Denumire latină: Lycopersicon esculentum, face parte din Familia Solanaceea.
Denumiri populare: porodici, roşie, tomată.
Originară din America Centrală şi de Sud, adusă în Europa de conchistadorii spanioli.
Este cea mai des cultivată şi folosită legumă.
În tradiţia populară tulpinile se puneau în băi contra reumatismului.
În ţinutul Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se tampona fața cu un ceai călduţ din alte plante.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoză, etc.
Mai conține calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului.
Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului și sunt utile în lupta cu cancerul și cu afecţiunile cardiace.
Este antioxidantă şi previne oxidarea celulelor.
Un aliment energetic, alcalinizant (combate aciditatea).
Are şi acţiune antiinfecţioasă.
Ajută la fluidificarea sângelui, utilă în foarte multe afecţiuni cum ar fi: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroză, artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie, enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină, inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice, iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Metode pentru a fi consumată:
Roşiile consumate ca atare la fiecare masă, cât mai multe.
Se indică să se folosească roşiile doar coapte şi cultivate fără adausuri de substanţe chimice care de multe ori sunt foarte nocive.
Sucurile gata preparate din comerţ nu au aceleaşi efecte în tratament deoarece este folosit la preparare foarte multe chimicale şi sunt fierte la diferite temperaturi, lucru ce face ca acest suc să nu mai conţină enzime şi vitamine şi deci să nu mai fie aşa de utile în tratament.
Consumate gătite, mai ales când sunt asociate cu făină pot produce fermentaţii intestinale şi sunt o sursă de aciditate pentru sistemul digestiv.
Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida.Se poate consuma orice cantitate ,în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma chiar 1-2 litri pe zi în mai multe reprize.Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
Sucul de roşii fiert la foc mic 2-3 ore face să dispară aciditatea iniţială, însă datorită fierberii se distrug foarte multe din substanţele nutritive care le conţin aceste fructe şi sunt indicate în acest caz doar pentru remineralizare, deoarece conţin foarte multe substanţe minerale care sunt uşor asimilate de organism.
În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care trebuie tratată.
Un amestec din 50 g suc de roşii, 1 lingură de glicerină şi 1 vârf de cuţit de sare, oferă catifelare.Se amestecă acestea toate şi se masează mâinile de 2 ori pe zi, conferind pielii o catifelare deosebită.Se poate ţine la rece într-un recipient închis.
Oamenii sunt încurajați să mănânce sănătos și să aibă grijă de sănătatea lor.
Peste tot in lume se tipăresc ghiduri pentru o dietă sănătoasă pentru ca oamenii să înceapă să mănânce sănătos, iar cabinetele nutriționiștilor se înmulțesc pe zi ce trece.
S-au stabilit anumite reguli chiar și pentru bebeluși și copii.
Aproximativ 10% dintre copii nu mănâncă micul dejun și deci nu consumă o cantitate nutritivă destul de mare, astfel încât și rezultatele școlare au de suferit.
Nu lăsați copiii să plece la școală fără a lua micul dejun, deoarece, copiii care nu mănâncă dimineța nu sunt hrăniți destul.Dieta lor conține mai puțin calciu, fier, fibre, vitamine.Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă acest lucru ar putea deveni un obicei.S-a descoperit că după ce li s-a modificat obiceiul, copiii au avut rezultate mai bune la școală.
Sugestii pentru micul dejun:
Iată câteva idei pentru prepararea rapidă a micului dejun:
Fructele proaspete cu cereale integrale și lapte fără grăsimi.
Pâine prăjită cu puțină brânză și roșii.
Lapte fără grăsimi cu ciocolată.
Suc de portocale.
Asigurați-vă ca dieta dumneavoastră este bogată în calciu și fier:
Este important să consumăm mâncăruri bogate în fier și calciu: calciul și este important pentru copii, femei, fete, vegetarieni si atleți.
Ce înseamnă de fapt o dieta bună?
În general ar trebui să consumăm mâncăruri cu foarte puțină sare, mâncăruri bogate în elemente nutritive, pâine și cereale (dar mai ales integrale), legume și fructe, cantități moderate de zaharuri.
O dietă sănătoasă pentru un adult însemnă de asemenea limitarea cantității de alcool.
De asemenea, este foarte importantă stabilirea unui echilibru între mișcare și mâncare, acest lucru ajutându-ne să ne menținem greutatea ideală.
Diete pentru copii și bebeluși:
Dacă urmați unele reguli destul de simple copilul dumneavoastră va avea o dietă mai sănătoasă.
Bebelușii ar trebui hrăniți la sân și în majoritatea cazurilor, alăptatul poate fi singura sursă de hrană în primele 6 luni.
Mamele trebuie să fie atente să nu hrănească prea mult sau prea puțin copilul, iar alimentele să fie de calitate.
Copiii și adolescenții ar trebui să mănânce mai puține alimente care conțin zahăr.
Ei au nevoie de mișcare și de o hrană adecvată pentru a crește și a se dezvolta normal.
Dietele slabe în grăsimi nu sunt recomandate copiilor sub 5 ani, acestea fiind mai potrivite pentru copii de vârstă mai mare.
Bebelușii și copiii trebuie încurajați să considere apa ca băutura lor preferată.
Grăsimile trebuie reduse cel mai mult pentru a mânca sănătos:
Dietele adulților ar trebui să conțină mult mai puține grăsimi, mai ales grăsimi saturate.Acest fel de grăsimi, care predomină în produsele animale, se depozitează cel mai ușor ca țesut adipos decât grăsimile nesaturate.
Grăsimile poli și mono-nesaturate sunt benefice organismului atunci când sunt în cantități moderate.
Se știe că grăsimile poli-nesaturate sunt bune pentru scăderea nivelului de colesterol, în timp ce cele mono-nesaturate sunt neutre.Grăsimea de pește de exemplu are efect anticoagulant și poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale.
S-a dovedit că densitatea energetică a unei diete este la fel de importantă ca și cantitatea de grăsimi.
Reducerea numărului de calorii se poate face prin mărirea cantității de alimente vegetale care dau o senzație de sațietate și diluează zahărul și grăsimile.Alfel spus, când consumăm mâncăruri bogate în calorii trebuie să consumăm cantități și mai mari de vegetale.
Când vine vorba despre alimentație, nu știm ce să mai credem, ce este sănătos pentru noi și ce nu, ce ne face bine și ce nu.
Încercăm să aducem lumină prin această postare și să demontăm câteva mituri sau dimpotrivă să susținem unele idei, desigur, cu argumente serioase.
Margarina conține mai puține grăsimi decât untul:
Fals! Untul și margarina conțin tipuri diferite de grăsimi, dar cantitatea este aceeași sau aproape aceeași.Pe oricare dintre acestea ați alege-o, aveți grijă să nu faceți abuz!
Nu este sănătos să consumi mâncare gătită la micul dejun:
Nu este întotdeauna așa.
Se poate mânca la micul dejun bacon slab la grătar, cu ouă fierte și roșii gătite tot la grătar.Se mai pot servi ciuperci gătite fără ulei, cu pâine integrală.Un astfel de mic dejun este și sănătos, și hrănitor.
Dulciurile sunt o sursă de vitamine:
Fals! Dulciurile conțin mult zahăr și nu vitamine sau minerale.Consumul regulat de dulciuri între mese conduce la deteriorarea dinților.Dacă doriți gustări bogate în vitamine și minerale consumați fructe cât mai variate.
Un produs este neapărat sănătos dacă pe etichetă scrie conținut redus de grăsimi:
Dacă grăsimile sunt înlocuite cu alți ingredienți, atunci produsul poate fi chiar mai bogat în calorii decât dacă ar fi conținut mai multe grăsimi.
Dacă nu adaugi sare în mâncare, înseamnă că mănânci nesărat:
Fals! Numai 10-15% din conținutul total de sare al mâncării reprezintă ceea ce adaugăm noi la masă, 75% provenind din mâncarea semipreparată sau gata preparată.O persoană consumă zilnic cam 9 grame de sare, adică aproximativ două lingurițe.Cantitatea recomandată este de doar 6 grame.
Fructele sau legumele congelate nu sunt la fel de sănătoase precum cele proaspete:
Cantitatea de vegetale recomandata pentru fiecare zi este de cel puțin cinci porții și nu contează dacă legumele și fructele sunt proaspete, congelate, uscate, în compot sau sub formă de suc (deși sucul de fructe nu trebuie consumat mai mult decât o dată pe zi).Fructele uscate precum smochinele, stafidele, curmalele sau prunele sunt bune pentru că ne oferă energie sub formă de glucide și sunt o sursă bogată de fibre.
Sucul de fructe contribuie la deteriorarea dinților:
Foarte adevarat! Zaharurile din fructele și legumele în stare naturală nu dăunează dinților.Dar prin extragerea sucului din fructe se eliberează zaharuri care pot dăuna dinților, mai ales dacă se consumă frecvent.Este recomandat ca sucul de fructe să fie consumat în timpul mesei, mai ales în cazul copiilor.Între mese se poate consuma lapte sau apă.
Mâncarea vegetariană este o alternativă mai benefică pentru sănătate:
Nu întotdeauna!
Există și mâncăruri vegetariene care conțin multe grăsimi, în timp ce carnea roșie slabă, de pe care s-a îndepărtat grăsimea vizibilă, nu face nici un rău.Alte opțiuni nonvegetariene cu conținut scăzut de grăsimi sunt carnea de pui fără piele și peștele gătit fără ulei sau cu ulei puțin.
Nu pățim nimic dacă sărim peste micul dejun:
Fals! Când dormim, postim timp de aproximativ opt ore și este esențial să întrerupem acest post.Deși cei care nu mănâncă dimineața își recuperează necesarul de energie în cursul zilei, ei nu prea au șanse să recupereze vitaminele și mineralele pe care le pierd la un simplu mic dejun.În plus, dacă sărim peste micul dejun avem tendința să luăm gustări cu conținut mare de glucide sau lipide pe la mijlocul dimineții.
Fructele de avocado sunt dăunătoare:
Fals! Acestea conțin grăsimi monosaturate care mențin sub control nivelul colesterolului din sânge.
În cadrul unui regim alimentar sănătos, tendința este aceea de a reduce cantitatea de grăsimi saturate consumată și de a le înlocui pe acestea cu grăsimi nesaturate.De asemenea, trebuie să se reducă cantitatea totală de grăsimi consumată.O jumătate de fruct de avocado poate fi una dintre cele cinci porții de fructe care trebuie consumate zilnic.
Caloriile sunt dușmanii de temut ale persoanelor ce își doresc o viață sănătoasă, un corp frumos și un număr rezonabil de kilograme.
Țesutul adipos depus în exces în zone esențiale, trebuie redus și venim cu două metode ușor de urmat care să ne facă să consumăm mai multe calorii și care ar fi bine să facă parte din viața noastră, zilnic.
Mișcarea la prima oră a dimineții:
Obișnuiește-te să faci mișcare în fiecare dimineață (30 – 60 minute).Antrenamentul ar trebui să fie cap de listă în fiecare zi.S-a dovedit că, dacă îți faci antrenamentul dimineața vei arde de 3 ori mai mult țesut adipos decât dacă ai face sport la orice altă oră din zi (sau noapte).
În timpul zilei, principala sursă de energie a corpului tău sunt carbohidrații pe care îi preiei din mâncare.
În timpul somnului, care în mod normal ar trebui să îți ocupe peste 6 ore din fiecare zi, corpul tău folosește acești carbohidrați pentru a alimenta diversele funcții vitale, care, evident, nu dorm niciodată.
Așadar, după o noapte în care a utilizat majoritatea carbohidraților pe care îi primise cu o zi înainte, corpului tău nu-i mai rămâne decât să folosească depozitele de grăsimi pe post de combustibil.
Pentru a beneficia la maxim de oportunitatea de a scăpa mai ușor de inestetica celulită, soluția este să faci sport la prima oră.
Nu lua înainte micul dejun, decât dacă faci sport de performanță.Dar dacă scopul tău este să faci să se topească cât mai repede kilogramele de țesut adipos, nu mânca nimic înainte de antrenament, deoarece energia va proveni din mâncare, nu din depozitele tale conservate conștiincios pe șolduri, abdomen și coapse.
Un alt avantaj al activității fizice dis-de-dimineață este faptul că te vei alege cu un metabolism mai activ pe tot parcursul zilei.Un metabolism mai rapid înseamnă arderi mai rapide, și, în consecință, subțierea siluetei.
Dacă preferi să faci sport seara, ar trebui să iei în considerare dezavantajul acestei opțiuni.Într-adevăr, este un lucru bun că faci mișcare, că te preocupă aspectul corpului tău.Dar intervine și eficiența.
În timp ce antrenamentul nocturn te va ajuta să arzi grăsimea doar în timpul antrenamentului, deoarece rata metabolismului tău va scădea imediat ce te-ai culcat, un antrenament matinal va permite corpului tău să ardă calorii în continuare, tot restul zilei.
Chiar dacă nu ai nevoie să slăbești, puțină mișcare în fiecare dimineață îți va reduce nivelul stresului acumulat în corpul tău pe parcursul acelei zile.
Dacă ai timpul necesar și dispoziție, poți intensifica acest prim antrenament, programându-ți încă un antrenament la o distanță de 4-6 ore de la cel de dimineață.
Secretul constă în faptul că metabolismul tău va continua să lucreze la cote maxime.Ideal ar fi să începi ziua cu un antrenament cardiovascular, de intensitate medie, iar în a doua repriză un antrenament cu greutăți.
Vei consuma în principal carbohidrați, dar îți vei construi masă musculară, care la rândul ei va consuma grăsime, fără ca tu măcar să faci ceva special.
Mănâncă la micul dejun și nu sări peste această primă masă:
Este un mod sigur de a-ți pune metabolismul la treabă pentru întreaga zi.
După antrenamentul de dimineață, nu trebuie decât să mănânci un mic dejun sănătos pentru a-ți impulsiona metabolismul.
Dacă nu mănânci de dimineață, metabolismul tău va fi încetinit, deci nu vei mai arde aceeași cantitate de grăsime.
Imaginează-ți că metabolismul tău este o sobă, care are nevoie să ardă din depozitele sale pentru a da căldură, deci a funcționa corespunzător.Micul dejun este acea scânteie menită să pună în funcțiune toată soba.
Cu aceste două metode, ai doar de câștigat: vei scăpa de foame și de pofte, vei avea energie toată ziua și stresul nu va mai fi la fel de prezent.
De asemenea trebuie avut grijă la numărul de mese de peste zi: în loc să mănânci 2 mese copioase și cu de toate, mai bine încearcă să le împarți în 4-5 mese, la distanță de 2-3 ore între ele.Aceste gustări întrețin focul în “sobă”, deci vei arde calorii mereu.Nu suprasolicita metabolismul cu o singură masă copioasă, nu vei putea avea rezultate.
Această mini-listă ar trebui să fie lista ta zilnică de priorități:
Antrenament la prima oră: aproximativ 30-60 de minute.
Mic dejun sănătos, ehilibrat.
Mese variate, 4-5 pe zi cu scopul de a arde grăsimi și a pierde în greutate.
În cadrul afecțiunilor cardiovasculare, prima subgrupă o constituie cea caracterizată prin tulburări de ritm cardiac însoțite sau nu de palpitații și de senzație de durere precordială cunoscute și sub denumirea de nevroză cardiacă.
Pentru tratarea palpitațiilor am pregătit câteva remedii:
Levănțica:
Florile conțin ulei volatil bogat în acetat de linialil și butirat de linialil, genariol, linalol, valerianat de linalil, borneol, cumarine, cariofilen etc.
Datorită substanțelor active pe care le conțin și în special a componentelor uleiului volatil, florile de levănțică au efect sedativ la nivelul sistemului nervos central.
Infuzie: 1-2 lingurițe flori la o cană cu apă; se beau 1-2 căni pe zi.
Uleiul volatil: de 3 ori pe zi câte 8-10 picături în puțin alcool diluat (10 ml).
Observație: utilizarea internă a infuziei de flori de levănțică în dozele indicate nu duce la efecte secundare sau reacții adverse.
Uleiul volatil pe cale internă trebuie administrat cu prudență deoarece dozele care depășesc 0,8 ml pe zi produc iritații la nivelul stomacului, intestinelor și a sistemului nervos central.
Extern: la un litru de apă în clocot se pun 100 g flori de levănțică într-un vas acoperit.
După 15 minute se filtrează și întreaga cantitate se pune în cada de baie umplută trei sferturi cu apă caldă (nu fierbinte).
Tot pentru băi generale se diluează 5 ml ulei volatil de levănțică în 25 ml alcool concentrat sau se poate utiliza și 25 ml apă de colonie de levănțică, care se pune în apa de baie.
Păducelul:
Se utilizează atât florile, cât și frunzele care însoțesc inflorescența, dar și fructele mature.Ele conțin substanțe de natură purinică denumite crataeguslactone care au proprietatea de a stimula activitatea cardiacă acționând asupra vaselor sanguine ale miocardului și asupra centrilor nervoși vasculari.În flori se găsesc și bioflavonoide care au rol P-vitaminic.Aceste substanțe diminuează tensiunea arterială, stimulează funcția miocardului și tonifică pereții vaselor capilare.
Acțiunea specifică a păducelului este cea de vasodilatator al vaselor coronariene.
Indicațiile fitoterapeutice ale păducelului sunt multiple și se referă la tulburări circulatorii care survin în special la persoanele mai în vârstă și care se manifestă prin durere angioasă precordială, tahicardie, anxietate (teamă, neliniște, frică nejustificată) vertij (amețeli) și dispnee (dificultăți respiratorii).
Se recomandă în hemiplegii, în ateroscleroză și în hipertensiunea arterială.
Preparatele pe bază de păducel sunt indicate persoanelor în vârstă slăbite sau senile.
Pe drept cuvânt fitoterapia franceză numește produsele pe bază de păducel ”laptele vârstnicilor”.
Se recomandă și femeilor în tulburările cardiace care însoțesc menopauză.
Dar se recomandă și copiilor care prezintă insuficiență circulatorie secundară afecțiunilor de natură infecțioasă, în special în sindromul cardiovascular din grupa bolilor infectocontagioase.
În cazul afecțiunilor cronice pentru ca tratamentul pe bază de flori și frunze sau fructe de păducel să fie eficient, el trebuie urmat cel puțin 6 luni pe an.
Cu toate aceste proprietăți miraculoase ale preparatelor pe bază de păducel, ele prezintă și importante contraindicații.
Astfel, ele nu vor fi administrate bolnavilor care prezintă edeme cardiace, cardiopatii valvulare și alte afecțiuni cardiace grave, aflate în stare avansată de evoluție.
La ora actuală sunt peste 50 de produse fitofarmaceutice pe bază de păducel preparate de industria de medicamente din țară și de peste hotare.
În farmacia noastră de acasă se pot prepara următoarele:
Infuzie: o linguriță flori cu frunze sau două lingurițe fructe uscate la o cană cu apă (250 ml); din infuzie se consumă o cană în timpul zilei, iar cea de a doua cană seara înainte de culcare, înghițitură cu înghițitură.
Pulbere: din flori și frunze uscate se administrează de 3 ori pe zi câte două vârfuri de cuțit amestecate în miere.Se pot prepara cu aceeași cantitate capsule operculate sau casete de amidon din care se iau 3-4 capsule pe zi.
Infuzie: o linguriță rădăcină la o cană cu apă.Întreaga cantitate se bea treptat în cursul unei zile.
Tinctura se prepară din 20 g rizomi și rădăcini uscate, prin macerare în 100 ml alcool de 60-70 grade timp de 8 zile.Se iau de 3 ori pe zi câte 15-20 picături.Se recomandă în special în afecțiunile cardiace cu substrat nervos.
Această plantă poartă și denumirile: asprișoară, boitoreană, buruiana-de-friguri, canipoală, coada-racului, cornățel, dumbrăvnică, lipici, mătcuță, scăișor, turiță.
Turița-mare este o plantă medicinală importantă numită în germană ,,regele tuturor plantelor".
Ea crește în locuri însorite, uscate, pe margini de drumuri, câmpuri și păduri, pe povârnișuri, dealuri și pante, în luminișuri și printre ruine.
Florile mici, galbene alcătuiesc, ca și la lumânarică, o inflorescență în formă de ciorchine lung.
Întreaga plantă este acoperită cu peri moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri și sunt penate.
Planta ajunge până la o înălțime de 80 centimetri și aparține aceleiași familii ca și crețișoara.
Turița-mare este culeasă în timpul înfloririi, între lunile iunie și august.
Istoria acestei plante medicinale datează, ca și la multe altele, din trecutul îndepărtat.Era cunoscută încă de pe vremea vechilor egipteni.
Turița-mare este una dintre plantele noastre medicinale cele mai bune, datorită efectului său astringent și a componentelor curative.
Turița-mare posedă un puternic efect curativ pentru toate inflamațiile gâtului și ale gurii; deci la ea ar trebui să ne gândim în caz de anghină, faringită, stomatită ulceroasă sau alte inflamații ale mucoasei bucale.
Oamenii care, datorită profesiei, vorbesc sau cântă mult, ar trebui să facă, preventiv, în fiecare zi, gargară cu ceai de turița-mare.
Frunzele au un efect excelent în anemie, răni, reumatism lumbago, tulburări digestive, ciroză hepatică, în scăderea activității hepatice, precum și în bolile splenice (de splină).
O ceașcă cu ceai de turița-mare de 3 ori pe zi vindecă emfizemul pulmonar, cordul mărit, dilatarea stomacului și a intestinelor, bolile renale și vezicale, dacă remediul este folosit un timp mai îndelungat.
Băile cu adaos de infuzie de turița-mare sunt foarte indicate pentru relaxare și destindere.
Alifia de turița-mare se recomandă în caz de varice și ulcerații ale gambei și se întrebuințează asemănător alifiei de filimică.
În bolile hepatice se folosește un amestec de ceaiuri de plante, astfel: 100 grame de turița-mare, 100 grame de drăgaică si 100 grame de vinarită (numită și mama-pădurii).
Plantele se opăresc cu 1/4 litru de apă și se lasă să stea puțin.Se bea zilnic dimineața, pe stomacul gol, câte o ceașcă, iar în restul zilei se beau 2 cești, încetul cu încetul.
Prepararea ceaiului: Se folosește o linguriță de plantă la 1/4 litru de apă, se opărește și se lasă să stea puțin.
Baie de plante: 200 grame de plantă pentru o baie completă.
Prepararea alifiei: 2 mâini pline de frunze, flori și tulpini tăiate mărunt se amestecă cu 250 grame de untură de porc.
Denumirea în latină a migdalei dulci, este: Prunus Amygdalus.Acest fruct crește într-un pom din Africa de Nord.
Compoziţia chimică: apă, materii azotate, materii grase, zahăr 0,42%, materii extractive, celuloză, cenuşă.
Conține ulei până la 75%, oleină, ferment (emulsină), peptină, săruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu.
De asemenea are în compoziție: vitamina A, (5,8 unităţi pe g), B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, acizi grași mononesaturați și polinesaturați.
Valoarea energetică a migdalei uscate este: 606 calorii la 100 g.
Conţinutul caloric este foarte mare, de aceea se indică folosirea cu moderaţie.
Acţiunea farmaceutică: foarte nutritivă, aliment echilibrant, energetic mai ales pentru sistemul nervos, reechilibrant nervos, remineralizant, antiseptic intestinal, mai digerabilă dacă este uşor prăjită.
Au acţiune emolientă asupra pielii.
Sunt ideale pentru creştere, femei însărcinate, sportivi, mame care alăptează, persoane în vârstă şi pentru prevenirea carenţelor vitaminice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni nervoase, alăptare, arsuri, astenie fizică şi intelectuală, constipaţie, convalescenţă, crăpăturile pielii, creştere, demineralizare, dermatoze, dureri de urechi, eczeme, erizipel,infecţii (intestinale, pulmonare), inflamaţii ale gâtului, inflamaţii ale căilor pulmonare, inflamaţii gastro-intestinale, inflamaţii genito-urinare, litiază urinară, otalgii (dureri de urechi), mâncărimi, palpitaţii, piele uscată, pistrui, putrefacţii intestinale, sarcină, spasme ale gâtului, genito-urinare, şi gastro-intestinale, sporturi de performanţă, tuberculoză, tuse cu accese violente.
Se poate consuma ca atare între 6 și 15 bucăți pe zi.
Laptele de migdale se folosește contra spasmelor şi a inflamaţiilor stomacului, a intestinului, a căilor urinare: se face din 50 g de migdale, 50 g de miere la un litru de apă.
Pentru a-l pregăti, se înmoaie migdalele timp de câteva minute în apă călduţă.
Se curăță de coajă, se pisează cu puţină apă rece, ca să se obţină o pastă.
Se diluează pasta în restul de apă.
Se diluează mierea și se adaugă peste pastă.
Se strecoară soluția obținută printr-un tifon curat.
Contra eczemelor uscate, contra arsurilor, erizipelului, contra mâncărimilor şi a crăpăturilor se utilizează ulei de nucă plus ulei de migdale în părţi egale.
Contra durerilor de urechi şi pentru a-i redă supleţe timpanului se pune tot ulei de nucă cu ulei de migdale câteva picături seara la culcare călduţe.
Contra pielii uscate se aplică de 2-3 ori pe săptămână ulei de migdale.
Migdale amară (Amigdala amara) este folosită în medicină și conţine acid cianhidric.
O putem utiliza sub formă de cataplasme contra migrenelor, a colicilor hepatice şi nefritice şi a nevralgiilor reumatismale.
Pasta de migdale amare înlocuieşte săpunul în eczema benignă.
Ea face să dispară pistruii şi este un deodorant foarte eficient.
