Magneziu, zinc, seleniu

   Magneziul, element cu acțiune antioxidantă:
   Magneziul joacă un rol important în coagularea sângelui.
   Este recunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă și este necesar pentru o bună digestie și asimilare a hranei.
   Îmbunătățește reflexele musculare, ajută la eliminrea oboselii și stimulează memoria.
   Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.
 
   Surse naturale:
Magneziul se găsește în legumele de culoare verde, nuci, mazăre, cereale, fructe uscate.
 
   Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de magneziu generează ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările). 

   Zincul, oligoelementul cel mai util:
   Zincul îndeplinește rolul unui adevărat agent de circulație, dirijând desfășurarea proceselor fiziologice și întreținerea sistemelor enzimatice și celulare.
   Este esențial pentru sinteza proteinelor.
   Exercită un efect de normalizare a activității prostatei și deține un rol important în dezvoltarea organelor de reproducere.
   Împreună cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ.
   Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alăptează.
 
   Surse naturale:
   Zincul se găsește în carnea de vită (150 grame carne de vită asigură necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marină (stridii în special), drojdie de bere, ouă, germeni de grâu.
 
   Afecțiuni datorate carenței:
   Carența de zinc generează hipertrofia prostatei, ateroscleroză, îmbătrânirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifestă carență de zinc, ceea ce nu poate fi decât un prejudiciu).

   Seleniul, un oligoelement la modă:
   Seleniul și vitamina E acționează sinergetic, fiind recunoscute, împreună cu zincul, pentru acțiunea lor antioxidantă.
   Seleniul încetinește îmbătrânirea, mărind rezistența țesuturilor la oxidare, și previne cancerul.
   Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la bărbați și la femeile care alăptează: respectiv 70 mcg și 75 mcg).
   Aproape jumătate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrată în testicule și în porțiunile de canale seminale adiacente prostatei.
 
   Surse naturale:
   Seleniul se găsește în carnea de vită, fasole uscată, pește, ouă, varză.
   Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sunt recomandate în special persoanelor în vârstă, care sunt mai fragile.

Avem nevoie de multivitamine?

   Tot mai multe persoane iau în calcul multivitaminele pentru un organsim sănătos, pentru energie și pentru a da randament în domeniul profesional din care fac parte.

   Nimic nu este mai benefic decât o alimentație cu aport scăzut de grăsimi, bogată în fructe, legume și cereale, pentru a furniza vitaminele și mineralele de care avem nevoie pentru a ne menține sănătoși.Din păcate, nu întotdeauna mâncăm sănătos și nu mereu avem la îndemână ceea ce necesită organismul nostru.Dacă vom adăuga și efectele negative ale stresului, înaintarea în vârstă, lipsa exercițiului fizic, poluarea și diferitele boli care ne amenință mereu, perspectiva consumului de suplimente nutritive va deveni una extrem de importantă.De aceea există din ce în ce mai mulți specialiști în domeniu care recomandă consumul zilnic de multivitamine.

   Daca aveți o alimentație cu un aport scăzut de grăsimi, formată din cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi, pui, carne slabă sau pește, de câteva ori pe săptămână, probabil că puteți să apelați doar la o formulă clasică de multivitamine.
   Dar chiar și cei care au o alimentație bine alcătuită și consumă hrană de tip fast-food numai ocazional pot beneficia de o formulă forte.
   Pentru persoanele al căror prânz este alcătuit numai dintr-o felie de pizza și un pahar de băutură răcoritoare, este imperios necesară o formulă forte.

   Necesarul zilnic satisface cerințele minime zilnice și ajută la prevenirea apariției unor boli, cum ar fi scorbutul, care apare ca urmare a deficienței de vitamina C.
   Nivelurile mai ridicate de vitamine și minerale ce se găsesc în multivitamine pot ajuta de fapt la prevenirea bolilor, la întârzierea apariției lor sau pentru a ameliora anumite indispoziții sau dureri.

   Valabil pentru femei:
   Femeile, indiferent de vârstă, trebuie să consume cel puțin 1.200 mg de calciu/zi, provenite din diverse suplimente sau din alimentație pentru a preveni fracturile.Majoritatea tabletelor de multivitamine nu oferă acest supliment în cantitatea necesară, așa că este recomandabil să se consume un supliment separat bazat în totalitate numai pe calciu.
   Femeile mai tinere, în special cele care au o menstruație abundentă, au nevoie de foarte mult fier (18 mg/zi).
   Cele care doresc să rămână însărcinate trebuie să consume mai mult acid folic și să evite supradozele de vitamina A.
 
   Valabil pentru bărbați:
   Bărbații trebuie să evite tabletele de multivitamine care conțin fier.S-a constatat că o cantitate mărită de fier duce la apariția bolilor de inimă.
   Trebuie să fiți atenți la produsele special destinate bărbaților care fac reclamă unor ingrediente precum extrasul de palmier, recomandat pentru prostată, deoarece multe dintre aceste substanțe sunt prezente în cantități atât de mici încât nu conferă aproape nici un beneficiu terapeutic. 
 
   Pentru persoanele trecute de 50 de ani:
   Persoanele trecute de 50 de ani trebuie să opteze pentru suplimentele care nu conțin fier, deoarece acest mineral poate cauza probleme cardiace.În schimb, este chiar recomandat ca ele să consume în cantități mari vitaminele B6 și B12, pentru că, din cauza vârstei, pot să intervină adesea probleme în absorbția acestor substanțe nutritive.
   Femeile și bărbații mai în vârstă pot beneficia de efectele de întărire a oaselor, provenite din ingerarea unor doze mărite de calciu (1.200 mg/zi) și vitamina D (de la 400 la 600 U.I./zi).
 
   Pentru persoanele care suferă de boli cronice:
   Persoanele care suferă de boli cronice au de obicei o poftă de mâncare redusă, ceea ce poate conduce la epuizarea rezervelor de hrană.Tabletele cu formule forte sunt extrem de importante în cazul în care aceste persoane suferă din cauza unor indispoziții digestive pe termen lung sau au probleme hepatice sau calculi biliari.Este necesar să se consulte medicul înainte de administrarea unor astfel de suplimente.
 
   Pentru vegetarieni:
   Persoanele vegetariene care nu consumă deloc produse de origine animală, inclusiv brânzeturi și ouă, trebuie să ia zilnic cel puțin 100 mg vitamina B12.Zincul, fierul și calciul sunt de asemenea minerale extrem de importante pentru persoanele vegetariene care țin un regim strict în acest sens.

Antioxidanții și rolul lor

   Antioxidanții sunt o clasă de elemente nutritive, care au rolul de a împiedica oxidarea altor compuși.Altfel spus, radicalii liberi produși de oxidare și care au acțiune asupra celulelor organismului sunt neutralizați de antioxidanți.
   În organismul uman există deci un echilibru permanent între cele două familii chimice, antioxidanții eliminând în permanență radicalii liberi în exces. 
   Un dezechilibru între antioxidanți si radicalii liberi poate fi legat de lipsa de antioxidanți în alimentație sau poate fi generat de factorii exteriori, care pot antrena creșterea cantității de radicali liberi.Acești agenți exteriori sunt: țigările, alcoolul, poluarea, expunerile prelungite la soare, exercițiile fizice intense, medicamentele.
   Se estimează că peste 200 de maladii sunt legate de acest dezechilibru dintre radicalii liberi și antioxidanți.Deși cercetările sunt destul de contradictorii în această privință, maladiile cardiovasculare sau cancerul sunt legate de excesul de radicali liberi.  

   Antioxidanții se află în numeroase alimente, cum ar fi:
   Vitamina C: ardei, citrice, kiwi, varză, papaya, mure, zmeură, legume de culoare verde, roșii, conopidă, cartofi, ardei iuți.
   Vitamina E: ulei vegetal, soia, porumb, unt, margarină, ouă, varză de Bruxelles, verdețuri, spanac, grâu integral, cereale integrale.
   Vitamina A: ficat, untură de pește, unt, ouă, lapte și produse lactate, legume de culoare galbenă și verde închis.
   Seleniu: carne slabă de vită, rinichi, pește, ouă, varză, fasole uscată.
   Zinc: fructe de mare, carne, ficat, germeni de grâu, drojdie de bere, semințe de dovleac, legume de culoare verde, ouă, lapte praf degresat.
   Polifenoli (flavonoide și tanini): fructe și legume, vin roșu, ceai verde.

   Principalii antioxidanți:

   Vitamina C preîntâmpină infecțiile bacteriene și reduce efectele potențialilor alergeni, împiedicând oxidarea vitaminelor A, E și a unor componente din complexul B.
 
   Vitamina E protejează vitaminele B și C împotriva oxidării.Are capacitatea de a se uni cu oxigenul, împiedicând transformarea lui în peroxizi toxici pentru organism.Exercită acțiune antipoluantă asupra plămânilor și este un factor de protecție împotriva cardiopatiilor ischemice.
 
   Seleniul preîntâmpină carențele de vitamina E și invers, fiind necesar ca ele să fie luate împreună.

   Vitamina A protejează mucoasele gurii, ale nasului, gâtului și plămânilor.Împiedică oxidarea vitaminei C.
 
   Zincul dirijează și supraveghează buna desfășurare a proceselor fiziologice și întreținerea sistemelor enzimatice și celulare.Este esențial pentru sinteza proteinelor și ajută la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului.
 

Zincul si proprietatile sale

  

    Zincul este un element important pe care il gasim in drojdia de bere, cresson, ceapa, mazare, broccoli, fructe de mare, peste.Proprietatile biologice sunt stimularea apararii imunitare si activarea functiilor sexuale. 
   Zincul reprezinta un microelement esential care se gaseste in organismul uman in cantitate mare, fiind considerat, din acest punct de vedere, al doilea dupa fier. Studiile privind rolul zincului in organismul uman au inceput si s-au extins rapid dupa anul 1961, cand Prasad a descoperit rolul sau in patologia umana.
   Micronutritia include zincul in grupa oligoelementelor sau a microelementelor esentiale sub forma de urme, alaturi de magneziu, fier, cupru, siliciu si, posibil, si rubidiu (care nu a fost inca recunoscut ca fiind esential, cu toate ca se gaseste in permanenta in cantitate aproximativ constanta in corpul omenesc).
 

   Corpul omenesc contine aproximativ 2,5 g zinc repartizat astfel: - circa 30 %, adica aproximativ 0,75 g, se gasesc in sistemul osos; - circa 60 %, adica aproximativ 1,5 g, se gasesc in muschi; Absorbtia zincului se face in principal la nivelul jejunului, printr-un mecanism care nu a fost inca pe deplin explicat. Transportul zincului in celula intestinala se face astfel: - fie prin intermediul metaloproteinelor, sau a metaloenzimelor; fie prin fixarea lui pe proteine cu masa moleculara scazuta.
   La om, carenta in zinc se observa deseori si poate fi pusa usor in evidenta chiar si in tarile considerate a avea un nivel de viata ridicat.

   Rolul biochimic al zincului ne arata faptul ca acesta:
- intervine in activitatea a peste 200 enzime care actioneaza in organismul uman
- contribuie la stabilizarea structurilor proteinelor din organism
-  joaca un rol important in exprimarea genelor, are rol in manifestarea caracterelor genetice.

   Zincul intervine in functionarea urmatoarelor enzime principale:
   1.Oxidoreductazele, ca de exemplu, alcool de hidrogenaza, citocrom reductaza, superoxid dismutazele (zincul joaca un rol catalitic si partial structural).
   2.Transferazele, ca de exemplu ARN polimeraza, ADN polimeraza, transcriptaza reversa (zincul joaca un rol catalitic si partial structural).
   3.Hidrolazele, ca de exemplu fosfatazele alcaline, carboxipeptidazele, amilaza, colagenazele, elastaza, enzima de conversie a angiotensinei (zincul joaca un rol catalitic, partial structural si cateodata de regulator).
   4.Liazele, ca de exemplu anhidraza carbonica (zincul joaca un rol catalitic).
   5.Ligazele, asa cum este ARN sintetaza (zincul joaca un rol catalitic).

   Absortia zincului de catre organismul uman este influentata de urmatorii factori:
   1.Aminoacizii si proteinele alimentare favorizeaza absorbtia zincului. Histidina, aminoacizii cu sulf si lizina maresc gradul de absorbtie a zincului si asigura eliminarea sa in materiile fecale.
   2.Lactoza si glucoza maresc gradul de absorbtie a zincului dar si gradul de eliminare a sa prin urina.
   La doze mari, cuprul manifesta un efect competitiv fata de zinc. La doze mici, acest efect nu se poate constata. La doze mari, acesta diminueaza absorbtia zincului dar creste gradul de eliminare prin materiile fecale. Zincul interfereaza cu fierul mineral, dar nu interfereaza cu fierul heminic.
  3.Fitatii au o actiune puternic antagonista fata de absorbtia zincului. Efectul fitatilor este potentializat de prezenta Ca2+.
  4.Alcoolul etilic diminueaza absorbtia zincului in organismul uman, mai ales cand se manifesta fenomenul de intoxicatie cronica (alcoolism). Dimpotriva, vinul amelioreaza absorbtia zincului.
  5.Vitamina B9 (acidul folic) inhiba absorbtia zincului prin formarea unor chelati insolubili.
 6.Acizii grasi polinesaturati, cum sunt acidul linoleic si acidul linolenic, favorizeaza absortia zincului de organismul uman.

   Zincul are o prezenta importanta in: 
- metabolismul acizilor nucleici (replicarea si transcriptia ADN-ului in timpul diviziunii celulare fiind dependenta de zinc)
- metabolismul proteinelor, unde joaca un rol indispensabil
- glicoliza, intervenind in procesul metabolic denumit „calea pentozelor“ si in  neoglucogeneza (zincul joaca rol in stocarea, sinteza si secretia insulinei la nivelul celulelor pancreatice)
- metabolismul lipidelor si al acizilor grasi, interventia zincului avand rolul de diminuare a riscului producerii arterosclerozei
- echilibrul acido-bazic, in sinteza hemoglobinei, in metabolismul androgenelor, in detoxificarea radicalilor liberi, in detoxicarea alcoolica
- metabolismul hormonal, la nivelul secretiei sau activitatii hormonale.
  De asemenea, zincul poate interveni asupra fixarii tesuturilor.

    Principalele semne clinice ale carentei in zinc sau ale hipozincemiei, sunt: 
  - pierderea gustului si a mirosului
  - intarzierea cicatrizarii ranilor
  - alterarea sistemului imunitar al organismului
  - anorexiile, cu tulburari de gust, dermatite
  - acrodermatite enteropatice (se datoresc unei carente genetice in zinc). 

   In cancerologie, este deseori observata hipozincemia.De asemenea, hipozincemia poate fi observata si in alte specialitati medicale, ca de exemplu in: diabetologie, reumatlogie inflamatorie, nefrologie, traumatologie, infectiologie, pediatrie.

   Utilizarea terapeutica a zincului este foarte des practicata, dar, realizarea unui aport monoelementar de zinc nu prezinta efecte performante, asa cum se intampla cand zincul se administreaza insotit de micronutrienti complementari (vitamina B6 si alte vitamine din grupa B, acizi grasi polinesaturati W-3, mangan, selenium, vitamina E).


Desigur, cel mai eficient mijloc de aport al zincului in organism este aportul alimentar.