Roșiile constitue și un remediu fitoterapeutic datorită substanțelor chimice pe care le conțin, cum sunt vitaminele A, B și C (în cantitate mare), apoi PP, K și E.
Mai conțin de asemenea o mare cantitate de săruri minerale de fosfor, potasiu, magneziu, sulf, nichel, zinc, cupru, fier, iod și cobalt.
În compoziția lor mai intră acizi organici, dintre care citric și oxalic.
În roșii, se mai găsește o substanță cu acțiune asemănătoare celei a cortizonului, fapt ce explică acțiunea lor antireumatică și antigutoasă.
Toți acești compuși chimici conferă roșiilor următoarele calități: efect vitaminizant și energizant, datorită vitaminelor (în special vitamina C); activează metabolismele; având o valoare calorică mică și efect diuretic (sărurile de potasiu), roșiile se pot folosi în cură de slăbire; stimulează glandele cu secreție internă, în special pancreasul, și apetitul.
Din roșii se prepară măști sau se aplică sub formă de cataplasme în afecțiunile feței sau pentru întreținerea pielii; se folosesc în tratarea acneei sau pentru revitalizarea pielii prin vitaminizare.
Datorită diurezei, roșiile favorizează dizolvarea și eliminarea calculilor renali, dizolvarea calculilor urici și eliminarea ureei.
Roșiile acționează terapeutic și prin sărurile pe care le conțin.
Sărurile de cobalt au acțiune vasodilatatoare și reglează tensiunea arterială; sărurile de cupru, alături de sărurile de fier și vitamina C, au efect antianemic; fluidizează sângele și au efect antiinfecțios și antiinflamator (derivatul cortizonic) și contribuie la reglarea funcțiilor tiroidei (alături de sărurile de iod).
Iodul mai are și o acțiune antisclerotică, antireumatică și de prevenire a îmbătrânirii precoce.
Sărurile de magneziu drenează căile hepatobiliare, cele de nichel stimulează funcțiile pancreasului; sărurile de fier au efect plastic, de dinamizare, de activarea a metabolismelor și a paratiroidei; sărurile de sulf au efect antireumatic, de întreținere a fanerelor (păr, unghii și dinți), de reglare a funcțiunilor hepatobiliare, în cazurile de dischinezii, iar sărurile de zinc favorizează formarea globulelor roșii la anemici, activează hipofiza și glandele sexuale.
În zilele caniculare ale verii, roșiile costituie un agent de hidratare al organismului, datorită procentului mare de apă pe care-l conțin (aproximativ 90 % din greutate).
Fructele și legumele au un efect răcoritor și de combatere a setei prin faptul că, odată consumate, ele degajă în organism, treptat, apa pe care o conțin (au deci un efect de hidratare de tip “retard”).
Roșiile sunt indicate în litiaze și afecțiuni reumatice de tip gută și artrism, ca depurativ în stări de intoxicații cronice, în ateroscleroză și în cură de slăbire.
Roșiile se găsesc până toamna târziu, când apar pătlăgelele verzi, care se conservă iarna, mai ales pentru conținutul lor bogat în vitamina C, rezultată din procesul de fermentație care are loc în timpul acririi.
Dacă prepararea lor pentru iarnă se face corect, în vase cu smalțul intact, calitățile roșiilor pot fi conservate.
Sâmburii și pielițele roșiilor au acțiune laxativă prin efect mecanic.
