Este recomandată în special persoanelor care suferă de pietre la rinichi, dar are și un efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului și vă tratează și de acnee.
Se administrează în sezonul vară-toamnă, atunci când pepenii se găsesc din belșug.
Se ține minim 2 săptămâni pe lună și se mănâncă minim 2 kg de pepene pe zi, înainte de masă.
Cât timp țineți această cură, trebuie să renunțați la carne, prăjeli, alimente grase.
Sfaturi utile bucatarie, beauty, sfaturi pentru casa, birou, sfaturi de intretinere corporala si multe altele.
Se afișează postările cu eticheta pietre la rinichi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pietre la rinichi. Afișați toate postările
marți, 12 iulie 2016
marți, 21 iunie 2016
Cura cu pepene roșu
Cu excepția persoanelor cu insuficiență renală, tuturor celor care suferă de rinichi le este recomandată în perioada de vară-toamnă, dacă este posibil și în celelalte sezoane de iarnă-primăvară, o cură cu pepene roșu de minimum zece zile în fiecare lună.
Enzimele și acizii organici conținuți mai ales în apropierea cojii, de unde și gustul de acru, nu foarte agreat uneori, au efecte de dezintoxicare puternică, ceea ce face ca pepenele roșu să fie în mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzură a organismului, bătrânilor, cât și celor care au avut sau mai au o alimentație încărcată în toxine.
În concluzie, o cură de minimum zece zile lunar cu pepene roșu are efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului uman, cu totul deosebite.
Cura cu pepene roșu se face foarte ușor, întrucât nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentară.
Unii medici și terapeuți recomandă sucul de pepene, dar acesta se oxidează rapid și își pierde în mai puțin de 15 minute potențialul curativ, ca atare este indicat să se mănânce pepenele normal, minimum două kilograme de pepene pe zi.
Se recomandă să fie bine copt, dulce și să nu se evite consumarea părții de miez din apropierea cojii.
Aproape o treime din greutatea unui pepene roșu este reprezentată de coajă, de aceea un pepene roșu pentru o zi de cură pentru tratament, trebuie să aibă în jur de 3 kilograme, mai ales că în zilele călduroase se poate chiar dubla cantitatea de pepene consumată.
Indicații în cura de tratament cu pepene roșu:
Pentru acnee:
Cura cu pepene de 10-20 de zile produce o dezintoxicare importantă și are anumite efecte reglatoare hormonale asupra corticosuprarenalelor în mod special, putând face minuni în tratamentul acneei, iar pe cât este posibil, în paralel cu cura cu pepene roșu se vor elimina din alimentație carnea și alte alimente toxice.
Extern, se va aplica zilnic tinctură de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu mărul lupului.
Pentru nefrită, pielită și pielonefrită:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona șalelor.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi):
Se recomandă a se consuma cantități mai mari de pepene roșu.
Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele roșu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.
Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășină de pini și boabele de ienupăr.
Enzimele și acizii organici conținuți mai ales în apropierea cojii, de unde și gustul de acru, nu foarte agreat uneori, au efecte de dezintoxicare puternică, ceea ce face ca pepenele roșu să fie în mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzură a organismului, bătrânilor, cât și celor care au avut sau mai au o alimentație încărcată în toxine.
În concluzie, o cură de minimum zece zile lunar cu pepene roșu are efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului uman, cu totul deosebite.
Cura cu pepene roșu se face foarte ușor, întrucât nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentară.
Unii medici și terapeuți recomandă sucul de pepene, dar acesta se oxidează rapid și își pierde în mai puțin de 15 minute potențialul curativ, ca atare este indicat să se mănânce pepenele normal, minimum două kilograme de pepene pe zi.
Se recomandă să fie bine copt, dulce și să nu se evite consumarea părții de miez din apropierea cojii.
Aproape o treime din greutatea unui pepene roșu este reprezentată de coajă, de aceea un pepene roșu pentru o zi de cură pentru tratament, trebuie să aibă în jur de 3 kilograme, mai ales că în zilele călduroase se poate chiar dubla cantitatea de pepene consumată.
Indicații în cura de tratament cu pepene roșu:
Pentru acnee:
Cura cu pepene de 10-20 de zile produce o dezintoxicare importantă și are anumite efecte reglatoare hormonale asupra corticosuprarenalelor în mod special, putând face minuni în tratamentul acneei, iar pe cât este posibil, în paralel cu cura cu pepene roșu se vor elimina din alimentație carnea și alte alimente toxice.
Extern, se va aplica zilnic tinctură de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu mărul lupului.
Pentru nefrită, pielită și pielonefrită:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona șalelor.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi):
Se recomandă a se consuma cantități mai mari de pepene roșu.
Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele roșu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.
Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășină de pini și boabele de ienupăr.
luni, 7 septembrie 2015
Avantajele unui pahar de bere
Cine ar fi crezut că într-un pahar cu bere, băutura foarte cunoscută, există avantaje pentru sănătate?
Cu foarte mulți ani în urmă, au fost descoperite primele beneficii ale berii.
Consumată cu măsură, berea este un aliment gustos și răcoritor dar și medicament.
Încă din secolul al XII-lea, stareța unei mănăstiri din Germania recomanda să se bea bere și i-a închinat un întreg tratat medical.
În secolul al XVIII-lea, un învățat din Cracovia, Simon Syrenski, scria despre bere că este plăcută la gust, potolește setea, îmbunătățește sângele și circulația acestuia; pielea devine mai sănătoasă și fața capătă o culoare plăcută, în urma consumului de bere.daca se bea bere.
Mai mult, autorul din Cracovia lăuda berea, care ne ferește și ne scapă de pietre la rinichi, iar femeilor care alăptează le este de mare ajutor.
Berea este cu adevărat un remediu: în litiaza renală se recomandă, pe lângă ceaiurile diuretice, și berea.
Dar berea este recomandată și ca loțiune pentru îngrijirea pielii.
În secolul al XVI-lea, medicul german Johann Kasimir Sangfus recomanda femeilor să-și maseze în mod regulat fața, gâtul, pieptul și mâinile cu spumă de bere, pentru a avea o piele fină ca de bebeluș.
De asemenea, berea este recomandată și în îngrijirea părului: întărește firul de păr și coafura rezistă mult mai bine.
Compoziția berii este complexă.
În primul rând, este o băutură cu un conținut mare de minerale: 1-2 mg/litru, ceea ce este comparabil cu cele mai bogate ape minerale.
În al doilea rând, în bere găsim vitamina B1 (tiamină), B2 (riboflavină), PP (niacină).
Iată de ce berea a fost scoasă de cercetătorii germani din categoria băuturilor alcoolice și inclusa între alimente.
Pe lângă vitamine și minerale, berea are un conținut bogat în acizi organici, care reglează echilibrul acizi-baze din organism.
De fapt, dacă se elimină componența gazoasă din bere, proprietățile acesteia o apropie de kefir sau humis (lapte de iapă fermentat: băutura-minune din deșerturile asiatice).
În plus, berea favorizează acumularea de vitamina C la nivelul rinichilor, ficatului și splinei, contribuind la fortificarea organismului (dacă bem cel mult o jumătate de bere, adică doar câteva înghițituri).
Berea băută în cantități moderate, (maximum 100 ml pe zi), elimină pericolul formării de edeme și depunerea de albumine la gravide, datorită virtuților sale diuretice.
De asemenea, favorizează lactația la femeile care alăptează, atât cantitativ, cât și calitativ.
Berea favorizează digestia, crește pofta de mâncare, normalizează ritmul cardiac și tensiunea arterială, previne spasmele.
Dar cei ce suferă de hipertensiune trebuie să se limiteze la berea fără alcool.
Iar cei ce au exagerat cu băutura și sunt mahmuri a doua zi, pot bea un leac infailibil: puțină sare dizolvată într-un pahar de bere.Dupa ce ies gazele din băutură, se înghite mixtura, și persoana se va simți mult mai bine.
Așadar, berea băută cu măsură nu îngrașă, ci aduce numai foloase.
Cu foarte mulți ani în urmă, au fost descoperite primele beneficii ale berii.
Consumată cu măsură, berea este un aliment gustos și răcoritor dar și medicament.
Încă din secolul al XII-lea, stareța unei mănăstiri din Germania recomanda să se bea bere și i-a închinat un întreg tratat medical.
În secolul al XVIII-lea, un învățat din Cracovia, Simon Syrenski, scria despre bere că este plăcută la gust, potolește setea, îmbunătățește sângele și circulația acestuia; pielea devine mai sănătoasă și fața capătă o culoare plăcută, în urma consumului de bere.daca se bea bere.
Mai mult, autorul din Cracovia lăuda berea, care ne ferește și ne scapă de pietre la rinichi, iar femeilor care alăptează le este de mare ajutor.
Berea este cu adevărat un remediu: în litiaza renală se recomandă, pe lângă ceaiurile diuretice, și berea.
Dar berea este recomandată și ca loțiune pentru îngrijirea pielii.
În secolul al XVI-lea, medicul german Johann Kasimir Sangfus recomanda femeilor să-și maseze în mod regulat fața, gâtul, pieptul și mâinile cu spumă de bere, pentru a avea o piele fină ca de bebeluș.
De asemenea, berea este recomandată și în îngrijirea părului: întărește firul de păr și coafura rezistă mult mai bine.
Compoziția berii este complexă.
În primul rând, este o băutură cu un conținut mare de minerale: 1-2 mg/litru, ceea ce este comparabil cu cele mai bogate ape minerale.
În al doilea rând, în bere găsim vitamina B1 (tiamină), B2 (riboflavină), PP (niacină).
Iată de ce berea a fost scoasă de cercetătorii germani din categoria băuturilor alcoolice și inclusa între alimente.
Pe lângă vitamine și minerale, berea are un conținut bogat în acizi organici, care reglează echilibrul acizi-baze din organism.
De fapt, dacă se elimină componența gazoasă din bere, proprietățile acesteia o apropie de kefir sau humis (lapte de iapă fermentat: băutura-minune din deșerturile asiatice).
În plus, berea favorizează acumularea de vitamina C la nivelul rinichilor, ficatului și splinei, contribuind la fortificarea organismului (dacă bem cel mult o jumătate de bere, adică doar câteva înghițituri).
Berea băută în cantități moderate, (maximum 100 ml pe zi), elimină pericolul formării de edeme și depunerea de albumine la gravide, datorită virtuților sale diuretice.
De asemenea, favorizează lactația la femeile care alăptează, atât cantitativ, cât și calitativ.
Berea favorizează digestia, crește pofta de mâncare, normalizează ritmul cardiac și tensiunea arterială, previne spasmele.
Dar cei ce suferă de hipertensiune trebuie să se limiteze la berea fără alcool.
Iar cei ce au exagerat cu băutura și sunt mahmuri a doua zi, pot bea un leac infailibil: puțină sare dizolvată într-un pahar de bere.Dupa ce ies gazele din băutură, se înghite mixtura, și persoana se va simți mult mai bine.
Așadar, berea băută cu măsură nu îngrașă, ci aduce numai foloase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)