AI sau celebra leurdă

   Descriere: plantă erbacee perenă, întâlnită pe coaste pietroase şi aride, prin tufişuri.
   Are un rizom scurt vertical din care se desprind numeroase rădăcini cilindrice cărnoase.
   Tulpina este neramificată, înaltă de 40-70cm.
   Frunzele sunt îngust-liniare, glabre, cu 7-12 nervuri paralele, prinse de tulpină prin teci alb-membranoase, transparente prevăzute cu 3 nervuri dorsale, mult apropiate între ele.
   Florile sunt galben-verzui, cu miros pătrunzător de usturoi, grupate terminal într-un racem simplu.
   Înflorire în lunile VI-VII.
   Fructul este o capsulă loculicidă, sferic-ovoidă sau sferic elipsoidală.
   Seminţele sunt brun-cenuşii.

   Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, aişor, asfodelină, leurdă, usturoi sălbatic.

   Tratamentele cu usturoi se aseamănă foarte bine cu tratamentele la care putem folosi AI-ul.

   În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat.
   Fibrele bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia.
   Se folosea ca diuretic, antiscorbutic şi afrodiziac.

   Această plantă reușește să reducă durerile menstruale.
   Se poate consuma crudă în salate sau o tinctură din plantă proaspătă.

Mirosul neplăcut al corpului

   Unii oameni prezintă un miros neplăcut din diverse cauze, unele simplu de remediat, altele nu, în funcție de mai mulți factori.
   Recentele studii medicale au demonstrat că unii oameni care prezintă un puternic miros al corpului suferă de diverse probleme în viața lor personală. 
   Este vorba de acele persoane care din cauza stresului, traumelor emoționale deseori recurg la excesul de alcool, tutun sau droguri, gândindu-se chiar și la sinucidere.

   Perioada ciclului menstrual:
   Femeile care se află în perioada menstruației au o stare de stres și irascibilitate crescută, ceea ce poate conduce la o mărire a transpirației si mirosului corpului.Acest neajuns se poate remedia printr-o atenta ingrijire personala, igiena si o dieta corespunzatoare.

   Lipsa igienei personale:
   Când mirosul este rezultatul lipsei de igienă personală (baie, spălatul hainelor), soluția este simplă: băi regulate, utilizarea săpunului, spălatul corect al hainelor și folosirea îmbrăcămintei din fibre naturale (cum este bumbacul).

   Diverse afecțiuni ale corpului:
   Mirosul corpului este uneori asociat cu probleme specifice de sănătate: afecțiuni ale ficatului, diabet, probleme digestive și infecții care necesită sfatul și îngrijirea medicală specializată. 

   Glande sudoripare atacate de bacterii:

   Multe neplăceri cauzate de mirosul corpului pot fi datorate unei intense activități bacteriale a glandelor sudoripare ale pielii.Acest lucru face ca acele persoane care transpiră excesiv să fie cei mai afectați.Oamenii de acțiune, tot timpul pe fugă, tind să transpire mai mult decât cei calmi, linștiți, în funcție de dominanta nervului simpatic sau parasimpatic.Deci, păstrarea unui nivel scăzut al stresului este o soluție pentru cei care transpiră mult.Pentru aceasta este bine să se apeleze la tehnicile de relaxare care, îmbinate cu o dietă corespunzătoare, dau rezultate bune.

   Deficit de minerale:

   Eficiența procesului de detoxifiere a corpului este influențată de elementele nutritive consumate.Spre exemplu, specialiștii au observat că persoanele care suferă de pe urma mirosului neplăcut degajat de corpul lor, prezintă un deficit de zinc.Desigur, nu este cazul să apelați la medicamente care suplimentează lipsa acestui element fără să consultați în prealabil un medic.

   Sentimentele de rușine, jenă, subestimare, izolare, frustrare, anxietate și depresie sunt foarte comune celor care suferă din cauza mirosului corpului lor.

   Cei care au astfel de probleme și familiile lor au demonstrat că, utilizind ajutorul unor consilieri și învățând să se apere împotriva stresului, se pot obține victorii importante pe frontul luptei pentru păstrarea echilibrului emoțional.

   În mod sigur, o soluție la această problemă nu stă în utilizarea deodorantelor, spray-urilor care pot doar masca acest inconvenient pe termen scurt.

Fructele și caloriile lor partea a doua

   Puteți citi despre câteva fructe și caloriile acestora, aici, iar în articolul de astăzi, continuăm.

   Smochina:
   Smochinele sunt tonifiante, nutritive, diuretice și laxative, fiind recomandate în astenii, stări acute, inflamații urinare și pulmonare.Ele se recomandă copiilor, adolescenților, convalescenților, bătrânilor și sportivilor.

   100 de grame de smochine proaspete conțin:
   Calorii: 54
   Glucide: 12 g
   Fibre: 2,5
   Potasiu: 250 mg
   Calciu: 42 mg
   Magneziu: 20 mg.

   100 de grame de smochine uscate conțin:
   Calorii: 27
   Glucide: 62 g
   Fibre: 18,5
   Potasiu: 983 mg
   Magneziu: 70 mg.

   Mărul:
   Mărul era des cultivat în livezile din antichitate.Mărul ca fruct a fost considerat un aliment-medicament, devenind un punct de referință în alimentația dietetică.Este tonic, răcoritor, antiseptic intestinal, depurativ sanguin și este indicat în astenii, surmenaj, reumatism, artritism, stări febrile, insomnii, nervozitate, cefalee.

   100 de grame de mere conțin:
   Calorii: 51
   Glucide: 12 g
   Indice glicemic: 38
   Fibre: 2 g
   Vitamina C: 5 mg
   Magneziu: 12 mg.

   Strugurele:
   Strugurele de masă, alb sau negru, este un fruct excelent, ornând mesele de mii de ani.Este diuretic, remineralizant, energetic, stimulant și decongestionant hepatic, fiind recomandat în anemii, convalescențe, remineralizare, dispepsii, dermatoze, intoxicații.

   100 de grame de struguri proaspeți conțin:
   Calorii: 73
   Glucide: 16 g
   Indice glicemic: 46

   100 de grame de struguri uscați conțin:
   Indice glicemic: 64
   Fibre: 0,9 g
   Vitamina C: 4 mg
   Magneziu: 7 mg.

   Para:
   Părul este originar probabil din partea de nord a Indiei.Fructul este depurativ, laxativ, remineralizant și nutritiv, fiind indicat în anemii, surmenaj, TBC.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 55
   Glucide: 13 g
   Indice glicemic: 37
   Fibre: 2,3 g
   Vitamina C; 3 mg
   Magneziu: 7 mg.

   Prunul:
   Fructele prunului sunt energetice, diuretice, laxative, fiind indicate în astenii, anemii, surmenaj, ateroscleroză.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 52
   Glucide: 12 g
   Fibre: 2,5
   Vitamina C: 3 mg
   Magneziu: 8 mg.

   Piersica:
   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 50
   Glucide: 12 g
   Indice glicemic: 42
   Fibre: 1,4
   Vitamina C: 8 mg
   Magneziu: 8 mg.

   Portocala:
   Portocalele sunt unele din cele mai bune fructe de iarnă, suplinind carențele vitaminice.Portocala este remineralizantă, antiinfecțioasă, digestivă, diuretică și laxativă.Este indicată în convalescențe, anemii, anorexii, demineralizări și prevenirea bolilor infecțioase.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 39
   Glucide: 8,5 g
   Indice glicemic: 44
   Fibre: 2 g
   Vitamina C; 50 mg
   Magneziu: 13 mg.

Cum tratăm edemele?

   Se iau 2 lingurițe pline de rădăcini mărunțite de osul-iepurelui la o ceașcă cu apă și se lasă peste noapte la rece.
   A doua zi dimineață, maceratul se încâlzește ușor și se filtrează.
   Această ceașcă se bea repartizată 1/2 oră înainte și 1/2 oră după micul dejun.

   O a doua posibilitate de a face edemele să se retragă se realizează prin scoarța trunchiului de soc sau a crengilor de soc.
   La o ceașcă se ia o linguriță rasă de scoarță de soc (întrucât cantitățile mai mari declanșează diaree sau vărsături, trebuie dozat foarte slab) și se lasă peste noapte la rece la macerat.
   Această ceașcă cu scoarță de soc macerată poate fi subțiată cu încă 1/2 ceașcă cu apă.
   Se bea câte 1/2 ceașcă ușor încălzită după fiecare din cele 3 mese principale.

Fructele și caloriile lor

   Caisa:
   Caisul a fost cunoscut în China încă de acum 5.000 de ani.După ce a traversat India și Persia, el a ajuns pe malul Mediteranei.Fructul său foarte nutritiv, răcoritor, astringent (în stare proaspătă), laxativ (în stare uscată) este recomandat în anemii, astenii, insomnii, convalescențe, diaree sau constipație.

   100 de grame de caise proaspete conțin:
   Calorii: 44
   Glucide: 10g
   Indice glicemic: 31
   Fibre: 2,1 g
   Vitamina C: 7 mg.

   100 de grame de caise uscate conțin:
   Calorii: 27
   Glucide: 63 g
   Fibre: 3 g
   Vitamina C: 2,5 mg.

   Ananasul:
   Descoperit de Cristofor Columb în Antile, deliciosul ananas a ajuns în Europa abia în secolul al XVI-lea.Aici el și-a câștigat repede adepți, fiind cultivat ulterior în sere.

   100 de grame de ananas proaspăt conțin:
   Calorii: 52
   Glucide: 12 g
   Indice glicemic: 66
   Fibre: 1,2 g
   Vitamina C: 25 mg.

   100 de grame de ananas din compot conțin:
   Calorii: 83
   Glucide: 20 g
   Fibre: 3 g
   Vitamina C: 15mg
   Vitamina E: 3,2 mg.

   Mandarina:
   Originar din China, mandarinul a fost sacralizat la Pekin.Ca proprietăți, mandarina este comparabilă cu portocala, dar conține mai puține minerale.Fructul este energetic și înlesnește evacuarea intestinală.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 47
   Glucide: 11 g
   Fibre: 1,9 g
   Vitamina C: 30 mg
   Calciu: 33 mg.

   Curmala:
   Fructe ale palmierului, curmalele sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri.În Sumer, Mesopotamia, curmalul era considerat un arbore sacru.În Egipt, curmalele făceau parte din alimentația cotidiană.Valoarea energetică și savoarea deosebită au făcut din curmale un aliment și un medicament în același timp (ele previn îmbătrânirea, iar după unele date sunt anticanceroase).

   100 de game de curmale conțin:
   Calorii: 30
   Glucide: 73 g
   Fibre: 8,7 g
   Magneziu: 59 mg.

   Kiwi:
   Kiwi, numele său adevărat fiind actinidia, este un fruct originar din China.Bogat în vitamina C, el protejează organismul contra multor maladii.Este un excelent fruct de iarnă.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 57
   Indice glicemic: 53
   Fibre: 1,5 g
   Vitamina C: 94 mg
   Magneziu: 27 mg.

   Banana:
   Bananierul este o plantă erbacee, lipsită de trunchi lemons, ale cărui tulpini dispar după perioada de formare a fructelor.Bananierul a existat din cele mai vechi timpuri în America, incașii considerându-l un arbore productiv.Bogat în amidon, acesta este un aliment tipic pentru tarile tropicale.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 83
   Glucide: 19 g
   Indice glicemic: 54
   Fibre: 3,4 g
   Vitamina C: 10 mg.

   Lămâia:
   Se presupune că lămâiul este originar din India, din partea de nord a acesteia.De aici, el a ajuns în China, către 1900 î.Hr., pentru a reveni apoi în Persia.În jurul anilor 900, lămâiul a ajuns pe coastele Mediteranei, fiind cultivat mai ales în Spania și Portugalia.Fructul este răcoritor, tonic al sistemului nervos central, diuretic, antiscorbutic, remineralizant, depurativ.Este indicat în anemii, astenii, TBC, demineralizări, creștere, convalescență, reumatisme, ateroscleroză, precum și astm, bronșită, gripă, cefalee. 

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 32
   Glucide: 8 g
   Fibre: 1 g
   Vitamina C: 80 mg.

   Grepfrutul:
   Originar din Asia, el s-a cultivat vreme îndelungată în India și Japonia, după care a ajuns în Florida.Fructul de grepfrut este aperitiv, tonic, depurativ, digestiv, fiind indicat în anorexii, dispepsii, insuficiență biliară, afecțiuni febrile și pulmonare.

   100 de grame de fruct conțin:
   Calorii: 43
   Glucide: 10 g
   Indice glicemic: 25
   Fibre: 0,6
   Vitamina C: 40 mg
   Magneziu: 10 mg.

Cum îngrijim zonele cu piercing

   Recomandări speciale:
   Dușul este cel mai bun loc unde se poate curăța un piercing.
   Feriți-vă mâinile nespălate de contactul cu piercingurile nevindecate și bijuteriile, în special cele de la buric.
   Îmbrăcămintea strâmtă trebuie de asemenea ferită de piercingurile de la buric.Acest tip de piercing necesită cel puțin 3 luni de îngrijire pentru a se vindeca în întregime.

   Zone intime:
   Majoritatea piercingurilor efectuate în aceste locuri sunt bandajate.Puteți îndepărta bandajul după 2 sau 3 ore.
   Întotdeauna spălați-vă cu minuțiozitate pe mâini înainte de a începe curățirea.Nu atingeți niciodată un piercing nevindecat cu mâinile nespălate.
   Îmbibați un tampon de vată curat într-o soluție antibacteriană și îndepărtați cu grijă orice fel de secreții uscate de pe bijuterie și din zona ce înconjoară piercingul.
   Cu mâinile curate, folosind o cantitate redusă de săpun antibacterian, săpuniți cu grijă bijuteria și zona înconjurătoare.Când o curățați, mișcați-o inainte și înapoi de 3 sau 4 ori, pentru a fi siguri că săpunul a pătruns și în gaura efectuată.
   Clătiți bine cu apă, asigurându-vă că săpunul a fost îndepărtat total.
   În urma acestei proceduri, bijuteria trebuie să fie extrem de curată pe toate părțile.
   Pentru a usca, tamponați ușor cu un șervețel cosmetic curat, de unică folosință (prosoapele textile sunt adevărate oaze pentru bacterii).

   Limbă și buze:
   Clătiți-vă frecvent gura cu apă de gură antiseptică.În primele șase săptămâni trebuie să vă clătiți gura de fiecare dată după ce mâncați, beți sau fumați.
   În cazul bijuteriilor alcătuite din mai multe componente, trebuie să verificați periodic gradul lor de rezistență pentru a nu le pierde sau înghiți.
   Dacă mâncați un anumit aliment care vă deranjează, atunci renunțați la el.
   La început, până la acomodare, piercingul efectuat pe limbă sau în buze poate duce la o ușoară umflare a zonei respective, așa că nu este de dorit să consumați alimente și băuturi foarte fierbinți.Lăsați-le să se răcească un pic.Căldura intensifică circulația sângelui în acea zonă, ceea ce duce la umflarea zonei respective.

   Ureche, nas, sprâncene:
   Pistoalele de introdus cerceii în urechi trebuie folosiți numai pentru lobul urechii și nu și pentru alte zone din corp.Pentru nări și cartilagii folosiți numai un ac chirurgical special din titaniu, niobiu, aur sau oțel inoxidabil, cu ajutorul căruia se pot introduce imediat o gamă largă de bijuterii de corp.
   Cel mai bine este să alegeți un cercel rotund pentru prima perforare.Acest lucru va facilita curățarea și nu va cauza prea multe probleme în cazul inflamării ușoare.
   Este extrem de important ca bijuteria introdusă să aibă mărimea corectă (în diametru și ca grosime).
   O dată ce s-a vindecat complet locul, bijuteria poate fi schimbată cu o alta, dar întotdeauna trebuie să purtați bijuterii de foarte bună calitate și de dimensiuni potrivite.
   Folosiți o soluție de benzalconiu sau săpun antibacterian lichid.
   Întotdeauna spălați-vă cu minuțiozitate pe mâini înainte de a începe curățirea.Nu atingeți niciodată un piercing nevindecat cu mâinile nespălate.
   Îmbibați un tampon de vată curat cu soluție de benzalconiu și îndepărtați cu grijă orice fel de secreții uscate de pe bijuterie și din zona ce înconjoară piercingul.Nu puneți niciodată un tampon murdar în contact cu soluția, deoarece va contamina întreg flaconul.
   Cu mâinile curate, folosind o cantitate redusă de săpun antibacterian, săpuniți cu grijă bijuteria și zona înconjurătoare.Clătiți bine.
   Folosind un tampon curat, aplicați o cantitate de soluție de benzalconiu asupra piercingului, apoi mișcați cu grijă bijuteria înainte și înapoi.De aceasta dată nu este necesar să mai clătiți.
   Pentru a usca, tamponați ușor cu un șervețel cosmetic curat, de unică folosință (prosoapele textile sunt adevărate oaze pentru bacterii).
   Evitați să folosiți produse cosmetice sau de îngrijire a părului în zona unui piercing recent.

   Buric:
   Trebuie curățat de două ori pe zi pe toată perioada necesară.
   Spălați-vă întotdeauna pe mâini înainte de a efectua curățarea.Nu atingeți niciodată piercingurile nevindecate cu mâinile nespălate.
   Îndepărtați toate secrețiile uscate de pe bijuterie și din jurul rănii înmuind zona cu apă călduță și tamponând cu un tampon de vată curat și umed.
   Curățați cu grijă piercingul și bijuteria folosind săpun antibacterian.Săpuniți ușor timp de 60 de secunde, apoi rotiți bijuteria și în final clătiți foarte bine. 
   Uscați interiorul piercingului din buric cu un tampon uscat de vată. 



   Despre body piercing puteți citi încă două articole, aici și aici.
 

Trifoiul de baltă

   Terapeutica utilizează frunzele recoltate în timpul înfloririi.

   Compoziţie chimică: medicinal se folosesc frunzele care conţin: trifolină, un trifoliozid echivalent cu 3-galactozid; camferol; loganină, un glicozid amar identic cu meliatina); gentianină, un alcaloid prezent în genţiană; o substanţă amară glicozidică: meniantina care la hidroliză dă fructoză şi meniantol.

   Denumiri populare: bobul-broaştei, plumânare, trei fraţi, trifoi amar, trifoiște de baltă, trifoi de lac.

   În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul din frunze se lua, în bolile de plămâni.Se mai folosea ca tonic şi antiscorbutic.
   Plămădită în rachiu se lua înaintea mesei pentru a mări pofta de mâncare.
   Ceaiul din foi se întrebuinţa contra frigurilor şi limbricilor.

   Acţiune farmacologică: tonic amar, eupeptic foarte util în toate formele de dispepsie- tinctură 1-1,5g pe doză.
   Emenagog, antitiroidian, febrifug, stimulează funcţiile hepatice, produce echilibru neuro-vegetativ, ajută la apariţia menstrelor întârziate.
   Ajută digestia.
   Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni neuro-vegetative, afecţiuni tiroidiene, anorexie, astm, febră, hepatite.

   Preparare: se va folosi pulbere de frunze obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa de cafea.Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă.Se va ţine timp de 10 minute după care se înghite.

   O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale în afecţiunile de mai sus.

   La un litru de vin se va pune 50 g de plantă mărunţită.Se va ţine 8 zile după care se strecoară.Se poate folosi câte o lingură înainte de mesele principale cu 15 minute pentru stimularea poftei de mâncare.

   Se va pune 3 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute.Se strecoară şi planta se foloseşte la cataplasme pe gât.Util în afecţiunile tiroidiene.Ceaiul se va bea cu înghiţituri mici în decursul zilei.

   Frunzele uscate sau proaspete fierte în apă pentru 5 minute reduc febra şi setea.Planta are de asemenea proprietăţi diuretice şi ar trebui utilizată de persoane ce sufere de gută şi reumatism deoarece conţine săruri oxalice.

   Descriere: este o specie caracteristică locurilor umede, mlaştinilor, turbăriilor, crescând din Delta Dunării până în regiunile montane ale ţării.
   În pământ are un rizom dispus orizontal, ramificat şi verde, din vârful căruia se dezvoltă pe două rânduri frunzele.
   Frunzele la bază au o teacă care înconjoară rizomul şi sunt prevăzute cu un peţiol lung, cilindric, iar limbul este alcătuit din trei foliole mari, ovale.
   Florile frumoase albe-roze, mai multe la un loc, sunt aşezate la vârful unui peduncul lung care pleacă de la baza frunzelor.
   Structural floarea este alcătuită pe tipul 5, regulată şi hermafrodită, cu caliciu şi corola gamopetală, iar cele 5 stamine au anterele roşii-violacee.
   Înfloreşte din aprilie până în iunie.