Alergiile de primăvară

   Primăvara multe persoane se plâng deoarece strănută, le curge nasul, au ochii roșii, înlăcrimați și își simt gâtul inflamat.Dacă apar aceste simptome, clar este vorba despre o alergie.Aceasta este o reacție inflamatoare anormală sau o sensibilitate acută a organismului față de anumite substanțe numite alergene.Expunerea la substanțele alergene, în mod normal inofensive, declanșează aceste simptome la persoanele alergice.Alergenele pot pătrunde în organism odată cu hrana, aerul inspirat, înțepătura insectelor sau simplul contact cu pielea.

   În general, afecțiunea debutează în copilărie sau la începutul vârstei adulte și poate dispărea odată cu îmbătrânirea.Cu timpul poate antrena și alte afecțiuni precum oboseala cronică sau insomnia.

   Sistemul nostru imunitar are sarcina de a apăra organismul contra substanțelor străine precum bacteriile, virușii sau toxinele.Dar la persoanele alergice, acest sistem de protecție este prea eficient și percepe substanțele comune precum polenul florilor sau mucegaiul, drept periculoase.La contactul cu un alergen, organismul unei persoane alergice produce o mare cantitate de anticorpi (proteine pentru apărarea împotriva bolii) care se fixează pe anumite celule din țesut și din sânge și eliberează puternici agenți chimici, care circulând prin organism declanșează simptomele alergiei.
 
   Simptomele alergiilor sunt variate: ochi iritați și înlăcrimați, strănuturi, congestia și curgerile nazale și gât inflamat.Fiecare caz este deosebit, iar simptomele alergiei depind de locul în care se fixează anticorpii și unde se eliberează agenții chimici.Congestia mucoaselor respiratorii superioare favorizează infecțiile locale, ceea ce poate produce sinuzite purulente, rinite sau bronșite.Pentru pacienții predispuși, această alergie sezonieră se termină deseori prin crize acute de astm.

   Studiile au arătat că există o predispoziție genetică ereditară.Astfel că o persoană care are unul dintre părinți sau ambii atinși de o boală alergică, prezintă riscuri mai mari de a dezvolta ea însăși o asemenea maladie.

   Cauzele alergiilor:
   Responsabili sunt polenul florilor și praful.Astfel se disting trei tipuri de alergii sezoniere:
   Alergia de primăvară cauzată de polenul pomilor și arbuștilor: debuteaza la jumătatea lunii martie și se sfârșește în iunie.
   Alergia de vară cauzată de polenul graminatelor: gazon, fân, secară, porumb.
   Alergia de la sfârșitul verii cauzată de polenul ierbaceelor.

   Alergia oculară:

   Ochii reacționează la contactul cu alergenele.Reacția alergică poate afecta un singur ochi sau ambii, provocând înroșirea și mâncărimea sub pleoapă, lăcrimarea și sensibilitatea la lumină.La trezire, pleoapele sunt umflate și par lipite.Efectele alergiei oculare sunt extrem de neplăcute, iar în formele cele mai grave pot apărea deteriorări grave ale vederii.Intensitatea, durata și frecvența reacțiilor alergice sunt diferite de la o persoană la alta.Uneori alergia oculară este însoțită de rinită alergică.Există un număr de medicamente capabile să ajute rapid și eficient la înlăturarea efectelor alergiei oculare.Cel mai adesea, tratamentul constă în identificarea alergenului responsabil și evitarea contactului cu acesta, urmând administrarea medicamentelor prescrise de medic.

Despre miere şi produsele apicole

   Mierea ca şi medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.Calităţile extraordinare ale mierii: medicament şi aliment preţios în acelaşi timp, sunt cunoscute încă din antichitate.

   Mierea se asimilează foarte uşor de către organism şi ne oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sângelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici: lactic, citric, malic, oxalic, dextrină, compuşi ai azotului, în total 435 de substanţe. Acestea asigură mierii un loc aparte în reglarea funcţiilor organismului uman.

   Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levănţică lecuieşte tusea şi durerile de gât; mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic şi remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii; cea de salcâm este un bun calmant şi tonic; mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arterială; mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună ca leac împotriva durerilor, antihemoragică, tonifiantă; mierea de floarea-soarelui este utilă în bronşite şi boli de stomac.

   Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană, cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea de munte are calităţi deosebite în bolile de căi respiratorii şi în alergii, fiind o însumare de substanţe nutritive şi curative.

   Mierea este un remediu eficient în diferite boli interne şi ale pielii, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.

   Luând în mod regulat miere, câte o linguriţă dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, se normalizează tensiunea arterială şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. În cazul colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine cu puţină apă caldă în care se dizolvă.

  Mierea se pastrează în vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.Mierea nu se va păstra în apropierea substanţelor ce degajă mirosuri tari, căci absoarbe mirosurile.
   Mierea este contraindicată diabeticilor şi obezilor.

   Produsele apicole: mierea, lăptişorul de matcaă, polenul, propolisul, veninul de albine şi ceara, contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să evite aproape în totalitate orice afecţiune.

   Lăptişorul de matcă se ştie că are un conţinut de vitamine din grupa B, mai ridicat decât drojdia de bere. Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secreţie internă.

   Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Într-un kilogram de polen găsim atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.Anevrina, o substanţă care se găseşte în polen, are un rol deosebit de important în buna funcţionare a sistemului nervos.

   În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea părului şi chiar face să crească mai repede părul, hrănindu-i rădăcinile.

  Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente: cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secretţii ale glandelor salivare ale albinelor.

   Propolisul este folosit ca biostimulator, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri, degerături. Este foarte util în vindecarea rănilor de la armele de foc, precum şi în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.

   Veninul de albine se foloseşte în vindecarea astmului bronşic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, în tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei şi ischiemiei.

   Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi astăzi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. De asemenea, ceara este folosită şi în industria cosmetică.