Organismul are nevoie de vitamine în cantități minuscule, de cele mai multe ori câteva sutimi de gram, pe care și le procură din trei surse: alimente, băuturi și corpul uman (vitamina K este eliberată de bacteriile intestinale, iar vitamina D se produce cu ajutorul iradierii pielii cu ultraviolete).
Unul dintre miturile care circulă pe seama vitaminei C este că aceasta este un antioxidant, dar acest lucru nu este adevărat în totalitate.Nutrientul este un agent redox, ceea ce însemnă că în unele cazuri acționează ca antioxidant, iar în altele, ca oxidant.Antioxidanții sunt importanți deoarece ei inhibă reacțiile chimice cu oxigenul sau cu radicalii liberi.Reacțiile de oxidare vătămează celulele, dar vitamina C nu împiedică oxidarea decât în anumite circumstanțe.
Vitamina C este importantă pentru toate animalele, inclusiv oameni, pentru că este vitală pentru producerea colagenului.Colagenul este elementul omniprezent în organism, fiind găsit din abundență în fibrele țesutului conector, care dă corpului formă și sprijină organele.Colagenul este peste tot în organism, iar de vitamina C depinde sinteza lui.În momentul producerii colagenului, se petrec o serie de reacții complexe, unele în interiorul celulei, altele în afara ei.Vitamina C este prezentă în exteriorul celulei, unde rolul ei este de a adăuga hidrogen și oxigen moleculelor a doi aminoacizi: prolină și lizină.
Rezultatul acestui proces este o moleculă-mamă, numită procolagen, care este ulterior modificată în afara celulei obținându-se colagenul.În lipsa vitaminei C, procesul de formare a colagenului este tulburat, rezultând o mare gamă de probleme peste tot în organism.
Cantitatea de vitamina C maximă recomandată este de 60 de miligrame pe zi.O doză de 5-7 miligrame pe zi va preveni scorbutul.Trebuie știut și că ficatul stochează provizii de vitamina C care sunt de ajuns pentru aproximativ trei luni.
Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, este una dintre cele mai mediatizate, dar cel mai puțin înțelese dintre toate vitaminele.
Devenită celebră datorită laureatului Nobel din 1954, Linus Carl Pauling, și recomandată de o mulțime de nutriționiști, vitamina C este într-adevăr un nutrient esențial pentru viața umană.
Laureatul premiului Nobel, Linus Pauling, a susținut permanent administrarea unor doze mari de vitamina C pentru vindecarea și prevenirea răcelilor, pentru prelungirea vieții pacienților cu cancer în fază terminală și pentru prevenirea altor boli.Argumentul de bază al lui Pauling în favoarea dozelor mari este acela că omul este printre puținele animale care nu își produc singure necesarul de vitamina C, fapt ce pare a fi un defect în alcătuirea noastră genetică.Pauling a calculat că un adult are nevoie în medie de 10-12 grame de vitamina C pe zi pentru a preveni mai multe boli.Din pacate însă, cercetările ulterioare nu susțin teza sa.Dozele mari de vitamina C administrate la începutul unei răceli nu reduc decât în unele cazuri severitatea simptomelor.Nici dozele mari administrate bolnavilor de cancer nu s-au dovedit mai folositoare, ba chiar în unele cazuri le-au înrăutățit starea.
Vitaminele sunt solubile în apă sau grăsimi.Cele solubile în grăsimi sunt vitaminele A, D, E, K și se acumulează în zonele corpului unde există depozite de lipide și în ficat.Atunci când sunt luate în cantități mari, vitaminele solubile în grăsimi pot provoca intoxicații.Vitaminele solubile în apă sunt B și C.În cazul în care sunt administrate în exces, ele nu provoacă intoxicații, ci sunt eliminate prin urină.
Este interesant de remarcat că, cele mai multe animale își produc singure vitamina C de care au nevoie, dar ca omul, primatele și porcușorii de Guineea (cobaii) și-au pierdut această abilitate.Din cauza acestei asemănări cu omul, cobaii sunt folosiți în experimente de ani de zile.
Pentru a înțelege ce este și cum acționează vitamina C trebuie să aflăm mai întâi câte ceva despre vitamine în general.Termenul este derivat din combinația a două cuvinte: vital și amine.Vitaminele sunt molecule organice (conținând carbon), care funcționează în principal ca niște catalizatori ai reacțiilor din organism.Catalizatorii sunt substanțe care permit unei reacții chimice să se desfășoare cu mai puțină energie și în mai puțin timp decât în condiții obișnuite.Dacă acești catalizatori lipsesc, așa cum se întâmplă în cazul avitaminozei, funcțiile normale ale organismului pot ceda și asta face individul sensibil la boală.
Deficitul de vitamina C cauzează scorbutul, o boală care azi este întâlnită rar și mai ales la alcoolici, care își extrag necesarul de calorii din alcool.Scorbutul provoacă sângerarea și inflamarea gingiilor, slăbirea rădăcinilor dinților, vindecarea greoaie a rănilor, dureri de articulații, scăderea masei musculare și multe alte probleme.Primul care a recomandat legume și fructe proaspete pentru combaterea scorbutului a fost un fizician scoțian, pe nume James Lind, în 1753.
Vitamina C se găsește în fructe: citrice precum portocale, lămâi, grepfruturi și legume printre care roșiile, ardeiul gras, cartofii.Cantitatea de vitamina C scade foarte mult prin expunere la aer, tăiere și gătire, totuși, ceea ce rămâne este cantitatea necesară unei persoane normale pentru o zi.
Administrarea de vitamina C sub formă de supliment alimentar nu este necesară aproape niciodată.Fiecare aliment pe care îl consumăm în mod obișnuit conține o cantitate destul de mare de vitamina C, încât organismul să nu-i ducă lipsa.De asemenea, luând suplimenți, putem lua prea multă vitamina C, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale.
Vitamina C este o parte importantă a unui regim alimentar sănătos.Nu este însă un medicament-minune și poate avea un efect negativ dacă este administrată în exces.Un regim alimentar echilibrat și sănătos vă asigură cantitatea de vitamina C necesară pentru a preveni scorbutul și alte probleme de sănătate, fără să fie nevoie de administrarea ei sub formă de tablete.
Deoarece este solubilă în apă, oamenii cred că vitamina C nu poate dăuna, indiferent cât de mare ar fi doza în care este luată.Din pacate însă, dozele prea mari din acest nutrient pot avea o serie de consecințe medicale precum eliberarea toxică a fierului anorganic, ceea ce poate conduce chiar la moarte, formarea de calculi renali, diaree, revenirea scorbutului în cazul în care se încetează brusc administrarea de vitamina C, vătămarea smalțului dinților în cazul în care tabletele sunt mestecate, anomalii ale ritmului cardiac.
Morus alba, Morus nigra.
Fam. Moraceae.
Denumiri populare: agud alb, agud negru.
În tradiţia populară: frunzele constituiau hrană pentru viermii de mătase.
Dudele se puneau la fermentat, pentru ţuică.
În zonele pomicole, lemnul de dud a fost întrebuinţat la confecţionarea butoaielor pentru ţuică, în care aceasta primea o culoare galbenă.
În Moldova se colora în galben lâna cu frunze şi piatră acră.
Se lua din frunze şi se făcea un ceai în bolile de ficat.Din acest ceai, se lua câte o ceaşcă intern şi extern se spălau erupţiile pielii.Se mai folosea la durerile reumatice, diabet, contra gălbinări tot ceai din frunze.
Frunzele se mai mărunţeau şi se puneau în vin negru, care se filtra apoi şi se bea, dintr-o cană de ceară de albine contra gălbinării.
Din dud negru coaja ramurilor strânsă primăvara, se fierbea în apă, se îndulcea cu zahăr şi se da în 2 rânduri dimineaţa pe nemâncate, contra teniei.
O gargară bună pentru gâlci se făcea punându-se într-un pahar mare o bucăţică de piatră acră de mărimea unei boabe de porumb; după ce dospea se punea o ceaşcă de sirop de dude.Se amesteca şi se făcea de 5-6 ori gargară pe zi.
Dudele, mai cu seamă cele negre, se terciuiau şi se storceau de suc, care se fierbea cu o cantitate dublă de zahăr, obţinându-se un sirop foarte bun pentru prepararea gargarelor în amigdalitele simple.
Duzii sunt arbori răspândiţi din China, cel alb şi cel negru din Persia.
La noi au fost aclimatizaţi în al doilea mileniu al erei noastre, la început pentru fructele comestibile, apoi pentru frunzele lor care au fost principala hrană a viermilor de mătase.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se folosesc mai mult frunzele(Folium Mori) fără peţiol recoltate în lunile mai şi iunie şi fructele mature şi proaspete.Conţin acizii: aspartic, folic, folinic, compuşi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten.Frunzele- tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenină, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, clorofilă, etc.
În fructe găsim tanin, antocianozide şi vitamina C.Bogate în materii peptice, grase şi săruri.Mâncate pe stomacul gol sunt laxative.
Acţiune farmaceutică: frunzele sunt astringente, antidiabetice.Intern antidiareic, alcalinizat, adjuvant în tratamentul diabetului împreună cu alte plante.
Fructele-diuretic, laxativ uşor, răcoritor, depurativ.
Coaja de la rădăcină este foarte utilă, dacă se va face un ceai în cazul tuturor retenţiilor hidrice sau chiar ascitei.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiunile gâtului, afecţiuni pulmonare, afte, anghine, ascită, constipaţie (scoarţa în special), diabet, diaree (frunzele), distrofia miocardului, enterite cronice, gastrite, stomatite, tenii (scoarţa), ulcerele gastrice şi duodenal
O cură din aceste fructe este totdeauna binevenită, dacă se va consuma zilnic 200 g pe stomacul gol dimineaţa la trezire, va curăţa organismul de toxine în 10 zile.
Sucul fructului extras înainte de complecta maturare conţine de la 20-25 g de acid citric la litru.Se utilizează în sirop astringent pentru gargare contra anginelor, stomatitelor şi aftelor.
Frunzele au proprietăţi antidiabetice se face 2 linguriţe de frunze mărunţite puse la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Extract sau tinctură din frunze se va lua câte 30-50 picături de 3 ori pe zi în cazurile interne, diabet, etc.
Coaja rădăcinii se ia 2 linguriţe mărunţite la 300 ml apă. Se fierbe până scade la 200 ml, se strecoară şi se poate folosi în ascite sau viermi intestinali.
Acneea este o afecțiune care dă bătăi de cap multor persoane, fete sau băieți, adolescenți sau nu.
De multe ori întâlnim tinere machiate în mod exagerat și atunci ne gândim la posibilele urmări.
Produsele cosmetice care închid porii pot provoca acnee, o afecțiune a pielii inestetică și chiar dureroasă.
Mai importantă este îngrijirea atentă a pielii decât încercarea de a ascunde problemele dermatologice sub un strat gros de fond de ten și pudră.
Acneea este o inflamare a pielii care conduce la apariția punctelor negre, albe și a coșurilor.
Principalul tip de acnee se numește acneea obișnuită.Ea apare cel mai adesea pe pielea feței, dar poate să se manifeste și pe spate, și pe brațe.Atingând aproape 90% dintre adolescenți, necesită vizite medicale mai dese decât orice altă afecțiune dermatologică.
Să vedem și factorii care cauzează o iritație a pielii, care poate degenera în acnee:
Frecarea de hainele și echipamentele sportive.
Anumite produse cosmetice (care închid porii).
Contactul părului cu pielea.
Expunerea pielii la temperaturi foarte înalte sau foarte scazute.
Metode de prevenire:
Fața trebuie spălată de două ori pe zi cu un săpun blând pentru piele, neparfumat, apoi trebuie ștearsă, fără frecare.
Folosiți în fiecare zi un nou prosop de față.
Evitați să vă frecați pielea cu un săpun iritant (abraziv).
Curățați-vă pielea de ulei și de sudoare pe cât posibil.
Evitați factorii care ar putea agrava acneea, cum ar fi aplicații de corpuri grase pe păr.
Spălați-vă părul de cel puțin două ori pe săptămână.
Folosiți cosmetice care nu blochează porii pielii.
Nu presați, nu ciupiți coșurile, iar pentru a vă scoate punctele negre apelați la medic.
Acneea cuprinde punctele negre, punctele albe, dar și coșurile inflamate, cu puroi, și chisturile.
Punctele negre se formează la suprafața pielii din cauza închiderii porilor.
Închiderea totală a porilor pielii produce punctele albe.
Iritarea și infectarea porilor închiși, fie că este vorba despre puncte albe sau negre, poate conduce la formarea erupțiilor cutanate și a coșurilor.
Acneea superficială înseamnă prezența coșurilor sau a pustulelor fără abcese.Acest tip de acnee nu lasă de obicei vreo cicatrice.
Dacă inflamarea atinge derma și se formează chisturi purulente (adică abcese) este vorba despre acnee profundă.Rănile acneei profunde sunt de obicei roșii, inflamate și dureroase la atingere și se găsesc adesea pe abdomen și pe spate.Infecția prezentă în acneea profundă se poate răspândi și provoacă formarea altor leziuni sau chisturi purulente, care lasă cicatrice dacă le spargem sau le rupem.
Acneea rezultată dintr-o hiperactivitate a glandelor sebacee (care secretă sebumul) se manifestă mai ales în adolescență.
Deshidratarea și excesul de sebum pot închide porii pielii, ceea ce creează un mediu bacterian propice infectării.
Totuși, contrar ideilor acceptate, alimentația, stresul și igiena nu au decât o mică influență asupra ei.
Hormonii pot de asemenea declanșa apariția coșurilor.Pot crește secreția de sebum în piele prin glandele sebacee.Hormonii care influențează cel mai mult producerea sebumului sunt hormonii androgeni sau bărbătești.Hormonii androgeni sunt prezenți și la femei ca și la bărbați, dar se află în concentrații mai mari la aceștia din urmă.Hormonii feminini pot cauza acnee în perioada menstruală sau în timpul sarcinii.
Acneea se manifestă sub formă de roșeață, câteodată însoțită de puncte albe.
Pustulele și chisturile sunt de obicei roșii și umflate, cu prezență de puroi.
Diagnosticul de acnee este dat în funcție de semne particulare.
Medicul va da diagnosticul în funcție de antecedentele medicale și personale, la fel cum va proceda și în cazul medicamentelor pe care le va administra pacientului.
El se va informa în privința folosirii produselor cosmetice ale pacientului, ale produselor capilare, acestea din urmă putând închide porii și cauza acnee.
Începutul tratamentului constă din eliminarea coșurilor vizibile și prevenirea apariției altor răni.
Tratamentul acneei împiedică procesul biologic, adică reduce producția de sebum și elimină astfel infecția bacteriană.
Astăzi există numeroase produse de tratare a acneei, iar în funcție de gravitate se prescrie tratamentul.
De cele mai multe ori, pentru acesta se apelează la sfatul medicului.
Pentru anumiți pacienți care suferă de acnee, expunerea la razele ultraviolete poate fi eficace.
Aspectul fizic, înfățișarea și impresia pe care o facem asupra oamenilor sunt foarte importante, mai ales pentru doamne și domnișoare.
Vă arătăm câteva idei, trucuri și chiar rețete pentru o îngrijire corporală de succes, cu ajutorul plantelor.Pentru frumusețea corpului, plantele se folosesc în apa de baie, sub formă de loțiune pentru frecții, sub formă de cataplasmă sau ulei de masaj.
Uleiurile:
Folosite la masaj, ele sunt destinate să redea suplețea pieleii, să elimine celulita și să alunge oboseala.
Se prepară punând o mână de plante într-o jumătate de litru de ulei de migdale dulci.
Se pun în bain-marie timp de două ore și se lasă să se liniștească toată noaptea după care se strecoară.
Băile:
Băile constituie un remediu eficace împotriva oboselii și tensiunii nervoase, un mijloc de tonifiere a pielii și nu numai o practică zilnică de igienă.
Temperatura acestora trebuie să fie în armonie cu cea a corpului: 37 de grade Celsius.
Diverse procedee de folosire a plantelor pentru baie:
Decoctul concentrat care se prepară punând la fiert, timp de zece minute, două mâini de plante în doi litri de apă.Se strecoară și se toarnă soluția obținută în baie.
Săculețul de muselină: se pun plantele în săculețul de muselină sau în pânză fină, se așează pe fundul căzii cu puțină apă foarte caldă.Se lasă zece minute și apoi se umple baia.Fricționați corpul cu săculețul respectiv.
Cataplasmele:
Destinate mai ales eliminării plăcilor de celulită.
Se fierb plantele cu puțină apă, se pun între două cârpe fine și se aplică pe partea ce trebuie tratată.
Frecțiile:
Folosite pentru a reda vigoare țesuturilor, soluțiile sunt preparate sub formă de decoct concentrat (ca pentru baie) sau prin macerare în alcool sau colonie.
Se pun una sau două mâini de plante într-un litru și se lasă așa opt sau zece zile, după care se strecoară.
Apă de frecție tonică:
Asmațuchi: frunze, 20 g, măceș: fructe, 20 g, mentă sau cimbru: frunze, 20 g, lămâioară: frunze, 20 g, salvie: frunze, 20 g, apă sau alcool de 45 de grade (sau colonie de 45 de grade): 1 litru.Preparată cu apă sau cu alcool, această frecție foarte tonifiantă se folosește dimineața sau după un efort fizic mare.
Apă de frecție relaxantă:
Lavandă: flori, 30 g, portocal: petale, 30 g, măghiran: frunze, 30 g, tei: flori, 30 g, apă sau alcool de 45 de grade (sau colonie de 45 de grade): 1 litru.Este folosită pentru relaxarea celor foarte încordați sau împotriva oboselii nervoase. Frecția cu această apă se face de preferință seara.
Cataplasme împotriva celulitei:
Lumânărică: flori, 10 g, limba-mielului: flori, 10 g, soc: flori, 10 g, crețușcă: plantă, 40 g.Cataplasma se ține o jumătate de oră, pe plăcile de celulită, de trei ori pe săptămână.
Baie depurativă:
Destinată pielii cu acnee sau în cura de primăvară, de două ori pe săptămână.
Brusture: frunze si radacini, 100 g, măceș: fructe, 100 g, pansea sălbatică: plantă, 100 g, lămâioară: frunze, 100 g.Din acest amestec se pun două mâine pentru o baie.
Baie relaxantă:
Hamei: conuri, 100 g, lavandă: flori, 100 g, tei: flori, 100 g, portocal: petale, 100 g.Două mâini din acest amestec se pun la o baie caldă și prelungită (douăzeci de minute) pentru cei foarte încordați sau împotriva oboselii nervoase.
Baie tonică:
Iarba-neagră: flori, 100g, asmațuchi: frunze, 100 g, rozmarin: frunze, 100 g, cimbru: frunze, 100 g.Două mâini din acest amestec se pun la o baie nu foarte caldă (30 de grade Celsius), timp de zece minute.Această baie este un tonifiant foarte bun pentru persoanele obosite, pentru sportivi.
Frecție împotriva celulitei:
Pansea sălbatică: plantă, 10 g, rozmarin: frunze, 10 g, salvie: frunze, 10 g, soc: flori, 10 g, crețușcă: 50 g, apă sau alcool de 45 de grade (sau colonie de 45 de grade): 1 litru.Frecția se folosește dimineața și seara, dar în mod regulat pe plăcile de celulită.
Cine ar fi crezut că într-un pahar cu bere, băutura foarte cunoscută, există avantaje pentru sănătate?
Cu foarte mulți ani în urmă, au fost descoperite primele beneficii ale berii.
Consumată cu măsură, berea este un aliment gustos și răcoritor dar și medicament.
Încă din secolul al XII-lea, stareța unei mănăstiri din Germania recomanda să se bea bere și i-a închinat un întreg tratat medical.
În secolul al XVIII-lea, un învățat din Cracovia, Simon Syrenski, scria despre bere că este plăcută la gust, potolește setea, îmbunătățește sângele și circulația acestuia; pielea devine mai sănătoasă și fața capătă o culoare plăcută, în urma consumului de bere.daca se bea bere.
Mai mult, autorul din Cracovia lăuda berea, care ne ferește și ne scapă de pietre la rinichi, iar femeilor care alăptează le este de mare ajutor.
Berea este cu adevărat un remediu: în litiaza renală se recomandă, pe lângă ceaiurile diuretice, și berea.
Dar berea este recomandată și ca loțiune pentru îngrijirea pielii.
În secolul al XVI-lea, medicul german Johann Kasimir Sangfus recomanda femeilor să-și maseze în mod regulat fața, gâtul, pieptul și mâinile cu spumă de bere, pentru a avea o piele fină ca de bebeluș.
De asemenea, berea este recomandată și în îngrijirea părului: întărește firul de păr și coafura rezistă mult mai bine.
Compoziția berii este complexă.
În primul rând, este o băutură cu un conținut mare de minerale: 1-2 mg/litru, ceea ce este comparabil cu cele mai bogate ape minerale.
În al doilea rând, în bere găsim vitamina B1 (tiamină), B2 (riboflavină), PP (niacină).
Iată de ce berea a fost scoasă de cercetătorii germani din categoria băuturilor alcoolice și inclusa între alimente.
Pe lângă vitamine și minerale, berea are un conținut bogat în acizi organici, care reglează echilibrul acizi-baze din organism.
De fapt, dacă se elimină componența gazoasă din bere, proprietățile acesteia o apropie de kefir sau humis (lapte de iapă fermentat: băutura-minune din deșerturile asiatice).
În plus, berea favorizează acumularea de vitamina C la nivelul rinichilor, ficatului și splinei, contribuind la fortificarea organismului (dacă bem cel mult o jumătate de bere, adică doar câteva înghițituri).
Berea băută în cantități moderate, (maximum 100 ml pe zi), elimină pericolul formării de edeme și depunerea de albumine la gravide, datorită virtuților sale diuretice.
De asemenea, favorizează lactația la femeile care alăptează, atât cantitativ, cât și calitativ.
Berea favorizează digestia, crește pofta de mâncare, normalizează ritmul cardiac și tensiunea arterială, previne spasmele.
Dar cei ce suferă de hipertensiune trebuie să se limiteze la berea fără alcool.
Iar cei ce au exagerat cu băutura și sunt mahmuri a doua zi, pot bea un leac infailibil: puțină sare dizolvată într-un pahar de bere.Dupa ce ies gazele din băutură, se înghite mixtura, și persoana se va simți mult mai bine.
Așadar, berea băută cu măsură nu îngrașă, ci aduce numai foloase.
În urma multor articole despre regim, rețete și diete, am aflat câteva lucruri importante despre trei tipuri de grăsimi, care vă vor ajuta să obțineți corpul dorit.
Toate aceste grăsimi nu conțin decât 9 calorii pe gram, adică mai mult decât satisfăcător pentru persoanele interesate de aspectul fizic și de sănătatea lor.
Untul de arahide:
Studiile arată că persoanele care consuma unt de arahide cântăresc, de obicei, mai puțin decât cele care nu consumă.Combinația de proteine, grăsimi și fibre este sățioasă, așa că veți mânca mai puțin.
Arahidele întregi sunt de asemenea eficace.
Persoanele care adaugă la dieta lor arahide timp de 19 săptămâni, cresc și cantitatea de calorii cu 11%.Grăsimea nesaturată din arahide și nuci arde mai repede decât alte grăsimi.
Untul de arahide adaugă aromă tăițeilor și sosurilor sau îl puteți folosi dimineața la prepararea micului dejun.
Cantitatea ideală este de 1-2 linguri pe zi.
Uleiul de cocos:
Majoritatea uleiurilor, inclusiv cel de porumb și cel de masline, se descompun în acizi grași care circulă prin corpul dvs. după ce au fost consumate și se depun.
Uleiul de cocos însă, este bogat într-un tip de grăsime care se găsește rar în alte alimente, numit trigliceridă.Când consumați trigliceride, acestea se duc imediat în ficat în loc să se ducă direct în circulație.
În plus, corpul dvs. are nevoie de mai multă energie pentru a digera trigliceridele.
Puteți arde până la 45 de calorii.
Se poate pune ulei de cocos pe pâine în loc de unt sau se poate topi peste legume.
Nu folosiți uleiul de cocos pentru prăjit deoarece acesta nu se comportă bine la temperaturi înalte.
Căutați uleiul de cocos procesat.
Aveți grijă: uleiul de cocos este saturat și poate mări colesterolul și trigliceridele, asa că alternați-l cu alte tipuri de ulei.
Enova:
Grăsimile tradiționale conțin trei acizi grași, dar Enova, un ulei, are doar doi, așa că organismul dvs. îl tratează diferit.
Este procesat cam în același mod ca și uleiul de cocos, mergând direct la ficat, unde este folosit pentru energie.
Când persoanele ce urmează o dietă săracă în calorii consumă 15% din caloriile zilnice, pe care și le iau din Enova (în jur de 3-8 linguri), ei pierd 1% mai multă greutate și 3% mai multă grăsime decât dacă ar consuma o cantitate similară de ulei vegetal.
Gustul neutru al Enovei este perfect pentru salate.
Puteți găti cu acest ulei, dar nu îl folosiți pentru prăjit pentru că își poate schimba gustul și culoarea la temperaturi înalte.
Enova este un ulei scump, în comparație cu uleiul vegetal.
Cu toții ne plângem din ce în ce mai des că ne simțim stresați și că avem tot felul de griji și de probleme.
Ne simțim umerii tensionați, avem dureri puternice de cap și o stare de oboseală accentuată, acestea fiind simptomele cel mai des întâlnite după o zi stresantă acasă sau la serviciu.
Puțini dintre noi ne gândim ce se întâmplă cu adevărat în organismul nostru atunci când suferim de stres.
Stresul poate declanșa Alzheimerul, bolile de inimă și infertilitatea.
Se știe foarte bine și de foarte mult timp că stresul ne poate face să avem insomnii mai multe nopți la rând.Dar experții sunt de părere că stresul poate fi de asemenea cauza mai multor probleme de sănătate.
Stresul ar putea fi descris ca fiind un răspuns normal la o situație anormală.
Atunci când ne aflăm într-o situație stresantă creierul nostru eliberează anumite substanțe chimice sau trimite semnale unor glande pentru a secreta hormoni care să pregătească organismul pentru a face față acelei situații date.
Prima din aceste substanțe este adrenalina, eliberată de glandele suprarenale, aflate exact deasupra rinichiului.Adrenalina ne da primul impuls energetic de care are nevoie organismul pentru a se apăra în fața a orice pare a afecta buna funcționare internă și externă.
O altă substanță chimică sau hormon eliberat este cortizonul.Acesta este o formă de glucoză a sângelui și ne da combustibilul în plus de care este nevoie pentru a trece peste ceea ce ne afectează viața normală.
Deja se cunoaște faptul că expunerea îndelungată la stres poate face să crească presiunea arterială, iar aceasta duce la mărirea riscului de producere a atacului de cord, deoarece inima depune mai mult efort pentru a pompa sângele care trebuie să ajungă în tot organismul.
În afară de creșterea tensiunii arteriale, stresul poate de asemenea să ducă la mărirea riscului de a se produce bolile de inimă: blocarea arterelor și alte probleme care pot da naștere atacului de cord.
Un fapt mai puțin cunoscut este că 75% din colesterolul rău din sânge nu provine din alimentele pline de grăsimi sau cu multe calorii, ci din cortizon.
Colesterolul este, de fapt, un produs secundar al cortizonului, care reprezintă cantitatea în plus de glucoză pe care organismul nostru o produce în timpul perioadelor de stres.Colesterolul în plus din sânge înseamnă că arterele prezintă un risc mult mai mare de a fi obturate, crescând astfel și pericolul de a face o boală de inimă și, implicit, atac de cord.
Sistemul digestiv este printre primele sisteme din organism care reacționează la stres.Stomacul produce acid în exces, probabil pentru a consuma orice alimente existente și pentru a da organismului energie în plus, iar procesul de digestie se încetinește.Acest lucru se petrece pentru că organismul nu se poate concentra asupra digerării alimentelor dacă i se cere în același timp să și lupte pentru a se apăra.
De asemenea, corpul va transpira mai mult.Se crede că aceasta este de fapt prima reacție la stres.
Și bătăile inimii se accelerează, pentru a dirija substanțele chimice repede prin fluxul sangvin, astfel încât fiecare parte a corpului să fie pregătită pentru a da reacția necesară.Uimitor este faptul că acest lucru are loc aproape instantaneu și că persoana respectivă nici măcar nu este conștientă de reacția pe care o are.
Răspunsul organismului uman la stres este la fel de inconștient precum respirația și bătăile inimii, se petrece fără a fi controlat.
Cu toate că stresul poate fi folositor până la un anumit punct, ne ajută să facem față unor situații periculoase și dificile, problemele încep să apară în momentul în care suntem continuu în această stare sau ne punem singuri în situații stresante.
Experții și specialiștii sunt de părere că stresul care durează mai mult timp ar putea fi factorul declanșator al bolii Alzheimer sau al cancerului.
De asemenea, infertilitatea, căderea părului și petele pe piele sunt cauzate de stres, astfel încât nu putem să nu ne întrebăm ce alte probleme de sănătate mai pot fi determinate de stres.
Noile cercetări au scos la iveală faptul că femeile reacționează la stres diferit decât bărbații.Acest lucru înseamnă că și bolile la care sunt predispuse femeile din cauza stresului sunt altele decât cele în cazul bărbaților.
Studii recente realizate de cercetători au scos la iveală faptul că efectele pe termen lung ale stresului pot fi principala cauză a apariției bolii Alzheimer.Atunci când suntem stresați, presiunea arterială crește, făcând astfel inima să bată într-un ritm accelerat, iar nivelurile de cortizon din fluxul sangvin cresc și ele.Pacienții care au și tensiune arterială mare, și niveluri ridicate de cortizon în sânge sunt mai predispuși să se îmbolnăvească de Alzheimer decât cei care nu prezintă aceste simptome.
La pacienții care au ori tensiune arterială mare, ori niveluri ridicate de cortizon în sânge, riscul este de asemenea ridicat să se dezvolte această boală.Experții sunt de părere că o dată ce cortizonul pătrunde în creier, acesta începe să omoare celulele din această zonă, ducând la apariția Alzheimerului.
Acest lucru dovedește faptul că stresul este principala cauză a apariției acestei boli.
De fapt, cazurile de Alzheimer au început să apară în ultimii ani din ce în ce mai des la oamenii de 40-50 de ani, persoane relativ tinere, față de cazurile din trecut, când media de vârstă a apariției acestei boli era de aproximativ 70 de ani.
