Nu de multe ori, auzim sau citim despre tot felul de leacuri băbeşti, cu diferite plante sau flori.Să vedem astăzi, ce ne poate oferi morcovul.
Părţi utilizabile ale morcovului: pulpa, sucul (zeama de morcovi), frunza uscată, seminţele.
La ce afecţiuni poate fi folosit morcovul:
Uz intern: astenii, tulburări de creştere, demineralizare, rahitism, carii dentare, anemii, anumite insuficienţe ale acuităţii vizuale, enterocolite, infecţii intestinale, diaree infantilă şi a adultului, colibaciloză, ulcere gastroduodenale, constipaţie, afecţiuni pulmonare, (tuberculoyă, astm, bronşite cronice), scrofuloză, reumatism, gută, litiază, ateroscleroză, insuficienţe hepatobiloiare, ictere, insuficienţa lactaţiei, dermatoze, paraziţi intestinali (tenie), prevenirea bolilor infecţioase şi degenerative, prevenirea îmbătrânirii şi a apariţiei ridurilor.
Uz extern: plăgi, ulcere, arsuri, furuncule, dermatoze (eczemă, pecingine, impetigo pe faţă), degerături, crăpături, abcese şi cancere ale sânului (tratament de ajutorare), epitelion (tratament de ajutorare).
Mod de folosire:
Uz intern:
Suc de morcov: de la 50 la 500 g pe zi (la trezire şi la culcare).Un pahar de suc în fiecare zi, pe nemâncate, este foarte indicat.Pentru copiii mici se diluează cu apă, ca şi laptele.Pur sau cu lapte: excelent expectorant (afecţiuni pulmonare, astm, voalarea vocii).
Contra constipaţiei: supă dintr-un kg de morcovi fierţi de două ori într-un litru de apă şi trecută prin mulineta de legume.
Contra diareei infantile: supă de morcovi: se curăţă 500 g de morcovi, se taie în bucăţi şi se fierb într-un litru de apă până când se înmoaie complet.Se trec prin sita de piureu.Apoi se adaugă apă clocotită până se ajunge la un litru şi jumătate.Se adaugă o linguriţă cu sare marină.Se păstrează la rece.Se administrează pe parcursul a 24 de ore, timp de două sau trei zile.Se poate da cu biberonul, iar partea consistentă, cu linguriţa. Laptele se reintroduce treptat, în cinci sau şase zile, micsorând cantitatea de morcovi utilizată de la 500 g la 100 g la litrul de apă.Pentru sugari se taie supa de morcovi preparată cu 200 g la litru, cu lapte.Se dă o parte din supă cu una de lapte, pentru copiii până la 3 luni, apoi o parte supă cu două părţi lapte, după această vârstă.Sugarilor cu diaree li se poate da suc de morcovi cruzi în locul supei de morcovi.Se va tăia cu apa sucul de morcovi aşa cum se face pentru lapte şi nu se va relua alimentaţia lactată decât dupa dispariţia tulburărilor intestinale (în genere, după două sau trei zile).
Pentru o mai bună remineralizare a sugarilor şi a copiilor, li se va pregăti terci de cereale cu supă de frunze uscate de morcovi, foarte bogate în săruri minerale.
Seminţe: infuzie cu o linguriţă la o ceaşcă de apă dată în clocot: stimulent, aperitiv, diuretic, amenagog, galactogog.La doza de 1-5 g, seminţele sunt carminative (expulzează gazele intestinale).
Uz extern:
Decoct de morcovi şi aplicaţii de morcovi daţi pe răzătoare, sau cataplasme de frunze proaspete pisate, sau loţiuni din decoct de frunze proaspete: sunt recomandate a se aplica pe abcese şi cancere ale sânului, pe plăgi recente sau atone, pe ulcere ale gambei, arsuri, furuncule, pecingini, impetigo.
Decoct de frunze de morcovi în gargare pentru afte, abcese ale gurii; băi sau spălături în degerături, crăpături.
Loţiuni cu suc de morcovi: pentru îngrijirea feţei şi a gâtului.Acestea oferă supleţe şi prospeţime şi se opun ravagiilor ridurilor.
Aspectul corpului nostru poate fi uşor îmbunătăţit, cu ajutorul exerciţiilor fizice.Vă descriem astăzi câteva exerciţii care vizează muşchii fesieri şi muschii picioarelor.Cu răbdare şi perseverenţă puteţi avea o formă de invidiat şi un corp frumos lucrat.
Puteţi începe cu un set de exerciţii care fortifică şoldurile, coapsele interioare şi exterioare, şi tendoanele genunchilor.Puteţi realiza aceste exerciţii pe podea, ajutându-vă de o minge:
Staţi orizontal, proptindu-vă de minge, greutatea corpului aflându-se pe călcâie.
Îndoiţi genunchii şi sprijiniţi capul cu degetele.Împingeţi corpul, proptindu-vă în călcâie, până vă aflaţi deasupra mingiei.
Inspiraţi adânc şi îndoiţi genunchii, ghemuindu-vă.Proptiţi-vă în călcâie pentru a lucra tendoanele genunchilor.Expiraţi şi reveniţi la poziţia iniţială.Repetaţi exerciţiul de mai multe ori.Astfel vă veţi limpezi gândurile prin ritmicitatea respiraţiei, sincronizată cu fazele exerciţiului fizic.
Puteţi face şi un alt exerciţiu care este o varianta a exerciţiului 'podul', pe care îl făceam când eram mici, la orele de educaţie fizică.Acest exerciţiu poate fi efectuat cu ajutorul mingiei, pe nisip, la mare, dacă vreţi în aer liber, sau pe podea, în cameră, dacă nu beneficiaţi de posibilitatea de a ieşi la aer.Puteţi lucra şoldurile, coapsele interioare şi exterioare şi tendoanele genunchilor.Staţi orizontal, pe sol, cu mâinile în poziţie laterală, picioarele aşezate deasupra mingiei.Ridicaţi şoldurile până când sunt aliniate perfect la nivelul umerilor. Inspiraţi, apoi expiraţi şi deplasaţi şoldurile pe sol.Repetaţi exerciţiul.
Ridicarea picioarelor: acest exerciţiu vă va ajuta să lucraţi muşchii din partea inferioară a corpului, prin ridicarea picioarelor:
Poziţia corpului este orizontală, cu faţa în jos, deasupra mingiei.Proptiţi abdomenul pe minge şi greutatea corpului va fi susţinută în mâini.Ţineţi degetele piciorului drept pe sol, şi îndoiţi genunchiul stâng la 90 de grade.Având genunchiul îndoit astfel, ridicaţi-l de mai multe ori, fără să vă arcuiţi spatele.Apoi deplasaţi piciorul în poziţia iniţială, şi efectuaţi exerciţiul şi cu celălalt picior.
Întindeţi piciorul stâng, în spate, şi ridicaţi-l de mai multe ori.Abdomenul trebuie să fie încordat, pentru a susţine corpul. În momentul când ridicaţi piciorul, acesta trebuie să fie perfect întins şi degetele trebuie să fie şi ele întinse.După efectuarea unui set de exerciţii, schimbaţi piciorul şi repetaţi exerciţiul.Cu ajutorul mingiei mai puteţi efectua şi exerciţii de ridicare laterală a picioarelor, precum şi de depărtare a acestora.
Alegând două dintre exerciţiile prezentate mai sus, şi efectuându-le zilnic, veţi observa că veţi obţine un tonus muscular excelent.Aveţi nevoie doar de ajutorul unei mingii, şi de multă atenţie şi corectitudine în efectuare.
Constipaţia poate da bătăi de cap în cele mai nepotrivite momente, chiar şi celor care au o alimentaţie sănătoasă.Câteva prime sfaturi le găsiţi aici şi aici, iar acum venim cu completări.
Un ajutor de nădejde ni-l dau murele: faceţi infuzie din frunze de mur, proaspete sau uscate, circa 40-80gr la 1 litru de apă, în funcţie de gravitatea constipaţiei. Beţi două căni pe zi dimineaţa şi seara. Puteţi consuma câte un pumn de fructe proaspete dimineaţa, pe stomacul gol.
Un ceai laxativ recomandat este următorul: puneţi la fiert, vreme de 10 minute, 25-30 gr frunze de prun într-un litru de apă. Beţi câte o ceaşcă după mesele principale timp de 5 zile.
Dovleacul ne poate scăpa de griji, astfel: beţi în fiecare dimineaţă o cană de suc de dovleac.
Vă oferim o nouă reţetă cu tărâţe, valabilă pentru cei ce au probleme cu intestinul gros: 2 linguri de tărâţe de grâu se pun de seara într-o jumătate de cană de apă. Dimineaţa, înainte de masă, mâncaţi această compoziţie. Dacă se umflă şi nu mai are lichid, mai adăugaţi puţin cei cald sau apă la temperatura camerei. Acest amestec elimină toxinele din organism şi conţine vitamine din gama B-urilor. În aceeaşi perioadă puteţi consuma şi grâu încolţit, cam 35-40gr pe zi, după ce aţî mâncat tărâţele.
Un al remediu este cel cu miere de albine : Se amestecă: 2 linguri de miere de albine, 2 linguri nuci măcinate, 2 linguri smântână, 2 linguri tărâţe de grâu, 2 mere rase. Din amestecul obţinut se consumă 2 linguri pe zi, dimineaţa, pe nemâncate, după care se bea o cană de ceai de muşeţel.Restul, se poate păstra la frigider şi se poate lua chiar şi 4 linguri, dacă rezultatele întârzie să apară.
Mierea ca şi medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.Calităţile extraordinare ale mierii: medicament şi aliment preţios în acelaşi timp, sunt cunoscute încă din antichitate.
Mierea se asimilează foarte uşor de către organism şi ne oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sângelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compuşi aromatici, fitohormoni, acizi organici: lactic, citric, malic, oxalic, dextrină, compuşi ai azotului, în total 435 de substanţe. Acestea asigură mierii un loc aparte în reglarea funcţiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levănţică lecuieşte tusea şi durerile de gât; mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic şi remediu în pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea de brad este utilă în bolile căilor respiratorii; cea de salcâm este un bun calmant şi tonic; mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arterială; mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună ca leac împotriva durerilor, antihemoragică, tonifiantă; mierea de floarea-soarelui este utilă în bronşite şi boli de stomac.
Mierea de flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană, cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea de munte are calităţi deosebite în bolile de căi respiratorii şi în alergii, fiind o însumare de substanţe nutritive şi curative.
Mierea este un remediu eficient în diferite boli interne şi ale pielii, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru gravide.
Luând în mod regulat miere, câte o linguriţă dimineaţa, cu o oră înaintea micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de prânz şi o linguriţă după cină, se normalizează tensiunea arterială şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. În cazul colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine cu puţină apă caldă în care se dizolvă.
Mierea se pastrează în vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.Mierea nu se va păstra în apropierea substanţelor ce degajă mirosuri tari, căci absoarbe mirosurile.
Mierea este contraindicată diabeticilor şi obezilor.
Produsele apicole: mierea, lăptişorul de matcaă, polenul, propolisul, veninul de albine şi ceara, contribuie la întărirea organismului, astfel încât persoanele care le consumă reuşesc să evite aproape în totalitate orice afecţiune.
Lăptişorul de matcă se ştie că are un conţinut de vitamine din grupa B, mai ridicat decât drojdia de bere. Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secreţie internă.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Într-un kilogram de polen găsim atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.Anevrina, o substanţă care se găseşte în polen, are un rol deosebit de important în buna funcţionare a sistemului nervos.
În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea părului şi chiar face să crească mai repede părul, hrănindu-i rădăcinile.
Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente: cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secretţii ale glandelor salivare ale albinelor.
Propolisul este folosit ca biostimulator, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul îşi găseşte tot mai multe utilizări. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales arsuri, degerături. Este foarte util în vindecarea rănilor de la armele de foc, precum şi în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.
Veninul de albine se foloseşte în vindecarea astmului bronşic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, în tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei şi ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosită încă din antichitate şi tot de atunci i s-au recunoscut virtuţile terapeutice. Şi astăzi se foloseşte ceara de albine la prepararea unor unguente şi balsamuri. De asemenea, ceara este folosită şi în industria cosmetică.
Kiwi este consumat în special în perioadele reci ale anului pentru întărirea organismului, dar în acelaşi timp, poate fi consumat şi în restul anului.
Kiwi conţine foarte multă vitamina C (un fruct de mărime medie acoperă nevoile zilnice ale unui adult), vitamina E (un fruct asigură un sfert din aportul zilnic de vitamina E recomandat), vitamina B2, vitamina B3, vitamina A, acizi organici şi fibre.
Fructul este bogat în cupru, potasiu şi magneziu, dar conţine şi alte minerale: calciu, fosfor, fier, seleniu, zinc. Trebuie remarcat faptul că un fruct kiwi conţine mai mult potasiu decât o banană.
Cu toate că este bogat în substanţe nutritive, un fruct de kiwi are numai 45 calorii. El reprezintă un puternic antioxidant, întăritor al sistemului imunitar cu mare eficacitate împotriva efectelor îmbătrânirii.
Consumul de kiwi reduce riscul producerii cancerului, a bolilor de inimă şi previne formarea cataractei, care poate cauza orbirea. El previne apariţia astmului şi a alergiilor şi participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor.Are efect tonic asupra capilarelor şi protejează arterele împotriva depunerii plăcuţelor de aterom. Fibrele de kiwi protejează împotriva diabetului şi a bolilor de inimă.
Spre deosebire de alte surse de vitamina E, kiwi este un fruct sărac în grăsimi. Având doar 45 cal/100 g şi foarte multe fibre, reprezintă un fruct ideal pentru cazurile de obezitate.
Cuprul din kiwi este vital pentru creşterea copiilor, întărirea oaselor, întărirea dentiţiei, dezvoltarea cerebrală şi echilibrarea imunităţii.
Fructul se consumă proaspăt, tăiat pe jumătate şi mâncat direct din coajă cu ajutorul unei linguriţe sau ca suc natural.
Cura constă în consumul a 100-250 g kiwi pe zi în cure de câte două săptămâni. Se poate consuma dimineaţa înainte de masă sau chiar în timpul mesei în amestec cu puţină brânză de vaci.
Pentru persoanele care îşi doresc să arate bine şi să slăbească sau care sunt nevoite să ţină o dietă din motive de sănătate, venim astăzi cu o serie de idei ajutătoare.
Atunci când faceţi mişcare, nu trebuie să forţaţi de la început, să transpiraţi în exces, în speranţa de a obţine rezultate spectaculoase după o zi sau două: în cel mai bun caz vă veţi alege cu o febră musculară. Pentru a reuşi să slăbiţi, exerciţiile fizice trebuie practicate regulat.Încet, dar sigur, veţi obţine rezultate.
Alegerea tipului de exerciţii fizice depinde de vârsta dvs., dacă aţi mai practicat vreun sport până acum, dacă aveţi probleme de sănătate. Puteţi începe cu plimbări în aer liber, apoi marşuri, jogging, aerobic.Nu uitaţi să consultaţi medicul înainte de a face efort susţinut.Oricum, indiferent de vârstă, ţineţi minte că nu trebuie neapărat să faceţi performanţă, important e să vă mişcaţi.
Practicarea exerciţiilor fizice intensifică metabolismul, consumând o cantitate mare de calorii. În plus, sportul vă sculptează corpul, îl modelează, fiind indispensabil mai ales atunci când se slăbeşte mult dintr-o dată; altfel, pielea se lasă, începe să atârne şi se poate să nu vă placă rezultatul final, chiar dacă numărul de kilograme scade.Exerciţiile fizice cresc tonusul muscular şi cel psihic, vă ajută să vă simţiţi activi, plini de energie şi de voie bună. Ele acţionează benefic asupra tuturor organelor corpului, care devine astfel mai sănătos.
Încercaţi să vă planificaţi mesele şi meniurile, să alegeţi alimente sănătoase, cu puţine calorii, de exemplu legume crude sau fructe în diferite combinaţii.
Mâncatul în faţa televizorului este un obicei foarte dăunător, deoarece nu vă puteţi da seama ce şi cât mâncaţi.Cu ochii la TV, inghiţiţi cantităţi impresionante de biscuiţi, chipsuri, popcorn, ciocolată, îngheţată, alimente fără vitamine, cu un conţinut ridicat de calorii. Se poate întâmpla să nu vă intereseze ceea ce vedeţi la televizor. Cu toate acestea, staţi fiindcă nu aveţi ceva mai bun de făcut. Atunci mâncaţi ca să adăugaţi emisiunilor insipide, ceva sare şi piper.Sau, mai grav, nu aveţi chef să vă apucaţi de lucru şi mâncatul e un pretext ca să leneviţi mai departe la TV. În cazul în care vă plictisiţi la televizor, nimeni nu vă obligă să rămâneţi acolo. Daca nu aveţi treabă, găsiţi-vă o ocupaţie care să vă atragă. De exemplu, ieşiţi la o plimbare sau citiţi o carte. Nu trebuie să staţi degeaba, fiţi activi!
Nu puţine sunt persoanele care sar peste micul dejun. Fie se trezesc târziu şi se grăbesc la serviciu sau la şcoală, fie savurează doar o cafeluţă şi eventual o ţigară. În timpul zilei ronţăie ceva pe fugă sau iau o gustare rapidă la prânz, asta daca au pauză de masă. Bineîţeles că seara vor să recupereze şi mănâncă cu o poftă sporită.Aceasta este o mare greşeală deoarece seara metabolismul e cel mai scăzut.De obicei, după cină urmează o perioadă de relaxare, când organismul nu mai are nevoie să transforme în energie hrana consumată, care se depune sub forma de grăsime. De aceea, se recomană un mic dejun consistent (de exemplu: ouă, lapte, carne, cereale) şi o masă de seară cât mai uşoară (iaurt, fructe), luată înainte de ora 7, cu minimum 3 ore înainte de culcare.
Pentru a înlătura insomnia sau pentru a o preveni, este bine să ţinem cont de următoarele:
Evitarea la masa de seară a unor alimente cum ar fi: mezelurile, conservele, carnea de vânat, mazărea, fasolea, orezul, ouăle, brânzeturile fermentate.
Cina nu trebuie sa fie nici prea uşoară (deoarece foamea ne poate trezi), nici prea grea. Ea trebuie să conţină proteine (carne de peşte sau de pasăre) şi calciu (lactate), care au proprietăţi sedative. Seara trebuie să ne ferim să consumăm alimente diuretice şi excitante cum sunt alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul tare şi Coca-Cola. Foarte indicat este să bem un pahar de lapte cald (dacă este posibil, de capră).
Este bine ca înainte de culcare să ne relaxăm cu o muzică placută, cu o lectură uşoară sau cu o plimbare lungă, de 40-60 de minute.
Seara, înainte de culcare, se pot face, timp de câteva minute, băi de aer în faţa ferestrei deschise.
Se va face un duş călduţ sau rece cu 20-30 de minute înainte de culcare, dar în nici un caz fierbinte (în cazul în care vă treziţi in timpul nopţii, puteţi să vă frecaţi energic pe tot corpul cu un prosop înmuiat în apă rece).
Îmbrăcămintea pentru dormit va trebui să fie cât mai lejeră, iar camera bine aerisită înainte de culcare.
Se vor respecta cu stricteţe orele de culcare şi de trezire, aceleaşi în fiecare zi.
Dacă este posibil, se vor folosi perne în care se introduc conuri de hamei, fân, frunze de sulfină, roiniţă.
Putem apela cu încredere la diverse plante medicinale:
Ciuboţica cucului: infuzie din 15 g de flori la un pahar de apă clocotită. Se dă în clocot, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. Se ia câte o lingură, de 3-4 ori pe zi şi cu 30 de minute înainte de culcare.
Hameiul: infuzie dintr-o lingură de conuri de hamei (se adună toamna), la 200 ml de apă clocotită. Se bea seara, înainte de culcare. Se mai poate pregăti de asemenea un ceai din 15 conuri de hamei la 500 ml de apă. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
Macul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se iau 1-2 linguri cu 30 de minute înainte de culcare.
Mărarul: infuzie dintr-o lingură de seminţe de mărar (sau plantă) la 300 ml de apă clocotită. Se beau câte 100 ml, de 3 ori pe zi.
Măghiranul: infuzie dintr-o lingură de plantă la 300 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi.
Odoleanul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se iau 2-4 linguri seara, înainte de culcare. Se mai poate prepara de asemenea şi o tinctură dintr-o parte de plantă şi 5 părţi alcool de 70%. Se iau câte 30-40 picături seara, cu 30 de minute înainte de culcare. Pentru a mări acţiunea sedativă şi calmantă, odoleanul se asociază cu muşeţel, mentă, levanţică.
Păducelul: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se beau câte 2 căni pe zi.
Porumbarul: infuzie dintr-o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Ruşcuţa: infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 30 de minute, după care se strecoară. Se iau 2-3 linguri seara, înainte de culcare.
Salcia: decoct din 10 g de coajă mărunţită la 200 ml de apă. Se fierbe 20 de minute, după care se strecoară. Se iau 3-4 linguri pe zi.
Sulfina: infuzie dintr-o linguriţă de flori la 200 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 ceaiuri pe zi.
Şovârvul: infuzie din 2 linguriţe de plantă la 200 ml apă clocotită. Se bea câte un pahar pe zi. În caz de insomnie se poate spăla scalpul cu infuzie de sovârv: infuzie dintr-o mână de şovârv la 3 l de apă clocotită. Se lasă să se răcească 1-2 ore, apoi se spală scalpul.
Talpa gâştei: infuzie din 3 linguri de plantă la 300 ml de apă clocotită. Se iau 2 linguri seara, înainte de culcare.
Teiul: infuzie din 2 linguriţe de flori la 200 ml de apă clocotită. Se beau 2 ceaiuri pe zi, îndulcite cu miere.
Urzica moartă: infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 15-20 de minute, după care se strecoară.Se beau 1-2 ceaiuri pe zi.
