Cristalele sunt pietre semi sau preţioase, iar specialişti sunt de părere că pietrele preţioase trebuie primite în dar sau găsite de noi înşine.
Imediat ce aţi intrat în posesia unei astfel de piatră, trebuie s-o curăţaţi lăsând-o sa stea 30-70 de ore într-un vas cu apă de mare sau apă în care s-a pus sare de mare.Mai târziu trebuie curăţată o dată la câteva săptămâni.
Piatra trebuie expusă la soare, opalele trebuiesc expuse la lumina lunii în nopţile cu clar de lună.Prin acest mod ele îşi reîmprospătează puterea necontenit.
Piatra trebuie ţinută mai tot timpul asupra noastră.
Cunzita: această piatră a fost descoperită abia în anul 1902.
Culoarea roz saturat ajută mai ales în suferinţele femeilor, cauzate de neacceptarea feminităţii, dar este de folos şi acelor femei care n-o scot la capăt cu toate aspectele sexualităţii.Piatra calmează , vindecă şi ne sporeşte încrederea în noi înşine.
Ametisul: această piatră de culoare violet are puteri tămăduitoare minunate.
Ea creează legătura cu intuiţia şi cu puterea de autovindecare.Este eficientă mai cu seamă împotriva insomniei, neliniştii interne şi fricii.
Coralul: ajută la digestie, alină durerile de cap, vindecă afecţiunile cavităţii bucale, promovează conştiinţa de sine şi asigură echilibrul sentimental.
Acvamarina: piatră de apă ce ne poate ajuta împotriva răului de mare şi a tulburărilor de micţiune, dar se pare că purifică şi apa.Înlătură proasta dispoziţie şi promovează gândirea liberă.
Cuarţul: forme transparente, ca de pildă cristalul de stâncă, stimulează calităţile bărbăteşti, în vreme ce speciile lăptoase, opace, posedă puteri femeieşti.
Dacă nu vă puteţi împăca cu nedreptăţile vieţii, alegeţi pietrele transparente.
Dacă aveţi nevoie de linişte şi înţelegere, alegeţi-le pe cele opace.
Cuarţul trandafiriu este blând şi ajută la domolirea emoţilor puternice, de exemplu după o ruptură survenită între două persoane.
Mierea este substanța zaharoasă pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral și extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub acțiunea enzimatică a salivei și a sucului gastric al albinelor.În timpul depozitării nectarului în celule, apa care este în plus va fi îndepărtată prin ventilare.După aceea mierea este gata pentru a fi consumată (albinele căpăcesc fagurii).În acest caz, mierea va conține numai 20% apă, cât este normal ca ea să fie consumată.
Pentru a obține un litru de miere sunt necesare 5 kg de nectar.Pentru a căra un kg de nectar este nevoie de 20.000 până la 100.000 de zboruri.Un roi de albine (de la 30.000 la 60.000 de albine) poate fabrica un kg de miere pe zi.Calitatea și cantitatea de miere sunt determinate de factorii geografici și botanici, precum și de sezon.Originea florală a nectarului influențează culoarea, gustul și vâscozitatea mierii.
Din vremuri străvechi, omul a descoperit mierea și produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci și ca medicament.
Apicultura era practicată încă din secolul al VII-lea î.Hr., existând o serie de mărturii în acest sens.Tăblițele mesopotamiene, ca și papirusurile egiptene, menționează, printre altele, faptul că mierea și ceara de albine erau folosite ca medicament.La originea sa, mierea era rară, fiind rezervată la început în serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrăni animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romană abundă în menționări despre mierea de albine și utilizarea ei medicală, fiind creată o adevărată mitologie în jurul acesteia și subliniindu-se numeroasele sale proprietăți medicinale: antiseptic, tonifiant, sedativ, febrigug, aperitiv și digestiv.
Aristotel, de exemplu, a scris șase volume despre albine și produsele lor, recomandând propolisul drept remediu în plăgi supurate.Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichității, mai târziu Pliniu, Galien și Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosită într-o serie de boli.În lucrarea sa ”Despre mijloacele de vindecare”, Dioscoride consideră mierea un adevărat panaceu, indicând-o în boli de urechi, de piept sau rinichi, în vindecarea rănilor și a plăgilor.
În epoca modernă, prin stupăritul rațional, au fost puse în valoare și celelalte produse apicole: lăptișorul de matcă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la clasificarea lor în produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, lăptișorul de matcă) și produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceară, unguente, tincturi, drajeuri).
Acțiunile terapeutice ale mierii sunt foarte cunoscute, ea având acțiune antibiotică, bacteriostatică, cicatrizantă, tonicardiacă, calmantă, regeneratoare.
Mierea este un aliment ușor de digerat.
Ea cuprinde un amestec de fructoză și glucoză într-o formă care, fără a mai fi transformată de organism, se asimilează direct, constituind o sursă de energie.
100 grame de miere, care furnizează 335 de calorii, conțin 17,2% apă și 81,3% zaharuri: 38,19% fructoză, 31,28% glucoză și 5% zaharoză, 6,83% maltoză și alte dizaharide (aceasta în timp ce zahărul conține 0,1% apă și 99,9% zaharoză).La acestea se adaugă vitamine (B1, B2, B6, C, PP), săruri minerale, oligoelemente, substanțe bactericide (3,21%).
Alergia de care suferiți în fiecare primăvară nu este o fatalitate și nu ezitați să vă consultați medicul.Acesta va încerca să elimine posibilele alte cauze ale rinitei sau conjunctivitei sezoniere, examinându-vă detaliat nasul și gâtul și va căuta și alte semne ale alergiei care este posibil să apară pe corpul dumneavoastră (eczeme).
De asemenea, este recomandabil să evitați fumatul și orice alte lucruri agresive față de căile respiratorii: praful, acarienii, animalele cu păr.
Dacă sunteți un pacient cu alergie sezonieră, medicul poate eventual să vă administreze o injecție cu cortizon.Acest tratament, eficient timp de un an, are o acțiune importantă asupra acestui gen de patologie, dar cu toate inconvenientele cortizonului, care sunt numeroase: scăderea imunității, retenția de apă, decalcifiere, creșterea în greutate.Acestea apar o dată cu administrarea produsului prelungită și repetată.De aceea, cortizonul se utilizează numai pe parcursul alergiei.
Cea mai bună metodă de prevenire a alergiei rămâne evitarea factorului responsabil.
Dacă este vorba despre acarieni trebuie suprimate mochetele, utilizate lenjeriile specifice, evitarea plușurilor, aerisirea locuinței.
În privința pisicilor, câinilor, hamsterilor, cel mai bun lucru este separarea de acestea.Sau cel puțin nu trebuie permis animalului să intre în camerele de locuit.
Cel mai dificil este de evitat polenul.Totusi, este posibil să nu mai mergeți la țară și să preferați țărmul mării.
În cazul alergiei la polen, primul tratament constă în evitarea contactului cu substanțele alergene.Există și medicamente antihistaminice eficace.Este vorba despre medicamente care blochează receptorii histaminei, o substanță produsă de corp în caz de alergie.Tratamentul trebuie să debuteze cu 15 zile înainte de venirea primăverii și să fie urmat 2-3 luni.Adăugând picături nazale și spray pentru gât, totul ar trebui să fie în regulă.
Importanța efectuării testelor de alergie:
Testele cutanate pot confirma implicarea uneia sau mai multor substanțe alergene.Aceste teste constau în injectarea sub piele a foarte mici cantități de substanțe care provoacă alergii.Observarea reacțiilor cutanate permite fixarea diagnosticului.Atunci când un alergen este identificat, este posibilă vindecarea alergiei.Din nefericire, cel mai adesea vindecarea este iluzorie, dar se poate reduce cantitatea alergenelor.
Alte teste sunt timbrele sau așa-numitele patch-teste, care sunt lipite pe pielea pacientului și lăsate acolo câteva ore sau zile.
Testele pentru alergie sunt complet inofensive și conferă răspunsuri rapide.
Scopul imediat al testelor este de a simula în mod vizibil, pe piele, conflictul generat de sensibilizarea alergică în interiorul organismului.
Testele sunt efectuate după ancheta clinică întreprinsă de alergolog pentru a stabili oportunitatea lor.
Tratamentul preventiv:
Desensibilizarea este cea mai bună soluție, dacă substanța alergenă permite.Este inutilă dacă sunt grupați mai mulți factori de alergie.De asemenea, pacientul trebuie să fie foarte motivat, deoarece tratamentul este foarte lung și constrângător.
Principiul constă în obișnuirea progresivă a organismului prin contactul cu alergenul respectiv, începând cu doze foarte slabe pentru a normaliza reacția.
După câteva luni de tratament numit de obișnuire, pe timpul cărora dozele cresc progresiv, vor urma mai mulți ani de tratament de întreținere.
Durata totală a tratamentului presupune aproximativ 3 ani sau chiar mai mult.
Desensibilizarea se poate face prin injecții regulate, dar acestea trebuie efectuate obligatoriu sub supravegherea medicală, deorece există riscul alergiei generalizate.
Recent, este posibilă utilizarea unor picături care se pun sub limbă, dar rămâne o tehnică costisitoare.
În viitor, desensibilizarea se va putea face prin pulverizare.
Ziua 1:
Mic dejun: o ceașcă cafea cu un cub zahăr.
Prânz: 2 ouă fierte tare, spanac fiert, o roșie.
Cina: 200 grame friptură vacă, salată verde cu ulei și zeamă de lămâie.
Ziua 2:
Mic dejun: o ceașcă cafea cu un cub zahăr.
Prânz: 1/2 cutie de șuncă, o cutie iaurt natural.
Cina: 200 grame friptură vacă, salată verde cu ulei și zeamă de lămâie.
Ziua 3:
Mic dejun o ceașcă cafea cu un cub zahăr și o felie pâine prăjită.
Prânz: 2 ouă fierte tare, o felie șuncă, salată.
Cina: țelină fiartă, o roșie, un fruct.
Ziua 4:
Mic dejun:o ceașcă cafea, un cub zahăr, o felie pâine prăjită.
Prânz: 200 ml suc de portocale, o cutie iaurt natural.
Cina: un ou fiert tare, un morcov ras, o cutie brânză de vaci.
Ziua 5:
Mic dejun: un morcov mare ras cu zeamă de lămâie.
Prânz: 200 grame cod fiert cu zeamă de lămâie, o linguriță unt.
Cina: 200 grame friptură vacă, salată verde cu țelină.
Ziua 6:
Mic dejun: o ceașcă cafea, un cub zahăr, o felie pâine prăjită.
Prânz: 2 ouă fierte tare, un morcov mare ras.
Cina: 1/2 pui, salată verde cu ulei și zeamă de lămâie.
Ziua 7:
Mic dejun: o ceașcă de ceai fără zahăr.
Prânz: o salată verde.
Cina: 200 grame cotlet de miel, un măr.
Ziua 8:
Mic dejun: o ceașcă cafea, un cub zahăr.
Prânz: 2 ouă fierte tare, spanac fiert, o roșie.
Cina: 200 grame friptură vacă, salată verde cu ulei și zeamă de lămâie.
Ziua 9:
Mic dejun: o ceașcă cafea, un cub zahăr.
Prânz: 1/2 cutie de șuncă, o cutie iaurt natural.
Cina: 200 grame friptură vacă, salată verde cu ulei și zeamă de lămâie.
Ziua 10:
Mic dejun: o ceașcă cafea, un cub zahăr, o felie pâine prăjită.
Prânz: 2 ouă fierte tare, 1/2 cutie șuncă, salată cu lămâie.
Cina: țelină fiartă, o roșie, un fruct proaspăt.
Ziua 11:
Mic dejun: o ceașcă cafea, un cub zahăr, o felie pâine prăjită.
Prânz: 200 ml suc de portocale, o cutie iaurt natural.
Cina: un ou fiert tare, un morcov ras, o cutie brânză de vaci.
Ziua 12:
Mic dejun: un morcov mare ras cu zeamă de lămâie.
Prânz: 200 grame cod fiert cu zeamă de lămâie, o linguriță unt.
Cina: 200 grame friptură vacă, salată verde cu țelină.
Ziua 13:
Mic dejun: o ceașcă cafea, un cub zahăr, o felie pâine prăjită.
Prânz: 2 ouă fierte tare, un morcov mare ras cu zeamă de lămâie.
Cina: 250 grame pui, salată verde cu ulei și zeamă de lămâie.
Este bine ca înaintea începerii oricărui program de antrenament, să consultați un doctor pentru a verifica dacă sunteți perfect sănătos și puteți face efort fizic intens și susținut.
Este indicat să faceți 2-3 ședințe de activități aerobice pe săptămână, cu durata de maxim 30 de minute fiecare (alergare, înot, ciclism, mers rapid pe jos).
Jumătate din numărul exercițiilor dintr-o săptămână, pentru o grupă musculară, este bine să fie făcute ca exerciții de bază.
Se recomandă să fie consumate 3 mese pe zi, la interval de minim 3 ore între ele, care să conțină 30 grame de proteină provenind din: albuș de ou, lapte 0% grăsime, iaurt 0% grăsime, brânză 0% grăsime, pește slab, piept de pui fără piele, soia texturată, carne de vită slabă (nu se prăjește în ulei) plus cantități mici de carbohidrați (50-70 grame) provenind din alimente cu indice glicemic mic: mămăligă, pâine de secară, mazăre, fructe.Este bine să nu mâncați nimic 2 ore înainte de antrenament.
În timpul antrenamentului este bine să nu beți decât apă sau băuturi special preparate pentru sportivi aflați în timpul efortului (în cantități mari pentru a nu suferi de deshidratare).
Greutățile se aleg astfel încât să nu vă permită efectuarea a mai mult de 8-10 repetări dar nici mai puțin de 4.
Exercițiile trebuie mereu înlocuite cu altele noi la fiecare 3-4 săptămâni, prin rotație, astfel încât să reveniți la același exercițiu cel mai devreme după 6-8 săptămâni și să încercați să îl faceți cu o greutate mai mare, dar să efectuați același număr de repetări, ori să îl faceți cu aceeași greutate dar cu 1-2 repetări mai multe ca ultima oară.Preocuparea principală trebuie să fie mărirea greutăților.Dacă rămâneți la aceleași greutăți luni de zile, nu veți obține progrese.
Pauza dintre două serii de exerciții trebuie să fie de minim un minut și jumătate și maxim 3 minute.Între 2 exerciții diferite pauza poate fi de 4 minute.
Pentru pectorali combinați întodeauna un exercițiu pentru partea inferioară (la plan orizontal sau declinat) cu unul pentru partea superioară (la plan înclinat).
Pentru ca programul de antrenament să dea rezultate maxime e foarte important să urmați întocmai regimul alimentar prescris și să vă odihniți suficient în restul zilei.
Pentru spate combinați întodeauna un exercițiu de tracțiuni cu unul de ramat.
Înaintea unui exercițiu, efectuați 2-3 serii lejere, progresive ca greutate, de încălzire după care începeți prima serie cu greutatea maximă propusă.Pe parcurs, mai reduceți din greutate dacă nu mai puteți face un minim de 4 repetări fără ajutor.
La umeri combinați întodeauna un exercițiu de împins cu unul de fluturări laterale.
Al treilea exercițiu trebuie să fie întodeauna pentru deltoidul posterior (din aplecat la 90 de grade).
Denumiri populare: buruiană de spini, iarbă amară, scai amar, şofran sălbatec.
Compoziţie chimică: în scopuri terapeutice se foloseşte partea aeriană.
Conţine: ulei volatil, benedictina, cnicina, fitosterine şi glicozidele lor, substanţe amare, acizi graşi, tanin, acizi rezinici, un principiu antibiotic, mucilagii, vitamina B1, acid nicotinic, etc.
Descriere: este o plantă adusă din India şi cultivată.
În pământ are o rădăcină verticală ne ramificată.
Tulpina dreaptă cu 5 muchii, înaltă până la 1 m este simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare uneori roşie-brună în partea superioară.
Frunzele mari, dispuse altern, alungit lanceolate, cu vârful ascuţit au marginea sinuos dinţată cu dinţi ţepoşi.Frunzele bazale au peţiolul aripat, iar cele superioare sunt sesile.
Florile galbene hermafrodite, regulate pentamere sunt toate tubuloase şi reunite în capitule terminale prevăzute cu bractee cu spini.Înfloreşte din iunie până în august.
În scopuri terapeutice se utilizează părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi.
Este fără miros caracteristic, dar puternic amar.
Mod de folosire:
Intern: o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.Se va strecura şi apoi se va consuma fracţionat în cursul unei zile.
O linguriţă de praf din flori se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.Ajută la anorexie.
4 linguri de plantă mărunţită se vor pune într-un litru de vin.Se vor ţine timp de 8 zile după care se strecoară.Se vor putea lua câte o linguriţă înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecţiuni interne.
Din 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70? se face o tinctură.Se ţine pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul.După 15 zile se strecoară.Se poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu puţină apă.
Extern: se vor pune 3 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită.Se acoperă 10 minute după care se strecoară.Se vor face cataplasme externe sau comprese.
Băi: 100 g de plantă mărunţită se va pune la 3 litri de apă clocotită.Se acoperă apoi 10 minute.Se strecoară şi se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului.În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se menţină temperatura constantă.
În tradiţia populară: praful se foloseşte extern la tratarea rănilor iar intern ca depurativ, febrifug, în boli de ficat.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni biliare, afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, anaciditate, anorexie, arsuri, atonie gastrică, constipaţii cronice, degerături, disgravidie, dureri reumatismale, edeme, hipoaciditate gastrică, insuficienţă hepatică şi pancreatică, răni, reumatism, ulceraţiile pielii, zona-zoster.
Acţiune farmacologică: stimulează secreţiile gastrice datorită principiului amar producând o creştere lentă dar persistentă a secreţiilor gastrice şi astfel îmbunătăţind digestia, fiind foarte util în anorexii, dezinfectant, antibiotic.
Depurativ, febrifug, stimulează pofta de mâncare, stimulent al sistemului nervos, sedativ al durerilor reumatismale.
Extern este antiseptic şi trofic.
Această plantă intră în compoziţia ceaiului tonic-aperitiv.
Primăvara multe persoane se plâng deoarece strănută, le curge nasul, au ochii roșii, înlăcrimați și își simt gâtul inflamat.Dacă apar aceste simptome, clar este vorba despre o alergie.Aceasta este o reacție inflamatoare anormală sau o sensibilitate acută a organismului față de anumite substanțe numite alergene.Expunerea la substanțele alergene, în mod normal inofensive, declanșează aceste simptome la persoanele alergice.Alergenele pot pătrunde în organism odată cu hrana, aerul inspirat, înțepătura insectelor sau simplul contact cu pielea.
În general, afecțiunea debutează în copilărie sau la începutul vârstei adulte și poate dispărea odată cu îmbătrânirea.Cu timpul poate antrena și alte afecțiuni precum oboseala cronică sau insomnia.
Sistemul nostru imunitar are sarcina de a apăra organismul contra substanțelor străine precum bacteriile, virușii sau toxinele.Dar la persoanele alergice, acest sistem de protecție este prea eficient și percepe substanțele comune precum polenul florilor sau mucegaiul, drept periculoase.La contactul cu un alergen, organismul unei persoane alergice produce o mare cantitate de anticorpi (proteine pentru apărarea împotriva bolii) care se fixează pe anumite celule din țesut și din sânge și eliberează puternici agenți chimici, care circulând prin organism declanșează simptomele alergiei.
Simptomele alergiilor sunt variate: ochi iritați și înlăcrimați, strănuturi, congestia și curgerile nazale și gât inflamat.Fiecare caz este deosebit, iar simptomele alergiei depind de locul în care se fixează anticorpii și unde se eliberează agenții chimici.Congestia mucoaselor respiratorii superioare favorizează infecțiile locale, ceea ce poate produce sinuzite purulente, rinite sau bronșite.Pentru pacienții predispuși, această alergie sezonieră se termină deseori prin crize acute de astm.
Studiile au arătat că există o predispoziție genetică ereditară.Astfel că o persoană care are unul dintre părinți sau ambii atinși de o boală alergică, prezintă riscuri mai mari de a dezvolta ea însăși o asemenea maladie.
Cauzele alergiilor:
Responsabili sunt polenul florilor și praful.Astfel se disting trei tipuri de alergii sezoniere:
Alergia de primăvară cauzată de polenul pomilor și arbuștilor: debuteaza la jumătatea lunii martie și se sfârșește în iunie.
Alergia de vară cauzată de polenul graminatelor: gazon, fân, secară, porumb.
Alergia de la sfârșitul verii cauzată de polenul ierbaceelor.
Alergia oculară:
Ochii reacționează la contactul cu alergenele.Reacția alergică poate afecta un singur ochi sau ambii, provocând înroșirea și mâncărimea sub pleoapă, lăcrimarea și sensibilitatea la lumină.La trezire, pleoapele sunt umflate și par lipite.Efectele alergiei oculare sunt extrem de neplăcute, iar în formele cele mai grave pot apărea deteriorări grave ale vederii.Intensitatea, durata și frecvența reacțiilor alergice sunt diferite de la o persoană la alta.Uneori alergia oculară este însoțită de rinită alergică.Există un număr de medicamente capabile să ajute rapid și eficient la înlăturarea efectelor alergiei oculare.Cel mai adesea, tratamentul constă în identificarea alergenului responsabil și evitarea contactului cu acesta, urmând administrarea medicamentelor prescrise de medic.
