Am tot citit multe articole cu și despre magneziu și mereu ascultăm despre cât este de important.Dar concret, cum ne afectează lipsa de magneziu?
Magneziul constituie un element de importanță majoră în biologia umană.Corpul uman conține aproximativ 21 g de magneziu.Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu conținută în corpul uman se situează în oase, sectorul extracelular reprezentând doar 1% din cantitatea de magneziu existentă în corpul nostru.
Magneziul este necesar pentru metabolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului și potasiului.
Este esențial pentru buna funcționare a mușchilor și nervilor.
Absorbția intestinală depinde, înainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerată.
Magneziul împiedică formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali și biliari.
El constituie un factor de creștere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic un drenor hepatic.
Contribuie la menținerea unui sistem cardiovascular sănătos și previne atacurile de inimă.
Are acțiune antidepresivă, fiind cunoscut și ca mineral antistres.
În combinație cu calciul, magneziul acționează ca un tranchilizant natural.
Sporește reacțiile de apărare ale organismului și luptă împotriva bătrâneții.
Necesarul de magneziu și frecvența deficitului magnezic:
Carența de magneziu atrage după sine numeroase tulburări.Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sunt reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare și tromboze.Aportul insuficient de magneziu în organism este legat de modul de viață și de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentația modernă de tip snack, în detrimentul alimentației tradiționale variate.Organismul uman are nevoie de circa 250 până la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).
Surse naturale de magneziu și indicații:
Magneziul se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie, polen, precum și fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci.
Magneziul este indicat în tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroză, gută, cancer.
Consecințele deficitului de magneziu și bătrânețea:
Bătrânețea reprezintă unul dintre factorii de risc în privința deficitului de magneziu.Modificările fiziologice caracteristice îmbătrânirii, precum și modificarea regimului de viață contribuie la modificarea conținutului de magneziu.
Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi diabetul nondependent de insulină sau administrarea de diuretice.
În cazul persoanelor în vârstă, carența de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfocalcic sau deficit potasic.
Literatura de specialitate specifică faptul că deficitul de magneziu contribuie la procesul de îmbătrânire și la vulnerabilitatea față de maladiile legate de acest proces.
În acest secol, hepatita a fost și rămâne din păcate o problemă reală și gravă.Pe lângă arhicunoscuta formă de hepatita A, supranumită Boala mâinilor murdare, care se transmite cu adevărat din cauza igienei insuficiente, a neglijențelor de tot felul, există și alte forme care sunt mult mai periculoase.
Hepatita virală B reprezintă o infecție produsă de virusul hepatitei B, caracterizată prin inflamarea ficatului.Această hepatită are mai multe variante de evoluție și încheiere.Acest virus al hepatitei a primit numele de virus-problema, deoarece proporțiile de răspândire a acestei forme de hepatita sunt comparabile cu cele ale cumplitei maladii SIDA.De hepatita B se leagă un mare număr de cazuri de maladii hepatice cronice, incluzând ciroze și cancere ale celulei hepatice.De fapt, virusul hepatitei B face parte din cele 10 cauze principale care produc decesul populației, plasându-se pe locul 9, cu mult înaintea cumplitului HIV.
Unele persoane sunt bolnave și nu știu acest fapt.În timpul vietii, o treime a populației globului este infectată cu acest virus al hepatitei B.Multi însă contractează o formă nesimptomatică și se însănătoșesc, scăpând de virus, chiar și fără să știe, de multe ori, că l-au contractat vreodată.La alte persoane, virusul rămâne în organism, astfel încât acestea devin purtători cronici ai acestuia.În această situație se află în prezent aproximativ 350 milioane de oameni de pe glob.Nivelul cel mai mare al frecvenței acestei infecții se înregistreazî în Asia de Sud-Est și în Africa, unde peste 7% din populație este infectată cu virusul hepatitei B.Cifra cea mai scazută se înregistrează în Europa, America de Nord și Australia, sub 2%.
Infectarea se produce la pătrunderea virusului în sânge, în cazul unor leziuni ale tegumentelor și mucoaselor.Sursa infecției o constituie purtătorii de virus, bolnavi de hepatita B în formă ușoară sau cronicizată.Virusul este conținut în umorile bolnavului: în sânge, spermă, salivă.Acest virus este extrem de activ, fiind și deosebit de rezistent în mediul înconjurător.De aceea, pentru a se infecta cu virusul hepatitei B, pentru o persoană nu este nevoie decât de o cantitate foarte mică conținută, spre exemplu, în 0,0001 ml de sânge.
Căile de transmitere a virusului hepatitei B:
Acest virus se transmite atât pe căi naturale, cât și pe căi artificiale.
Căile naturale de transmitere a hepatita B sunt cea sexuală, de la mamă infectată la sugar, chiar și la făt, în cadrul familiei, între membrii acesteia, datorită contactului zilnic existent (farfurii, pahare etc.).
Căile artificiale de transmitere sunt transfuziile de sânge, instrumentele medicale nesterilizate, injectarea de narcotice, tatuaje, procedurile cosmetice etc.
Alte forme de virus al hepatitei:
În afara virusului B, am amintit mai sus de virusul hepatitei A.Există, în plus, formele de virus C, D și E.Virusurile hepatitei A și E se transmit prin infecții intestinale sau pe căi similare: boala mâinilor murdare, a apei infectate etc.Hepatita C și D au căi de transmitere comune cu ale virusului B și produc hepatite acute și cronice.
Adolescenții reprezintă grupa de risc maxim:
Hepatita B mai este denumită și însoțitoare a SIDA, deoarece căile de transmitere sunt aceleași.De aici rezultă că și grupele de risc sunt similare: grupa de vârstă de 15-29 de ani, principala grupă de risc fiind adolescenții, căci tocmai ei sunt cei mai inconștienți și mai imprudenți în comportamentul sexual și în utilizarea drogurilor.
După infectarea cu acest virus al hepatitei B se poate produce hepatita în formă acută sau cronică.Perioada de incubație a virusului durează între 4 și 200 de zile (în medie 80 de zile).În unele cazuri lipsesc cu desăvârșire simptomele sau apare doar un ușor disconfort gastrointestinal, în altele aspectul clinic este cel tipic: cu îngălbenirea accentuată a tegumentelor și mucoasei ochilor.În alte cazuri se produce o hepatită galopantă și extrem de gravă.
Simptome tipice:
Bolnavii tipici prezintă, înaintea declanșării bolii, o perioadă de 1-5 zile în care prezintă scăderea apetitului, slăbiciune, grețuri, apăsare și greutate în partea dreaptă a abdomenului, unde este așezat ficatul, dureri de încheieturi.
La 5-10% din adulții care se îmbolnăvesc de hepatita B, virusul nu dispare din organism și se produce hepatita cronică.
În cazul copiilor afectați, mai ales a celor foarte mici, procentul este mult mai mare.
Dacă însănătoșirea nu intervine într-un interval de șase luni de la îmbolnăvire, se poate vorbi de hepatită cronică.
La 15-20% dintre adulți boala evoluează spre ciroză în timp de 5-20 de ani.Ritmul degenerării ficatului este accelerat de consumul de alcool.
Virusul hepatitei B poate supraviețui și în alte organe, chiar se poate declanșa o glomerulonefrită.
Metode specifice de tratament:
Tratamentul de bază îl constituie administrarea de interferon, atât în cazul formelor acute, cât și în hepatitele cronice.Tratamentul este supravegheat obligatoriu de medicii specialiști.Cel mai sigur este însă aplicarea metodelor profilactice, adică trebuie să ave, grijă să nu ne îmbolnăvim.Prin urmare, mare atenție la căile de transmitere.
Articolul de astăzi este o urmare a acestuia și vă invităm să citiți despre beneficiile uimitoare ale clorofilei.
Ce fel de mlădițe verzi trebuie să folosim?
Se folosesc numai tulpini de plante alimentare.Tulpinile plantelor pe care nu le cunoașteți sau a căror proveniență este incertă nu vor fi niciodată folosite, deoarece pot avea efecte toxice imprevizibile (fie datorită toxicității plantei în sine, fie datorită stropirii plantei cu substanțe chimice, îngrășăminte etc.).Cu cât verdele plantei este mai intens, cu atât efectele sale vor fi mai puternice, deoarece și conținutul de clorofilă va fi mai ridicat.
Să vedem câteva plante frecvent folosite în terapia cu clorofilă:
- fire verzi de zarzavat: pătrunjel sau țelină, în anumite cazuri frunze de ceapă verde sau usturoi,
- tulpini tinere de urzică sau frunze verzi de leurdă ori păpădie,
- mlădițe verzi, de circa 8 cm înălțime, de grâu, orz sau ovăz,
- tulpini tinere de lucernă.
Cât durează o astfel de cură și cum se face?
De la bun început, trebuie menționat faptul că în ciuda aparenței simplității procedeului, efectele sale asupra organismului sunt foarte puternice.Ca urmare, această cură poate fi resimțită ca un șoc de către organism, dacă nu începem gradat.
O cură standard cu clorofilă durează 12 zile și va decurge astfel:
În prima zi de cură nu se va bea mai mult de un sfert de pahar (50 ml) de extract de clorofilă, care va fi luat în doză unică, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de masa de dimineață.
A doua zi de cură se va dubla cantitatea de extract (100 ml), care va fi băut în două reprize, cu 30 de minute înainte de masa de prânz și de seară.
Între ziua a treia și a unsprezecea se mărește doza cu câte un sfert de pahar pe zi (150 ml, 200 ml, 250 ml etc.), repartizându-se în trei părți egale, luate cu 30 de minute înaintea celor trei mese principale.
În a douăsprezecea zi se bea câte un pahar de extract de clorofilă înaintea fiecărei mese.
Este de preferat ca în ultima zi de cură să nu se consume altceva decât orez fiert și sărat după gust, pentru ca efectele de dezintoxicare să fie mai intense.
Principalele efectele ale curei cu clorofilă:
Este un excelent mijloc de purificare în perioada de primăvară-vară, fiind ușor de aplicat și extrem de eficient.
Cel mai rapid se va simți efectul de accelerare al tranzitului intestinal, ceea ce va determina o binevenită eliberare a colonului de toxinele acumulate peste iarnă.Dacă extractele vegetale sunt prea puternice pentru dvs. și vă provoacă diaree, atunci le veți lua în doze mai mici și veți bea în paralel ceaiuri de mentă, coada-racului sau scoarță de stejar, pentru a controla procesul.
Al doilea care va simți beneficiile acestei cure, va fi sângele.Tulburările de coagulare, anemia, carențele de calciu și magneziu vor fi rapid compensate de aceasta cură.Hemofilia, chiar anumite forme de leucemie răspund foarte bine la această formă de tratament.
Pielea este cea de-a treia "țintă " a curei cu clorofilă.Acneea rebelă, diferitele forme de alergie, sensibilitatea la infecții vor fi puse pe fugă cu ajutorul tratamentului cu extracte verzi.Tenul va deveni curat și luminos, pielea va căpăta o strălucire sănătoasă.
Gastritele și ulcerele de primăvară se ameliorează și ele cu ajutorul acestei cure.Folosiți mai ales extractele din plante aromatice blânde (pătrunjel, țelină) și urzică (care este cicatrizantă și antiacidă), care vor proteja pereții stomacului și vor combate bacteriile de la acest nivel (inclusiv celebrul Helicobacter pilori).
Astmul sau bronșita vor fi și ele ameliorate de această cură, deoarece clorofila inhibă și distruge bacteriile, favorizând procesul respirator.
Astenia de primăvară va fi combătută, mai ales dacă vom folosi plante mai amare (frunzele de păpădie sunt excelente), în timp ce stările de oboseală vor fi risipite de extractele verzi de pătrunjel și țelină, adevărate tonice aromatice.
Desigur, trebuie să menționăm efectele sale excepționale pentru oamenii care lucrează într-un mediu toxic, care sunt expuși la radiații (cum ar fi cele ale monitoarelor calculatoarelor, razele X ale aparatelor de analiză), care au avut sau au o hrană cu mulți aditivi sintetici sau cu multă carne.
Clorofila protejează vasele de sânge împotriva sclerozării, ține la distanță infecțiile bacteriene indiferent de localizare (chiar și pericardita, inflamația mușchiului cardiac, a fost tratată cu succes cu acestă terapie).
Cui îi este recomandată cura cu clorofilă?
Firește, ca orice cură de primăvară-vară, și terapia cu clorofilă este adresată practic tuturor persoanelor, fie ele tinere sau în vârstă.Deși este eficientă și în boala canceroasă ori în cele tumorale benigne, cura cu clorofilă este recomandată în special persoanelor sănătoase.Periodic, mai ales la schimbările de anotimp, organismul are nevoie de dezintoxicare, iar clorofila este un mijloc sigur și eficient de purificare, care va asigura premisele unei stări de sănătate excelente și a unei forme fizice și psihice maxime.
O a doua categorie căreia i se adresează cura cu clorofilă este aceeea a persoanelor care au afecțiuni cronicizate.Astmul și bronșitele (inclusv cele tabagice), hepatita cronică (inclusiv fazele pre-cirotice și cirotice), reumatismul cronic și cel degenerativ, guta și multe alte boli pot fi ameliorate și chiar vindecate cu ajutorul extractelor verzi.
Bătrânii și convalescenții, adolescenții cu tulburări hormonale vor beneficia, de asemenea, de efectele reglatoare excepționale ale extractelor de clorofilă.
De asemenea, obezitatea, inclusiv cea care apare pe fond de dezechilibru hormonal, răspunde foarte bine la acest tratament, asociat cu o cură vegetarian-crudivoră.
Cui îi este contraindicată cura cu clorofilă?
Aceasta cură este contraindicată persoanelor cu diaree acută, cu colită de fermentație, precum și celor al căror colon este foarte sensibilizat.
Persoanele care au suferit operații de by-pass coronarian, care suferă de tromboză vor face această cură numai la recomandarea și sub supravegherea medicului.
Această dietă încurajează un consum mare de carbohidrați și limitează la minimum grăsimile, asigurând o slăbire de durată, constantă și echilibrată.
Complexitatea dietei este foarte redusă, regimul este ușor de urmat, potolește senzația de foame, este foarte sănătos.
Să vedem ce cunoaștem despre grăsimi:
Sunt periculoase pentru inimă, cauzează boli cardiovasculare și chiar unele forme de cancer.
Conțin cel puțin de două ori mai multe calorii decât alte alimente.
Sunt de 7 ori mai ușor de transformat în grăsime corporală, comparativ cu carbohidrații.
Ne determină să ne pierdem apetitul pentru mâncăruri sănătoase.
Cu toții avem nevoie de grasimi, desigur, dar de alt tip și în cantități mult mai mici decât consumăm de obicei.
Carbohidrații complecși:
Nu îngrașă, sunt foarte sănătoși și sunt greu de transformat în grăsimi corporale.
Reprezintă cea mai importantă sursă de energie.
Creierul nostru depinde de ei în exclusivitate.
Principalel reguli ale dietei:
Mâncați mai puțină grăsime.
Învățați să alegeți mereu varianta optimă (lapte degresat, brânză slabă, carne de pui sau pește, în loc de porc).
Înlocuiți felurile de mâncare prăjite cu cele preparate la cuptor sau aburi.
Consumați mai mulți carbohidrați complecși (mai ales cereale integrale, dar și pâine, cartofi, legume, fructe).
Mâncați mai puține dulciuri (zahăr simplu, băuturi răcoritoare, bomboane, prăjituri etc).
Consumați mai multe fructe, legume și salate, făcându-le o parte importantă a dietei dvs.
Creșteți aportul de fibre din alimentație, mâncând mai multe oleaginoase și cereale integrale.
Ce nu fac femeile pentru a arăta cât mai bine? Și când ne gândim la musculatura abdominală, sacrificiile sunt și mai mari.
Dacă abdominalii sunt o grupă musculară pentru care lucrați din greu trebuie să știți că antrenarea corectă a acestora este doar o parte din programul destinat unui abdomen de excepție.
Nutriția în cazul celor care au probleme cu țesutul adipos și antrenamentele cardiovasculare sunt la fel de importante.Nu poți încorda grăsimea este o vorbă a culturiștilor, extrem de îndreptățită.
Vă prezentăm în continuare trei programe de antrenament la sală care vă vor garanta o musculatură abdominală de excepție.
Programul numărul 1:
Ridicarea picioarelor din atârnat la bară fixă, două serii maxim.
Flexii ale trunchiului la banca declinată, două serii maxim.
Flexii laterale pentru oblici la banca declinată, două serii maxim.
Flexii ale trunchiului cu frânghie la scripeți, două serii maxim.
Programul se lucrează de două-trei ori pe săptămână.
Dacă aveți probleme cu țesutul adipos, adăugați alte două-trei ședinte aerobice săptămânal, pe care vi le recomandăm indiferent de programul de antrenament pentru abdominali ales.
Programul cardiovascular (aerobic): bicicletă staționară sau alergare în aer liber timp de 30 de minute.
Programul cardiovascular se va lucra în alte zile decât cele destinate antrenamentelor de fitness sau culturism.
Programul numărul 2:
Ridicări ale genunchilor din atârnat la aparat, patru serii maxim.
Flexii abdominale din întins pe spate cu picioarele sprijinite pe o bancă, patru serii maxim.
Ridicări de trunchi pentru oblici din picioare cu o bară pe spate, trei serii maxim.
Programul numărul 3:
Aducerea genunchilor la piept din șezând pe marginea unei bănci, trei serii maxim.
Ridicări de trunchi cu răsuciri la banca declinată, trei serii maxim.
Flexii abdominale din întins pe spate cu picioarele sprijinite pe o bancă, trei serii maxim.
Fenomenul paranormal e totdeauna de actualitate:
Când vine vorba despre oameni capabili să perceapă sau să transmită informații fără ajutorul celor cinci organe de simț, folosind numai influențele energetice asupra celor însuflețite sau neînsuflețite, atunci sigur se produce un fenomen paranormal.
Cea mai simpla definiție a unui fenomen ce depășește granițele obișnuitului ar suna cam așa: ceva bizar, inexplicabil pentru noi, oamenii normali, fără aptitudini ieșite din comun.
Iată de ce în vechime vrăjitorii erau considerați aleși, înzestrați cu darul de a vorbi zeilor și de a interpreta poruncile primite de la ei.
Telepatia la animale:
Începând cu a doua jumătate a anilor ’70, de o mare popularitate s-a bucurat în Occident fenomenul telepatiei la animale.
Totuși, subiectul nu era o noutate, pentru că încă din Antichitate erau cunoscute și apreciate capacitățile vindecătoare ale reprezentanților regnului animal.
Să nu uităm că animalele domestice sunt prietenii noștri:
Ultimele cercetări în domeniu arată că pisicile și câinii înzestrați cu asemenea însușiri deosebite trăiesc în medie cu trei până la cinci ani mai mult decât oamenii ce prezintă înclinații de acest gen.
Iata câteva exemple:
Călăria ne ajută să ne detensionăm și să ne refacem cu ușurință echilibrul psihic.Tovărășia papagalilor vorbitori atenuează durerile cardiace.Iar joaca sau numai simpla companie a pisicilor ajută la scăderea presiunii arteriale, la relaxarea nervilor și diminuează semnificativ stările de anxietate.
Pisica este un doctor extraordinar:
De-a lungul vieții pisica s-a dovedit a fi un student la medicină foarte silitor, devenind în cele din urmă un medic experimentat.
Centrul lor energetic reglează ritmul cardiac al persoanei de care se atașează.
De asemenea, tovărășia unei pisicuțe previne bolile articulatorii, durerile de cap și grăbește vindecarea rănilor stăpânului său.
În sânul familiei pisica e totdeauna un ajutor real, mai ales pentru cei suferinzi.
Un medicament viu, ea însăși stabilește fără urmă de îndoială diagnosticul celui în cauză.Cum reușește acest lucru, vă întrebați? Ei bine, ridicind lăbuța spre locul care ne provoacă dureri, ea indică exact organul bolnav.
Energia pozitivă a micilor feline:
Dacă o lăsăm să se apropie de noi și ne concentrăm energia pe aceleași lungimi de undă cu câmpul ei energetic, în scurt timp durerea va înceta.Se poate spune că e doar o senzație, un fel de autosugestie.Dar nu e chiar așa de simplu.Rolul companionului nostru nu trebuie niciodata diminuat.Pentru că el a fost și este medicul și medicamentul nostru.Așa că dacă vreodată bronșita sau pneumonia vă vor răpune, nu disperați.Aveți încredere în pisoiul dumneavoastră!
Cum ne poate vindeca o pisică:
Foarte simplu.Micul prieten se cuibărește în poala noastră și încălzește cu trupul lui locul care ne doare.Desigur, nu toată lumea crede aceste lucruri ca fiind reale.E greu de acceptat faptul că o pisică poate fi înzestrată cu puteri tămăduitoare.Mai ales medicii sunt cei mai circumspecți.Totuși nu trebuie sa minimalizăm.
Ședințe de psihoterapie la domiciliu și la orice oră:
Mecanismul vindecător al felinelor este extraordinar de complex.
Nu întâmplător el implică forțe electromagnetice.Acestea stimulează activitatea organismului uman.
Datorită câmpului electromagnetic extrem de puternic, animalele, și mai ales câinii și pisicile, pot fi considerate psihoterapeuți ideali.
Astăzi oamenii de știință studiază foarte serios acest fenomen.
Ei recomandă cu fiecare ocazie adoptarea unui animal în fiecare familie.
În Tunisia, sub fiecare acoperiș descoperim o pisică.
Ele sunt vaccinate în mod regulat de către medicii veterinari.
De aceea ele nu prezintă nici un pericol dacă zgârie pe cineva sau dacă se poate întâmpla să muște.
Pentru un plus de savoare și pentru un efect răcoritor instant, vă dădeam aici câteva idei.
Astăzi vă dezvălui câteva rețete în care vedeta este banalul măr sau mai exact sucul de mere.
Se amestecă câte patru linguri de suc de mere și suc de struguri albi și o lingură de sirop de vișine.Se adaugă gheață pisată și se umple paharul cu apă minerală.
Se amestecă bine 70 g suc de mere cu 30 g sirop de mentă.Se servește cu frișcă.
Se amestecă un pahar de piure de mere cu un pahar de suc de coacăze, adăugând treptat și un pahar de frișcă.Se servește cu cuburi de gheață.
Se dau două mere pe răzătoare și se amestecă cu două linguri de zahăr și puțină scorțișoară (un vârf de cuțit).Se adaugă frișcă și se pun în mixer.Se servește cu cuburi de gheață.
Se fierb două pahare de apă cu zahar și coajă de lămâie.Se dau pe răzătoare două mere mari și se stropesc cu zeamă de lămâie.Se dau prin sita 300 g de prune, după care se amestecă toate componentele.Se servește cu cuburi de gheață.
Se amestecă la mixer 70 g de chefir cu 50 g de piure de mere și 30 g de sirop de vișine.Se servește cu cuburi de gheață.
Se amestecă la mixer 200 de grame de suc de mere cu sucul de la o lămâie și o lingură de miere.Se servește cu cuburi de gheață.
Se amestecă la mixer 80 g de înghețată de fructe cu 70 g de suc de mere.Se servește cu ciocolată rasă sau fructe din dulceață.
Se fierbe 1/2 litru de apă cu trei linguri de sare și cuișoare, după care se lasă să se răcească.Se dau apoi cinci mere pe răzătoare (merele vor fi stropite cu suc de lămâie), se amestecă cu apa răcită și se adaugă, după gust, suc de lămâie sau de coacăze.
Se amestecă câte patru linguri de sirop de mere și de morcov cu două linguri de suc de lămâie.Se adaugă zahăr după gust și se umple paharul cu apă minerală.Se servește cu cuburi de gheață.
Se iau pahare înalte și se pune gheață pisată (2/3 de pahar).În fiecare pahar se adaugă 80 g suc de mere și câte 10 g suc de lămâie și sirop de vișine.
Se amestecă 50 g de suc de mere cu 50 g suc de portocale (sau de piersici) și tot atâta înghețată.Dacă se folosește sucul de portocale, se ornează cu coaja rasă.
