Sursele de infecție:
Bolnavii de tuberculoză pulmonară, în special cei cu forme cavitare.
Bolnavii cu tuberculoză extrapulmonară (urogenitală, osoasă, ganglionară).
Animalele bolnave de tuberculoză.
Căi de pătrundere a infecției:
Pe calea aerului inspirat în plămâni, prin inhalarea particulelor mici bacilifere, care provin de la bolnav direct prin tuse, strănut sau se depun pe jos și se ridică o dată cu praful bacilifer, contaminând persoanele din jur.
Pe cale digestivă.
Transplacentar: fătul se poate infecta de la mama bolnavă.
Metode de recunoaștere și profilaxie a tuberculozei:
Clinic: subfebrilitate, oboseală, tuse iritativă sau expectorație cu vinișoare de sânge.
Testarea tuberculinică (IDR la PPD).
Examenul bacteriologic.
Examenul radiologic, ancheta epidemeologică.
Testarea tuberculinică sau intradermoreacția la PPD (IDR):
Tehnica IDR este următoarea:
Cu ajutorul unei seringi etanșe (de 1 ml) se injectează strict intradermic, pe fața anterioară (în treimea mijlocie) a antebrațului stâng, o cantitate de 0,1 ml PPD până se formează o veziculă albă cu diametrul de 5-6 mm.Pentru evitarea injectărilor subcutane, se folosesc ace subțiri, cu vârful scurt, iar soluția nu se injectează decât după ce vârful acului a pătruns complet intradermic și este aproape vizibil prin dermul ușor ridicat în vârful acului.Pentru evitarea contaminărilor cu virus hepatic, seringile și acele se schimbă la fiecare caz și se sterilizează în prealabil, prin fierbere 45 de minute, sau se utilizează seringi și ace de unică folosință.
PPD este preparat în doze:
Doza 1 în fiole marcate cu roșu, care conțin 2 unități de PPD în 0,1 ml, pentru testările în masă.
Doza 2, în fiole marcate cu albastru și conținând 10 unități de PPD la 0,1 ml, diagnosticul individual (în caz de reacție negativă la doza 1).
Activitatea PPD poate să scadă până la 50%, dacă soluția este ținută mai mult de 3 săptămâni sau dacă seringile se încarcă cu prea mult timp înainte de testare.Se păstrează la o temperatură de 4 grade C.
Citirea reacției se face după 72 de ore și este recomandabil să fie făcută de două persoane (dublă citire).Nu se ia în considerație eritemul periferic, ci numai intradermic cu denivelare față de tegumentele din jur, palpabil eventual cu pulpa degetului.Se măsoară în mm diametrul transversal al reacției.
Pot rezulta următoarele categorii epidiomologice:
Anergici sau IDR negativi, care nu au fost infectați cu tuberculoză și necesită vaccinarea BCG.
Alergici cu alergie slabă, dimensiuni sub 9 mm, care pot să fie date de o vaccinare BCG anterioară.
Alergici cu alergie moderată (10-20 mm), deci semnifică prezența unei infecții tuberculoase fără să se poată spune dacă există sau nu și o tuberculoză activă.
Hiperergici, deci cu reacție mare, de 20-30 mm sau cu ulcerații și flictene; aceștia se consideră că au în mod cert infecție TBC și un risc crescut de îmbolnăvire.
Depistarea bacteriologică recunoscută ca prioritate în diagnostic se bazează pe punerea în evidență în spută sau secrețiile bronșice a BK la examenul microscopic direct, după colorație Ziehl-Nielsen sau în cultură pe medii speciale Lowenstein.Această metodă nu se aplică în masă, ci pe grupe selecționate, la bolnavii cu simptomatologie respiratorie sau modificări radiologice.Eșantioanele de spută sunt ambalate etanș, în containere speciale (la temperatura de 4 grade C se pot conserva maximum 5 zile), și trimise la laboratorul cel mai apropiat.
Pentru faptul că aduce precizări prețioase privind diferențierea bacililor vii de cei morți și ai germenilor tipici față de cei atipici, raportat la metoda microscopică (care nu poate face aceste diferențieri), această metodă este de preferat, dar are ca dezavantaj faptul că este de 3 ori mai scumpă.
Depistarea cazurilor de tuberculoză cu BK pozitiv, și rezistenți la tuberculostaticele uzuale, necesită, pe lângă culturi și teste de sensibilitate (antibiogramă) care impun, acolo unde este cazul, schimbarea regimului terapeutic.
Examinările radiologice pulmonare: se fac filmele de 7/7 cm sau 10/10.
Filmele după developare sunt interpretate de radiolog sau ftiziolog.Cazurile suspecte sunt trimise pentru efectuarea unei radiografii mari 30/40 cm.
Examinarea radiologică se aplică fie întregii populații dintr-un teritoriu, fie unor grupuri cu risc crescut (grupuri periclitate), cu disponibilitate la îmbolnăvire: persoane aflate în apropierea bolnavilor TBC, foști bolnavi TBC într-o fază de rezoluție, suspecții pe imaginea radiologică din ultimii 3 ani, muncitorii din mediu cu noxe, cadrele didactice și întregul personal din școli sau colectivitățile de copii, personalul din sectorul alimentar, zootehnic, aprovizionare cu apă.
Acheta epidemiologică efectuată în toate familiile sau alte colectivități în care s-au ivit unul sau mai multe cazuri de tuberculoză sau infecție TBC recentă, este menită să ducă la descoperirea unor cazuri noi, necunoscute de boală, legate prin filiațiunea infecției de cazul cunoscut.Ancheta este de tip ascendent, când se pleacă de la bolnavul declarat sau depistat spre descoperirea sursei de infecție de la care a contractat boala, sau de tip descendent, când bolnavul declarat este considerat sursă de infecție și merge spre descoperirea persoanelor pe care le-a infectat sau îmbolnăvit între timp.
Principalele metode de profilaxie sau combatere a tuberculozei care se aplică în cazurile depistate sunt:
Vaccinarea BCG.
Chimioterapia de masa.
Chimioprofilaxia și lupta în focar.
Dispensarizarea și educația sanitară.
Izolarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu