Semiluna de la baza unghiei şi diabetul:
Dimensiunea mare a semilunei de la baza unghiei, este legată de tahicardie.
Absenţa semilunei de la baza unghiei este semn al nevrozei inimii, al insuficienţei cardiace şi al tulburărilor în circulaţia sangvină.
În afară de acestea: semiluna de culoare albăstruie vorbeşte despre tulburări în funcţionarea ficatului; semiluna de culoare roşie este semn al insuficienţei cardiace; dacă semiluna este despărţită de cealaltă parte a unghiei printr-o linie orizontală, asta înseamnă că persoana respectivă suferă de diabet.
Pieliţele din jurul unghiilor arată deficitul de albumine, de vitamina C şi acid folic în organism (cauza deficitului este folosirea insuficientă a acestor substanţe sau asimilarea proastă a acestora).
Unghiile despicate arată un nivel scăzut al focului digestiv, indică de asemenea că circulaţia sangvină, sistemele sexual şi nervos sunt tulburate (mai întâi de toate, acest lucru se referă la funcţionarea testiculelor şi a ovarelor), iar reacţiile nervoase scad în intensitate.
Unghiile care se cojesc sunt un fenomen provocat de consumul în exces al fructelor, sucurilor, băuturilor nealcoolice, al produselor artificiale, al medicamentelor, care lipsesc corpul de minerale, dând naştere unui dezechilibru în nutriţie.În acest caz apar indigestia, formarea gazelor în intestin, oboseala, menstruaţie neregulată, slabiciune sexuală, depresii, stări de nervozitate, insomnie şi alte asemenea stări.
Liniile de pe unghii indică alimentaţia dezechilibrată:
În medicina contemporană există posibilitatea diagnosticării unei boli luând în consideraţie schimbările de formă şi de relief ale unghiilor.
Liniile orizontale pe unghii vorbesc despre o alimentaţie dezechilibrată sau despre boli netratate la timp.Acestea se pot manifesta şi atunci când apare o schimbare în alimentaţie.Suprafeţele fărâmicioase pe unghii înseamnă depuneri de sare.
Liniile verticale pe unghii semnalează înrăutăţirea digestiei (folosirea în exces a acizilor graşi şi a sării), proces prin care mineralele şi albuminele se asimilează foarte greu, şi de asemenea deficitul de vitamina B12 şi fier.Pot aparea în acest caz afecţiuni ale intestinului.Funcţia digestivă, funcţia ficatului şi a rinichilor pot fi reduse, poate apărea o oboseală generală.
Unghiile roase sunt un semn al nervozităţii, al deficitului de minerale sau al prezenţei unor paraziţi în intestin.Sunt în acelaşi timp un simptom al nevrozei, al gastritei, al disfuncţiilor sexuale la femei.
Unghiile mari, bombate, în formă de bulb, care depăşesc cu mult suprafaţa degetului (unghiile în formă de con) indică slăbiciunea inimii şi a plămânilor (tuberculoza).Sunt un sindrom al frigului, al lipsei de energie în plămâni.
O umflătură la capătul unghiei vorbeşte despre o infecţie cronică a pămânilor.
Unghia concavă (care are forma unei linguri), în care se poate reţine o picătură de apă, indică deficitul de fier.Este un sindrom al frigului, al lipsei de energie a plămânilor, dar şi un simptom al unei forme moştenite de alcoolism.
Unghia triunghiulară indică afecţiunile coloanei vertebrale şi ale măduvei spinării.
Unghia strâmbă, dar netedă (asemănătoare unui cioc de papagal) vorbeşte despre o formă înnăscută de astm, despre bronşită, tuberculoză, tuse cronică.
Unghiile fărâmicioase sunt un semn al conţinutului scăzut de fier şi vitamina A în organism, al funcţionării proaste a glandei tiroide sau a rinichilor, al unei proaste circulaţii sangvine.
Vitamina B12, pentru o stare generală bună:
Ultima vitamină descoperită, B12, este singura din complexul B pe care organismul o reţine în principal în ficat.
Indispensabilă în reproducerea celulelor, în special ale celor roşii, vitamina B12 intervine în producerea substanţelor care afectează starea de spirit.Ea favorizează transformarea alimentelor în energie.Este un element nutriţional necesar sănătăţii sistemului imunitar.
Un aport zilnic recomandat de vitamina B12 este de 3 micrograme pe zi.O carenţă a vitaminei B12 determină oboseala, crampele musculare şi pierderea memoriei.
Alimentele de origine animală sunt principalele surse de vitamina B12: carne de pui, peşte, fructe de mare, ouă, brânză şi produse lactate.
Vitamina A, pentru o privire pătrunzătoare:
Vitamina A sau retinol stocată în ficat este dată de grăsimile animale.Organismul transformă în vitamina A beta-carotenul şi alte carotenoide ale fructelor şi legumelor.
Vitamina A joacă un rol esenţial în diferenţierea celulară.Este indispensabilă pentru vedere şi intervine direct în procesele imunitare.Carotenoidele protejează celulele de deteriorările provocate de radicalii liberi.
Aportul necesar de vitamina A reprezintă 900 micrograme pe zi.Carenţa de vitamina A este rară, dar se poate observa la femeile care ţin un regim strict şi la persoanele în vârstă.Provoacă tulburări ale pielii, o rezistenţă mică la infecţii, o vindecare lentă a rănilor.
Găsim vitamina A în ficat, peşte foarte gras, unt, margarină, ouă, brânză.În ceea ce priveşte carotenoidele se regăsesc în legumele şi fructele bine colorate.
Vitamina C, pentru o bună imunitate:
Vitamina antioxidantă, vitamina C, permite combaterea alteraţiilor provocate de excesul de radicali liberi.Organismul nu o depozitează şi o elimină repede.
Ajută la fortificarea vaselor capilare şi a pereţilor celulelor şi joacă un rol important în formarea colagenului.Ea activează cicatrizarea şi păstrează sănătatea ligamentelor, tendoanelor şi gingiilor.Favorizează producerea hemoglobinelor în celulele roşii şi facilitează asimilarea de fier furnizat de alimente.Nu poate împiedica apariţia guturaiului, dar simptomele şi durerea sunt ameliorate.
Aportul zilnic recomandat de vitamina C este de 60 la 100 micrograme pe zi.Un deficit de vitamina C diminuează rezistenţa la infecţii.Carenţa mare de vitamina C se manifestă prin scorbut (în special la marinarii lipsiţi o perioadă mai lungă de legume şi fructe proaspete).
Citricele, cireşele, kiwi, legumele verzi, piperul, coacazele şi căpşunile sunt principale surse de vitamina C.
Vitamina E, are puteri antioxidante:
Vitamina E este depozitată în ţesuturile grase şi în ficat.
Graţie proprietăţilor antioxidante, vitamina E neutralizează radicalii liberi care pun celulele în pericol.Împiedică procesele inflamatorii şi stimulează funcţiile imunitare.
Aportul recomandat este de 12 mg pe zi.Carenţele de vitamina E sunt rare.
Uleiul din germeni de grâu, uleiurile vegetale, seminţele de floarea soarelui, migdalele conţin multă vitamina E.
Există momente când oamenii nu se simt bine şi au impresia că lumea s-a sfârşit.Decât să ne transformăm viaţa într-o tragedie, mai bine încercăm să râdem din toată inima, deoarece umorul ne va ajuta să vedem partea bună a vieţii.Râsul este considerat, de multă vreme, cel mai benefic medicament pentru a fi în formă.Gimnastica, generată prin râs, masează organele, stimulează funcţiile acestora şi ameliorează circulaţia oxigenului, declanşând buna dispoziţie şi euforia.Specialiştii consideră că râsul este o gimnastică internă, echivalentă cu o şedinţă de dans. Se spune că oamenii bolnavi care râd din tot sufletul se vindecă mai repede decât cei trişti.
Un exerciţiu de gimnastică:
Pe planul emoţiilor, râsul este precum ciocolata: eliberează de stres şi are chiar rolul unui afrodisiac, fiindcă, atunci când o persoană râde, organismul eliberează endorfine, substanţele chimice dotate cu puterea unor droguri cu efect euforic, care, din fericire, nu dau dependenţă.În plus, râsul dărâmă barierele şi topeşte inhibiţiile, plictiseala sau oboseala.Sub efectul râsului, muşchiul diafragmei se destinde, participând la ameliorarea procesului de oxigenare a plămânilor.Specialiştii au observat că doar câteva activităţi sportive contribuie la fel de bine ca râsul la eliminarea dioxidului de carbon din plămâni.Astfel, o repriză de râs cu poftă aduce tot atâta oxigen în organism cât o şedinţa de aerobic, fitness, jogging sau tenis.
Câteva calităţi ale râsului natural:
Destinde spiritul, stimulează memoria, dezvoltă creativitatea şi reduce anxietatea.
Diafragma, organul care separă plămânii, se relaxează şi participă activ la decontractare.
Previne apariţia constipaţiei, râsul este cel mai bun masaj pentru abdomen
Atenuează durerea şi stresul, având un efect benefic asupra psihicului nostru
Creşte libidoul şi ne protejează contra multor boli, mai ales bolile moderne.
Creşte capacitatea respiratorie.
Stimulează, cu succes, sistemul imunitar.
Salvează unele situaţii tensionate, ce pot părea fără ieşire.
Apropie oamenii, dezvoltă sociabilitatea şi poate asigura succesul, în unele cazuri.
Duşmanul depresiei:
Râsul, această reacţie spontană este, în esenţă, o extraordinară armă de autoapărare a sistemului nervos.Specialiştii semnalează că oamenii nu profită de beneficiile râsului.Mai mult, ei insistă asupra necesităţii de a lua în serios aceste aspecte, în sensul de a învăţa să râdem cu tot trupul. În timpul râsului, faţa, gâtul, pieptul, abdomenul, braţele şi chiar picioarele se destind.Astfel, tensiunea negativă, stresul sunt eliminate.Râsul provoacă o stare de bine, uneori foarte apropiată de extaz.Motiv pentru care unii psihoterapeuţi îl recomandă pentru reducerea riscurilor accidentelor cerebrale, cardiovasculare şi a depresiei.Ba chiar în unele spitale există aşa-numitele săli de umor, unde medicii îşi tratează pacienţii prin terapia râsului.
Nu de multe ori, auzim sau citim despre tot felul de leacuri băbeşti, cu diferite plante sau flori.Să vedem astăzi, ce ne poate oferi morcovul.
Părţi utilizabile ale morcovului: pulpa, sucul (zeama de morcovi), frunza uscată, seminţele.
La ce afecţiuni poate fi folosit morcovul:
Uz intern: astenii, tulburări de creştere, demineralizare, rahitism, carii dentare, anemii, anumite insuficienţe ale acuităţii vizuale, enterocolite, infecţii intestinale, diaree infantilă şi a adultului, colibaciloză, ulcere gastroduodenale, constipaţie, afecţiuni pulmonare, (tuberculoyă, astm, bronşite cronice), scrofuloză, reumatism, gută, litiază, ateroscleroză, insuficienţe hepatobiloiare, ictere, insuficienţa lactaţiei, dermatoze, paraziţi intestinali (tenie), prevenirea bolilor infecţioase şi degenerative, prevenirea îmbătrânirii şi a apariţiei ridurilor.
Uz extern: plăgi, ulcere, arsuri, furuncule, dermatoze (eczemă, pecingine, impetigo pe faţă), degerături, crăpături, abcese şi cancere ale sânului (tratament de ajutorare), epitelion (tratament de ajutorare).
Mod de folosire:
Uz intern:
Suc de morcov: de la 50 la 500 g pe zi (la trezire şi la culcare).Un pahar de suc în fiecare zi, pe nemâncate, este foarte indicat.Pentru copiii mici se diluează cu apă, ca şi laptele.Pur sau cu lapte: excelent expectorant (afecţiuni pulmonare, astm, voalarea vocii).
Contra constipaţiei: supă dintr-un kg de morcovi fierţi de două ori într-un litru de apă şi trecută prin mulineta de legume.
Contra diareei infantile: supă de morcovi: se curăţă 500 g de morcovi, se taie în bucăţi şi se fierb într-un litru de apă până când se înmoaie complet.Se trec prin sita de piureu.Apoi se adaugă apă clocotită până se ajunge la un litru şi jumătate.Se adaugă o linguriţă cu sare marină.Se păstrează la rece.Se administrează pe parcursul a 24 de ore, timp de două sau trei zile.Se poate da cu biberonul, iar partea consistentă, cu linguriţa. Laptele se reintroduce treptat, în cinci sau şase zile, micsorând cantitatea de morcovi utilizată de la 500 g la 100 g la litrul de apă.Pentru sugari se taie supa de morcovi preparată cu 200 g la litru, cu lapte.Se dă o parte din supă cu una de lapte, pentru copiii până la 3 luni, apoi o parte supă cu două părţi lapte, după această vârstă.Sugarilor cu diaree li se poate da suc de morcovi cruzi în locul supei de morcovi.Se va tăia cu apa sucul de morcovi aşa cum se face pentru lapte şi nu se va relua alimentaţia lactată decât dupa dispariţia tulburărilor intestinale (în genere, după două sau trei zile).
Pentru o mai bună remineralizare a sugarilor şi a copiilor, li se va pregăti terci de cereale cu supă de frunze uscate de morcovi, foarte bogate în săruri minerale.
Seminţe: infuzie cu o linguriţă la o ceaşcă de apă dată în clocot: stimulent, aperitiv, diuretic, amenagog, galactogog.La doza de 1-5 g, seminţele sunt carminative (expulzează gazele intestinale).
Uz extern:
Decoct de morcovi şi aplicaţii de morcovi daţi pe răzătoare, sau cataplasme de frunze proaspete pisate, sau loţiuni din decoct de frunze proaspete: sunt recomandate a se aplica pe abcese şi cancere ale sânului, pe plăgi recente sau atone, pe ulcere ale gambei, arsuri, furuncule, pecingini, impetigo.
Decoct de frunze de morcovi în gargare pentru afte, abcese ale gurii; băi sau spălături în degerături, crăpături.
Loţiuni cu suc de morcovi: pentru îngrijirea feţei şi a gâtului.Acestea oferă supleţe şi prospeţime şi se opun ravagiilor ridurilor.
Aspectul corpului nostru poate fi uşor îmbunătăţit, cu ajutorul exerciţiilor fizice.Vă descriem astăzi câteva exerciţii care vizează muşchii fesieri şi muschii picioarelor.Cu răbdare şi perseverenţă puteţi avea o formă de invidiat şi un corp frumos lucrat.
Puteţi începe cu un set de exerciţii care fortifică şoldurile, coapsele interioare şi exterioare, şi tendoanele genunchilor.Puteţi realiza aceste exerciţii pe podea, ajutându-vă de o minge:
Staţi orizontal, proptindu-vă de minge, greutatea corpului aflându-se pe călcâie.
Îndoiţi genunchii şi sprijiniţi capul cu degetele.Împingeţi corpul, proptindu-vă în călcâie, până vă aflaţi deasupra mingiei.
Inspiraţi adânc şi îndoiţi genunchii, ghemuindu-vă.Proptiţi-vă în călcâie pentru a lucra tendoanele genunchilor.Expiraţi şi reveniţi la poziţia iniţială.Repetaţi exerciţiul de mai multe ori.Astfel vă veţi limpezi gândurile prin ritmicitatea respiraţiei, sincronizată cu fazele exerciţiului fizic.
Puteţi face şi un alt exerciţiu care este o varianta a exerciţiului 'podul', pe care îl făceam când eram mici, la orele de educaţie fizică.Acest exerciţiu poate fi efectuat cu ajutorul mingiei, pe nisip, la mare, dacă vreţi în aer liber, sau pe podea, în cameră, dacă nu beneficiaţi de posibilitatea de a ieşi la aer.Puteţi lucra şoldurile, coapsele interioare şi exterioare şi tendoanele genunchilor.Staţi orizontal, pe sol, cu mâinile în poziţie laterală, picioarele aşezate deasupra mingiei.Ridicaţi şoldurile până când sunt aliniate perfect la nivelul umerilor. Inspiraţi, apoi expiraţi şi deplasaţi şoldurile pe sol.Repetaţi exerciţiul.
Ridicarea picioarelor: acest exerciţiu vă va ajuta să lucraţi muşchii din partea inferioară a corpului, prin ridicarea picioarelor:
Poziţia corpului este orizontală, cu faţa în jos, deasupra mingiei.Proptiţi abdomenul pe minge şi greutatea corpului va fi susţinută în mâini.Ţineţi degetele piciorului drept pe sol, şi îndoiţi genunchiul stâng la 90 de grade.Având genunchiul îndoit astfel, ridicaţi-l de mai multe ori, fără să vă arcuiţi spatele.Apoi deplasaţi piciorul în poziţia iniţială, şi efectuaţi exerciţiul şi cu celălalt picior.
Întindeţi piciorul stâng, în spate, şi ridicaţi-l de mai multe ori.Abdomenul trebuie să fie încordat, pentru a susţine corpul. În momentul când ridicaţi piciorul, acesta trebuie să fie perfect întins şi degetele trebuie să fie şi ele întinse.După efectuarea unui set de exerciţii, schimbaţi piciorul şi repetaţi exerciţiul.Cu ajutorul mingiei mai puteţi efectua şi exerciţii de ridicare laterală a picioarelor, precum şi de depărtare a acestora.
Alegând două dintre exerciţiile prezentate mai sus, şi efectuându-le zilnic, veţi observa că veţi obţine un tonus muscular excelent.Aveţi nevoie doar de ajutorul unei mingii, şi de multă atenţie şi corectitudine în efectuare.
Constipaţia poate da bătăi de cap în cele mai nepotrivite momente, chiar şi celor care au o alimentaţie sănătoasă.Câteva prime sfaturi le găsiţi aici şi aici, iar acum venim cu completări.
Un ajutor de nădejde ni-l dau murele: faceţi infuzie din frunze de mur, proaspete sau uscate, circa 40-80gr la 1 litru de apă, în funcţie de gravitatea constipaţiei. Beţi două căni pe zi dimineaţa şi seara. Puteţi consuma câte un pumn de fructe proaspete dimineaţa, pe stomacul gol.
Un ceai laxativ recomandat este următorul: puneţi la fiert, vreme de 10 minute, 25-30 gr frunze de prun într-un litru de apă. Beţi câte o ceaşcă după mesele principale timp de 5 zile.
Dovleacul ne poate scăpa de griji, astfel: beţi în fiecare dimineaţă o cană de suc de dovleac.
Vă oferim o nouă reţetă cu tărâţe, valabilă pentru cei ce au probleme cu intestinul gros: 2 linguri de tărâţe de grâu se pun de seara într-o jumătate de cană de apă. Dimineaţa, înainte de masă, mâncaţi această compoziţie. Dacă se umflă şi nu mai are lichid, mai adăugaţi puţin cei cald sau apă la temperatura camerei. Acest amestec elimină toxinele din organism şi conţine vitamine din gama B-urilor. În aceeaşi perioadă puteţi consuma şi grâu încolţit, cam 35-40gr pe zi, după ce aţî mâncat tărâţele.
Un al remediu este cel cu miere de albine : Se amestecă: 2 linguri de miere de albine, 2 linguri nuci măcinate, 2 linguri smântână, 2 linguri tărâţe de grâu, 2 mere rase. Din amestecul obţinut se consumă 2 linguri pe zi, dimineaţa, pe nemâncate, după care se bea o cană de ceai de muşeţel.Restul, se poate păstra la frigider şi se poate lua chiar şi 4 linguri, dacă rezultatele întârzie să apară.
Mierea ca şi medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.Calităţile extraordinare ale mierii: medicament şi aliment preţios în acelaşi timp, sunt cunoscute încă din antichitate.
Mierea se asimilează foarte uşor de către organism şi ne oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sângelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici: lactic, citric, malic, oxalic, dextrină, compuşi ai azotului, în total 435 de substanţe. Acestea asigură mierii un loc aparte în reglarea funcţiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levănţică lecuieşte tusea şi durerile de gât; mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic şi remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii; cea de salcâm este un bun calmant şi tonic; mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arterială; mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună ca leac împotriva durerilor, antihemoragică, tonifiantă; mierea de floarea-soarelui este utilă în bronşite şi boli de stomac.
Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană, cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea de munte are calităţi deosebite în bolile de căi respiratorii şi în alergii, fiind o însumare de substanţe nutritive şi curative.
Mierea este un remediu eficient în diferite boli interne şi ale pielii, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.
Luând în mod regulat miere, câte o linguriţă dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, se normalizează tensiunea arterială şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. În cazul colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine cu puţină apă caldă în care se dizolvă.
Mierea se pastrează în vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.Mierea nu se va păstra în apropierea substanţelor ce degajă mirosuri tari, căci absoarbe mirosurile.
Mierea este contraindicată diabeticilor şi obezilor.
Produsele apicole: mierea, lăptişorul de matcaă, polenul, propolisul, veninul de albine şi ceara, contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să evite aproape în totalitate orice afecţiune.
Lăptişorul de matcă se ştie că are un conţinut de vitamine din grupa B, mai ridicat decât drojdia de bere. Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secreţie internă.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Într-un kilogram de polen găsim atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.Anevrina, o substanţă care se găseşte în polen, are un rol deosebit de important în buna funcţionare a sistemului nervos.
În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea părului şi chiar face să crească mai repede părul, hrănindu-i rădăcinile.
Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente: cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secretţii ale glandelor salivare ale albinelor.
Propolisul este folosit ca biostimulator, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri, degerături. Este foarte util în vindecarea rănilor de la armele de foc, precum şi în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.
Veninul de albine se foloseşte în vindecarea astmului bronşic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, în tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei şi ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi astăzi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. De asemenea, ceara este folosită şi în industria cosmetică.
