Lămâile și portocalele sunt fructe foarte bune în fazele incipiente de hipertensiune, în hipertiroidie.Se poate rade câte o jumătate de lămâie cu coajă și se amestecă apoi cu zahăr.Se ia câte o linguriță, de trei ori pe zi.De asemenea, se pot mânca peste zi două-trei portocale, ca vitaminizant și diuretic.
Ciorba de pește, mai ales cea de știucă, este foarte bună pentru orice organism slăbit.Peștele conține mult fosfor, sodiu, potasiu, iod și alte elemente.
Sorbul negru are un conținut foarte ridicat de iod.Se recomandă în scleroze și în gușa (Basedow).La un kg de fructe se pune un kg de zahăr.Se consumă fructe cu zahăr, de trei ori pe zi, câte o linguriță.
Laptele de vacă proaspăt muls, băut zilnic, câte o jumătate de pahar, vindecă dispneea.
Pătrunjelul se recomandă să fie consumat, verde și rădăcini, în tot timpul anului.Este un agent coagulant, conține vitamina C și se recomandă în boli ale sângelui și anemii.
Caisele uscate sunt un aliment benefic pentru forța fizică a fiecăruia, mai ales a bărbaților.
Merele, cu conținutul lor bogat de vitamine și peptine, fibre vegetale, sunt recomandate în tratamentul gutei și al sclerozei vaselor sanguine.
Grișul cu lapte are o acțiune benefică asupra oaselor, mușchilor și tractului digestiv.
Răchitele vindecă gastrita.
Consumarea zilnică a nucilor și stafidelor tonifică sistemul nervos, alină oboseala, durerile de cap, întărește mușchiul inimii și sistemul nervos.Sunt foarte utile în afecțiunile hepatice.Se recomandă consumarea la o porție a 30 grame nuci și 20 grame stafide.
Mâncând câte o jumătate de pahar de fragi, de șase ori pe zi, în total trei pahare zilnic, dispar calculii hepatici.
În fiecare zi se recomandă consumarea a câte 100 grame brânză de vaci proaspătă, fără sare, în ateroscleroză, boli de inimă sau hepatice.
Multe din recomandările medicinei tibetane străvechi se bazează pe secrete ale alimentației: ce, cum, în ce succesiune și când trebuie să mâncăm, totul este la fel de important.
Despre antioxidanți și rolul lor pentru sănătatea noastră, am mai scris și aici.
Influența asupra maladiilor cardiovasculare:
Influența alimentației asupra maladiilor cardiovasculare este cunoscută și bine stabilită.
Lipsa de antioxidanți, conjugată cu excesul de colesterol este cât se poate de nefastă, deoarece colesterolul se oxidează puțin câte puțin și se depune pe pereții arterelor.
Pentru a diminua nivelul colesterolului, trebuie mărită cantitatea de antioxidanți printr-un regim bogat în fructe, legume, pește.
Acest lucru a fost demonstrat de doctorii Renaud și Lorgeril din Lyon.Cei doi au prescris un regim alimentar mediteraneean unui lot de 300 de persoane care suferiseră un infarct miocardic.După circa 27 de luni de supraveghere, medicii au observat o reducere de 73% a deceselor, în raport cu un alt grup martor, care nu urmase recomandările nutriționiștilor.
La ce sunt buni antioxidanții:
Printre cele 250 de studii consacrate legăturii dintre fructe, legume și cancer, 80% pun în evidență efectul protector al acestor alimente, extreme de bogate în antioxidanți.
Primele rezultate ale studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and nutrition), lansat în 1991 pe un lot de 500.000 de persoane, a confirmat acest efect protector.
Incidența cancerelor digestive a fost redusă cu 50% datorită consumului cotidian de circa 500 grame sau mai mult de fructe și legume.
Conform aceluiași studiu, riscul de cancer de colon scade semnificativ la amatorii de pește și crește la consumatorii de mezeluri.
Alimentația mediteraneenilor și sănătatea:
De câțiva ani, antioxidanții sunt foarte mediatizați, apărând ca un adevărat panaceu în materie de sănătate.
Lor li se atribuie toate virtuțile, începând de la protecția contra maladiilor cardiovasculare la cea împotriva unor forme de cancer.
Prin anii 50, Ancel Keys, epidemiolog american, era frapat de mortalitatea scăzută a locuitorilor insulei Creta, în special cea generată de bolile cardiovasculare.El a demonstrat că alimentația locuitorilor țărilor mediteraneene oferea beneficii în favoarea sănătății și a stabilit că una din caracteristicile alimentației acestora era bogăția de antioxidanți.În afară de aceasta, modul de viață al cretanilor prezenta și el numeroase avantaje: activitate fizică intensă, lipsa poluării, consum moderat de alcool.Această fericită îmbinare de factori era deci cauza sănătății cretanilor.
Ulterior, cercetările privind antioxidanții s-au înmulțit, studii numeroase demonstrând efectul protector al acestora contra unor maladii precum cele cardiovasculare sau cancerul.
Enurezisul este o afecțiune caracterizată prin micțiuni involuntare și inconștiente în timpul somnului.
Se poate spune despre un copil că suferă de enurezis când aceste micțiuni apar după vârsta de 5-6 ani (enurezia nocturnă este mai frecventă la băieți decât la fetițe).
În cazul unei enurezii primare, analiza urinei și o urocultură sunt suficiente pentru a exclude cauzele organice ale enurezisului.
Atunci când enurezisul persistă și după 8-10 ani, se impune o discuție cu copilul și cu părinții acestuia, pentru a stabili eventualele problemele de natură psihologică ale copilului.
Pentru a-și ajuta copilul, părinții vor avea grijă să ia următoarele măsuri cu caracter general:
Vor scula copilul din somn la ore fixe pentru a merge la toaletă și vor avea grijă ca acesta să fie treaz când urinează: în prima săptămână va fi trezit la ora 24, în cea de-a doua la ora 1, apoi în cea de-a treia la ora 2 și așa mai departe.
Vor avea grijă ca acesta să meargă la toaletă înainte de culcare.
Vor controla cantitatea de lichide ingerată de copil, în special cu două ore înainte de culcare, iar în cazul în care aceasta este prea mare, o vor diminua.
Copilul nu va viziona seara filme horror.
Copilul va fi înconjurat cu multă dragoste, iar părinții vor avea grijă să nu-l certe, să nu-l umilească sau să nu-l pedepsească.
Tratamentul enurezisului începe de regulă după vârsta de 7-8 ani, dar se recomandă chiar și mai înainte de această vârstă.
În cea ce privește măsurile naturiste, se pot folosi palnte medicinale:
Circelul (Ephedra distachya): infuzie din 2-3 grame de părți aeriene la o cană de apă clocotită.Se beau 1-2 căni pe zi.
Coada șoricelului (Achillea millefolium): infuzie din 4 grame de flori la o cană de apă clocotită.Se bea câte o jumătate de cană, de 3 ori pe zi, ultima înainte de ora 18.
Răcușorul (Polygonum bistorta): decoct din 5 grame de rizom pulbere la un litru de apă.Se bea câte o cană pe zi.Tinctură medicinală obținută din rizomi mărunțiți (15 picături, de 3 ori pe zi) sau 2-4 grame de pudră de rizomi pe zi.
Stejarul (Querqus robur): decoct din 5 grame de coajă la 300 ml de apă.
Arnica: remediu recomandat în enurezisul apărut în urma unei traume psihice sau fizice.
Enurezisul poate dura uneori până la pubertate când, de cele mai multe ori, dispare spontan.
Cauzele enurezisului pot fi: stările emoționale negative, traumele psihice, igiena defectuoasă, diabetul zaharat sau anomaliile aparatului uro-genital.
Consumul de roșii se recomandă, indiferent de sezon, în orice formă, ca atare sau suc de roșii.
Roșiile constitue și un remediu fitoterapeutic datorită substanțelor chimice pe care le conțin, cum sunt vitaminele A, B și C (în cantitate mare), apoi PP, K și E.
Mai conțin de asemenea o mare cantitate de săruri minerale de fosfor, potasiu, magneziu, sulf, nichel, zinc, cupru, fier, iod și cobalt.
În compoziția lor mai intră acizi organici, dintre care citric și oxalic.
În roșii, se mai găsește o substanță cu acțiune asemănătoare celei a cortizonului, fapt ce explică acțiunea lor antireumatică și antigutoasă.
Toți acești compuși chimici conferă roșiilor următoarele calități: efect vitaminizant și energizant, datorită vitaminelor (în special vitamina C); activează metabolismele; având o valoare calorică mică și efect diuretic (sărurile de potasiu), roșiile se pot folosi în cură de slăbire; stimulează glandele cu secreție internă, în special pancreasul, și apetitul.
Din roșii se prepară măști sau se aplică sub formă de cataplasme în afecțiunile feței sau pentru întreținerea pielii; se folosesc în tratarea acneei sau pentru revitalizarea pielii prin vitaminizare.
Datorită diurezei, roșiile favorizează dizolvarea și eliminarea calculilor renali, dizolvarea calculilor urici și eliminarea ureei.
Roșiile acționează terapeutic și prin sărurile pe care le conțin.
Sărurile de cobalt au acțiune vasodilatatoare și reglează tensiunea arterială; sărurile de cupru, alături de sărurile de fier și vitamina C, au efect antianemic; fluidizează sângele și au efect antiinfecțios și antiinflamator (derivatul cortizonic) și contribuie la reglarea funcțiilor tiroidei (alături de sărurile de iod).
Iodul mai are și o acțiune antisclerotică, antireumatică și de prevenire a îmbătrânirii precoce.
Sărurile de magneziu drenează căile hepatobiliare, cele de nichel stimulează funcțiile pancreasului; sărurile de fier au efect plastic, de dinamizare, de activarea a metabolismelor și a paratiroidei; sărurile de sulf au efect antireumatic, de întreținere a fanerelor (păr, unghii și dinți), de reglare a funcțiunilor hepatobiliare, în cazurile de dischinezii, iar sărurile de zinc favorizează formarea globulelor roșii la anemici, activează hipofiza și glandele sexuale.
În zilele caniculare ale verii, roșiile costituie un agent de hidratare al organismului, datorită procentului mare de apă pe care-l conțin (aproximativ 90 % din greutate).
Fructele și legumele au un efect răcoritor și de combatere a setei prin faptul că, odată consumate, ele degajă în organism, treptat, apa pe care o conțin (au deci un efect de hidratare de tip “retard”).
Roșiile sunt indicate în litiaze și afecțiuni reumatice de tip gută și artrism, ca depurativ în stări de intoxicații cronice, în ateroscleroză și în cură de slăbire.
Roșiile se găsesc până toamna târziu, când apar pătlăgelele verzi, care se conservă iarna, mai ales pentru conținutul lor bogat în vitamina C, rezultată din procesul de fermentație care are loc în timpul acririi.
Dacă prepararea lor pentru iarnă se face corect, în vase cu smalțul intact, calitățile roșiilor pot fi conservate.
Sâmburii și pielițele roșiilor au acțiune laxativă prin efect mecanic.
Luati puțin Bitter Suedez dimineața cu 20-30 de minute înaintea mesei pentru a spori funcțiile digestive și a permite eliberarea enzimelor necesare acestui proces.
Postind perioade scurte veți permite sistemului digestiv să facă o binemeritată pauză.În orice caz, prima perioadă de post ar trebui să dureze maximum 24 de ore.Amintiți-vă întotdeauna să beți multe sucuri de fructe și legume în acest timp.Planificați-vă zilele de post în perioadele când nu aveți mult de lucru și vă puteți odihni.
În fiecare dimineață, înainte de micul dejun, este indicat să se consume sucul a 1-2 lămâi stoarse în 250-500 ml apă plată.Aceast suc băut zilnic vă va ajuta să vă curățați stomacul de toxine și vă reduce aciditatea în exces.
Mâncarea combinată este foarte folosită de mulți oameni.Există cărți care explică modul în care este bine să se combine alimentele nu neapărat având în vedere un regim de slăbire, ci și pentru buna funcționare a sistemului digestiv.În această teorie se ține cont de cele 3 tipuri principale de alimente: carbohidrații (pâine, cartofi, orez); proteine (carne, produse lactate, soia, nuci) și grăsimi (ulei, margarină).Se consideră că aceste trei mari tipuri nu trebuie amestecate.
O băutură pe care este bine să o consumați zilnic, dimineața, sau oricând înainte de masă și care va completa efectele apei cu lămâie, se va face astfel: se amestecă 1-2 lingurițe de oțet de mere cu 250-500 ml suc de mere (este indicat să fie proaspăt stors).Această băutură va echilibra aciditatea sucului gastric.
Curățați-vă colonul și ficatul cu ajutorul plantelor, alimentelor și întreg sistemul digestiv se va simți mai bine.Specialiștii în nutriție recomandă mai multe modalități de curățare.Oricare metodă este bună atâta timp cât își face treaba și vă simțiți bine.
Vă recomadăm o listă de plante care sunt cunoscute pentru ajutorul pe care îl pot oferi în cazurile de exces de acid gastric.
De exemplu, ceaiul de crețușcă, nalbă mare sau tătăneasă, luate separat, sau împreună, în părți egale, este foarte bun pentru digestie.
Suspensia de pudră de ulm este foarte liniștitoare și alină durerile de ulcer.
Boabele de dafin și cartoful sălbatic pot fi folosite ca tincturi sau extracte fluide.Aceste plante vor ajuta la liniștirea și vindecarea ulcerațiilor sau a colicilor de orice fel.
Alte plante care pot influența digestia în general: gențiana, drăcila, angelica, rădăcina de păpădie care stimulează producerea sucurilor digestive.Aceste plante se pot întrebuința în ceaiuri, tincturi sau siropuri.
Menta, mușețelul se folosesc în ceaiuri calmante, în timp ce nucșoara, cuișoarele, chimenul, ghimbirul și scorțișoara, pot fi adăugate alimentelor, datorită gustului lor bun, sau se pot face ceaiuri.
Evitați băuturile reci în timp ce mâncați.Mâncarea este digerată mai eficient dacă se consumă la temperatura corpului, de aceea băuturile reci pot încetini procesul de digestie.Dacă simțiți nevoia să beți ceva în timp ce mâncați, încercați un ceai de plante, cald.Cafeaua și alcoolul pot mări aciditatea sucurilor gastrice așa că mai bine le evitați.
Mestecați, mestecați, mestecați.Acesta este unul dintre cele mai importante mecanisme ale digestiei și, din păcate, cel mai puțin luat în seamă.Mestecatul este primul pas al procesului de digestie.Nu este vorba numai de un simplu act fizic, prin mestecare se transmit semnale active organelor să secrete sucurile lor digestive (suc pancreatic, acid gastric etc.) în vederea pregătirii pentru mâncarea care vine.Specialiștii sunt de părere că trebuie să mestecăm mâncarea până când aceasta devine aproape lichidă.
Tehnicile de automasaj și exercițiile fizice trebuie să facă parte din programul dumneavoastră zilnic, deoarece contribuie în mare măsură la o bună digestie.Exercițiul ficatului va reuși să tonifice și să curețe acest organ și să permită aerisirea lui și buna digestie.Aduceți călcâiul stâng în partea dreaptă a corpului, sub coaste, deasupra șoldului.Presând ferm, mișcați mâna încet de-a lungul corpului spre mijlocul abdomenului până deasupra buricului.Repetați mișcarea de 10-15 ori.
Exercițiul stomacului este similar cu cel al ficatului, dar se aplică pentru celaltă parte a corpului.Acest exercițiu va avea efecte benefice atât asupra stomacului, splinei și pancreasului, cât și asupra întregii digestii.Puneți călcâiul stâng în spațiul creat între coaste și șold cu degetele îndreptate spre corp.Mișcați mâna încet dar ferm de-a lungul corpului, spre centru, până ajunge deasupra buricului.Se repetă mișcarea, de asemenea, de 10-15 ori.
Aceată dietă ar fi bine să fie începută într-o zi de miercuri, seara și va ține timp de patru săptămâni.
Se va fixa o anumită oră și se va respecta aceasta.
Se umple un pahar mare, pe jumătate, cu apă.
Se adaugă apoi numărul de boabe de orez corespunzător numărului de kilograme de care doriți să scăpați.
Orezul se lasă la înmuiat peste noapte și joi dimineața, pe stomacul gol, se umple paharul complet cu apă și se bea, lăsând boabele de orez pe fundul paharului.
Se umple din nou paharul, cu apă, pe jumătate și se lasă până vineri dimineață.
Vineri dimineața, la aceeași oră ca și joi, se umple paharul, se consumă apa, cu tot cu boabele de orez.
Această operație se repetă toată săptămâna.
La sfârșitul celor patru săptămâni, ar trebui să aveți mai puține kilograme și să fi pierdut exact cât v-ați propus.
Prazul conține foarte multe săruri minerale, pe care noi le administrăm sub forma unor preparate medicamentoase când de fapt ele sunt la îndemână, și anume: săruri de fier, de magneziu, de mangan, de calciu, de sodiu, de potasiu, de sulf, de siliciu și de flor.
Toate aceste săruri minerale sunt activatori de metabolisme, iar alături de vitaminele A, PP, B și C pe care le conține prazul, au o acțiune benefică asupra organismului.
Sărurile și vitaminele se recuperează, pentru nevoile noastre, fie din apa în care prazul a fost fiert, fie din preparatele culinare.
Deasemenea, el reprezintă un tonic foarte bun pentru sistemul nervos.
Prazul este folosit în medicina populară fie în tratarea hemoroizilor și anume cu zeama rezultată din fierbere, fie în tratarea durerilor de urechi cu ajutorul lichidului rezultat din coacerea lui.
Prin elementele chimice pe care le conține, prazul este apreciat ca aliment cu calități deosebite, dar în același timp are și calități fitoterapeutice care se manifestă și când acesta se prezintă sub formă de preparate culinare, cum ar fi fiert, în salate, supe sau mâncare.
Zeama de praz rezultată de la fierbere, sau sucul, simple sau amestecate în părți egale cu lapte, reprezintă un remediu bun în cazul tenurilor iritate, roșii.
El este indicat a fi introdus în regimurile alimentare ale celor ce suferă de astenie, hipertensiune arterială, ateroscleroză, dispepsii, anemie, reumatism, artrită, gută, afecțiuni urinare, insuficiență renală și obezitate (are o valoare calorică foarte mică).
Datorită celulozelor în cantitate mare pe care le conține și a mucilagurilor, prazul este laxativ.
Prazul mai conține de asemenea o esență sulfoazotată.
În retențiile urinare se poate folosi decoctul de praz, care amorsează diureza.
Pentru uzul extern, prazul se utilizează în cazurile de înțepături de insecte, se freacă locul înțepăturii, hemoroizi (se fac băi), bătături întărite, pe care le scoate și pentru îngrijirea tenului.
Prazul macerat timp de 24 de ore cu oțet se pune umed peste o bătătură rebelă, iar legătura se păstrează toată noaptea; la nevoie se repetă tratamentul.
Apa de fierbere a prazului are calități diuretice.
