Mofturile la mâncare ale copiilor sunt o problemă cu care se confruntă mulți părinți.
Începând de la vârsta de doi ani și până la pubertate, copilul adaugă anual 2, 3 kilograme la greutate și 6, 8 cm la înălțime.
Schimbările corporale ce au loc în această perioadă nu sunt rapide ca în primul an de viață sau ca în adolescență.Însă, în copilărie apar dezvoltări semnificative la nivelul social, cognitiv și emoțional.
Necesarul de energie variază, depinzând de metabolismul copilului, rata de creștere, activitatea fizica și dimensiunea corpului.Puțini părinți, mai ales dintre cei aflați la început de drum, cunosc acest lucru.Ei devin îngrijorați când copilul lor, care obișnuia să mănânce mult în copilarie, nu mai are acest obicei în adolescență.
Alimentația copilului se adaptează vârstei și posibilității lui de masticare.
Alimentele trebuie să fie proaspete și cât mai simplu preparate.
Se impune schimbarea acestora zilnic, astfel încât copilul să fie atras de un preparat nou.
Din meniul zilnic să nu lipsească laptele, carnea, legumele, fructele și făinoasele.
Hrana se repartizează în trei mese principale și o gustare.
“Cum îți crești copilul, așa îl ai!”, spune o vorbă din bătrâni.Asta este cât se poate de adevărat și gusturile alimentare sănătoase reprezintă obiceiuri care se formează încă din copilărie.
Orice părinte își dorește să aibă un copil inteligent, cu bun simț și descurcăreț.Însă, înainte de toate, fiecare își dorește un copil sănătos.Așa că trebuie ca fiecare părinte să își învețe copilul despre aceste obiceiuri sănătoase.
Micul dejun trebuie să fie constituit din cereale cu un conținut ridicat de fibre, orez sau terci de ovăz, acesta menține constant nivelul zahărului din sânge și crește capacitatea de concentrare la școală.
Pachețelul pentru școală trebuie să conțină sandvișuri cu pâine integrală, fructe proaspete, sucuri naturale de fructe, legume, alune, stafide, lapte cu un conținut scăzut de grăsime, iaurt și carne.
Vizitele la magazinele unde se vând în special dulciuri trebuie limitate la o dată pe săptămâna, chiar mai rar.
Exemplele bune din casă pot fi un stimulent pentru copil.De exemplu, o mamă preocupată de o greutate corporală normală și de o alimentație sănătoasă, îi va insufla fiicei sale sau fiului său, aceleași preocupări.
Copiilor le place să fie consultați atunci când părinții le plănuiesc mesele.
Dacă îți înveți copilul de la o vârstă fragedă principiile unei nutriții sănătoase, el va fi în stare să aleagă, de unul singur, pe măsură ce crește, alimentele sănătoase.
În jurul vârstei de șapte ani, copiii își dezvoltă propriile preferințe pentru anumite alimente.Având deja aceste cunoștiințe minime despre nutriție, ei vor ști să facă o alegere corectă.
Acțiuni greșite ale părinților:
Nu forțați copilul să mănânce ceva ce nu îi place.
Nu îl obligați să termine de mâncat ce i s-a pus în farfurie.
Nu vă folosiți de recompense “dulci” în schimbul “golirii” farfuriei: astfel se dezvoltă obiceiurile alimentare nesănătoase, care pot duce pe mai târziu la apariția unor afecțiuni cronice legate de stilul de viață (supraponderabilitate, obezitate, nivel ridicat al colesterolului, hipertensiune arterială și diabet zaharat tip 2).
Nu dați copiilor următoarele alimente înainte ca aceștia să învețe să le mestece:
* Legume crude, pot fi înlocuite cu ½ cană brânză sau iaurt.
* Carne/pește/pui, pot fi înlocuite cu un ou sau 2 lingurițe de unt de alune sau 4, 5 linguri de legume gătite.
* Pâine, o felie de pâine poate fi înlocuită cu ½ cană de spaghete, macaroane, tăiței sau orez.
Indicații generale:
Suplimentele nutritive sunt binevenite mai ales când mesele devin neregulate sau când un copil este bolnav sau se recuperează în urma unei suferințe.
Micronutrimentele adecvate îmbunătățesc funcția sistemului nervos, imunitar și endocrin.
Specialiștii spun că nutrimentele care tind să fie în deficit sunt calciul, fierul, magneziul, zincul, vitamina B6 și vitamina A deoarece:
* Calciul și magneziul asigură dezvoltarea oaselor și funcționarea mușchilor.
* Vitamina A și zincul întăresc sistemul imunitar.
* Fierul asigură dezvoltarea mintală.
* Vitamina C întărește sistemul imunitar și reduce durata răcelilor.
Pentru a scăpa de kilogramele adunate în timpul sarcinii, aveți nevoie de voință și motivare.Primele trucuri și idei utile le puteți citi aici, iar astăzi vom completa primul articol.
Desigur, după cum spuneam și în postarea anterioară, atunci când faceți gimnastică postnatală, este necesar să cereți sfatul medicului dvs., dar se impun și câteva sfaturi generale:
Purtați un sutien adecvat care să vă susțină pieptul.
Nu faceți exerciții care vă pot cauza probleme la piept, mai ales dacă alăptați.
Faceți exercițiile după ce alăptați și nu înainte de alăptare, când aveți sânii plini de lapte și grei.
Încercați să faceți exerciții trei sau patru zile pe săptămână.
Dacă vi se taie respirația sau amețiți în timpul exercițiilor, încetiniți ritmul sau opriți-vă.
Dacă observați vreo schimbare în scurgerile vaginale postnatale, cum ar fi o schimbare de culoare sau de consistență, consultați-vă imediat doctorul.Este posibil ca aceea gamă de exerciții efectuată să fie prea solicitantă.
Nu vă așteptați la rezultate miraculoase într-un timp prea scurt.Multe femei întâmpină dificultăți în a pierde kilogramele în plus, imediat după naștere.Acordați-vă o perioadă mai mare, de aproape un an, pentru a reveni la dimensiunile pe care le-ați avut înainte de naștere.
În cazul în care copilul dumneavoastră doarme foarte puțin în timpul zilei, veți găsi cu greutate timpul și energia necesare efectuării cu regularitate a unor exerciții fizice corespunzătoare.În acest caz, urmați indicațiile:
Nu vă stresați prea mult dacă nu vă puteți acorda timpul necesar pentru gimnastica de întreținere.
Faceți tot ce vă stă în putință, dar nu uitați că o să aveți mult mai mult timp pentru dvs. o dată ce copilul își va stabiliza programul de viață.
Exercițiile pentru întărirea musculaturii abdominale și a bazinului pot fi efectuate și în timp ce vă îndeletniciți cu alte ocupații, fie că stați jos sau în picioare.
Plimbați-vă mai bine copilul în cărucior, decât să ieșiți cu el în excursii scurte cu mașina.
Procurați-vă programe și tutoriale cu exerciții fizice postnatale.
Ar fi o idee bună să aveți și câteva filmulețe care oferă și programe scurte pentru gimnastica de întreținere (de circa 15-30 minute), pentru a nu fi nevoite de fiecare dată să vă găsiți o oră întreagă liberă pentru aceste exerciții.
De fiecare dată, când cineva vă oferă ajutorul, de exemplu să stea cu copilul dvs., acceptați propunerea.Folosiți timpul respectiv pentru a face aceste exerciții, asta în cazul în care nu simțiți mai mult decât oricând nevoia de a dormi.
Un regim alimentar sărac în calorii vă poate ajuta să scăpați de kilogramele în exces.Cereți sfatul doctorului sau nutriționistului dvs.
Înainte de a începe un program de exerciții de recuperare postnatală trebuie să vă consultați întotdeauna doctorul.
Nu este adevărată concepția potrivit căreia toate femeile care alăptează pierd în greutate.
Nu va stresați prea mult dacă nu vă puteți acorda timpul necesar pentru gimnastica de întreținere, veți avea mai mult timp pentru dumneavoastră când bebelușul își va stabiliza programul de viață.
Exercițiile care se recomandă proaspetelor mămici:
* Mersul pe jos într-un ritm alert.
* Înotul.
* Exercițiile de aerobic în apă.
* Yoga.
* Exerciții aerobice cu impact scăzut asupra organismului.
* Mersul pe bicicletă.
Cunoscut din Antichitate pentru calitățile sale carminative, chimionul este un bun digestiv general.El facilitează și provoacă curgerea menstruației și activează secreția laptelui la femeile care alăptează.
Chimionul este o plantă bianuală, înaltă de 30-100 cm; crește spontan, în general, pe pajiștile montane.
Tijele sunt drepte, cilindrice, puternic striate, ramificate, ramurile fiind lungi și etalate.
Frunzele sunt alterne, divizate în numeroase fâșii înguste și ascuțite.
Florile sunt foarte mici, albicioase, dispuse în formă de umbreluță.
Fructele sunt comprimate lateral, ovale și lunguiețe.
Chimionul înflorește în al doilea an de la plantare, din luna mai până în luna iunie.
Fructele sunt culese aproape coapte în lunile iulie-august.
Se taie umbreluțele, se pun la uscat și se bat ca să se separe semințele.
Cu un miros foarte aromatic și plăcut, gustul chimionului este puțin cam acid.
După distilare, turtele care conțin 15% ulei și 20% proteine pot să fie în hrana animalelor.
Denumirea latină a chimionului: Carum carvi (familia umbeliferelor), iar părțile care se folosesc sunt fructele.
Se poate prepara sub formă de decoct slab de două minute, urmat de infuzie de 10 minute (o linguriță la o cană).
O cană de infuzie se consumă după masă în cazuri de aerofagie, de indigestie și de spasme digestive, de fermentații intestinale, de menstruație dificilă, de insuficiență a laptelui la femeile care alăptează, de paraziți intestinali.
Chimionul are efect antispastic și digestiv și la animale, de exemplu o linguriță de semințe sub formă de praf se poate da unui câine de mărime mijlocie (25 kg).
În unele părți ale lumii, chimionul este un condiment deosebit de apreciat în bucătărie și este folosit la pregătirea multor bunătăți.
În țările nordice, rădăcinile de chimion sunt consumate la fel ca morcovii, iar frunzele tinere se pun în salată.
În Franța, semințele de chimion servesc drept condiment la supe, tocănițe, varză acră. Unele brânzeturi tari sunt presărate cu chimion.
În Ungaria și Germania, chimionul se adaugă la produsele de patiserie, dar se folosește mai ales la fabricarea lichiorului de Kummel.
Vă lăsăm mai jos și rețeta pentru lichiorul de Kummel, dacă doriți să o puneți în practică:
- 30 g semințe de chimion,
- 2 g semințe de anason,
- 2 g flori de romaniță,
- 2 g semințe de coriandru,
- 2 bucăți coajă de lămâie
- 1 litru de rachiu.
Se pun plantele la macerat în alcool timp de o lună, agitându-se din când în când.Se strecoară și se adaugă 200 g de zahăr.
Chimenul este o plantă anuală cu tijă înaltă, 30-50 cm, dreaptă și ramificată.
Este netedă la bază și ușor păroasă în vârf, are frunze alterne, pețiolate, decupate în fâșii înguste, filiforme.
Florile albe sau purpurii sunt grupate în inflorescențe terminale, formate dintr-un mic număr de raze (5-6).
Este originar din Orient și preferă solurile argiloase, uscate și expuse la soare.
Recoltarea se face în lunile mai-iunie, cu puțin înainte ca fructele să ajungă la maturitate.
Tijele sunt uscate la soare timp de două-trei zile, apoi sunt bătute ca să se recupereze semințele.
Fructele, de un galben arămiu, sunt alungite, striate, puțin ascuțite, amintind de cele ale mărarului, dar puțin mai voluminoase.
Chimenul are un miros puternic și nu prea plăcut, iar gustul lui e aromatic.
Este deseori confundat cu chimionul.
Cuminium cyminum (familia umbeliferelor), este denumirea latină a chimenului și fructele sunt părțile care se folosesc de la această plantă.
Chimenul este un aromatic foarte apreciat în arta culinară.
Poate fi presărat pe pâine, precum și pe unele brânzeturi tari cărora le transmite un parfum delicios, facilitând în același timp și digestia.Arabii fac din chimen o pastă afrodisiacă, amestecându-l cu piper și miere.Este folosit de asemenea și la numeroase feluri de lichior.
Chimenul este stomahic, carminativ, antispastic, se folosește prin aplicare, împotriva obstruării curgerii laptelui la femeile care alăptează.
Se folosește infuzia obținută din 1 linguriță de fructe la o ceașcă de apă, în aerogastrie, aerofagie, gaze intestinale, digestii lente, dificile sau dureroase, ca stimulent al lactației, în enterocolite, în bronșite cronice, ca antiseptic și diuretic.
Pentru a obține infuzia, semințele se fierb 2-3 minute și se lasă apoi la infuzat pentru 10 minute.Se bea o cană de infuzie după masă.
Împotriva obstruărilor curgerii laptelui, se face o pastă amestecând semințele de chimen sub formă de pudră cu puțină apă.Se întinde pe o cârpă fină amestecul obținut.Apoi se aplică pe sâni timp de două ore, zilnic.
Vă dezvăluim o nouă dietă care sperăm să vă fie de folos și care nu are reguli extrem de complicate sau drastice.
Primele două etape și câteva observații sunt în acest articol, iar următoarele trei etape, le veți găsi într-o viitoare postare.
Reguli de bază și indicații importante:
Nu se utilizează medicamente diuretice.
Nu se utilizează pilule hormonale.
Nu se reduce cantitatea de mâncare: fiecare persoană va mânca atât cât dorește și cât îi cere organismul, dar este de preferat să mâncați des și puțin.
Toate preparatele se vor îndulci numai cu zaharină.
Ceaiul și cafeaua se vor reduce la maximum 6 cești pe zi.
Etapele de slăbire pot dura de la 4 zile la 2 săptămâni, în funcție de cât doriți să slăbiți.
Pentru 4-5 kg peste greutatea ideală este indicat să alegeți o durată mai scurtă.
Nu este bine indicat să slăbiți repede: cu cât veți slăbi mai încet, cu atât vă veți menține greutatea la care ați ajuns, mai ușor și pentru mai mult timp.Slăbind treptat, vă veți îngrășa mai greu după anumite excese de alimente.
Nu se vor număra caloriile consumate.
Nu mâncați dacă nu vă este foame și nu vă îmbuibați degeaba, dacă v-ați săturat, vă ridicați de la masă.
Beți atâta apă plată, cât simțiți nevoia.
Este indicat să vă cântăriți zilnic.
Nu se renunță la micul dejun.
Atunci când luați masa, savurați mâncarea, mestecați încet și pe îndelete.
Etapa 1:
Durează 1-2 săptămâni și se pierd 3-5 kg pe săptămână.
Alimente permise:
Carne de orice fel, preferabil câte 250-500 g/zi, preparată oricum (fiartă, friptă).
Supă de carne de vită sau pasăre (fără zarzavat), nelimitat.
Carne de pasăre de orice fel și oricât, dar fără umplutură sau zarzavat.
Ouă de găină nelimitat, preparate în orice fel.
Grăsimi: unt, ulei de măsline.
Salate: salată verde cu țelină, ridichi, castraveți în oțet cu sare, murături, măsline.Nu sunt indicate ceapa și usturoiul.
Frișcă, maximum 4 lingurițe pe zi, îndulcite cu zaharină.
Băuturi: apa plată, suc de lămâie, ceai, cafea.
Nu sunt permise: scoicile, mezelurile, stridiile și peștele în ulei, conservă.
Efecte: senzația de foame dispare după 2-3 zile.
Slăbirea medie este de 0,5 kg/zi.
Dacă se slăbește prea repede, poate apărea o senzație de amețeală sau oboseală.
Etapa 2:
Durează 1-2 săptămâni și se pierd 2-3 kg pe săptămână.
Se utilizează aceleași alimente ca în prima etapă, la care se adaugă treptat 6 g hidrocarbonate pe săptămână din următoarele alimente: brânză de vaci 50 g, 3 felii de roșii sau 3 fibre de ceapă lângă friptură.
Epilepsia este o boală rară, care nu afectează foarte mulți oameni, dar daca luăm spre exemplu Canada, unde se întâlnesc de două ori mai multe cazuri de infirmitate motrice cerebrală (55.000), distrofie musculară (28.000), scleroza în plăci (39.000) și fibroză chistică (3.400) adunate, deducem că această ipoteza este un mit.
Cuvântul epilepsie provine dintr-un termen grecesc care înseamnă posesie.Grecii credeau că demonii erau cauza principală a crizelor epileptice, pe care le considerau ca fiind un fenomen supranatural.Originea ei a fost îndelung deformată de mituri și teamă, iar oamenii încă continuă să susțină concepții false despre această afecțiune.
Epilepsia se poate manifesta izolat sau însoțită de alte patologii ale creierului cum ar fi infirmitate motrice cerebrală, deficiență mintală, autism, maladia Alzheimer și traumatisme craniene.
Epilepsia este o boală a sistemului nervos caracterizată prin crize repetate, convulsive și pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice.
Se spune că nu se poate prevedea ce face o persoană în timpul unei crize epileptice, dar crizele urmează de obicei o schemă stabilită și persoana acționează cam în același fel de fiecare dată.Comportamentul său poate fi neadecvat, dar este puțin probabil să constituie un pericol pentru ceilalți.Stăpânirea cu forța nu este indicată, din contră, o criză epileptică își urmează cursul și nu poate fi oprită.
S-a afirmat de multe ori, într-un mod greșit, că limba poate fi înghițită în timpul unei crize, dar, din punct de vedere fizic, este imposibil de realizat acest lucru.
Despre faptul că epilepsia afectează doar copiii nu este adevărat nici acest lucru, epilepsia îmbolnăvind bătriânii de peste 65 de ani la fel de des ca și copiii cu vârste mai mici de 10 ani.La vârsta a treia, crizele epileptice sunt adesea consecințele altor probleme de sănătate cum ar fi un accident cerebral vascular sau o afecțiune cardiacă.
S-a afirmat că epilepsia este contagioasă, dar ea nu poate fi contractată printr-un simplu contact cu o persoană bolnavă.
Altă concepție ar fi că epilepsia nu este mortală, dar ea rămâne o boala foarte gravă și din cauza căreia mor anumiți pacienți, datorită crizelor prelungite.
Altă idee falsă este aceea că trebuie așezat ceva între maxilarele unei persoane epileptice în timpul crizei, dar este destul de periculos pentru că există riscul ca ea să-și știrbească dinții, să-și spargă gingiile sau chiar să-și distrugă maxilarul.De fapt, primele îngrijiri care sunt cele mai potrivite sunt și cele mai simple.Ele constau în întoarcerea încet a persoanei pe o parte și așezarea unei perne sau a unei haine împăturite sub capul său pentru a o împiedica să se rănească.
Se spune că persoanele afectate de epilepsie sunt handicapate și nu pot lucra, dar este neadevărat, căci ele au aceleași abilități și sunt dotate cu aceeași inteligență ca majoritatea oamenilor sănătoși.Unii epileptici au crize grave și într-adevăr nu pot lucra; alții însă au o productivitate normală și își desfășoară o carieră de succes.Chiar dacă se crede că persoanele epileptice nu ar trebui să ocupe posturi care prezintă responsabilități și sunt generatoare de stres, un epileptic se descurcă normal la locul de muncă.
Crizele epileptice sunt întâlnite la oameni din toate domeniile profesionale și care se află pe toate scările ierarhice, oameni de afaceri, guvernanți, artiști și liber profesioniști.Uneori nu ne dăm seama de probleme lor, chiar în zilele noastre, ele nespunând nimic cu referire la acest subiect de teamă că nu vor ști ce cred ceilalți despre ei.
Afirmația că persoanele afectate de epilepsie sunt limitate din punct de vedere fizic în ceea ce fac este într-o anumită proporție neadevărată, pentru că în majoritatea cazurilor epilepsia nu micșorează aptitudinile fizice, dar anumite persoane mai grav afectate ar putea să aibă activitățile fizice pe care le au de desfășurat, mai limitate.
Despre cum să ne îngrijim cât mai bine corpul și pielea, puteți citi unele detalii în acest articol.
Un ajutor neprețuit pentru a ne oferi un real răsfăț, îl constituie plantele și preparatele care au la bază plante.
Încercăm să vă arătăm câteva efecte ale acestora și felul în care se pot folosi.
Rozmarin: Tonic al țesuturilor și al organismului.Este folosit sub formă de baie, frecție, ulei.
Nalba-Mare: Excelent calmant pentru pielea sensibilă.Se folosește sub formă de baie și ulei.
Brusture: Frunzele și rădăcinile se folosesc pentru eliminarea coșurilor și impurităților, este un adevărat depurativ al pielii.Se utilizează sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), cataplasmă.
Pansea sălbatică: Depurativă, este folosită la frecții pentru eliminarea coșurilor.
Iarba-Neagră: Florile constituie un tonifiant excelent al țesuturilor și mușchilor.Se folosește sub formă de baie.
Crețușca: Una dintre rarele plante care elimină celulita.Este folosită sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), cataplasmă și ulei.
Lumânărica: Florile și frunzele sunt calmante, se folosește sub formă de baie și ulei.
Menta: Tonică și răcoritoare, menta redă vigoarea întregului organism.Se utilizează sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Ienupăr: Este astringent și tonifiant.Bacele de ienupar sunt folosite la băi, frecții (cu apă sau cu alcool) pentru pielea grasă sau împotriva celulitei.
Tei: Acesta înmoaie pielea și alungă oboseala.Se folosește sub formă de baie, frecție cu apă, ulei.
Hasmațuchi: Este un adevărat tonic pentru pielea obosită.Se folosește sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Portocal: Florile de portocal alungă oboseala și relaxează.Se folosesc sub formă de baie.
Mușețel: Este calmant, florile de mușețel protejează sensibilitatea pielii.
Lămâioara: Este cel mai bun antiseptic, tonifiant al țesuturilor.Se folosește sub formă de baie, frecție și ulei.Se utilizează sub formă de baie, cataplasmă, ulei.
Lavanda: Florile de lavandă redau tonusul pielii obosite.Se folosește sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Soc: Sunt sudorifice șiu o adevărată mască a pielii sensibile.Se folosește sub formă de baie, frecție cu apă.
Măceș: Tonifică țesuturile, este recomandat după o slăbire sau o naștere.Se utilizează sub formă de baie, frecție (cu apă sau cu alcool), ulei.
Cimbru: Stimulează circulația periferică și limitează transpirația.Se utilizează sub formă de baie, frecție, ulei.
Hamei: Alungă oboseala și este un depurativ pentru piele și un tonic al pieptului.Se folosește sub formă de baie și ulei (pentru masarea sânilor).
Răsura: În afara proprietăților tonifiante și calmante, răsura ar putea să fie folosită doar pentru parfumul ei delicat.Se utilizează sub formă de baie, frecție, ulei.
Nalba: Ca și ghimbirul, este unul dintre cele mai bune calmante.Se utilizează sub formă de baie și ulei.
Uleiuri:
Ulei de subțiere:
Ienupăr: bace, 5 g.
Rozmarin: frunze, 5 g.
Salvie: frunze, 5 g.
Crețușcă: plante, 20 g.
Se apliă prin masaj zilnic pe plăcile de celulită.
Ulei tonic:
Hamei: conuri, 10 g.
Hasmațuchi: frunze, 10 g.
Măceș: fructe, 10 g.
Lavandă: flori (sau mentă: frunze), 10 g.
Ulei de migdale dulci: 200 g.
Se aplică prin masaj zilnic pe pielea umedă pentru facilitarea pătrunderii în piele.
Ulei calmant:
Mușețel: 20 g.
Nalbă mare: flori, 10 g.
Nalbă: flori, 10 g.
Ulei de boabe de grâu încolțit: 200 g.
Este un ulei ușor care nu atacă pielea uscată și sensibilă.
Ulei relaxant:
Lavandă: flori, 10 g.
Portocal: petale, 10 g.
Răsură: muguri, 10 g.
Tei: flori, 10 g.
Ulei de migdale dulci: 200 g.
Se aplică prin masaj seara pe pielea umedă.
