe lângă un regim alimentar bogat în lactate, expunere la lumina solară (vara) sau ultraviolete în doze mici (iarna) se recomandă: alături de multiminerale și băi de culoare albastră timp de 15 minute proiectată în regiunea plexului cardiac, urmată de focalizarea de lumină galbenă tot 15 minute.Dacă situația financiară permite deplasarea într-o stațiune montană este minunat.Oricum, se recomandă scurte perioade de schimbare, în altă localitate, de preferință în mediul rural cu condiția ca bolnavul să se simta bine, să fie protejat și să nu aibă motive de stres.
Lipotimia (leșinul):
Mai frecventă la copii, adolescenți și femei, lipotimia reprezintă o stare (pasageră) de pierdere a cunoștinței de foarte scurtă durată, datorată unei irigări insuficiente a creierului.
Cauzele pot fi: emoțiile puternice, lipsa de aer dintr-o cameră supra încălzită sau în care se fumează și nu este aerisită, durerea violentă asociată cu teamă (la dentist, în timpul recoltării analizelor de sânge etc.)
Primele măsuri:
Se deschid ferestrele (dacă persoana se află în spațiu închis).
Se așază bolnavul cu capul mai jos decât restul corpului în poziția culcat (înclinat spre cap), într-un loc aerisit.
Se îndepărtează curioșii, se desfac hainele, cravata, se dezgolește pieptul, se stropește fața cu apă rece și se dau esențe tari pentru a le mirosi (oțet, amoniac etc.).
Toate aceste gesturi se fac rapid, în 20-30 de secunde.
Dacă mai este o persoană sau un grup în apropiere, alegeți-vă un ajutor care să execute cele de mai sus dictate de dvs., dacă vă pricepeți și acționați prin presopunctură în același timp: două puncte sunt esențiale:
Primul situat sub nas, la 1/3 distanță între nas și marginea buzei superioare în șanțul cu apă, practicând tonifierea.
Al doilea este punctul bucuria de a trăi, situat în unghiul extern al unghiei degetului mic, tonifiere.
Recomandăm ca după o stare lipotimică bolnavul să fie examinat de medic, pentru a stabili dacă a fost doar o lipotimie și nu este manifestarea altei boli (convulsii, isterie, sincopă etc.)
Remedii care să ne ajute când avem de-a face cu palpitaţiile, găsiţi şi aici, iar astăzi continuăm aceea listă.
Valeriana:
Se folosește rizomul cu rădăcini care conține ulei volatil format din izovalerianat de bornil, acetat și butirat de bornil, camfere, pinene, acid izovalerianic, sesquiterpene biciclice, alcaloizi, alcool esteri, fenoli, cetone, valeotriați (valtratum, acevaltratum și dinivaltratum), oxilactone, sitosteroli etc.Acțiunea principală este cea sedativă.
Componentele principale din uleiul volatil au efecte inhibitoare asupra țesuturilor bogat inervate asupra SNC și a celui muscular.Preparatele pe bază de valeriana au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea excitabilității măduvei spinării și a creierului.
Voronicul:
Cunoscut și sub numele de Unguraș, Voronicul este o specie spontană perenă care crește în special în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și estul Moldovei.
În scop medicinal se utilizează ramurile și tulpinile tinere, nelignificate, recoltate în timpul înfloririi.Voronicul conține o substanță amară care este o lactonă din grupa diterpenoidelor numită marrubină sau marubiină, acid marrubic, rășini și ulei volatil, mucilagii, taninuri, acid ursolic, saponozide, glicozide, un alcaloid, colină, vitamina C, săruri minerale etc.
Datorită conținutului ridicat în potasiu și colină, extractele din această plantă pe lângă alte acțiuni terapeutice au efecte pozitive în aritmia cardiacă.
Din părțile superioare și din rămurele recoltate în timpul înfloririi Voronicului se prepară:
Infuzie: o lingură de plantă mărunțită la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale.
Pentru cei care n-au voie să consume cantități mari de lichide se recomandă infuzia concentrată: 2 linguri de plantă mărunțită la o cană cu apă din care se iau de 2-3 ori pe zi câte o lingură înainte de mesele principale.
Talpa gâștii:
O a doua plantă foarte utilă celor care suferă de afecțiuni cardiace cu substrat nervos, este Talpa-găștii, care crește spontan în țara noastră, fiind răspândită de la șes până în zonele submontane la 500-600 m altitudine.De la aceste specii se folosesc numai părțile superioare ale plantei recoltate în timpul înfloririi.
Speciile de Leonurus conțin leunturocardiană sau stachydrină, betonicină și turicină (alcaloizi), glicozide cardiotonice similare cu cele din speciile exotice de Strophantus, substanțe amare cu structură chimică sterolică, bioflavonoide etc.
Se recomandă în tulburările de climacteriu și în stările de anxietate.Au acțiune inhibitoare asupra SNC (sistemul nervos central), acțiune hipotensivă, vasoconstrictorie periferică, acțiune diuretică și acțiune cronotrop negativă asupra cordului reducând ritmul contracțiilor cardiace.
Preparatele pe bază de Talpa-gâștii sunt mult mai puternice decât cele pe baza de Valeriană și prezintă avantajul că nu au mirosul și gustul dezagreabil al valerianei.
Prin infuzare sau decocție substanțele active din Talpa-gâștii nu se extrag în întregime, de aceea se recomandă tinctura sau pulberea de plantă.
Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă; se beau două căni pe zi dintre care una seara, timp de o săptămână.Cura se repetă din două în două luni.
Tinctura: 20 g plantă uscată și mărunțită se macerează timp de 8 zile în 100 ml alcool de 60-70 grade.După filtrare se iau 20-40 picături pe zi, înaintea meselor principale.Tratamentul durează 8 zile.Se repetă la fiecare două luni.
Tinctura de Talpa-gâștii dă rezultate bune în combaterea meteorismului abdominal (dilatarea abdomenului datorită gazelor care se formează în tubul digestiv).
Pulberea: din părțile superioare înflorite ale plantei: câte un vârf de cuțit de 4 ori pe zi timp de 2 săptămâni.Se repetă la fiecare două luni.
Dieta cu pâine este o dietă simplă, ieftină și care se poate urma fără bătăi de cap sau calcule.După o astfel de dietă ținută timp de 5 zile, se pierd 3 kg.
O zi din această dietă vă este prezentată mai jos împreună cu câteva rețete absolut delicioase de sandvișuri.
Micul dejun:
Beți mai întâi un pahar cu apă minerală trezită (lăsată de cu seara deschisă), în care stoarceți o jumătate sau o lămâie întreagă.
Mâncați un sandviș, la alegere.
Ora 11.00:
Un pahar de iaurt degresat sau un borcănel de chefir.
Prânz:
Mâncați două sandvișuri la alegere.
Ora 16.00:
Mâncați un fruct, la alegere.
Cina:
Un sandviș și un ceai de plante, îndulcit cu puțină miere.
Lichide:
Cel puțin 1,5 l apă ălată sau apă minerală trezită.
Se permite o singură cafea sau un ceai negru pe zi.
Rețete de sandvișuri din baghetă:
Sandviș vegetarian:
Amestecați 100 g brânză de vaci cu un morcov ras pe răzătoarea cea mică, cu un cățel de usturoi și 3-4 fire tocate de pătrunjel.
Puneți pe fețele interioare ale sandvișului două foi de salată, iar pe deasupra umplutura de brânză.
Sandviș elvețian:
Ungeți pâinea cu un strat de muștar.
Presărați peste el pătrunjel tocat, apoi puneți două felii de cașcaval și între ele un ou fiert tare, tăiat felii.
Sandviș american:
Două jumătăți de baghetă se acoperă cu foi de salată, peste care se pun friptură rece și câteva rotocoale de castraveți murați sau un strat subțire de ketchup.
Sandviș cu nuci:
Se amestecă brânză de vaci cu puțină telemea rasă, 4 nuci pisate și 2 lingurițe de suc de portocale.
Jumătățile de baghetă se acoperă cu foi de salată sau de spanac și se aplică compoziția de brânză.
Sandviș provensal:
Amestecați o conservă de ton (după ce ați stors bine uleiul) cu o ceapă verde tocată ți o linguriță de castravete acru tăiat mărunt.
Căptușiți pâinea cu foi de salată și aplicați umplutura.
Mult mai puțin cunoscute și folosite decât tincturile și uleiurile din plante, vinurile medicinale sunt elixiruri din laboratorul naturii, cu efecte benefice asupra sănătății și a stării noastre de spirit.Cu o condiție: să nu fie confundate cu vinul de masă, ele având o prescripție strictă, la fel ca orice medicament.
Vin de grapefruit:
Ingrediente: sucul de la două grapefruituri, 1 l vin alb, 200 g zahăr, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se amestecă ingredientele și se lasă două săptămâni la rece.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, drenor digestiv, drenor hepatic, răcoritor, bogat în vitamina C.
Recomandări: anorexie, artrită, dispepsie, insuficiență biliară.
Vin de ceapă:
Ingrediente: 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere.
Mod de preparare: Se rad cepele.Se adaugă vinul și mierea.Se lasă la macerat 8 zile, apoi se filtrează.
O altă variantă: Se pasează 500 g ceapă.La sucul obținut se adaugă 150 g zahăr.Se amestecă bine și se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: diuretic, stimulent general, tonic cardiac.
Recomandări: astenie, hidrofizie, tulburări renale.
Vin de mure:
Ingrediente: 1 kg mure, 1 l apă, 300 g zahăr.
Mod de preparare: Se varsă apa peste murele ușor zdrobite.După 24 de ore se pune amestecul în robot și se mărunțesc.Se adaugă zahărul la sucul obținut.Se lasă la fermentat 10-15 zile.Se filtrează și se pune în sticle.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: îndulcitor, hipoglicemiant.
Recomandări: dureri de gât, tulburări intestinale și gastrice.
Vin de mărar:
Ingrediente: 50 g semințe mărar, 20 g semințe anason, 1 l vin roșu, 100 g zahăr, 25 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele într-un vas curat.Se lasă la macerat 10 zile, la loc ferit de lumină.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, carminativ, galactogen, stomahic.
Recomandări: aerofagie, astm, tulburări nervoase.
Excelent pentru impotență: câte 25 ml înainte de culcare.
Vin de afine:
Ingrediente: 500 g afine, 1 l vin roșu.
Mod de preparare: Se varsă afinele într-un vas, se adaugă două pahare cu apă și se fierb încet 15 minute.Se adaugă vinul roșu și se prelungește fierberea încă 15 minute.Se lasă să se răcească și se filtrează.
O altă variantă: Se zdrobesc 500 g afine, se adaugă 1 l vin alb, o linguriță scorțișoară pudră, o linguriță de cuișoare și 100 g miere.Se lasă la macerat 8 zile, se filtrează și se pune în sticle.
Mod de administrare: câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.
Recomandări: ateroscleroză, constipație, fermentație intestinală, insuficiență biliară, diabet, diaree.
Vin de ienupăr:
Ingrediente: 40-50 g bace (fructe) de ienupăr, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se sparg bacele și se pun la macerat o săptămână în amestecul lichid.Se aduce amestecul ușor la fierbere, se lasă să fiarbă câteva minute.Se lasă în repaus o săptămână înainte de a se filtra.Se îmbuteliază.
O altă variantă: 60 bace de ienupăr, 1 l vin alb și 100 g zahăr se pun la macerat 15 zile.Se lasă în repaus 8 zile înainte de filtrare.Se adaugă 25 ml rachiu, pentru o mai bună conservare.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: depurativ, diuretic, stimulent, stomahic.
Recomandări: ateroscleroză, gută, reumatism, tulburări renale.
Vin de coacăze:
Ingrediente: 1,5 kg coacăze, 1 l vin roșu, 450 g zahăr.
Mod de preparare: Se presează coacăzele.Se adaugă vinul și se lasă la macerat 24 de ore la rece.Se filtrează printr-o pânză fină și se strecoară tot sucul.Se pune sucul într-un vas, se adaugă zahărul, se pune la fiert 5 minute, apoi se lasă să se răcească.Se filtrează din nou, apoi se îmbuteliază.
Alte variante: Se pun la macerat 200 g frunze de coacăz, 50 ml rachiu, 100 g zahăr și 1 l vin roșu, timp de 30 de zile.Se amestecă bine, se filtrează și se îmbuteliază.Se pun la macerat, timp de o lună: 1 l vin alb, 200 g coacăze, 50 ml rachiu, 100 g zahăr.Se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antidiareic, antireumatismal, tonic general.
Recomandări: artrite, hipertensiune, litiază renală, menopauză, reumatism.
Vin de mentă:
Ingrediente: 500 ml infuzie de mentă (25 g mentă uscată se infuzează timp de 15 minute), 500 ml vin alb, 20 g miere de albine.
Mod de preparare: Se amestecă toate ingredientele, se lasă la macerat minimum 40 de zile, apoi se filtrează.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: afrodisiac, bactericid, calmant, colagog, sedativ, stomahic, vermifug.
Recomandări: nervozitate, palpitații, tulburări digestive, paraziți intestinali, tulburări nervoase.
Arterita sau arteriopatia obliterantă cronică, este o boală a arterelor care constă în reducerea progresivă a diametrului interior al acestora.Consecinţa constă în scăderea fluxului de sânge către ţesuturi.
Principala cauză a arteritei este ateroscleroza, adică depunerea de grăsimi în interiorul arterelor.
Boala evoluează lent, insidios, fără ca pacientul să fie conştient de apariţia ei în fazele incipiente.Primele manifestări ale bolii sunt durerile musculare apărute la efort la nivelul labei piciorului şi al gambei.Cel mai adesea, durerea se localizează la nivelul moletului (partea musculară a gambei).Durerea este agravată de efort şi se calmează în repaus.Specificul acestei dureri este că apare în timpul mersului după aceeaşi distanţă parcursă, dispare rapid în repaus şi reapare la efort.Acest fenomen poartă denumirea medicală de claudicaţie intermitentă.
Pacientul descrie durerea ca pe o crampă musculară, însoţită de întărirea muşchilor, dar atunci când durerea este mai puternică în repaus decât la efort, este puţin probabil ca motivul acesteia să fie arterita.
Agravarea bolii se traduce prin scăderea în timp a distanţei pe care pacientul o poate parcurge până la apariţia durerii, ajungându-se în final la durere şi în repaus.Aceasta este prezentă de obicei la nivelul labei piciorului şi al degetelor.În această fază a arteritei, pacientul se simte mai bine dacă stă cu piciorul atârnat la marginea patului.Tot în această etapă apar de obicei modificări ale aspectului piciorului: pielea se subţiază, reducerea pilozităţii, îngroşarea unghiilor, însoţite de învineţirea pielii şi scăderea temperaturii locale.Pacientul poate acuza, în afară de durere, amorţeli, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de răceală la nivelul piciorului.
După apariţia durerii la repaus, arterita evoluează către apariţia leziunilor ischemice (înfundarea arterei) şi a necrozelor pe suprafeţe din ce in ce mai mari, până la compromiterea definitivă a membrului afectat.
Problema este că majoritatea pacienţilor se prezintă la medic în acest stadiu al bolii, când nu se mai poate face altceva decăt amputarea unui segment al membrului afectat.
Sunt cunoscuţi mai mulţi factori de risc care duc la apariţia bolii: fumatul, vârsta, dislipidemia, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea.
Primul lucru pe care îl poate face pacientul ce acuză dureri în timpul mersului este să se prezinte la medicul de familie cât mai rapid după apariţia simptomelor.El trebuie să evite tratamentul empiric al durerilor apărute la nivelul membrului inferior.Durerea poate fi cauzată şi de afecţiuni articulare, lombosciatică, afecţiuni musculare.Însă numai medicului îi revine sarcina să identifice corect cauzele durerilor.
Prima măsură care trebuie luată este trecerea imediată la un regim alimentar dietetic bazat mai ales pe legume şi în special pe consumul de multă ceapă, fructe proaspete si din când în când lactate.
În fazele incipiente ale arteritei este indicat tratamentul balnear, cu proceduri vasodilatatorii periferice (mofete).Este indicat și masajul general al întregului corp, pentru a pune sângele în mişcare si masajul piciorului bolnav, cu alifie de gălbenele sau alifie cu gaz.
Tratamentul medicamentos este complex şi cuprinde mai multe clase de medicamente, conform recomandărilor medicului.
Se poate consuma și ceai de ghimpe: se pun doua linguriţe de plantă la o cană de apă si se fierb 1 minut.Se beau doua căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
În unele cazuri se pot efectua angioplastii, adică intervenţii nechirurgicale prin care se dilată arterele cu sau fără implantare de stent.
Se poate efectua şi tratament chirurgical clasic, fie păstrându-se artera pacientului, fie înlocuind-o cu o proteză sintetică sau cu o venă prelevată de la pacient (by-pass).
Este necesar ca pacientul să renunţe la fumat, un mare duşman al arterelor.
Se beau trei căni de ceai pe zi din următorul amestec: scoarţă de castan sălbatic 15 gr, coajă de salcie 15 gr, coada şoricelului 15 gr, troscot 15 gr.Se amestecă bine plantele, apoi se face o infuzie din trei linguriţe de amestec opărite cu ½ litri de apă.Primăvara ar fi bine să folosiţi plante proaspete.
În ceea ce priveşte dieta pacientului cu arterită, aceasta va fi săracă în grăsimi, fără exces de sare.
O altă regulă de care trebuie să ţină seama este evitarea sedentarismului.
De obicei, arterita este asociată cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat, motiv pentru care este esenţial ca pacientul să respecte tratamentul acestor boli.
Şi nu în ultimul rând trebuie să menţină o igienă riguroasă a piciorului afectat şi să evite frigul şi umezeala.
O altă metodă de tratament este și metoda Maria Treben : se bea dimineaţă, înainte de masă cu o jumătate de oră, o cană de ceai de coada calului, la fel şi seara cu o jumătate de oră înainte de culcare, (o linguriţă de plantă se opăreşte cu o cană de apă şi se lasă să se infuzeze 30 de secunde).Peste zi se beau 4 căni de ceai de urzică, de preferinţă proaspătă, puţin infuzată, în ceai se pune şi o linguriţă de bitter suedez.Extern se aplică şi compresii cu bitter suedez.
Când sunt epuizate celelalte procedee terapeutice se recurge la cel mai dramatic tratament chirurgical: amputaţia.
Ceaiul verde are nenumărate beneficii și consumul acestei băuturi nu poate aduce decât avantaje.
Ceaiul verde a fost folosit din cele mai vechi timpuri ca un remediu pentru indigestie, depresie și dureri de cap.
Șase căni de ceai pe zi (cești de cafea) asigură tot necesarul de vitamine.
Ceaiul verde conține cofeină în cantități moderate, acționând prin supresia poftei de mâncare (cantitățile mari de cafeină, cum sunt cele existente în cafea, pot cauza probleme medicale, incluzând hipertensiunea și insomnia).
Ceaiul verde este o băutură orientală care are dublu efect: pe de o parte înviorează și stimulează activitățile cerebrale, pe de altă parte topește grăsimile.
El se găsește atât în magazine cu profil naturist, cât și în farmacii sau în supermarketuri.
Ceaiul verde este bogat în antioxidanți, mai ales vitamina E care încetinește procesul de îmbătrânire.
Alte substanțe active pe care le conține în florile și frunzele lui, reglementează perfect componentele traiectului digestiv.
Ceaiul verde reduce riscul de apariție al accidentului vascular cerebral și are un efect favorabil asupra hipertensiunii arteriale și a colesterolului rău LDL.
Bogat în mangan, el întărește țesuturile, activează metabolismul și elimină celulele adipoase.
Efectul terapeutic al ceaiului verde nu este, nici el, de lepădat.Dacă aveți o dispoziție proastă sau vă simțiți fără vlagă și fără chef de viață, puteți apela cu încredere la ceaiul verde: el vă înviorează, vă sporește atenția, vă sporește capacitatea de efort.
Ceaiul verde este indicat pentru menținerea unei igiene orale adecvate.Acesta conține fluor care are rolul de a preveni apariția cariilor.Acesta conține inclusiv ingrediente care suprimă formarea plăcii bacteriene și a bacteriilor care cauzează respirația neplăcută.
Pentru a slăbi, ceaiul verde se bea după mesele principale de peste zi, pregătit ca infuzie.
Pentru când mergeți la servici: umpleți un termos cu ceai fierbinte.Îl veți avea la îndemână tot timpul: poate fi un substitut excelent pentru cafea și totodată un antidot pentru depunerea de grăsimi.
Mod de pregătire și de administrare:
Puneți apa să fiarbă și lăsați-o să se răcească timp de 10 minute.Preparați infuzia într-un vas mai mare; esența se împrăștie astfel mai ușor.O linguriță cu vârf de ceai se acoperă cu o cană de apă fierbinte și se lasă să se infuzeze vreme de 2 minute și jumătate.
Important: ceaiul verde nu se opărește niciodată cu apa în clocot, fiindcă își pierde proprietățile curative.
Despre cât de importante sunt vitaminele, fiecare persoană știe măcar un minim de informații.
Să vedem care sunt cele mai importante din toată listă și de unde le putem procura.
Vitamina A, pentru o privire pătrunzătoare:
Vitamina A sau retinolul, stocată în ficat este dată de grăsimile animale.
Organismul transformă în vitamina A beta-carotenul și alte carotenoide ale fructelor și legumelor.
Vitamina A joacă un rol esențial în diferențierea celulară.
Este indispensabilă pentru vedere și intervine direct în procesele imunitare.
Carotenoidele protejează celulele de deteriorările provocate de radicalii liberi.
Aportul necesar de vitamina A reprezintă 900 micrograme pe zi.
Carența de vitamina A este rară, dar se poate observa la femeile care țin un regim strict și la persoanele în vârstă.
Provoacă tulburări ale pielii, o rezistență mică la infecții, o vindecare lentă a rănilor.
Găsim vitamina a în ficat, pește foarte gras, unt, margarină, ouă, brânză.
În ceea ce privește carotenoidele se regăsesc în legumele și fructele bine colorate.
Vitamina B12, pentru o condiție fizică de excepție:
Ultima vitamină descoperită, B12 este singura din complexul B pe care organismul o reține în principal în ficat.
Indispensabilă în reproducerea celulelor, în special ale celor roșii, vitamina B12 intervine în producerea substanțelor care afectează starea de spirit.
Ea favorizează transformarea alimentelor în energie.
Este un element nutrițional necesar sănătății sistemului imunitar.
Un aport zilnic recomandat de vitamina B12 este de 3 micrograme pe zi.
O carență a vitaminei B12 determină oboseală, crampe musculare și pierderea memoriei.
Alimentele de origine animală sunt principalele surse de vitamina B12: carne de pui, pește, fructe de mare, ouă, brânză și produse lactate.
Vitamina C:
Vitamină antioxidantă, vitamina C permite combaterea alterațiilor provocate de excesul de radicali liberi.
Organismul nu o depozitează și o elimină repede.
Ajută la fortificarea vaselor capilare și a pereților celulelor și joacă un rol important în formarea colagenului.
Ea activează cicatrizarea și păstrează sănătatea ligamentelor, tendoanelor și gingiilor.
Favorizează producerea hemoglobinelor în celulele roșii și facilitează asimilarea de fier furnizat de alimente.
Nu poate împiedica apariția guturaiului dar simptomele și durerea sunt ameliorate.
Aportul zilnic recomandat de vitamina C este de 60 la 100 micrograme pe zi.
Un deficit de vitamina C diminuează rezistența la infecții.
Carența mare de vitamina C se manifestă prin scorbut (în special la marinarii lipsiți o perioadă mai lungă de legume și fructe proaspete).
Citricele, cireșele, kiwi, legumele verzi, piperul, coacăzele și căpșunile sunt principala sursă de vitamina C.
Vitamina E are puteri antioxidante:
Vitamina E este depozitată în țesuturile grase și în ficat.
Grație proprietăților antioxidante, vitamina E neutralizează radicalii liberi care pun celulele în pericol.
Nu permite formarea prosta-glandinelor care împiedică procesele inflamatorii și stimulează funcțiile imunitare.
Aportul recomandat este de 12 mg pe zi.
Carențele de vitamina E sunt rare.
Uleiul din germeni de grâu, uleiurile vegetale, semințele de floarea soarelui, migdalele sunt surse de vitamina E.
Denumire latină: Lycopersicon esculentum, face parte din Familia Solanaceea.
Denumiri populare: porodici, roşie, tomată.
Originară din America Centrală şi de Sud, adusă în Europa de conchistadorii spanioli.
Este cea mai des cultivată şi folosită legumă.
În tradiţia populară tulpinile se puneau în băi contra reumatismului.
În ţinutul Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se tampona fața cu un ceai călduţ din alte plante.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoză, etc.
Mai conține calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului.
Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului și sunt utile în lupta cu cancerul și cu afecţiunile cardiace.
Este antioxidantă şi previne oxidarea celulelor.
Un aliment energetic, alcalinizant (combate aciditatea).
Are şi acţiune antiinfecţioasă.
Ajută la fluidificarea sângelui, utilă în foarte multe afecţiuni cum ar fi: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie, enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice, iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Metode pentru a fi consumată:
Roşiile consumate ca atare la fiecare masă, cât mai multe.
Se indică să se folosească roşiile doar coapte şi cultivate fără adausuri de substanţe chimice care de multe ori sunt foarte nocive.
Sucurile gata preparate din comerţ nu au aceleaşi efecte în tratament deoarece este folosit la preparare foarte multe chimicale şi sunt fierte la diferite temperaturi, lucru ce face ca acest suc să nu mai conţină enzime şi vitamine şi deci să nu mai fie aşa de utile în tratament.
Consumate gătite, mai ales când sunt asociate cu făină pot produce fermentaţii intestinale şi sunt o sursă de aciditate pentru sistemul digestiv.
Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida.Se poate consuma orice cantitate ,în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma chiar 1-2 litri pe zi în mai multe reprize.Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
Sucul de roşii fiert la foc mic 2-3 ore face să dispară aciditatea iniţială, însă datorită fierberii se distrug foarte multe din substanţele nutritive care le conţin aceste fructe şi sunt indicate în acest caz doar pentru remineralizare, deoarece conţin foarte multe substanţe minerale care sunt uşor asimilate de organism.
În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care trebuie tratată.
Un amestec din 50 g suc de roşii, 1 lingură de glicerină şi 1 vârf de cuţit de sare, oferă catifelare.Se amestecă acestea toate şi se masează mâinile de 2 ori pe zi, conferind pielii o catifelare deosebită.Se poate ţine la rece într-un recipient închis.
