Compoziţie chimică: medicinal se folosesc frunzele care conţin: trifolină, un trifoliozid echivalent cu 3-galactozid; camferol; loganină, un glicozid amar identic cu meliatina); gentianină, un alcaloid prezent în genţiană; o substanţă amară glicozidică: meniantina care la hidroliză dă fructoză şi meniantol.
Denumiri populare: bobul-broaştei, plumânare, trei fraţi, trifoi amar, trifoiște de baltă, trifoi de lac.
În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul din frunze se lua, în bolile de plămâni.Se mai folosea ca tonic şi antiscorbutic.
Plămădită în rachiu se lua înaintea mesei pentru a mări pofta de mâncare.
Ceaiul din foi se întrebuinţa contra frigurilor şi limbricilor.
Acţiune farmacologică: tonic amar, eupeptic foarte util în toate formele de dispepsie- tinctură 1-1,5g pe doză.
Emenagog, antitiroidian, febrifug, stimulează funcţiile hepatice, produce echilibru neuro-vegetativ, ajută la apariţia menstrelor întârziate.
Ajută digestia.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni neuro-vegetative, afecţiuni tiroidiene, anorexie, astm, febră, hepatite.
Preparare: se va folosi pulbere de frunze obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa de cafea.Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă.Se va ţine timp de 10 minute după care se înghite.
O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale în afecţiunile de mai sus.
La un litru de vin se va pune 50 g de plantă mărunţită.Se va ţine 8 zile după care se strecoară.Se poate folosi câte o lingură înainte de mesele principale cu 15 minute pentru stimularea poftei de mâncare.
Se va pune 3 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute.Se strecoară şi planta se foloseşte la cataplasme pe gât.Util în afecţiunile tiroidiene.Ceaiul se va bea cu înghiţituri mici în decursul zilei.
Frunzele uscate sau proaspete fierte în apă pentru 5 minute reduc febra şi setea.Planta are de asemenea proprietăţi diuretice şi ar trebui utilizată de persoane ce sufere de gută şi reumatism deoarece conţine săruri oxalice.
Descriere: este o specie caracteristică locurilor umede, mlaştinilor, turbăriilor, crescând din Delta Dunării până în regiunile montane ale ţării.
În pământ are un rizom dispus orizontal, ramificat şi verde, din vârful căruia se dezvoltă pe două rânduri frunzele.
Frunzele la bază au o teacă care înconjoară rizomul şi sunt prevăzute cu un peţiol lung, cilindric, iar limbul este alcătuit din trei foliole mari, ovale.
Florile frumoase albe-roze, mai multe la un loc, sunt aşezate la vârful unui peduncul lung care pleacă de la baza frunzelor.
Structural floarea este alcătuită pe tipul 5, regulată şi hermafrodită, cu caliciu şi corola gamopetală, iar cele 5 stamine au anterele roşii-violacee.
Înfloreşte din aprilie până în iunie.
