Grupa sanguină pe care o avem poate spune la fel de multe despre noi cât și zodia sub care ne naștem.
Pentru unii cercetători, cele patru grupe sanguine sunt la fel de importante ca și semnele zodiacale.Aceștia susțin că grupa sanguină influențează starea de sănătate, creând predispoziții pentru anumite boli.
Cunoașterea acestor predispoziții poate ajuta la prevenirea bolilor respective printr-o dietă adecvată, exerciții fizice, adică printr-un regim de viață echilibrat.
Această teorie are la bază concepția conform căreia cele patru grupe sanguine au apărut în diferite stadii ale evoluției speciei umane; în funcție de condițiile de mediu și sociale existente la un moment dat, s-au dezvoltat și anumite caracteristici fizice și emoționale, care și-au pus amprenta în structura sângelui.
Identificarea celor patru grupe sanguine distincte a fost esențială în intervențiile chirurgicale care necesitau transfuzii de sânge.
În aceste cazuri, cunoașterea grupei sanguine este vitală, interacțiunea dintre anumite grupe sanguine poate fi fatală pentru pacient.De exemplu, transfuzia de sânge tip B unei persoane cu grupa sanguină tip A va fi respinsă de către respectivul organism, această greșeală putând cauza moartea.
Cele patru grupe sanguine au fost descoperite în secolul al XIX-lea.
Fiecare grupă de sânge diferă de celelalte prin prezența unor proteine speciale, detectate pe suprafața globulelor roșii, și care influențează reacția imunitară a organismului.
GRUPA 01: Tipul carnivorului:
Grupa 01 a fost prima apărută în evoluția speciei umane, cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, atunci când oamenii erau preponderent carnivori.Este cel mai des întâlnită.
Personalitate: puternică, un instinct de supraviețuire exacerbat, spirit de competiție.Purtătorii acestei grupe au aptitudini de lider, dar pot fi egoiști și aroganți.
Dieta ideală: bogată în proteine, săracă în carbohidrați.Se recomandă carnea (mai ales cea de pui), dar trebuie evitate cerealele (din cauza glutenului pe care îl conțin, încetinesc digestia).
Potențiale riscuri pentru sănătate: alergii, ulcer, artrită.
Exerciții fizice: se recomandă practicarea sistematică a exercițiilor aerobice, care combat stresul și insomnia.
GRUPA A2: Tipul vegetarianului:
Grupa A2 a apărut cu 25.000 de ani în urmă, atunci când oamenii aveau o alimentație preponderent vegetariană.Grupa de sânge A2 este foarte răspândită mai ales în Europa Occidentală și în Japonia.
Personalitate: oamenii cu această grupă sunt sensibili, delicați, se adaptează ușor.Evită situațiile conflictuale și se îngrijorează din orice.
Dieta ideală: legume proaspete din abundență, soia, cereale, paste făinoase.Carnea, produsele lactate și alimentele prelucrate industrial trebuie evitate.
Potențiale riscuri pentru sănătate: cancer și boli de inimă.
Exerciții fizice: se recomandă gimnastica de relaxare și de reducere a stresului.Meditația gen yoga este ideală în cazul acestei grupe de sânge.
GRUPA B3: Tipul nomadului:
Grupa B3 a apărut acum 10.000 de ani, când oamenii au migrat spre emisfera nordică.Această grupa de sânge este mai răspândită în Europa de Est, India și China.
Personalitate: oamenii cu această grupă sunt echilibrați, flexibili, creativi, tipul clasic al supraviețuitorului.Deși sunt oameni cu care te înțelegi ușor, pot fi deseori superficiali sau chiar aroganți.
Dieta ideală: trebuie limitat consumul de cereale (grâu, porumb), fructe de mare și linte, deoarece acestea îngreunează digestia.
Potențiale riscuri pentru sănătate: diabet, boli autoimune (scleroza în plăci, poliartrită reumatoidă).
Exerciții fizice: o combinație de aerobic și exerciții de detensionare, gen yoga.
GRUPA AB4: Tipul enigmaticului:
Grupa AB4 este foarte rară (2-5% din totalul populației) și a apărut cu 1.000 de ani în urmă.Persoanele din această categorie au o charismă deosebită.
Personalitate: este o combinație între sensibilitatea specifică grupei A și echilibrul grupei B.Persoanele cu această grupă au un farmec și o popularitate aparte, pot fi lideri spirituali, vindecători.
Dieta ideală: se bazează pe carnea de pește.Trebuie evitate ceapa, carnea de vită, grăsimile saturate, șunca și fasolea uscată.
Potențiale riscuri pentru sănătate: o combinație între factorii de risc pentru grupele A și B, cu precizarea că tipul AB este mai activ și mai puternic decât tipul A.
Exerciții fizice: este foarte indicată gimnastica aerobică și tehnicile de relaxare gen yoga.
Cura cu apă, despre care vom vorbi astăzi, a trecut prin timp din China antică până în zilele noastre și reprezintă unul dintre misterele medicinei tradiționale.
Procedeul este extrem de simplu și deloc scump: se bea dimineața apă pe stomacul gol.Apa trebuie să fie filtrată și la temperatura camerei.Nu se ține niciodată la frigider.
Apa se bea în prima jumătate de oră după trezire, zilnic, și se evită orice întrerupere, mai ales în primele 21 de zile.
Acest procedeu este bine să fie continuat cât mai mult posibil.
Efectele cresc proporțional cu deprinderea și continuitatea practicii.
Se începe cu 1,5 litri și, în circa 2-3 săptămâni, se va ajunge la cantitatea optimă de 3,5 litri.
Terapia poate fi făcută toată viața sau cel puțin 3 luni pe an, ultima lună servind la retragerea gradată din practică.
Efecte benefice și chiar miraculoase s-au înregistrat în toate bolile: cancer, afecțiuni ginecologice, afecțiuni ORL, migrene, hipertensiune, anemii, reumatism, paralizii, obezitate, artrită, tuse, astm, TBC pulmonar, meningită, afecțiuni hepatice, hiperaciditate, colită, constipație, hemoroizi, diabet, etc.
În cazul iradierilor, se elimină efectele primare și secundare ale tratamentului.
Practic, apa se va bea în prima jumătate de oră de la trezire.
Nu înghițiți de la început, (din prima zi) toată cantitatea; se poate ajunge treptat la 1,5 litri în prima săptămână.
Încercați să nu întrerupeți apa nici măcar o zi.
Mergeți încet mai departe, nu vă opriți la jumătatea drumului.
Încheierea practicii acestui procedeu decurge în mod invers conform schemei.
La stabilizarea dozei, se urmează 21 de zile minim, pentru ca rezultatele să fie maxime.
Din cele mai vechi timpuri, apa a fost elementul natural pentru om, cel mai prețios ca sursă de sănătate. I
În toate religiile antice, ea era simbolul purificării.
Numeroase desene rupestre demonstrează că omul preistoric știa să vindece răni grave și malformații cu ajutorul apei.
Străvechea știință indiană prescria folosirea terapeutică a apei, iar în Egiptul antic se practică terapia apei.
Grecii vindecau multe boli cu ajutorul apei, majoritatea curelor lui Hipocrate având la bază apa.
Cantitatea nu este nici exagerată, nici absurdă.
Atât introducerea, cât și eliminarea se reglează după primele zile de practică.
Este bine ca dimineața, sticla cu apă să fie agitată, astfel, apa se dinamizează și se energizează, compatibilizându-se cu corpul fizic și energetic al celui care consumă apa.
Dacă apa este expusă răsăritului soarelui (solarizată), își mărește raza de acțiune și rezultatele sunt mai mari.
Prin acest procedeu se reconstruiește starea de sănătate.
Pentru cei considerați sănătoși, cura este considerată profilactică.
Vârstnicii, hipertensivii și cei cu probleme renale vor avansa foarte lent către cantitatea finală.
Alimentația ar fi bine să fie lacto-vegetariană și mai puțin sodată.
Nu se mănâncă seara după ora 19 și se mănâncă prima oară, după 3 ore de la ingerarea apei.
Pot să apară și diverse reacții secundare, de dezintoxicare a organismului: posibile mâncărimi, senzații de oboseală, de buimăceală, umflarea picioarelor, ușoară nervozitate, care vor trece odată cu continuarea procedurii.
Schema practică este următoarea:
Bărbați:
Săptămâna 1: 1,5 litri
Săptămâna 2: 2 litri
Săptămâna 3: 2,5 litri
Săptămâna 4: 3 litri
Săptămâna 5: 3,5 litri
Săptămâna 6, 7, 8: cantitatea de 3,5 litri, rămâne stabilă.
Femei:
Săptămâna 1: 0,5 litri
Săptămâna 2: 1 litru
Săptămâna 3: 1,5 litri
Săptămâna 4: 2 litri
Săptămâna 5: 2,5 litri
Săptămâna 6: 3 litri
Săptămâna 7, 8: 3,5 litri
După naștere, proaspetele mămici sunt preocupate de aspectul exterior și își doresc să revină cât mai repede la felul cum arătau înainte de sarcină.Este un lucru perfect normal și atât timp cât nu sunt probleme deosebite, exercițiile fizice din timpul sarcinii și de după naștere, sunt chiar indicate.
Nașterea unui copil implică o solicitare deosebită a organismului, chiar dacă femeia a avut parte de o naștere ușoară și fără complicații.
Nu vă simțiți obligate să efectuați anumite exerciții fizice dacă nu vă simțiți în stare.
Ascultați-vă corpul!
În prima săptămână și chiar mai mult, este mai important să vă odihniți și să vă petreceți timpul numai în compania copilului, decât să vă petreceți timpul în parc, alergând.
Sarcina afectează mușchii abdominali.Este important ca înainte de a începe un program riguros de recuperare a musculaturii abdominale să fiți sigură că aceasta s-a vindecat complet.Pentru a verifica acest lucru, întindeți-vă pe spate și puneți o mână pe abdomen.Expirați, ridicați-vă capul și umerii de pe podea și apăsați-vă pe burtă.Căutați prin palpare orice gol existent în mușchii abdominali.Dacă nu sunteți destul de sigure, consultați-vă doctorul!
Țineți minte că ligamentele și articulațiile vă sunt încă slăbite în următoarele trei luni, așa că evitați să faceți exerciții ce implică un grad mare de dificultate și care vă solicită să faceți mișcări bruște.
Avantajele exercițiilor fizice postnatale:
Refacerea și recuperarea după naștere sunt mult mai ușoare.
Revenirea la forma fizică de dinaintea sarcinii este mult mai rapidă.
Mama are mult mai multă energie pentru a putea face față necesităților bebelușului.
Depresia postnatală și stresul se reduc.
Sportul efectuat în mod regulat oferă proaspetei mame o diversitate de avantaje, între care o întoarcere mai rapidă la forma fizică de dinaintea sarcinii și o capacitate mărita de a face față nevoilor nou-născutului.
Înainte de a începe un program de exerciții de recuperare postnatală trebuie să vă consultați întotdeauna doctorul care v-a supravegheat sarcina și nașterea.Factorii individuali sunt cei care decid dacă o lăuză este sau nu aptă pentru exercițiile fizice.De exemplu, în anumite cazuri femeile sunt sfătuite să aștepte până după controlul postnatal de șase săptămâni.În alte cazuri, mai ales atunci când este vorba de femei care au practicat regulat exercițiile fizice pe parcursul sarcinii, ele pot fi apte să reînceapă programul de exerciții fizice zilnice chiar mai devreme, probabil la o săptămână sau două după naștere.
Alăptarea la sân și pierderea în greutate:
Concepția potrivit căreia toate femeile care alăptează la sân pierd în greutate este falsă.De fapt, unele femei chiar iau în greutate în timpul alăptării.Nu există cercetări riguroase în acest sens, dar se pare că femeile cele mai predispuse să piardă în greutate în timpul alăptării sunt cele mai tinere și care au luat în greutate mai puțin decât este recomandat în timpul sarcinii.
Cel mai bun sfat este să vă bazați pe o activitate fizică intensă și pe un regim alimentar adecvat pentru a scăpa de kilogramele în exces, decât să sperați că alăptatul la sân va ajusta convenabil numărul kilogramelor în exces.
Dacă o femeie este la prima naștere, ea poate să rămână puțin șocată de modificările pe care le-a suferit corpul său după naștere.
Abdomenul femeii însărcinate arată plin, rotund și cu pielea întinsă, dar după naștere el arată ca o minge de plajă dezumflată, fără tonus muscular.Acest lucru este foarte normal și nu trebuie să constituie un motiv de panică.Pe parcursul următoarelor săptămâni, uterul se va contracta și vă ajută pântecele să se aplatizeze.
Exercițiile fizice postnatale pot ajuta în continuare la obținerea formei fizice pe care femeia a avut-o înainte de naștere, dar acest lucru poate dura chiar și câteva luni.
Exercițiile după nașterea prin cezariană:
Operația de cezariană presupune nașterea copilului printr-o incizie chirurgicală în peretele abdominal și uter, care este apoi cusută.
Trebuie să urmați îndeaproape sfaturile medicului, dar puteți ține seama și de câteva recomandări generale:
Pentru a reduce riscul formării cheagurilor de sânge, asistenta din spital vă poate cere să executați anumite mișcări din picioare și exerciții de respirație.Urmați întocmai toate sfaturile!
După ce ați ieșit din spital, urmați pas cu pas toate sfaturile date de medic.
În general, în primele trei zile trebuie evitată orice activitate fizică intensă.
Timp de câteva săptămâni trebuie să evitați să cărați greutăți.
În timpul primelor săptămâni, exercițiile aerobice regulate nu sunt recomandate, cel mai bine este să așteptați până după controlul de șase săptămâni.
Stresul, un dușman ascuns și de temut, care ne afectează sănătatea și chiar viața, poate fi redus și uneori, eliminat.
O postare despre efectele stresului veți găsi aici, iar astăzi vom completa acel articol cu noi informații, folositoare sperăm noi.
Un semn comun al traversarii unei perioade de stres îl reprezintă migrenele.
Atunci când suntem stresați, organismul secretă adrenalină, substanță care face parte din familia aminelor.Cei care suferă de migrenă nu pot face față nivelurilor ridicate de amine din sânge, iar acest lucru poate produce unele schimbări chimice în creier.Specialiștii în domeniu spun că la debutul unei asemenea crize, în creier este eliberată o substanță chimică numită serotonină.Aceasta face ca vasele de sânge ori să se lărgească, ori să se contracte, acțiune care stă la baza durerii de cap simțite.Dar încă nu s-a aflat de ce este eliberată serotonina exact în acel moment și care sunt cauzele care duc la secretarea ei.
De asemenea, și alimentele care conțin tiramină pot declanșa migrenele.Printre acestea se numară cafeaua, ciocolata, brânza și alcoolul, mai ales vinul roșu.De aceea trebuie ca aceste alimente să fie evitate atunci când trecem printr-o perioadă de stres, sau consumate cu atenție și moderație.
Un studiu realizat recent a arătat faptul că organismul femeilor are reacții diferite față de cel al bărbaților atunci când suferă de stres.
Reacția unui bărbat la stres este de a lupta pentru a nu ceda, dar cercetătorii au descoperit că la femei reacția este un fel de grijă și prietenie.Acest lucru înseamnă că, de obicei, femeile, în condiții de stres, preferă să fie cu prietenii și să ceară ajutor familiei decât să se confrunte singure cu problemele pe care le au.
Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că organismul femeii, atunci când trece printr-o perioadă de stres, eliberează mai multa oxitocină în sânge.Oxitocina este o substanță chimică secretată de organismul femeii în timpul orgasmului și atunci când naște, dar care poate și bloca fertilitatea.Se crede că, dacă exista prea multa oxitocină în sânge, acest lucru poate duce la întreruperea ciclului menstrual, reducând șansele de concepție pe cale naturala, și poate fi chiar pus în legătură cu cazurile de pierdere a sarcinii.
Altfel spus, chiar dacă femeile pot face față stresului mult mai bine decât bărbații, ele vor dezvolta probleme de sănătate destul de grave în viitor.
Cel mai bun sfat pentru femeile însărcinate este să renunțe la activitățile pe care le făceau cu cel puțin trei luni înainte de data prognozată pentru a da naștere, pentru a se reduce nivelurile acestui hormon din sânge și a evita astfel problemele care ar putea să apară atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Unele studii realizate au relevat faptul că femeile infertile care prezintă niveluri ridicate de hormoni ai stresului pot rămâne însărcinate, în 40% din cazuri, dacă renunță la serviciu sau schimbă locul de muncă care le produce starea de stres.
La femeile care trec prin perioade de stres organismul poate produce niveluri ridicate de testosteron.Cu toate că nu este neaparat un hormon al stresului, se crede că atunci când cantitățile de testosteron sunt ridicate, capacitățile mușchilor se măresc și durerea nu mai este simțită, astfel încât putem alerga mai repede sau lupta pentru mai multă vreme.Totuși, unul din efectele pe care le are mărirea nivelului de testosteron poate fi apariția acneei sau degradarea părului.
Se presupune că acneea este cauzată de sensibilitatea organismului la testosteron.Unii specialiști sunt de părere că persoanele care suferă de acnee sunt cele care sunt mai sensibile la hormonii tipic masculini și ca această situație poate fi asemănată alergiilor.De aceea, dacă suferim de stres, unele din primele simptome pe care le prezentăm sunt apariția petelor și pielea obosită.
Dacă suntem mai sensibili, testosteronul în exces va duce la o erupție acneică în timpul perioadei de stres.Acesta poate declanșa și căderi sau degradări ale părului.Dacă sângele este încărcat cu testosteron, atunci poate apărea căderea masivă și accelerată a părului.Totuși, degradarea și căderea părului pot fi de asemenea cauzate și de deficiența de vitamina A sau de boala numită alopecie.Dacă apar aceste simptome, se recomandă consultul medical pentru a determina cauzele apariției lor.
Unii experți sunt de părere că stresul poate fi unul din factorii care declanșează cancerul.Nivelurile ridicate de cortizon din organism slăbesc sistemul imunitar, afirmă aceștia.Pe măsură ce sistemul imunitar slăbește, organismul devine din ce în ce mai puțin eficient în lupta împotriva bolilor care ar putea apărea, inclusiv a cancerului.
Oamenii de știință spun că atunci când corpul este sănătos și în formă, sistemul imunitar poate lupta cu eficiență împotriva radicalilor liberi: compușii nocivi care se găsesc în organism și care sunt produși de activitățile vitale zilnice, cum ar fi respirația, dar care pot fi, de asemenea, contractați prin expunerea la soare sau la fumul de țigară.Dar, dacă sistemul imunitar este slăbit din cauza stresului, organismul nu mai poate fi la fel de eficace în lupta împotriva radicalilor liberi, iar apariția cancerului este astfel favorizată.
Specialiștii sunt unanimi în a afirma că nu stresul este cel care produce cancerul, dar el este unul din factorii care contribuie la apariția și dezvoltarea acestui tip de boală.
Din fericire, putem lupta împotriva radicalilor liberi prin creșterea cantității de antioxidanți, acest lucru fiind posibil prin consumarea cât mai multor fructe și legume proaspete (din această ultimă categorie, cele mai recomandate sunt spanacul și broccoli).
Un sistem imunitar slăbit înseamnă și că organismul este mult mai predispus să contracteze răceli, gripe sau alte astfel de afecțiuni.Dacă ar fi să ne studiem mai bine pe noi înșine probabil că am observa că ne îmbolnăvim de răceala sau gripă mai ales în perioadele în care ne aflăm în situații stresante.Acesta este modul în care sistemul imunitar slăbit de stres ne atenționează că trebuie să reducem efortul și să nu ne mai consumăm atât de mult, pentru că ne putem îmbolnăvi mult mai grav.
Dar dacă ignoram faptul că nivelul stresului din viața noastră de zi cu zi este ridicat și că acest lucru slăbește puterea organismului de a se apăra, pot apărea boli grave, cum ar fi surmenajul.Organismului slăbit de stres îi va lua mult mai mult timp să își revină după o infecție virală, de exemplu.De aceea se recomandă ca, atunci când observați că vă reveniți foarte greu după ce ați fost bolnav, să vă faceți un control medical amănunțit pentru a descoperi cauzele acestei întârzieri a revenirii sănătății.
Este posibil să descoperiți că principala afecțiune pe care o aveți, este nemilosul stres.
Organismul are nevoie de vitamine în cantități minuscule, de cele mai multe ori câteva sutimi de gram, pe care și le procură din trei surse: alimente, băuturi și corpul uman (vitamina K este eliberată de bacteriile intestinale, iar vitamina D se produce cu ajutorul iradierii pielii cu ultraviolete).
Unul dintre miturile care circulă pe seama vitaminei C este că aceasta este un antioxidant, dar acest lucru nu este adevărat în totalitate.Nutrientul este un agent redox, ceea ce însemnă că în unele cazuri acționează ca antioxidant, iar în altele, ca oxidant.Antioxidanții sunt importanți deoarece ei inhibă reacțiile chimice cu oxigenul sau cu radicalii liberi.Reacțiile de oxidare vătămează celulele, dar vitamina C nu împiedică oxidarea decât în anumite circumstanțe.
Vitamina C este importantă pentru toate animalele, inclusiv oameni, pentru că este vitală pentru producerea colagenului.Colagenul este elementul omniprezent în organism, fiind găsit din abundență în fibrele țesutului conector, care dă corpului formă și sprijină organele.Colagenul este peste tot în organism, iar de vitamina C depinde sinteza lui.În momentul producerii colagenului, se petrec o serie de reacții complexe, unele în interiorul celulei, altele în afara ei.Vitamina C este prezentă în exteriorul celulei, unde rolul ei este de a adăuga hidrogen și oxigen moleculelor a doi aminoacizi: prolină și lizină.
Rezultatul acestui proces este o moleculă-mamă, numită procolagen, care este ulterior modificată în afara celulei obținându-se colagenul.În lipsa vitaminei C, procesul de formare a colagenului este tulburat, rezultând o mare gamă de probleme peste tot în organism.
Cantitatea de vitamina C maximă recomandată este de 60 de miligrame pe zi.O doză de 5-7 miligrame pe zi va preveni scorbutul.Trebuie știut și că ficatul stochează provizii de vitamina C care sunt de ajuns pentru aproximativ trei luni.
Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, este una dintre cele mai mediatizate, dar cel mai puțin înțelese dintre toate vitaminele.
Devenită celebră datorită laureatului Nobel din 1954, Linus Carl Pauling, și recomandată de o mulțime de nutriționiști, vitamina C este într-adevăr un nutrient esențial pentru viața umană.
Laureatul premiului Nobel, Linus Pauling, a susținut permanent administrarea unor doze mari de vitamina C pentru vindecarea și prevenirea răcelilor, pentru prelungirea vieții pacienților cu cancer în fază terminală și pentru prevenirea altor boli.Argumentul de bază al lui Pauling în favoarea dozelor mari este acela că omul este printre puținele animale care nu își produc singure necesarul de vitamina C, fapt ce pare a fi un defect în alcătuirea noastră genetică.Pauling a calculat că un adult are nevoie în medie de 10-12 grame de vitamina C pe zi pentru a preveni mai multe boli.Din pacate însă, cercetările ulterioare nu susțin teza sa.Dozele mari de vitamina C administrate la începutul unei răceli nu reduc decât în unele cazuri severitatea simptomelor.Nici dozele mari administrate bolnavilor de cancer nu s-au dovedit mai folositoare, ba chiar în unele cazuri le-au înrăutățit starea.
Vitaminele sunt solubile în apă sau grăsimi.Cele solubile în grăsimi sunt vitaminele A, D, E, K și se acumulează în zonele corpului unde există depozite de lipide și în ficat.Atunci când sunt luate în cantități mari, vitaminele solubile în grăsimi pot provoca intoxicații.Vitaminele solubile în apă sunt B și C.În cazul în care sunt administrate în exces, ele nu provoacă intoxicații, ci sunt eliminate prin urină.
Este interesant de remarcat că, cele mai multe animale își produc singure vitamina C de care au nevoie, dar ca omul, primatele și porcușorii de Guineea (cobaii) și-au pierdut această abilitate.Din cauza acestei asemănări cu omul, cobaii sunt folosiți în experimente de ani de zile.
Pentru a înțelege ce este și cum acționează vitamina C trebuie să aflăm mai întâi câte ceva despre vitamine în general.Termenul este derivat din combinația a două cuvinte: vital și amine.Vitaminele sunt molecule organice (conținând carbon), care funcționează în principal ca niște catalizatori ai reacțiilor din organism.Catalizatorii sunt substanțe care permit unei reacții chimice să se desfășoare cu mai puțină energie și în mai puțin timp decât în condiții obișnuite.Dacă acești catalizatori lipsesc, așa cum se întâmplă în cazul avitaminozei, funcțiile normale ale organismului pot ceda și asta face individul sensibil la boală.
Deficitul de vitamina C cauzează scorbutul, o boală care azi este întâlnită rar și mai ales la alcoolici, care își extrag necesarul de calorii din alcool.Scorbutul provoacă sângerarea și inflamarea gingiilor, slăbirea rădăcinilor dinților, vindecarea greoaie a rănilor, dureri de articulații, scăderea masei musculare și multe alte probleme.Primul care a recomandat legume și fructe proaspete pentru combaterea scorbutului a fost un fizician scoțian, pe nume James Lind, în 1753.
Vitamina C se găsește în fructe: citrice precum portocale, lămâi, grepfruturi și legume printre care roșiile, ardeiul gras, cartofii.Cantitatea de vitamina C scade foarte mult prin expunere la aer, tăiere și gătire, totuși, ceea ce rămâne este cantitatea necesară unei persoane normale pentru o zi.
Administrarea de vitamina C sub formă de supliment alimentar nu este necesară aproape niciodată.Fiecare aliment pe care îl consumăm în mod obișnuit conține o cantitate destul de mare de vitamina C, încât organismul să nu-i ducă lipsa.De asemenea, luând suplimenți, putem lua prea multă vitamina C, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale.
Vitamina C este o parte importantă a unui regim alimentar sănătos.Nu este însă un medicament-minune și poate avea un efect negativ dacă este administrată în exces.Un regim alimentar echilibrat și sănătos vă asigură cantitatea de vitamina C necesară pentru a preveni scorbutul și alte probleme de sănătate, fără să fie nevoie de administrarea ei sub formă de tablete.
Deoarece este solubilă în apă, oamenii cred că vitamina C nu poate dăuna, indiferent cât de mare ar fi doza în care este luată.Din pacate însă, dozele prea mari din acest nutrient pot avea o serie de consecințe medicale precum eliberarea toxică a fierului anorganic, ceea ce poate conduce chiar la moarte, formarea de calculi renali, diaree, revenirea scorbutului în cazul în care se încetează brusc administrarea de vitamina C, vătămarea smalțului dinților în cazul în care tabletele sunt mestecate, anomalii ale ritmului cardiac.
Morus alba, Morus nigra.
Fam. Moraceae.
Denumiri populare: agud alb, agud negru.
În tradiţia populară: frunzele constituiau hrană pentru viermii de mătase.
Dudele se puneau la fermentat, pentru ţuică.
În zonele pomicole, lemnul de dud a fost întrebuinţat la confecţionarea butoaielor pentru ţuică, în care aceasta primea o culoare galbenă.
În Moldova se colora în galben lâna cu frunze şi piatră acră.
Se lua din frunze şi se făcea un ceai în bolile de ficat.Din acest ceai, se lua câte o ceaşcă intern şi extern se spălau erupţiile pielii.Se mai folosea la durerile reumatice, diabet, contra gălbinări tot ceai din frunze.
Frunzele se mai mărunţeau şi se puneau în vin negru, care se filtra apoi şi se bea, dintr-o cană de ceară de albine contra gălbinării.
Din dud negru coaja ramurilor strânsă primăvara, se fierbea în apă, se îndulcea cu zahăr şi se da în 2 rânduri dimineaţa pe nemâncate, contra teniei.
O gargară bună pentru gâlci se făcea punându-se într-un pahar mare o bucăţică de piatră acră de mărimea unei boabe de porumb; după ce dospea se punea o ceaşcă de sirop de dude.Se amesteca şi se făcea de 5-6 ori gargară pe zi.
Dudele, mai cu seamă cele negre, se terciuiau şi se storceau de suc, care se fierbea cu o cantitate dublă de zahăr, obţinându-se un sirop foarte bun pentru prepararea gargarelor în amigdalitele simple.
Duzii sunt arbori răspândiţi din China, cel alb şi cel negru din Persia.
La noi au fost aclimatizaţi în al doilea mileniu al erei noastre, la început pentru fructele comestibile, apoi pentru frunzele lor care au fost principala hrană a viermilor de mătase.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se folosesc mai mult frunzele(Folium Mori) fără peţiol recoltate în lunile mai şi iunie şi fructele mature şi proaspete.Conţin acizii: aspartic, folic, folinic, compuşi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten.Frunzele- tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenină, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, clorofilă, etc.
În fructe găsim tanin, antocianozide şi vitamina C.Bogate în materii peptice, grase şi săruri.Mâncate pe stomacul gol sunt laxative.
Acţiune farmaceutică: frunzele sunt astringente, antidiabetice.Intern antidiareic, alcalinizat, adjuvant în tratamentul diabetului împreună cu alte plante.
Fructele-diuretic, laxativ uşor, răcoritor, depurativ.
Coaja de la rădăcină este foarte utilă, dacă se va face un ceai în cazul tuturor retenţiilor hidrice sau chiar ascitei.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiunile gâtului, afecţiuni pulmonare, afte, anghine, ascită, constipaţie (scoarţa în special), diabet, diaree (frunzele), distrofia miocardului, enterite cronice, gastrite, stomatite, tenii (scoarţa), ulcerele gastrice şi duodenal
O cură din aceste fructe este totdeauna binevenită, dacă se va consuma zilnic 200 g pe stomacul gol dimineaţa la trezire, va curăţa organismul de toxine în 10 zile.
Sucul fructului extras înainte de complecta maturare conţine de la 20-25 g de acid citric la litru.Se utilizează în sirop astringent pentru gargare contra anginelor, stomatitelor şi aftelor.
Frunzele au proprietăţi antidiabetice se face 2 linguriţe de frunze mărunţite puse la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Extract sau tinctură din frunze se va lua câte 30-50 picături de 3 ori pe zi în cazurile interne, diabet, etc.
Coaja rădăcinii se ia 2 linguriţe mărunţite la 300 ml apă. Se fierbe până scade la 200 ml, se strecoară şi se poate folosi în ascite sau viermi intestinali.
Acneea este o afecțiune care dă bătăi de cap multor persoane, fete sau băieți, adolescenți sau nu.
De multe ori întâlnim tinere machiate în mod exagerat și atunci ne gândim la posibilele urmări.
Produsele cosmetice care închid porii pot provoca acnee, o afecțiune a pielii inestetică și chiar dureroasă.
Mai importantă este îngrijirea atentă a pielii decât încercarea de a ascunde problemele dermatologice sub un strat gros de fond de ten și pudră.
Acneea este o inflamare a pielii care conduce la apariția punctelor negre, albe și a coșurilor.
Principalul tip de acnee se numește acneea obișnuită.Ea apare cel mai adesea pe pielea feței, dar poate să se manifeste și pe spate, și pe brațe.Atingând aproape 90% dintre adolescenți, necesită vizite medicale mai dese decât orice altă afecțiune dermatologică.
Să vedem și factorii care cauzează o iritație a pielii, care poate degenera în acnee:
Frecarea de hainele și echipamentele sportive.
Anumite produse cosmetice (care închid porii).
Contactul părului cu pielea.
Expunerea pielii la temperaturi foarte înalte sau foarte scazute.
Metode de prevenire:
Fața trebuie spălată de două ori pe zi cu un săpun blând pentru piele, neparfumat, apoi trebuie ștearsă, fără frecare.
Folosiți în fiecare zi un nou prosop de față.
Evitați să vă frecați pielea cu un săpun iritant (abraziv).
Curățați-vă pielea de ulei și de sudoare pe cât posibil.
Evitați factorii care ar putea agrava acneea, cum ar fi aplicații de corpuri grase pe păr.
Spălați-vă părul de cel puțin două ori pe săptămână.
Folosiți cosmetice care nu blochează porii pielii.
Nu presați, nu ciupiți coșurile, iar pentru a vă scoate punctele negre apelați la medic.
Acneea cuprinde punctele negre, punctele albe, dar și coșurile inflamate, cu puroi, și chisturile.
Punctele negre se formează la suprafața pielii din cauza închiderii porilor.
Închiderea totală a porilor pielii produce punctele albe.
Iritarea și infectarea porilor închiși, fie că este vorba despre puncte albe sau negre, poate conduce la formarea erupțiilor cutanate și a coșurilor.
Acneea superficială înseamnă prezența coșurilor sau a pustulelor fără abcese.Acest tip de acnee nu lasă de obicei vreo cicatrice.
Dacă inflamarea atinge derma și se formează chisturi purulente (adică abcese) este vorba despre acnee profundă.Rănile acneei profunde sunt de obicei roșii, inflamate și dureroase la atingere și se găsesc adesea pe abdomen și pe spate.Infecția prezentă în acneea profundă se poate răspândi și provoacă formarea altor leziuni sau chisturi purulente, care lasă cicatrice dacă le spargem sau le rupem.
Acneea rezultată dintr-o hiperactivitate a glandelor sebacee (care secretă sebumul) se manifestă mai ales în adolescență.
Deshidratarea și excesul de sebum pot închide porii pielii, ceea ce creează un mediu bacterian propice infectării.
Totuși, contrar ideilor acceptate, alimentația, stresul și igiena nu au decât o mică influență asupra ei.
Hormonii pot de asemenea declanșa apariția coșurilor.Pot crește secreția de sebum în piele prin glandele sebacee.Hormonii care influențează cel mai mult producerea sebumului sunt hormonii androgeni sau bărbătești.Hormonii androgeni sunt prezenți și la femei ca și la bărbați, dar se află în concentrații mai mari la aceștia din urmă.Hormonii feminini pot cauza acnee în perioada menstruală sau în timpul sarcinii.
Acneea se manifestă sub formă de roșeață, câteodată însoțită de puncte albe.
Pustulele și chisturile sunt de obicei roșii și umflate, cu prezență de puroi.
Diagnosticul de acnee este dat în funcție de semne particulare.
Medicul va da diagnosticul în funcție de antecedentele medicale și personale, la fel cum va proceda și în cazul medicamentelor pe care le va administra pacientului.
El se va informa în privința folosirii produselor cosmetice ale pacientului, ale produselor capilare, acestea din urmă putând închide porii și cauza acnee.
Începutul tratamentului constă din eliminarea coșurilor vizibile și prevenirea apariției altor răni.
Tratamentul acneei împiedică procesul biologic, adică reduce producția de sebum și elimină astfel infecția bacteriană.
Astăzi există numeroase produse de tratare a acneei, iar în funcție de gravitate se prescrie tratamentul.
De cele mai multe ori, pentru acesta se apelează la sfatul medicului.
Pentru anumiți pacienți care suferă de acnee, expunerea la razele ultraviolete poate fi eficace.
