Toate aceste săruri minerale sunt activatori de metabolisme, iar alături de vitaminele A, PP, B și C pe care le conține prazul, au o acțiune benefică asupra organismului.
Sărurile și vitaminele se recuperează, pentru nevoile noastre, fie din apa în care prazul a fost fiert, fie din preparatele culinare.
Deasemenea, el reprezintă un tonic foarte bun pentru sistemul nervos.
Prazul este folosit în medicina populară fie în tratarea hemoroizilor și anume cu zeama rezultată din fierbere, fie în tratarea durerilor de urechi cu ajutorul lichidului rezultat din coacerea lui.
Prin elementele chimice pe care le conține, prazul este apreciat ca aliment cu calități deosebite, dar în același timp are și calități fitoterapeutice care se manifestă și când acesta se prezintă sub formă de preparate culinare, cum ar fi fiert, în salate, supe sau mâncare.
Zeama de praz rezultată de la fierbere, sau sucul, simple sau amestecate în părți egale cu lapte, reprezintă un remediu bun în cazul tenurilor iritate, roșii.
El este indicat a fi introdus în regimurile alimentare ale celor ce suferă de astenie, hipertensiune arterială, ateroscleroză, dispepsii, anemie, reumatism, artrită, gută, afecțiuni urinare, insuficiență renală și obezitate (are o valoare calorică foarte mică).
Datorită celulozelor în cantitate mare pe care le conține și a mucilagurilor, prazul este laxativ.
Prazul mai conține de asemenea o esență sulfoazotată.
În retențiile urinare se poate folosi decoctul de praz, care amorsează diureza.
Pentru uzul extern, prazul se utilizează în cazurile de înțepături de insecte, se freacă locul înțepăturii, hemoroizi (se fac băi), bătături întărite, pe care le scoate și pentru îngrijirea tenului.
Prazul macerat timp de 24 de ore cu oțet se pune umed peste o bătătură rebelă, iar legătura se păstrează toată noaptea; la nevoie se repetă tratamentul.
Apa de fierbere a prazului are calități diuretice.
