Pancreatita cronică reprezintă un proces inflamator-degenerativ însoțit de formarea unor elemente fibroase în pancreas.
Se disting forme primare de pancreatită și forme secundare.Ultimele sunt însoțite de obicei de inflamarea căilor biliare (colecist cronic, sindromul postcolecist).
La dezvoltarea pancreatitei contribuie consumul de alcool, insuficiența albuminelor în regimul alimentar, tulburări ale circulației sangvine, boli cronice ale ficatului și stomacului.
Prin luarea în considerație a manifestărilor clinice, se disting pancreatita cronică recidivantă (la acești bolnavi se obseră clar faze de acutizare și remisie a bolii); pancreatită însoțită de dureri; pancreatită cronică pseudotumorală cu semne de colestază; variantele sclerotică și latentă.
În cazul pancreatitei, sunt tulburate funcțiile pancreasului: în cazul tipului hipersecretor și hiposecretor și al diabetului zaharat.
Manifestările clinice ale pancreatitei sunt diverse:
Este caracteristică durerea în partea superioară a stomacului și în zona de sub coasta stângă, fenomene de dispepsie, diaree, slăbiciune.
Se schimbă de asemenea nivelul fermenților (tripsina, amilazele, lipazele) în conținutul duodenului și în sânge.
Pentru stabilirea diagnosticului de pancreatită cronică o importanță deosebită au datele oferite de analiza coprologică (amiloreea, creatoreea, steatoreea), evidențierea hiperglicemiei sau toleranța scăzută la glucoză, rezultatele analizelor cu raze roentgen, ecografiile.
Evoluția pancreatitei cronice este complicată adesea de icter și hemoragii gastro-intestinale.
În cazul tratării bolnavilor cu pancreatită acută, un rol deosebit îi revine regimului alimentar, iar în cazul acutizării, mijloacelor antiferment.
Cu rol de substitut sunt recomandate și preparatele pe bază de fermenți.
