Primele informații despre diabet le puteți găsi aici.
Diabetul zaharat ocupă locul al treilea în lume după bolile cardiovasculare și oncologice.Potrivit diverselor surse, în lume există între 120 și 180 de milioane de bolnavi de diabet, ceea ce înseamnă aproximativ 2-3% din populația globului.
O doza regulată de 30-40 de grame de zahăr conduce la o creștere rapidă a concentrației de glucoză în sânge (hiperglicemie) și, ca urmare, la o secreție foarte mare a hormonului pancreasului: insulina.
Insulina contribuie la transformarea zahărului în glicogen (se depune în ficat), contribuie la depunerea acestuia în mușchii activi și în organe, iar excesul se transformă în grăsime.Dacă folosiți zahăr des și foarte mult, celulele pancreasului obosesc și prelucrează din ce în ce mai puțină insulină.
Ca urmare a acestui fapt, sunt tulburate procesele de folosire a glucozei, este dereglat metabolismul, iar zaharul încetează să mai fie un izvor de energie.Glucoza și grăsimile nedescompuse se acumulează în sânge, se formează astfel toxinele care provoacă autootrăvirea.
Creșterea conținutului de glucoză și de acizi grași în sânge sunt fenomene interdependente.Tocmai de aceea, diabetul zaharat și obezitatea apar cel mai adesea împreună.
Destul de des, această boală se moștenește, ea poate fi provocată de unele infecții virale (pojar, rujeolă, hepatită virală), dar și de traume psihice și fizice, de stres, de hipertensiune arterială, ateroscleroză, pancreatită, cardiopatie ischemică.Adesea, diabetul este provocat de preparate de natură medicamentoasă, cum ar fi glucocorticoizii (cortizonul), glucoza (administrată intravenos) și mijloacele diuretice.
În cazul diabetului zaharat, partea de hidrați de carbon din alimente nu este asimilată de celule fie din cauza lipsei insulinei, fie din cauza faptului că, celulele nu pot folosi pe deplin insulina prelucrată în organism.Pentru că zahărul, în acest caz, rămâne în organism, nivelul lui fără un tratament adecvat va rămâne permanent ridicat.În cazul unui nivel foarte ridicat al zahărului în sânge, o parte a lui trece în urină.În cazul tulburărilor în asimilarea zahărului sunt dereglate și alte procese metabolice.
Cercetările au arătat că un tratament corespunzător care nu permite creșterea nivelului de zahăr în sânge permite prevenirea sau dimpotrivă acutizarea dezvoltării complicațiilor.Acest lucru se referă la toți bolnavii de diabet, chiar dacă unii dintre ei prezintă un risc mai scăzut în fața complicațiilor decât ceilalți.Bolnavii de diabet trebuie să consulte medicul cel puțin o dată pe an.Consultația trebuie să cuprindă examinarea ochilor, a membrelor inferioare, a funcțiilor rinichilor, a conținutului de colesterol și a tensiunii arteriale.
Există două forme de diabet: una dintre ele se numește diabetul insulino-dependent sau diabetul de tipul I, iar cealaltă: diabetul care nu depinde de insulină sau diabetul de tipul II.
Diabetul insulino-dependent:
În cazul acestui tip de diabet își ies din rol celulele pancreasului care produc insulină.Atunci când insulina produsă de pancreas este puțină sau deloc, celulele din organism nu pot asimila zahărul din sânge, iar nivelul lui este permanent ridicat.De aceea, insulina trebuie introdusă subcutanat, de unde este absorbită de sânge.Până în acest moment nu s-a reușit obținerea unui asemenea tip de insulină care să poată fi administrată bucal, pentru că odată ajunsă în stomac aceasta trece într-o formă inactivă.
Diabetul insulino-dependent în majoritatea cazurilor se manifestă în copilărie sau la vârstă tânără.Dacă această afecțiune s-a dezvoltat, celulele pancreasului care produc insulină deja nu mai pot fi refăcute.De aceea, pentru bolnavul de diabet sunt necesare insulina și un regim alimentar.
Au fost făcute unele încercări de transplantare a unui pancreas sănătos sau numai a celulelor lui, dar există o mulțime de probleme serioase de natură tehnică și, de aceea, nu se poate apela la transplant ca la o metodă eficientă de tratament.
Cantitatea de insulină necesară zilnic pentru injectare depinde de câțiva factori.Dacă în organism nu este produsă insulină de nici un fel, atunci sunt necesare injecții pentru înlocuirea insulinei naturale.Dacă însă organismul produce o cantitate cât de mică de insulină, injecțiile cu insulină trebuie să completeze insuficiența.
Factorul ereditar joacă un rol determinant, însă boala nu este moștenită niciodată în mod direct, de aceea bolnavilor de diabet nu trebuie să li se refuze posibilitatea de a avea copii.
Diabetul care nu depinde de insulină:
În cazul acestui tip de diabet, celulele pancreasului nu își ies din rol, ele produc în continuare insulină, chiar dacă nu la fel ca în cazul unei persoane sănătoase.Cu toate acestea, principala cauză a nivelului ridicat de zahăr la acești bolnavi este un defect, a cărui consecință este faptul că insulina nu își poate îndeplini funcția: celulele musculare și adipoase folosesc doar parțial insulina produsă de pancreas.Ca urmare, doar o cantitate mică de zahăr din sânge este folosită de către celule.Insuficiența parțială a eficacității insulinei se numește insulino-rezistență.Apare astfel diabetul, însă în cazul acestui tip, simptomele sunt mai puțin exprimate.
Diabetul nedependent de insulină se dezvoltă la persoanele în vârstă.
În unele cazuri, regimul alimentar și scăderea în greutate (dacă aceasta este peste limită) normalizează aproape în întregime nivelul zahărului în sânge.Cu toate acestea, majoritatea bolnavilor trebuie să urmeze și un tratament medicamentos adecvat.Aceste pastile nu conțin insulină, însă substanțele chimice pe care le au în componență contribuie adesea la ușurarea producerii insulinei în organism și îmbunătățesc funcția celulelor pancreasului care produc insulină.
Trebuie știut că în cazul acestui tip de diabet este nevoie de o atenție aparte pentru evitarea atât a complicațiilor de mai târziu, cât și a problemelor inutile care pot apărea în viața de zi cu zi.Faptul că este o formă a bolii, care nu depinde de insulină este adevărat numai cu referire la prima perioadă de evoluție.Mai târziu poate apărea nevoia de insulină, dacă scopul este un control adecvat al nivelului zahărului în sânge.
Pot exista de asemenea perioade în care bolnavul nedependent de insulină să aibă nevoie de aceasta, cum ar fi în situațiile de stres sau după o operație.
Originea acestui tip de diabet nu este suficient de clară, chiar dacă factorul ereditar joacă un rol mai mare decât în cazul diabetului insulino-dependent.
Complicațiile bolii: tulburări de vedere, ale rinichilor și sistemului nervos.Problemele care apar în cazul acestei boli sunt denumite adesea complicațiile târzii ale diabetului, pentru că ele pot apărea de-abia după câțiva ani de la debutul afecțiunii.În majoritatea cazurilor, acestea se manifestă prin tulburări ale vederii, sistemului nervos, rinichilor și sistemului circulator.Aceste complicații însă nu apar la toți bolnavii.
Probabil că și ție ți se întâmplă să te apuci de un sport, să îți propui anumite lucruri legate de condiția ta fizică și totuși renunți mai devreme sau mai târziu.
Din păcate multe persoane se apucă de un program de finess, apoi renunță din lipsă de timp sau din plictiseală sau se blazează din cauza rezultatelor care se lasă mult prea mult timp așteptate.
Să vedem cum putem să ne recăpătăm motivația, cum putem să facem sport cu drag și cu tragere de inimă.
Începe încet:
Cea mai frecventă greșeală este să începi un program de fitness la o intensitate foarte mare și să progresezi foarte repede.
De obicei, descoperi abia a doua zi că te-ai forțat prea mult, atunci când se instalează febra musculară care poate fi foarte descurajantă.
Este recomandabil să progresezi treptat decât să trebuiască să abandonezi programul de fitness inițial din cauza durerii.
Alege o activitate care se potrivește stilului tău de viață:
Îți place să lucrezi singură sau în grup?
Dacă preferi solitudinea, mersul pe bicicletă poate fi opțiunea ideală pentru tine.
Este probabil să îți placă și activitățile ce nu îți solicită spiritul de competiție cum este mersul la sală sau patinajul.
Dacă te atrag activitățile de grup, ia în considerare dansul aerobic, aerobicul în apă sau poți să te alături unei echipe de volei.
Adaugă varietate:
Adoptă varietatea atunci când vrei să scapi de plictiseală.
De exemplu, încearcă să alternezi mersul pe bicicletă cu mersul, înotul sau cu câteva ore de dans aerobic.
Când vremea este frumoasă, lucrează la flexibilitatea ta și fă câteva exerciții de streching.
Un abonament la sală te poate ajuta să exersezi pe mai multe aparate și să cunoști oameni noi.
Acceptă companie:
Când faci efort alături de cineva, acesta poate deveni mai puțin extenuant și chiar mai plăcut.
Este recomandabil să-ți inviți un prieten sau un coleg să exerseze cu tine sau te poți înscrie într-un grup la sală.
Sau îți poți face o cunoștință nouă la sală, care are un program asemănător și vă puteți susține reciproc motivația.
Nu neglija nici posibilitatea de a exersa alături de un membru al familiei sau de sufletul pereche.
Stabilește-ți scopuri clare și realiste:
Impune-ți la început lucruri simple, apoi avansează spre scopuri mai complicate.
Amintește-ți faptul că trebuie să-ți stabilești scopuri realiste și ușor de îndeplinit, pentru că este foarte ușor să apară frustrările sau să renunți dacă ești o persoană prea ambițioasă.
Un scop pe termen scurt ar putea fi să mergi rapid zece minute, o dată sau de două ori pe zi pentru a-ți pune la punct un sistem de toleranță la efort.
Scopul imediat următor ar putea fi, să fii în stare să lucrezi la sală timp de 20 de minute, de trei sau patru ori pe săptămână.
Un scop pe termen lung poate fi să poți alerga 10 Km după 12 săptămâni de antrenament.
Fii o persoană creativă:
Implică exercițiul aerobic în viața ta de zi cu zi.
Dacă ți se pare mult prea dificil să îți rupi din timp pentru mișcare, caută ocazii să te miști și în același timp să-ți rezolvi din interesele personale.
Fă o plimbare prin parc în timpul pauzei de masă, pedalează pe stepper în timp ce privești la televizor sau alege scările în locul liftului.
Răsplătește-te:
Încearcă să-ți dezvolți un sistem de a te răsplăti prin bucuria unui scop împlinit, respect de sine și autocontrol.
După ce ți-ai terminat programul de mișcare, oferă-ți câteva minute de relaxare.
Savurează sentimentul plăcut pe care ți-l oferă mișcarea fizică și reflectează asupra realizării tale.
Acest tip de răsplată interioară te poate ajuta să practici sportul respectiv în mod regulat.
Și răsplata exterioară are efect asupra motivației tale.
Când îți atingi un scop pe termen lung, cumpără-ți ceva ce îți doreai de mult.
Urmărește-ți progresul:
Contorizează-ți nivelul de rezistență la efort și rezultatele fizice în mod periodic.
Poate vei dori chiar să-ti notezi ceea ce ai făcut la fiecare ședință de sport, cât timp ai rezistat și cum te-ai simțit înainte și după practicarea exercițiilor.
Dacă ții cont de eforturile tale, vei putea să-ți dai seama cu ușurință de progresele pe care le-ai facut și să fii mult mai motivat în atingerea scopurilor tale.
Fii o persoană flexibilă:
Dacă pleci într-o călătorie sau ești extrem de ocupat într-o anumită zi, este bine dacă îți adaptezi exercițiile programului tău.
Dacă ai o gripă, nu te îngrijora dacă îți neglijezi programul pentru o zi sau două.
Fii indulgent cu tine și nu dezvolta "mustrări de conștiință" dacă nu reușești să-ți respecți programul într-o anumită zi.
Important este să revii la el după ce totul se rezolvă.
Sezonul rece este asociat cu un consum redus al alimentelor bogate în vitamine.
Acest deficit poate apărea și la cei care nu prea mănâncă în sezonul rece murături (obținute prin fermentație, adică prin saramură), borș, pâine neagră, tărâțe.
Mâncărurile "rafinate", chiar dacă ele sunt plăcute ochiului și gustului, reprezintă obiceiuri alimentare proaste.
De aceea, mai ales pe timpul iernii, cătina aduce organismului vitaminele necesare, ca și acizii grași esențiali.
După cum se știe, după măceș, cătina conține cea mai mare cantitate de vitamina C.
Iarna, organismul își autoreglează energia și în acest scop trebuie activate procesele oxidative.
Procesele energetice necesită aport de grăsimi, dar și aceste arderi au nevoie de complexul B, vitaminele PP, B2, C (provenite și din tărâțe de grâu și grâu încolțit), completate cu celelalte substanțe din cătină.
Iarna nu trebuie uitate părțile din corp cele mai expuse frigului: fața, mâinile, picioarele, care pierd vitaminele liposolubile necesare metabolismului.
Indicate în tratarea mâinilor, a feței (în special la femei) sunt preparatele vitaminate, dar și cele cu extract de cătină (vitamine solubile în grăsimi).
Vă prezentăm două rețete care să vă fie de ajutor pe timpul iernii.
Cele două preparate dau o mare energie organismului, stimulează procesele aerobiotice, generatoare de căldură.
1. Se usucă 100 g fructe de cătină la 60 grade C (fie pe calorifer, fie în cuptor).
Se macină apoi boabele și rezultă 20-25 g pulbere uscată, care conține 2,5 ml ulei pur.
Peste pulbere se adaugă 50-70 ml ulei (de soia, floarea soarelui, de germeni ori de măsline) și se amestecă.
Se lasă încă două zile, amestecând din când în când.
Se folosește partea de deasupra a amestecului, fie ca atare, fie în combinație cu o cremă oarecare.
Se ung fața, mâinile și picioarele.
2. Se face un ceai din fructe uscate de cătină (la o cană de apă se pune o linguriță de fructe uscate) și se dă un clocot.
Înainte de a fi îndulcit, se scot din ceai două lingurițe de lichid și se ung fața și mâinile.
Apoi, pielea se unge cu crema prezentată mai sus.
Restul de ceai se îndulcește și se poate consuma ca atare.
Diabetul este o boala gravă care face tot mai multe victime în zilele noastre și astăzi vom trece în revistă câteva indicații și remedii pentru cei ce suferă de această afecțiune.
Creșterea valorii zahărului în sânge peste 120 mg caracterizează diabetul zaharat, care se manifestă prin sete intensă, permanentă, foame nestăpânită, răni atone, care trenează și se vindecă greu, o stare acută de oboseală.
Se pot distinge două forme de diabet: diabetul juvenil, care este provocat de o insuficiență pancreatică apărută în anii copilăriei, și diabetul zaharat al adultului, când insulina trece greu în sânge și se asimilează greu glucoza.
Cauze favorizante: alimentația defectuoasă, lipsa de mișcare, obezitatea, stresul psiho-social.
În primul caz, este necesar tratamentul cu injecții cu insulină care se face toată viața.
În diabetul adultului, acest tratament cu insulină este aplicat numai când valorile glicemiei ating cote prea mari, tratamentul de fond fiind făcut cu comprimate care scad zahărul din sânge.
Boala fiind incurabilă prin tratament, se urmărește prevenirea complicațiilor renale și oculare.
Se vor evita complicațiile arteritei diabetice printr-o încălțăminte confortabilă, o atenție deosebită a micilor tăieturi și rani de la laba piciorului, dușuri cu jet și băi calde.
Recomandări generale:
Persoanele obeze trebuie să scadă în greutate.
Se va renunța la alcool și nicotină.
Se vor evita zahărul, dulciurile, mierea, dulceața, berea, sucurile de fructe, conservele.
În loc de zahăr, se va folosi zaharină.
Alimentația trebuie să fie bogată în legume, săracă în grăsimi și glucide.
Se recomandă: țelina, varza, sparanghelul, ceapa, fasolea, salata verde, salata de păpădie, usturoiul, hreanul, morcovii.
Un efect benefic îl au: sucurile de țelină și de varză albă.
Alimentația constă din 5-6 mese mici pe zi.
Se recomandă un consum mare al alimentelor care conțin crom și zinc.
De asemenea, sunt indicate infuziile din frunze de afin, urzici, afine, zeamă de varză acră, păpădie, salvie, boabe de ienupar, păstăi uscate de fasole.
Câteva remedii:
Sucul de varză albă proaspăt pregătit se administrează în doze de câte o jumătate de pahar de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.
Trei linguri de frunze uscate de mesteacăn alb se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat două-trei ore, apoi se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Se pun 25 de grame de rădăcini de brusture tăiate mărunt într-un vas emailat, se acoperă cu o jumătate de litru de apă fierbinte, se pune capacul și se țin la baie de aburi 30 de minute.Se lasă la infuzat o oră și jumătate, se strecoară și se bea călduț câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi.Decoctul din rădăcină de brusture îmbunătățește funcția pancreasului de producere a insulinei, normalizează procesele metabolice din organism.
Două linguri de fructe uscate de păducel se pun în termos cu o jumătate de litru de apă și se lasă peste noapte; ziua următoare se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de rădăcini uscate de iarbă mare se pun în termos cu o jumătate de litru de apă fierbinte peste noapte, dimineața se strecoară și se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Două linguri de frunze uscate de mur se pun într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă 15 minute la baie de aburi, apoi 30-40 de minute la infuzat, se strecoară și se bea câte o jumătate de lingură de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Pentru scăderea nivelului glucozei în sânge, 15-20 de picături de tinctură de usturoi se dizolvă într-o cantitate mică de apă și se beau cu 15-20 de minute înainte de masă, de două-trei ori pe zi.
Foarte recomandată este infuzia de fragi.Fragii pot fi folosiți sub orice formă, iar sucul proaspăt se bea în doze de câte un sfert de pahar de trei ori pe zi.
Următoarea rețetă este benefică pentru persoanele care suferă de cataractă și din ingredientele următoare se prepară o baie de aburi pentru ochi:
20 grame de silur,
20 grame de odolean, (valeriană),
20 grame de mușețel,
10 grame de sporici (verbină),
30 grame de flori de soc.
Se amestecă bine toate plantele și apoi se opăresc împreună cu 1/2 litru de vin alb care a fost înfierbântat până la fierbere.Aburul este lăsat să acționeze asupra ochilor închiși.Este indicat ca acest vin să se toarne într-o sticlă și să se pregătească de fiecare dată, cu o cantitate mai mică de vin, o baie proaspătă de aburi.
Tot în caz de cataractă, se ung de mai multe ori pe zi pleoapele cu bitter suedez, acest tratament având efecte bune.
Glaucomul nu este doar o boală a ochilor, el provine mai curând de la o dereglare a rinichilor.În cele mai multe cazuri, glaucomul se desfășoară în același timp cu durerile reumatice și articulare.
Remediu contra glaucomului: dintr-un amestec de urzică, ventrilică, filimică și coada-calului în părți egale, ar trebui să se bea zilnic 2-3 cești, în care se pune câte 1 linguriță de bitter suedez.Pentru a se obține o însănătoșire grabnică, plantele ar trebui să fie, pe cât posibil, proaspăt culese.
Foarte importantă pentru glaucom poate fi și o baie de șezut cu coada-calului.Rinichiul dereglat transmite presiunea ascendentă mai departe ochilor.Băile de coada-calului ajută la retragerea presiunii din ochii afectați.Ea exercită din afară o influență atât de bună asupra rinichilor, încât adesea este înlăturată presiunea din ochii bolnavi chiar în timpul băii.
Se iau 100 grame de plantă uscată și se lasă peste noapte la macerat în apă rece; apa trebuie să acopere plantele.În ziua următoare maceratul se încălzește, se filtrează și se toarnă peste apa de baie care trebuie să aibă o temperatură potrivită.
Durata băii: 20 minute, în timpul băii se adaugă din când în când apă fierbinte, pentru a păstra o temperatură constantă.Sala de baie trebuie să aibă o căldură plăcută, apa de baie să acopere regiunea renală, iar inima să fie în afara apei.
Fără a se șterge, bolnavul se pote înveli într-un halat de baie și ar trebui să transpire timp de o oră, în patul încălzit înainte de baie.
Această apă de baie se folosește, reîncălzită, în alte două seri.
Atunci când o persoană suferă de dureri oculare, un remediu ar fi aplicarea pe ochii închiși a unei dischete demachiante îmbibată în bitter suedez și menținerea ei timp de o oră.
Tot pentru dureri oculare se pot face și băi de ochi cu silur, însă doar cu o infuzie foarte slabă.Se infuzează la o ceașcă, maximum 1/2 linguriță de plantă și se lasă într-un repaos foarte scurt.Apoi se așază comprese pe ochi cu această infuzie.Ceaiul trebuie preparat de fiecare dată proaspăt și nu are voie să fie folosit decât o dată.O înrăutățire a durerilor, după folosirea băilor de silur este un semn de supradozare.
Pentru reușita acestei cure, trebuie să fie îndeplinite câteva condiții referitoare la alegerea strugurilor, pregătirea, precum și modul cum se consumă cantitatea respectivă pe durata unei zile.
Cantitatea de struguri ce se consuma într-o zi, în timpul curei de struguri, este de până la 1 kg (3 porții), atunci când cura are loc fără reducerea dietei de bază sau 3 kg (4 porții), atunci când strugurii reprezintă singura hrană zilnică (deci nu se mai consumă alte alimente).
În primul caz, durata curei poate fi de circa trei săptămâni, iar în al doilea caz, de maximum două săptămâni.
Pentru cură trebuie folosiți struguri copți, sănătoși.
Cantitatea respectivă de struguri se spală bine cu apă pentru a se îndepărta substanțele folosite la stropitul viei, care sunt dăunătoare sănătății.
Începutul curei se face cu cantități mici: în prima și a doua zi se consumă 300, respectiv 500 grame struguri.
În zilele următoare, doza se mărește treptat până ce se ajunge la cantitatea stabilită (1 sau 3 kg).
După atingerea acestei cantități, consumul rămâne la nivelul respectiv timp de 1—3 săptămâni.
Cu câteva zile înainte de terminarea curei se revine treptat la regimul normal de alimentare.
Nu este bine ca începutul curei să se facă cu cantități prea mari sau prea mici de struguri, deoarece în cazul întâi se pot produce deranjamente pe traiectul tubului digestiv, iar în cel de al doilea, este necesar un timp prea îndelungat pentru adaptarea organismului.
Este important să se știe faptul că porția de struguri trebuie servită cu 2 ore înainte de masă, pe stomacul gol.
Greșit se crede că strugurii ce se consumă după masă, ca desert, au același efect ca cei serviți înainte de masă.
Persoanele care au tendință de diaree este bine să consume strugurii fără semințe sau acestea se vor îndepărta în timpul consumului.
Primele etape ale acestei diete le puteți găsi aici.Continuăm cu etapele 3, 4 și 5 și sperăm să vă fie de folos acest regim.
Etapa 3:
Durează 1-2 săptămâni și se pierd 2-3 kg pe săptămână.
Se utilizează aceleași alimente ca în etapa anterioară, adăugându-se în plus 8 g de hidrocarbonați pe săptămână.
De exemplu, se mărește cantitatea de legume.
Etapa 4:
Durează 1-2 săptămâni.
Se utilizează aceleași alimente ca în etapele anterioare, la care se adaugă fructe.
Fructele sunt destul de problematice, așa că se recomandă mai mult căpșuni și coacaze.
Etapa 5:
Se ajunge la 40 g hidrocarbonați pe zi.
Se va urmări zilnic cântarul, pentru a nu se crește în greutate.
Se vor varia alimentele.
În 8 săptămâni se poate slăbi până la 20 kg.
Limita de 40 g de hidrocarbonați pe zi se va menține tot mereu.
Indicații generale:
Alcoolul se va consuma cu moderație și sunt permise vinul alb sec, șampania, coniacul, dar se vor evita băuturile îndulcite, lichiorul și berea.
Referitor la acool este bine de știut că 30 g alcool cu tărie de 50 g, conțin 20 g hidrocarbonați.
Pe săptămână, de 4 ori, se permite câte 30 ml votcă sau 100 ml vin alb sec.
Dacă într-o zi v-ați permis să faceți excese, nu trebuie să disperați, în 2-3 zile puteți trece înapoi la prima etapă și apoi din nou la normalul de 40 g hidrocarbonați pe zi.
Legumele pe care le puteți consuma, dar nu în prima etapă, sunt: vinete, conopidă, fasole verde, ciuperci, varză, dovlecei, varză murată, țelină, castraveți murați, roșii, sparanghel, andive, ridichi, pătrunjel, castraveți, praz, ceapă, salată.
Dacă vă este poftă, puteți consuma și smântână, 2-3 linguri pe zi, o dată pe săptămână, iar la capitolul pâine, vă este permisă 150 g pâine graham sau de secară.
Alimentele strict interzise sunt: pâinea albă, cartofii, biscuiții, prăjiturile, bomboanele, înghețata, ciocolata, gemul, dulceața, macaroanele, făina albă, laptele, orezul, clătitele, iaurtul, mierea de albine, curmalele, smochinele, stafidele, pepenii verzi, pepenii galbeni.
