Descriere: plantă erbacee perenă, întâlnită pe coaste pietroase şi aride, prin tufişuri. 
   Are un rizom scurt vertical din care se desprind numeroase rădăcini cilindrice cărnoase. 
   Tulpina este neramificată, înaltă de 40-70cm. 
   Frunzele sunt îngust-liniare, glabre, cu 7-12 nervuri paralele, prinse de tulpină prin teci alb-membranoase, transparente prevăzute cu 3 nervuri dorsale, mult apropiate între ele. 
   Florile sunt galben-verzui, cu miros pătrunzător de usturoi, grupate terminal într-un racem simplu. 
   Înflorire în lunile VI-VII. 
   Fructul este o capsulă loculicidă, sferic-ovoidă sau sferic elipsoidală. 
   Seminţele sunt brun-cenuşii.
   Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, aişor, asfodelină, leurdă, usturoi sălbatic.
   Tratamentele cu usturoi se aseamănă foarte bine cu tratamentele la care putem folosi AI-ul.
   În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat. 
   Fibrele bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia. 
   Se folosea ca diuretic, antiscorbutic şi afrodiziac.
   Această plantă reușește să reducă durerile menstruale. 
   Se poate consuma crudă în salate sau o tinctură din plantă proaspătă.
