Descriere: plantă erbacee perenă, întâlnită pe coaste pietroase şi aride, prin tufişuri.
Are un rizom scurt vertical din care se desprind numeroase rădăcini cilindrice cărnoase.
Tulpina este neramificată, înaltă de 40-70cm.
Frunzele sunt îngust-liniare, glabre, cu 7-12 nervuri paralele, prinse de tulpină prin teci alb-membranoase, transparente prevăzute cu 3 nervuri dorsale, mult apropiate între ele.
Florile sunt galben-verzui, cu miros pătrunzător de usturoi, grupate terminal într-un racem simplu.
Înflorire în lunile VI-VII.
Fructul este o capsulă loculicidă, sferic-ovoidă sau sferic elipsoidală.
Seminţele sunt brun-cenuşii.
Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, aişor, asfodelină, leurdă, usturoi sălbatic.
Tratamentele cu usturoi se aseamănă foarte bine cu tratamentele la care putem folosi AI-ul.
În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat.
Fibrele bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia.
Se folosea ca diuretic, antiscorbutic şi afrodiziac.
Această plantă reușește să reducă durerile menstruale.
Se poate consuma crudă în salate sau o tinctură din plantă proaspătă.