Compoziţie chimică: în scopuri terapeutice se foloseşte partea aeriană.
Conţine: ulei volatil, benedictina, cnicina, fitosterine şi glicozidele lor, substanţe amare, acizi graşi, tanin, acizi rezinici, un principiu antibiotic, mucilagii, vitamina B1, acid nicotinic, etc.
Descriere: este o plantă adusă din India şi cultivată.
În pământ are o rădăcină verticală ne ramificată.
Tulpina dreaptă cu 5 muchii, înaltă până la 1 m este simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare uneori roşie-brună în partea superioară.
Frunzele mari, dispuse altern, alungit lanceolate, cu vârful ascuţit au marginea sinuos dinţată cu dinţi ţepoşi.Frunzele bazale au peţiolul aripat, iar cele superioare sunt sesile.
Florile galbene hermafrodite, regulate pentamere sunt toate tubuloase şi reunite în capitule terminale prevăzute cu bractee cu spini.Înfloreşte din iunie până în august.
În scopuri terapeutice se utilizează părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi.
Este fără miros caracteristic, dar puternic amar.
Mod de folosire:
Intern: o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.Se va strecura şi apoi se va consuma fracţionat în cursul unei zile.
O linguriţă de praf din flori se pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.Ajută la anorexie.
4 linguri de plantă mărunţită se vor pune într-un litru de vin.Se vor ţine timp de 8 zile după care se strecoară.Se vor putea lua câte o linguriţă înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecţiuni interne.
Din 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70? se face o tinctură.Se ţine pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul.După 15 zile se strecoară.Se poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu puţină apă.
Extern: se vor pune 3 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită.Se acoperă 10 minute după care se strecoară.Se vor face cataplasme externe sau comprese.
Băi: 100 g de plantă mărunţită se va pune la 3 litri de apă clocotită.Se acoperă apoi 10 minute.Se strecoară şi se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului.În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se menţină temperatura constantă.
În tradiţia populară: praful se foloseşte extern la tratarea rănilor iar intern ca depurativ, febrifug, în boli de ficat.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni biliare, afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, anaciditate, anorexie, arsuri, atonie gastrică, constipaţii cronice, degerături, disgravidie, dureri reumatismale, edeme, hipoaciditate gastrică, insuficienţă hepatică şi pancreatică, răni, reumatism, ulceraţiile pielii, zona-zoster.
Acţiune farmacologică: stimulează secreţiile gastrice datorită principiului amar producând o creştere lentă dar persistentă a secreţiilor gastrice şi astfel îmbunătăţind digestia, fiind foarte util în anorexii, dezinfectant, antibiotic.
Depurativ, febrifug, stimulează pofta de mâncare, stimulent al sistemului nervos, sedativ al durerilor reumatismale.
Extern este antiseptic şi trofic.
Această plantă intră în compoziţia ceaiului tonic-aperitiv.
