Hepatita virală B reprezintă o infecție produsă de virusul hepatitei B, caracterizată prin inflamarea ficatului.Această hepatită are mai multe variante de evoluție și încheiere.Acest virus al hepatitei a primit numele de virus-problema, deoarece proporțiile de răspândire a acestei forme de hepatita sunt comparabile cu cele ale cumplitei maladii SIDA.De hepatita B se leagă un mare număr de cazuri de maladii hepatice cronice, incluzând ciroze și cancere ale celulei hepatice.De fapt, virusul hepatitei B face parte din cele 10 cauze principale care produc decesul populației, plasându-se pe locul 9, cu mult înaintea cumplitului HIV.
Unele persoane sunt bolnave și nu știu acest fapt.În timpul vietii, o treime a populației globului este infectată cu acest virus al hepatitei B.Multi însă contractează o formă nesimptomatică și se însănătoșesc, scăpând de virus, chiar și fără să știe, de multe ori, că l-au contractat vreodată.La alte persoane, virusul rămâne în organism, astfel încât acestea devin purtători cronici ai acestuia.În această situație se află în prezent aproximativ 350 milioane de oameni de pe glob.Nivelul cel mai mare al frecvenței acestei infecții se înregistreazî în Asia de Sud-Est și în Africa, unde peste 7% din populație este infectată cu virusul hepatitei B.Cifra cea mai scazută se înregistrează în Europa, America de Nord și Australia, sub 2%.
Infectarea se produce la pătrunderea virusului în sânge, în cazul unor leziuni ale tegumentelor și mucoaselor.Sursa infecției o constituie purtătorii de virus, bolnavi de hepatita B în formă ușoară sau cronicizată.Virusul este conținut în umorile bolnavului: în sânge, spermă, salivă.Acest virus este extrem de activ, fiind și deosebit de rezistent în mediul înconjurător.De aceea, pentru a se infecta cu virusul hepatitei B, pentru o persoană nu este nevoie decât de o cantitate foarte mică conținută, spre exemplu, în 0,0001 ml de sânge.
Căile de transmitere a virusului hepatitei B:
Acest virus se transmite atât pe căi naturale, cât și pe căi artificiale.
Căile naturale de transmitere a hepatita B sunt cea sexuală, de la mamă infectată la sugar, chiar și la făt, în cadrul familiei, între membrii acesteia, datorită contactului zilnic existent (farfurii, pahare etc.).
Căile artificiale de transmitere sunt transfuziile de sânge, instrumentele medicale nesterilizate, injectarea de narcotice, tatuaje, procedurile cosmetice etc.
Alte forme de virus al hepatitei:
În afara virusului B, am amintit mai sus de virusul hepatitei A.Există, în plus, formele de virus C, D și E.Virusurile hepatitei A și E se transmit prin infecții intestinale sau pe căi similare: boala mâinilor murdare, a apei infectate etc.Hepatita C și D au căi de transmitere comune cu ale virusului B și produc hepatite acute și cronice.
Adolescenții reprezintă grupa de risc maxim:
Hepatita B mai este denumită și însoțitoare a SIDA, deoarece căile de transmitere sunt aceleași.De aici rezultă că și grupele de risc sunt similare: grupa de vârstă de 15-29 de ani, principala grupă de risc fiind adolescenții, căci tocmai ei sunt cei mai inconștienți și mai imprudenți în comportamentul sexual și în utilizarea drogurilor.
După infectarea cu acest virus al hepatitei B se poate produce hepatita în formă acută sau cronică.Perioada de incubație a virusului durează între 4 și 200 de zile (în medie 80 de zile).În unele cazuri lipsesc cu desăvârșire simptomele sau apare doar un ușor disconfort gastrointestinal, în altele aspectul clinic este cel tipic: cu îngălbenirea accentuată a tegumentelor și mucoasei ochilor.În alte cazuri se produce o hepatită galopantă și extrem de gravă.
Simptome tipice:
Bolnavii tipici prezintă, înaintea declanșării bolii, o perioadă de 1-5 zile în care prezintă scăderea apetitului, slăbiciune, grețuri, apăsare și greutate în partea dreaptă a abdomenului, unde este așezat ficatul, dureri de încheieturi.
La 5-10% din adulții care se îmbolnăvesc de hepatita B, virusul nu dispare din organism și se produce hepatita cronică.
În cazul copiilor afectați, mai ales a celor foarte mici, procentul este mult mai mare.
Dacă însănătoșirea nu intervine într-un interval de șase luni de la îmbolnăvire, se poate vorbi de hepatită cronică.
La 15-20% dintre adulți boala evoluează spre ciroză în timp de 5-20 de ani.Ritmul degenerării ficatului este accelerat de consumul de alcool.
Virusul hepatitei B poate supraviețui și în alte organe, chiar se poate declanșa o glomerulonefrită.
Metode specifice de tratament:
Tratamentul de bază îl constituie administrarea de interferon, atât în cazul formelor acute, cât și în hepatitele cronice.Tratamentul este supravegheat obligatoriu de medicii specialiști.Cel mai sigur este însă aplicarea metodelor profilactice, adică trebuie să ave, grijă să nu ne îmbolnăvim.Prin urmare, mare atenție la căile de transmitere.
